Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ochiul uman este un ”aparat fotografic” care focalizează imaginile din jur prin
cele 2 lentile (corneea – care are cam 40 dioptrii şi cristalinul – care are cam 20
dioptrii) într-un punct central al retinei, foveea, unde noi vedem foarte clar
imaginile; aceasta se întâmplă în ”ochiul ideal” şi cam în 3 % din populaţie.
Restul persoanelor au diferite defecte de vedere.
Viciile de refractie apar atunci cand ochiul nu este capabil sa focalizeze
imaginile pe retina – tesut fotosensibil care captuseste fundul ochiului si care
are rolul de a transmite imaginile catre creier. Miopia, Hipermetropia si
Astigmatismul sunt vicii de refractie cauzate de o forma imperfecta a ochiului.
Prezbiopia este un caz mai special, intrucat nu este un viciu de refractie cauzat
de o forma anormala a globului ocular, ci de imbatranirea cristalinului, lentila
naturala a ochiului cu rol in focalizarea imaginilor pe retina. Viciile de refractie
nu se trateaza, ele pot fi corectate prin purtarea de ochelari de vedere sau lentile
de contact. Chirurgia refractiva reprezinta o alta alternativa eficienta de
corectare a viciilor de refractie. Operatia de reducere de dioptrii cu laser
reprezinta o metoda revolutionara de corectare a viciilor de refractie si ofera in
plus sansa de a scapa de dependenta de ochelarii de vedere sau lentilele de
contact.
1. Miopia este un defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de
a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare. Aceasta se
întâmplă deoarece razele paralele, ce vin de la un obiect, atunci când
traversează globul ocular, se focalizează înaintea retinei, permițând doar
distingerea obiectelor situate la o distanță mai mică. Globul ocular al
persoanelor mioape este mai alungit, fiind nevoie de lentile divergente
pentru a corecta vederea, deplasând focarul pe retină. În jur de 26% din
populația lumii are miopie.
Ereditară - Una din cele mai frecvente cauze este cea genetică, aproximativ
89% din părinții cu miopie având de asemenea copii miopi.
Mediul - Altă cauză importantă este influența mediului asupra mușchilor
globului ocular. Astfel că un exces de tonus din partea mușchiului ciliar
poate sa antreneze miopia prin spasme ciliare. Și indicele de refracție a
cristalinului poate fi modificat sub influența temperaturilor înalte
(opacifierea cristalinului). Altă teorie susține că un efort prea mare
consolidează mușchii ciliari, micșorând curbura cristalinului.
Combinație factorilor ereditari cu cei de mediu
Patologici - există o serie de afecțiuni care determină apariția miopiei
Simptome:
Vedere neclară la distanţă;
Nevoia de a privi cu ochii întredeschişi la distanţă;
Tendinţa de a apropia lucrurile de ochi;
Durere de cap şi senzaţie de ochi obosiţi;
Dificultăţi la şofat, mai ales pe timp de noapte;
Frecarea frecventă a ochilor;
Clipit excesiv.
Tratament
Cele mai comune forme de tratament includ purtarea ochelarilor și a lentilelor
de contact (doar cu lentile divergente), precum și o procedură chirurgicală
refractivă oculară, dar aceasta este recomandată doar persoanelor cu un anumit
grad de miopie, precum și cu o vârstă nu foarte înaintată.
Există 3 tipuri de proceduri chirurgicale keratotomie radială - și cea mai
riscantă. Se face o incizie în cornee cu ajutorul unei lame foarte ascuțite,
aplatizându-se după lecuire, mărind calitatea imaginii pe retină.
2. Hipermetropia
Cauze:
Toţi oamenii se nasc cu hipermetropie. Cu creşterea organismului, creşte şi
ochiul, până la vârsta de 5 ani când ochiul are dimensiuni normale. Dacă
dezvoltarea ochiului se opreşte mai repede şi ochiul nu creşte până la
dimensiunile normale, persoana devine afectată de hipermetropie. Această
hipermetropie se numeşte axială ( axă= lungime). Există şi situaţia în care
dimensiunea ochiului este normală, iar corneea şi cristalinul să refracte slab
lumina care nimereşte în ochi. Focarul se va afla după retină şi omul va avea
hipermetropie. Acest tip se numeşte hipermetropie de refracţie.
Simptome
În cazul hipermetropiei este afectată vederea de aproape, dar şi la distanţă. La
persoanele tinere (până în 40 de ani) hipermetropia este corectată cu ajutorul
muşchilor de acomodare, însă cu timpul aceştia nu mai au forţa necesară şi
trebuie purtaţi ochelari de vedere sau lentile de contact.
Pentru a corecta refracţia luminii la ochiul sau ochii hipermetropici, este
utilizată o lentilă cu + care ajută corneea şi cristalinul să focalizeze razele pe
retină. Aceste persoane au nevoie de două perechi de ochelari: una pentru
aproape, iar alta pentru distanţă, sau o pereche de lentile progresive. Chiar şi cu
folosirea ochelarilor vor fi persoane care vor simţii ochii obosiţi, dureri de cap,
ameţeli. La hipermetropie, adesea se dereglează vederea stereoscopică, apare
strabismul convergent şi se diminuează acuitatea vizuală.
Odata cu înaintarea în vârstă, capacitatea de acomodare a ochiului slăbeşte,
vederea se înrăutăţeşte constant la lucrul de aproape. Acest lucru se întâmplă
datorită îmbătrânirii cristalinului, în care se pierd din proprietăţile elastice, dar
se slăbesc şi muşchii ciliari. O asemenea stare se numeşte presbiopie.
Persoanele care nu au anomalii de refracţie , presbiopia începe la vârsta de 40-
45 ani. Lecturarea la o distanţă normală face ca literele să se contopească şi
pentru o citire clară, textul trebuie îndepărtat de ochi. Cu cât este mai grav
gradul de hipermetropie, cu atât mai devreme se manifestă simptomele.
Tratament
Corecţia hipermetropiei se face în funcţie de vârstă, valoarea hipermetropiei şi
de tulburările obiective sau subiective.
În cazul în care pacientul are până în 20 de ani, tratamentul constă în prescrierea
de către medicul oftalmolog a unei perechi de ochelari sau de lentile de contact.
Pacienţii cu vârsta cuprinsă între 20-40 ani şi au dioptrii până în 5, pot să poarte
ochelari sau să adopte chirurgia refractivă. Pentru pacienţii cu dioptrii mai mari
de 5, tratamentul poate consta în implantarea unei lentile artificiale.
Pentru pacienţii cu vârsta peste 50 de ani, cu dioptrie mare, tratamentul este
personalizat şi constă în impantul unui cristalin multifocal sau lentile de contact
multifocale.
3. Astigmatism
Astigmatismul apare atunci când corneea, care are rolul de focalizare a luminii,
prezintă curburi anormale ce are o formă mai mult ovală decât rotundă. Aceasta
este cauza pentru care lumina este răspândită în mai multe puncte şi transmite
informaţii eronate către creier. Astfel, vederea este înceţoşată, distorsionată sau
dublă. Astigmatismul afectează vederea şi la aproape şi la distanţă şi poate
apărea în combinaţie cu miopie sau hipermetropie.
Simptome:
Cele mai importante simptome ale astigmatismului sunt:
Vedere neclară şi distorsionată la orice distanţă;
Dureri de cap;
Senzaţie de oboseală;
Privitul are loc cu ochii întredeschişi;
Disconfort şi iritare oculară;
Este afectată vederea nocturnă;
Dificultăţi în lecturarea cifrelor şi literelor ce se aseamănă între ele: E, B, P, F,
8, 5, 6
Cauze
Astigmatismul poate fi ereditar, caz în care afecţiunea este prezentă încă de la
naştere sau este dobândită, ca urmare a unei presiuni mari a pleoapei pe cornee,
a posturii inadecvate.
Unii copii se nasc cu astigmatism, fiind un astigmatism congenital, însă în
majoritatea cazurilor afecţiunea apare de-a lungul vieţii, stabilizându-se în jurul
vârstei de 25-30 ani.
Printre factorii cu potenţial dăunător amintim:
Vindecări prin cicatrici ale abraziunilor sau perforaţiilor corneene;
Contuzii sau traumatisme oculare;
Infecţii oculare;
Modificări de formă a corneei secundare datorită unor intervenţii chirurgicale
oftalmologice.
Tratament
În funcţie de tipul de astigmatism avut, acesta poate fi tratat astfel:
Astigmatismul neregulat, care este determinat de leziuni cicatriciale corneene
sau cristaliniene. Nu poate fi corectat prin lentile externe, ci doar cu ajutorul
unor lentile de contact rigide şi impermeabile, care nu sunt tocmai confortabile
pentru pacient.
Astigmatismul regulat poate fi corectat cu ajutorul ochelarilor.
Tratamentul acestei afecţiuni include şi metode chirurgicale pentru corectare.
Această metodă constă într-o intervenţie laser pentru remodelarea corneei, astfel
încât lumina să fie focalizată mult mai bine.
4. Prezbiopia
Prezbiopia reprezinta diminuarea puterii de acomodare a ochiului o data cu
inaintarea in varsta, mai ales la distingerea obiectelor de aproape. Pe masura
apropierii de varsta medie, cristalinul (lentila ochiului) se subtiaza si isi pierde
din elasticitate.
Acomodarea vizuala reprezinta capacitatea cristalinului de a-si modifica
convexitatea si grosimea pentru a permite focalizarea obiectelor aflate la diferite
distante. Pierderea acestei proprietati duce la diminuarea vederii, deoarece
obiectele nu mai sunt focalizate bine.
Aceste probleme incep sa fie remarcate in jurul varstei de 45 de ani, cand pentru
a citi dintr-o carte sau dintr-un ziar, acestea trebuie indepartate de ochi pentru a
vedea mai bine.
Evolutie
Vederea de aproape se inrautateste datorita prezbiopiei in jurul varstei de 45 de
ani. Pana la 60 de ani ochii isi vor pierde capacitatea de acomodare in mod
continuu necesitand schimbarea dioptriilor ochelarilor sau a lentilelor de
contact. La aceasta varsta (60 de ani) acest proces se opreste si vederea nu se
mai inrautateste.
Cauze
La oamenii tineri, cristalinul este moale şi flexibil şi îşi modifică imediat forma
pentru focalizare (prin procesul de acomodaţie). Pe măsură ce înaintăm în
vârstă, cristalinul îşi pierde elasticitatea. Acest lucru face ca ochii noştri să nu se
mai poată adapta la fel de rapid la schimbările bruşte de focalizare, de la
distanţă la obiectele apropiate. În final, ochii îşi pierd abilitatea de a focaliza la
distanţe diferite.
Simptome
Tratament
Prezbiopia poate fi corectata cu ajutorul ochelarilor sau, dupa caz, a lentilor de
contact. De asemenea, persoanele care nu vor sa poarte ochelari sau lentile de
contact, pot apela la chirurgia laser.
Atentie insa, daca suferi si de miopie, laserul nu iti va reda vederea in totalitate,
astfel incat vei fi nevoita sa folosesti in continuare ochelarii sau lentilele pentru
prezbioie sau pentru miopie (in functie de defectul care a fost corectat
chirurgical).