Sunteți pe pagina 1din 2

PATRIMONIUL CULTURAR SUBACVATIC

Cele aproximativ 3 milioane de epave, orașe scufundate, mii de sit-uri preistorice și rămășițe
umane aflate sub apă constituie o moștenire prețioasă.

Oceanele lumii, râurile și lacurile alcătuiesc cel mai mare muzeu al planetei, oferind o mărturie
unică în istorie a civilizațiilor trecute, a spiritului și măiestriei strămoșilor noștri în demersurile
lor constante de a explora alte regiuni și a cunoaste alte culturi.

Patrimoniul cultural subacvatic cuprinde toate urmele existenței umane care se află sub apa și au
un caracter cultural sau istoric. Acesta include 3 milioane de epave, cum ar fi Titanic, Belitung și
4000 de ramasite ale flotei scufundate a lui Kublai Khan. Există, de asemenea, ruine si orase
scufundate, cum ar fi rămășițele Farului din Alexandria – una dintre cele șapte minuni ale lumii
antice – și mii de sit-uri preistorice.

De-a lungul istoriei, orașe întregi au fost înghițite de valuri, iar mii de nave au pierit pe mare. Un
astfel de patrimoniu furnizează mărturie cu privire la diferite perioade și aspecte ale istoriei
noastre; de exemplu cruzimea comerțului cu sclavi, ferocitatea războiului, impactul dezastrelor
naturale, urme de ceremonii și credințe sacre, precum și schimbul pașnic și dialogul intercultural
între regiuni disparate ale globului.

Rămasite a nenumărate clădiri antice și așezări sunt acum scufundate sub apă. Unele sunt mărturii
ale scufundarii solului, altele ale cutremurelor, inundațiilor, alunecărilor de teren sau eroziunii.
Unele clădiri au fost, cu toate acestea, inițial construite pe apă, așa cum sunt încă astazi
Kampongs din Malaezia.

În timp ce Atlantida rămâne o legendă, situri arheologice subacvatice de mărimea Pompei-ului au


fost descoperite. Unele dintre acestea sunt rămășițele primelor așezări într-o zonă, în timp ce altele
au fost construite de civilizatii sofisticate. Mai mult de 150 de orașe scufundate și structuri
portuare sunt situate, de exemplu, pe malul Mediteranei.

Patrimoniul cultural subacvatic cuprinde, de asemenea, artefacte și urme ale vieții umane antice
conservate în peșteri inundate, care fie au fost întotdeauna sub apa sau au fost inundate de
creșterea nivelului mării. Astfel de sit-uri includ, de exemplu, pestera franceza Cosquer, cu
intrarea sa la o adâncime de 37 de metri sub apă, oferind picturi si gravuri realizate în urmă 27000
de ani. În timp ce intrarea peșterii se află adânc sub apă, iar descoperirea a costat mai multe vieți
omenești, picturile în sine nu sunt scufundate. Ele sunt exemple unice de picturi rupestre
preistorice, care au fost realizate atunci când nivelul apei a fost mai mic și cand intrarea în peșteră
nu fusese încă scufundata.

Alte faimoase pesteri scufundate sunt Cenotele din Mexic și Republica Dominicană. Cenota
Chichen Itza din Mexic este o pestera carstica în calcar cu tuneluri de apă subterană, care a
continut artefacte extinse. Utilizarea acestei cenote era exclusiv de sacrificiu și ceremonial, iar
resturi de sacrificii umane au fost găsite. În alte cenote au fost descoperite rămășițe umane mult
mai vechi, dintre care unul a fost identificat ca fiind cel mai vechi schelet uman găsit vreodată în
cele două Americi.
Oamenii de știință avertizează că nivelul mărilor crește din cauza temperaturilor din ce in ce mai
ridicate. Acest fenomen a mai avut insa loc în istorie. Timp de mai mult de 90% din existența
omenirii, marea era mai mică cu aproximativ 40-130 de metri fata de nivelul de astăzi. O cantitate
substanțială de dovezi preistorice și istorice ale vieții strămoșilor noștri este acum scufundata.
Aceste vestigii și peisaje culturale sunt patrimoniu subacvatic și ofera o sursă extrem de
importantă de informații despre primele civilizații umane, originile umane, dar si despre
schimbările climatice și impactul acestora. Aceste rămășițe ne vorbesc despre interacțiunea
strămoșilor noștri cu mediul. Acest patrimoniu ne poate ajuta să includem provocările noastre
actuale într-un context cronologic.

Astăzi, patrimoniul nostru scufundat este grav periclitat de exploatarea comercială și industrială,
dar și de alți factori care amenință să lipsească omenirea de acest patrimoniu fascinant și încă
puțin cunoscut. Patrimoniul cultural subacvatic a devenit din ce în ce mai accesibil, din momentul
in care Jacques Cousteau si Emile Gagnan au inventat în 1942-43 Aqualung, ceea ce a permis
atingerea unor adâncimi mai mari nu numai de către oamenii de știință și arheologi, dar si de către
vânătorii de comori și exploratori amatori. De atunci, jefuirea siturilor arheologice subacvatice și
distrugerea lor au crescut rapid și amenință să lipsească omenirea de acest patrimoniu. In timp ce
multe state au sporit conservarea moștenirii lor terestre, cea mai mare parte a patrimoniului lor
cultural subacvatic rămâne neprotejat.

Ca parte a eforturilor sale la nivel mondial pentru a proteja patrimoniul cultural comun, în
diversele sale forme, UNESCO a adoptat Convenția privind protejarea patrimoniului cultural
subacvatic in anul 2001. Acest tratat internațional stabilește principiile etice pentru protecția
patrimoniului scufundat, oferă un sistem de cooperare interstatala, precum și normele științifice
necesare pentru tratarea și cercetarea acestui patrimoniu.

Mai multe despre Conventie : http://www.unesco.org/new/en/culture/themes/underwater-cultural-


heritage/the-2001-convention/
Copiii pot intelege mai multe:

http://www.unesco.org/new/en/culture/themes/underwater-cultural-heritage/the-heritage/kids-
page/
Patrimoniul subacvativ disponibil pentru vizite organizate :

http://www.unesco.org/new/en/culture/themes/underwater-cultural-heritage/museums-and-
tourism/in-situ-access/
http://www.unesco.org/new/en/culture/themes/underwater-cultural-heritage/partners-
society/museums-and-tourism/museums/
Publicatii si resurse :

http://www.unesco.org/new/en/culture/themes/underwater-cultural-heritage/publications-
resources/