SNC –agenții cuaternari de amoniu și derivații sulfonici sunt lipsiți de efecte

centrale,pentru ca nu traverseză bariera hematoencefalică.Cele care pătrund ușor

în SNC produc-sedare,tremor,mișcări coreiforme,tulburări mintale.

 Ganglioplegicele determină o scădere importantă a tonusului arteriolar și

venomotor.Ta poate să scadă brusc,deoarece atît rezistența vasculară,cît și
întoarcerea (returul) venos sunt scazute.Ganglioplegicele pot determina
hipotensiunea arterială ortostatică,deoarece sunt blocate reflexele
posturale,care în mod normal previn staza venoasă
 Acumularea sîngelui în vasele dilatate micșoreazaă returul venos și scade
debitul cardiac,ceea ce contribuie la hipotensiune.
 Caracterul ortostatic al acestuia se explică prin abolirea reflexelor
simpatice,care nu mai permite redistribuirea sîngelui în ortostatism
 Hipoptensiunea ortostatică excesivă poate duce la colaps sau
lipotemie(prin insuficiența de irigare a creerului)

Tubul digestiv – produc scăderea tonusului și peristaltismului gastrointestinal și

a secreției gastrice și intestinale,(inhibă transmiterea impulsurilor în ganglionii
parasimpatici), inhibă profund motilitatea gastro-intestinală și produc constipație
pronunțată.

Vezica urinară este relaxată.Blocada ganglionară poate uneori determina

tenesme vezicale și retenție urinară.

Rinichii –scade filtrația glomerulară și excreția electroliților,ureei și apei,oligurie

sau anurie.

Ochiul – produc midriază(dilatarea moderată a pupilei-inervația dublăî SNC cu

predominantă a tonusului parasimpatic),cicloplegie și paralizia acomodării
vizuale,mușchiul ciliar este inervat de parasimpatic,tensiunea intraoculară
scade,vasele retiniene- dilatate.

Funcția sexuală este afectată (atât erecția cât și ejacularea).

Glandele salivare,gastrice ,sudoripare-inhibiția sau micșorarea secreției-

dereglarea transmisiei impulsurilor în ganglionii parasimpatici.

Blocarea transpirației,dar hipetermia nu constituie o problemă,deoarece este

vasodilatație cutanată și menține t corpului normală.
 Clasificarea
După durata de acțiune
a) De scurtă durată10-20 min-tepiriu iodid(higroniu),trimetafan sulfonat
(arfonad)
b) De durată medie (2-4 ore)-hexametoniu,azametoniu(pentamina)
c) De durată lungă4-6-12 ore)pempidina tosilat (pirilena).

Mai des sunt utilizate preparatele de lungă durată:

-au activitate înaltă în diferite căi de administrare

-durată lungă de acțiune

-toxicitate redusă

-mai puține reacții adverse

-toleranța evolueaza încet sau nu apare.

Din cele mai convenabile sunt aminele terțiare-pempidina tosilat (pirilena)

 Se absoarbe ușor din tubul digestiv

 Are activitate pronunțată
 Durată lungă de acțioune (8 ore și mai mult)
 După activitate este analogic hexametoniului și este mai puțin toxică decît
hexametoniul
 Penetrează mai ușor bariera hematoencefalică(spre deosebire de sărurile
cuaternare de amoniu-influența lor negativă asupra SNC-la utikizarea
pempidinei se observă dereglări psihice tranzitorii,tremor,etc.

Ganglioplegicele sunt utilizate în

 Boala ulceroasă
 Edem pulmonar
 Embolie arterială
 Endarteriră oblitarantă
 Bola hipertensivă(forme grave maligne și crize de hipertensiune,în terapia
sistematică,condiții spitalicești)

Preparatele de durată scurtă de acțiune ( de durată scurtă 10-20 min și
medie) –Trepiriu(Higroniu) si trimetafan (arfonad).
 Trepiriu posedă acțiune ganglioblocantă mai selectivă și e de5-6 ori mai puțin
toxic decît trimetafanul(arfonadul).
Se folosesc pentru:
1) Hipotensiunea dirijată (controlată) ( se administrează i/v-prin perfuzie sau
fracționat) sol.1% cu glucozăde 5%.Hipotensiunea arterială dirijată faciliteaza
la efectuarea operațiilor asupra inimii și vaselor,chirurgia oftalmologică și
neurochirurugie-pentru micșorarea sîngerării;
2) Ameliorarea circulației în țesuturile periferice
3) Scăderea PA și micșorarea hemoragiilor din vasele cîmpului operatoriu ce
ușurează tiroidectomia ,mastectomia
4) Micșorarea posibilitățiii de evaluare a edemului cerebral în
neurochirurgie(efectul hipotensiv),edemului pulmonar,în embolie
pulmonară;
5) Prevenirea reflexelor negative spre inimă,vase și alte organe interne ce pot
avea loc în intervențiile chirurgicale;
6) În terapia complexă a șocului septic,hemoragic ,traumatic;
7) În crize de hipertensiune cu sau fără complicații( insuficiența cardiacăî
acutp,edem pulmonar numai în spital,cu cupraveghere medicală strictă).
Alcaloidul din ”Sophora pachycarpa” –Pachicarpina iodhidrat tot amina terțiară-însă
activitatea ganglionară joasă și durată mică de acțiune exercită acțiune stimulatoare
asupra miometrului,Se absoarbe bine din intestin.Micșorează tensiunea arterială.
Hexametoniu –sare bicuaternară de amoniu:
 Manifestă acțiune destul de înaltă
 Acțiune selectiv pronunțată
 Durată mică de acțiune 3-4 ore
 Din tubul digestiv se absoarbe rău
 Se administrează parenteral (dezavantaj considerabil)

Azimetoniu bromid (Pentamina)cedează puțin benzohexoniului după activitate și

durată de acțiune.

Contraindicații :
1.hipotensiune
2.ateroscleroză pronunțată
3.insuficiența circul? Coronariene
4.glaucom
5.hipofuncție renală,
 6.afecțiuni organice ale miocardului
7.anemie
8.șoc hemoragic
9.infarct miocardic,
10.asfixie.

Reacții adverse- rezultatul blocării ganglionilor vegetativi.

 Colaps ortostatic la schimbarea bruscă a poziției corpului din orizontal în vertical
92-3 ore după administrar), 30-35 %- hipotensiune arterială intensă cu
insuficiență circulatorie cerebrală acută,fenomene de cardiopatie
ischemică,palpitații,tahicardie,amețeli astenie,manifestări sincopale.Se
recomandă adrenlină,noradrenalină,efedrină,etilefrină;
 Micșorarea motilității tubului digestiv ( constipație,ocluzie intestinală);
 Congestia mucoasei nazale;
 Midriază,paralizia acomodării cristalinului;
 Dizurie,retenție urinarăm (se combină cu neostigmina), dereglarea vorbirii
articulare-dizartrie. dereglarea deglutiției- disfagie;
 Simpatoplegie ( hipotensiune arterială ortostatică marcată și disfunție sexuală)
 Parasimpatoplegie (constipația ,retenție urinară,precipitarea
glaucomului,vedere „voalată” ,uscăciunea gurii);
 Uneori reacții alergice (sunt eliberatori de histamină)-trimetafan (arfonad);
 Cazuri letale la supradozare de obicei rar-inhibiția respirației ,convulsii.
 La copii pînă la 3 ani ganglioplegicele practic nu provoacă hipotensiune,fiindcă în
vîrstă mică celulele ganglionilor sunt mai autonome și în mică măsură se supun (
acțiunii) influenței centrale.

Asistența de urgență la supradozarea ganglioplegicelor:

 Aportul oxigenului;
 Respirația artificială(asistată);
 Folosirea analepticelor,
 Administrarea neostigminei (antagonist al ganglioplegicelor);
 Ridicarea TA-a-adrenomimetice,izoturon,difetur (raviten);
 M-colinomimetice (carbacolina,aceclidina)- în dereglările
acomodației,midriază,inhibiția motilității tubului digestiv,atonia vezicii urinare.