ANEVRISMUL DE AORTĂ

• Anevrismul de aortă este reprezentat de orice dilatare patologică a

aortei ce depășește 1,5 ori diametrul normal al vasului.

• Clasificare:
-anevrisme de aortă abdominală (75% din cazuri)
**sunt abordate de regulă de chirurgia vasculară;
-anevrisme de aortă toracică (25% din cazuri)
**sunt abordate de regulă de chirurgia cardiacă și a vaselor mari.

ANEVRISMUL DE AORTĂ ABDOMINALĂ

-Este mai frecvent la bărbați (de 5-10 ori față de femei) și la vârstnici.
• Factori de risc:
 Hipertensiunea arterială;
 Dislipidemia;
 Fumatul;
 Diabetul zaharat;
 Antecedentele familiale (aprox 28%).

Tablou clinic:
o Majoritatea sunt asimptomatice: descoperire întâmplătoare (la ecografie/
CT abdominal);
o La cei simptomatici:
-durere abdominală/lombară, uneori iradiată inghinal.
*durerea este constantă și chinuitoare, neinfluențată de mișcare și persistă
ore/zile.
*durerea indică o creștere rapidă a anevrismului și poate anunța o ruptură.
o La examenul fizic, la majoritatea pacienților, se poate palpa o masă
pulsatilă la nivelul abdomenului.

1
 Diagnostic:
-screening- bărbați peste 60 ani, cu rude de gradul 1 cu anevrism sau bărbații
fumători/ foști fumători, cu vârsta cuprinsă între 65-75 ani;
-ecografia abdominală;
-CT/RMN- definirea exactă a formei, extensiei anevrismului, precum și
relația acestuia cu vasele renale și viscerale;
-aortografia.

Tratament:
• Tratament medicamentos: beta-blocantele (principala clasă de
medicamente utilizate în prevenirea progresiei anevrismale);
• Tratarea comorbidităților: HTAE+ STOP fumat!!
• Pacienții cu anevrism abdominal cu diametrul între 4-5.4 cm trebuie
monitorizați clinic și imagistic (ecografie/CT) la 6-12 luni;
• Orice anevrism cu diametrul peste 5.5 cm necesită intervenție chirurgicală
de reparare a aortei (risc de ruptură!!);
• Intervenția chirurgicală constă în:
-rezecția anevrismului + interpoziția unui grefon sintetic în locul zonei de aortă
dilatată;
-implantarea unei endoproteze aortice= stent-graft, o proteză textilă (graft)
montată pe un stent care o fixează la aorta normală de dinainte și de după
anevrism;
Evoluția anevrismelor:
-expansiune continuă;
-tromboză parietală.
Complicații:
-ruptură;
-embolizare distală;
-compresiune pe structurile înconjurătoare.

2
*Pacienții cu anevrism de aortă abdominală au o mortalitate ridicată, atât prin
ruptura acestuia, cât și prin bolile asociate (boală coronariană, HTA,
insuficiență cardiacă).

ANEVRISMUL DE AORTĂ TORACICĂ

Afectează:
 aorta ascendentă- majoritatea cazurilor;
 aorta descendentă- în 40%;
 crosa aortei- în 10%;
 aorta toraco-abdominală- în 10% (uneori sunt interesate 2 segmente ale
aortei în același timp)

ETIOPATOGENIE:
-anevrismul de aortă descendentă toracică și aortă toraco-abdominală-
etiologie asemănătoare cu cea a aortei abdominale;
-anevrismul aortei ascendente- etiologie diferită:
**apare din cauza degenerării chistice a mediei, a fibrelor elastice și
dispariția celulelor musculare.
**se întâlnește în boli congenitale ce afectează țesutul conjunctiv (ex. boala
Marfan, sindrom Turner), în aortite (boala Takayasy), în sifilisul terțiar.
ETIOLOGIE:
 Congenital;
 Ateroscleroza=cea mai importantă etiologie în aorta descendentă; rareori
cauzează anevrism al aortei ascendente.

Tablou clinic:
• Anevrism mare compresie pe:
-trahee, producând dispnee, tuse, wheezing;
-esofag, producând disfagie;
-nervul recurent, producând disfonie.

3
 Explorări paraclinice:
• Radiografie toracică;
• Ecocardiografie transtoracică;
• Ecocardiografie transesofagian;
• CT/RMN.

Tratament chirurgical
• Tehnic se înlocuiește porțiunea de aortă anevrismală cu un tub de
Dacron care poate fi prevăzut și cu o proteză valvulară în caz de
insuficiență aortică semnificativă;
• În cazul anevrismelor de crosă aortică, elementul esențial este protecția
cerebrală pe timpul intervenției.
• În cazul aortei descendente, elementul esențial este protecția măduvei
spinării pentru evitarea paraplegiei.