Sunteți pe pagina 1din 52

Universitatea Tehnică “Gh.

Asachi” din Iași


Facultatea de Textile-Pielărie și Management Industrial
Master de Proiectarea și Modelarea Îmbrăcăminte

PROIECT
“INDUSTRIA MODEI “

Coordonator Masterand
Conf.Dr.Ing.CURTEZA ANTONELA Ing.RISCOU (PETRUT) CRINA
FLORENTINA
Cuprins

Introducere
1. Industria modei
1.1. Scurt istoric
1.2. Ramurile industriei modei

Studiu de caz
2.1. Previziuni primavară-vară 2017
2.2. Cercetarea temei alese
2.3. Minicolecție
2.4. Proiectarea și confecționarea modelului reprezentativ

Bibliografie
Introducere

Industria modei este o industrie complexă și cu multe ramificații. Atât de multe încât le pierzi
șirul. Este o industrie care intră, la un moment dat, în legătură cu orice și oricine. Industria
modei este atât știință cât și artă. Într-o măsură mai mică sau mai mare fiecare țară a acestui
glob este implicată în acest sector punând la dispoziție una sau mai multe dintre următoarele
resurse: forța de muncă, terenuri, tehnologie, zăcăminte, educație, cadru legal etc.
În industria modei sunt implicați oameni din toate categoriile sociale, indiferent de
culoare, convingeri religioase, politice, orientări sexuale, de diverse nationalități, etnii, etc.
Mulți cred că industria modei se rezumă doar la ce se vede în revistele de modă, pe
catwalk-uri, la televizor si în vitrinele frumoase ale magazinelor. Industria modei este o
industrie solicitantă, în care tehnica și arta conlucrează și unde munca umană este la loc de
cinste.
În acest proiect mi-am propus să prezint, la modul general, în ce constă industria
modei și, pornind de la previziunile modei pentru sezonul primăvară-vară 2017, am realizat o
minicolecție și un prototip.
1. Industria modei

1.1. Scurt istoric

Deși oamenii au fost interesați de haine și modă de mii de ani, industria modei a
început să capete formă abia în jurul anilor 1850. După sute de ani de îmbrăcăminte opulentă,
două lucruri se întâmplă concomitent și ajută la nașterea a ceea ce astăzi se numește "haute-
couture": inventarea, de către Isaac Singer, a mașinii de cusut cu împunsătură continuă și
popularitatea unui croitor numit Charles Frederick Worth. Paradoxal, nașterea modei a fost
inițiată de un britanic, nu de un francez, așa cum ar fi fost de așteptat.
Înainte de 1850, circa 70% din haine erau
cusute de mână, chiar de către cei care le purtau.
Îmbrăcămintea era un produs ca oricare altul, iar
calitatea sa depindea de talentul cusătoresei.
Gospodina obișnuită își croia hainele în
funcție de ce era acceptabil în țara și climatul în
care locuia, precum și în funcție de standardele
comunității locale, astfel încât toți cei care locuiau
într-o anume regiune se îmbrăcau la fel, cu foarte mici diferențe.
Departe de influențele externe, stilurile de îmbrăcăminte puteau rămâne neschimbate
timp de generații – cum de altfel s-a și întâmplat. Astăzi, aceste rămășite ale unor vechi stiluri
sunt cunoscute sub numele de "costume regionale" sau "populare".
Datorită faptului că în acele vremuri drumurile comerciale între orașe erau proaste și
deseori atacate de hoți, oamenii stăteau mai mult în orașul sau satul de origine și se foloseau
doar de țesăturile disponibile local.
Din moment ce toți aveau acces la aceleași bunuri, distincția se făcea cu ajutorul
bijuteriilor. Către mijlocul secolului al XI-lea, când regii și nobilii au devenit mai puternici și
își puteau apăra mai ușor domeniile, rutele comerciale au fost îmbunătățite. Ca urmare, au
început să fie transportate țesături noi, mai fine, mai costistoare, mai bogate, pe care le
cumpărau doar cei care și le permiteau. Din acest moment, vestimentația a devenit un semn al
statutului social și mărimii averii la fel ca și în ziua de azi.
Cele 30% dintre hainele care nu erau făcute în casă, erau cusute de croitori și
cusătorese, de obicei pentru o clientelă bogată. În anii 1500, cei mai ceruți și ocupați croitori
din Franța dăduseră peste o mină de aur, o modalitate eficientă și economică de a-și prezenta
marfa: creau modele în miniatură ale croielilor, cu care îmbrăcau papuși. De jumatate sau o
treime din înălțimea normală a unei persoane, aceste păpuși purtau haine identice până la
ultimul detaliu cu cele pe care croitorul respectiv le putea face pentru clientele sale. Acestea
puteau studia păpușile și alege stilurile care le doreau. Ulterior, hainele erau croite pe măsura
exactă a celui sau celei care le plătea.
Păpușile îmbrăcate și-au găsit curând drum către alte țări și au devenit unul dintre cele
mai populare modalități de răspândire a modei. Monarhilor și curtierilor, în particular, le
plăceau să le primească în dar și își țineau croitorii ocupați punându-i să copieze ultimele
stiluri.
Aristocrații au fost întotdeauna consumatorii cei mai evidenți ai modei.
Se spune că regina Elisabeta I ar fi avut peste 1.000 de rochii, multe
dintre ele primite cadou. Georgiana, Ducesa de Devonshire (care facea
parte din familia Spencer, la fel ca și Diana, Prințesa de Wales) a fost
în anii 1770 ceea ce astăzi am numi "trendsetter" orice îmbrăca
devenea peste noapte parte din moda obligatorie.
De fapt, motivul pentru care astăzi apar tendințe noi în fiecare
sezon este și motivul pentru care Parisul a fost considerat
epicentrul
modei timp de mai bine de 300 de ani: flamboaiantul și împopoțonatul rege Ludovic al XIV
al Franței, Regele-Soare.
Ludovic al XIV-lea avea buzunare adânci, putere de concentrare scăzută și un ochi
educat pentru estetică. În același timp, avea la dispoziție sute de artizani talentați și cu un simț
înnăscut pentru stil. Lider indiscutabil al modei europene, Regele-Soare a schimbat croiala
hainelor masculine de 63 de ori în timpul domniei sale de 72 de ani (a urcat pe tron la vârsta
de 6 ani, în 1644) în timp ce, stilul vestimentației pentru bărbați s-a schimbat doar de 3 ori în
timpul domniei de 33 de ani a tatălui sau. Dacă Ludovic al XIV-lea purta ceva, toată lumea îl
imita. De fapt, unii încă o mai fac, el a fost cel care a introdus portul cravatei bărbătești.
Napoleon Bonaparte a continuat tradiția instaurată de Ludovic XIV când a venit la
putere, în 1804. Economia franceză era o ruină după revoluție, iar Bonaparte a încercat și a
reușit să-și urnească națiunea, făcând apel la una dintre proverbialele "fabrici de bani", adică
industria modei.

Una dintre primele legi date de Napoleon interzicea doamnelor care veneau la curte să
poarte aceeași rochie de 2 ori; ținea cusătoresele ocupate, obligând femeile bogate să cheltuie
bani. Acest lucru a creat o prăpastie vizuală, de imagine, între cei avuți și cei mai puțin avuți.
Pe lângă această lege, împăratul a oprit importul țesăturilor englezești și a relansat industria
dantelăriei de Valenciennes, astfel încât țesături fine cum sunt tulul și batistul să poată fi
țesute local.
Imperiul lui Napoleon nu a durat prea mult timp, în schimb exclusivitatea de a purta
îmbrăcăminte după ultima moda franceza i-a supraviețuit. Într-o perioadă de numai 50 de ani,
industria haute-couture se nascuse iar posibilitatea de a cumpăra rochii desăvârșite, noi, în
fiecare sezon, devenise amprenta înaltei societăți.

1.2. Ramurile industrie modei

Industriile lumii conduc economia


mondială iar acestea, împreună,
tranzacționează aproape 70 trilioane de $
anual. O industrie este un grup de companii
care îndeplinesc funcții similare, se poate,
de asemenea, să se refere la toate grupurile
companiei, sau producerea unui bun
economic într-o economie.
Mărimea diferitelor industrii
variază în funcție de țară, de nivelul de
dezvoltare și a cererii în fiecare regiune.
Industriile se clasifică, după sectorul de
activitate, astfel:
 Industria primară: agricole, de fermă și
pescuit.
 Industria secundară:
industriile care utilizează mașini, fabrici sau munca umană pentru a converti materii
prime într-un produs final prelucrat. Industriile de fabricație sau industria grea sunt
exemple tipice de tipuri de industrii secundare.
 Industria terțiară: industriile bazate pe prestarea de servicii sunt cunoscute ca industrii
terțiare. Industriile de vânzare cu amănuntul, serviciile cu produse alimentare și
băuturi și profesionale sunt exemple de industrii terțiare.

Industria mai poate fi clasificată și în funcție de mărimea acesteia: poate fi de


scară
mică, o afacere mică și mijlocie ( SMB sau IMM ), sau o industrie globală dominată de
corporațiile multi - naționale.

Industria modei este o industrie secundară de miliarde de dolari la nivel mondial


dedicată activității de confecționare și comercializare de haine. Unii observatori doreau să se
facă distincția între industria modei (cea care produce articole de "modă") și industria de
îmbrăcăminte (cea care produce hainele obișnuite sau "moda de masă"), dar din 1970
granițele dintre ele au devenit neclare.
Moda este definită cel mai bine pur și simplu ca stilul sau stilurile de îmbrăcăminte și
accesoriile purtate la un moment dat de către grupuri de persoane. S-ar putea să apară
diferențe între moda scumpă de designer - prezentată pe podiumurile de modă din Paris sau
New York și de cea de masă, sport și de aer liber, produse de serie, vândute în mall-uri și
magazinele din întreaga lume. Cu toate acestea, industria modei cuprinde proiectarea,
fabricarea, distribuția, comercializarea, comerțul cu amănuntul, publicitatea și promovarea
tuturor tipurilor de îmbrăcăminte (de bărbați, femei și copii ), de la haute couture și moda de
designer până la îmbrăcăminte obișnuită de zi cu zi.
Industria modei este formată din patru niveluri:
 producția de materii prime, în principal fibre și textile, dar și piele și blană;
 producerea de bunuri de modă de designeri, producători, contractori și altele;
 de vânzare cu amănuntul; și
 diverse forme de publicitate și promovare.
Aceste niveluri constau din mai multe sectoare separate, dar interdependente, toate
fiind dedicate scopului de a satisface cererea consumatorilor pentru îmbrăcăminte, în
condițiile în care acest lucru permite participanților din industrie să obțină și un profit.

Designul și producția de textile

Industria textilelor a apărut pentru prima dată în Anglia la finele secolului 18 şi a fost adusă
în Statele Unite la începutul secolului 19. Însă industria materialelor şi a hainelor de serie,
făcute în fabrici este o creaţie pur americană. Industria modei aşa cum o cunoaştem astăzi a
apărut în zona atelierelor de croitorie şi a micilor fabrici de textile deţinute de imigranţii evrei
din oraşul Boston. În acele timpuri, totuşi, ornamentele vestimentare erau create încă în mod
personalizat pentru fiecare femeie chiar dacă rochia, fusta sau costumul era unul de serie,
produs într-o fabrică de confecţii.

Tot atunci s-a pus la punct sistemul de mărimi vestimentare pe care îl cunoaştem astăzi, de la
cel cu numere până la cel cu mărimi de tipul S, M, L, XL etc. Atunci au apărut sistemele şi
tiparele folosite şi astăzi în croitorie.

Motivul principal pentru apariţia industriei modei a fost acela de a oferi oamenilor cu venituri
modeste ocazia de a-şi cumpăra replici iefitine ale hainelor la modă purtată de clasele bogate
ale societăţii din acele timpuri.

La începutul secolului al XX-lea, creatori de modă astăzi legendari, precum Christian Dior şi
Coco Chanel au pus bazele marilor case de modă axate pe creaţii vestimentare exclusiviste
precum şi pe lansarea tendinţelor vestimentare din fiecare sezon.

Între anii 1960-1970, moda tinerilor şi cea dedicată adolescenţilor a început să fie pe valul
ascendent transformându-se în industria vestimentară din prezent.
Astăzi, industria modei este o afacere care rulează în fiecare an miliarde de dolari la nivel
global. Unii specialişti fac totuşi o diferenţă între industria modei (axată pe vestimentaţie de
lux) şi producţia de haine şi articole vestimentare dedicată marilor mase de oameni. Diferenţa
este cu atât mai mare dacă observăm industria care include designul, manufacturarea,
distribuţia, promovarea, marketingul aşa numitei Haute Couture şi industria hainelor
obişnuite sau de tip sport destinată oamenilor cu venituri mici sau modeste. Cele două mari
direcţii vestimentare îşi au totuşi originea în cartierele oraşului Boston la început de secol 20.

Cel mai mult folosite în modă sunt materialele textile. Automatizarea parțială a filaturilor și a
țesătoriilor din lână, bumbac și alte fibre naturale a fost unul dintre primele realizări ale
revoluției industriale din secolul al 18-lea. În secolul 21 aceste procese sunt foarte
automatizate și realizate de mașini de mare viteză controlate de computer. Un sector mare al
industriei textile produce țesături destinate utilizării în îmbrăcăminte. Sunt folosite atât fibre
naturale (cum ar fi lâna, bumbacul, mătasea, și inul), precum și fibre sintetice (cum ar fi
nailon, acrilic, și poliester). Un interes în creșterea în mod durabil (sau "eco-moda") a condus
la o mai mare utilizare a fibrelor ecologice, cum ar fi de cânepă. Un alt sector produce
materiale sintetice high-tech care prezintă anumite proprietăți cum ar fi rezistența la pete (de
exemplu, 303 High Tech Fabric Guard), retenția sau disiparea căldurii corpului, și de
protecție împotriva incendiilor, arme (de exemplu, Kevlar), rece ( de exemplu, Thinsulate),
radiații ultraviolete (Solarweave), precum și alte pericole. Sunt produse și țesături cu o gamă
largă de efecte prin vopsire, țesere, imprimare și alte metode de fabricație și de finisare.
Împreună cu previzioniștii de modă, producătorii de textile funcționează bine în avansul
ciclului de producție de îmbrăcăminte pentru a crea materiale cu culori, texturi, precum și alte
calități care anticipează cererea consumatorilor.

Nu ar părea să fie nimic în neregulă în cele scrise de mai sus dar lucrurile nu sunt
întotdeauna cum ar trebui să fie.
Bumbacul este materia primă cu cea mai mare căutare când vine vorba de realizarea
articolelor vestimentare. Jeanșii, tricourile și lenjeria sunt de obicei 100 % bumbac, în timp ce
alte articole vestimentare sunt făcute din țesături din bumbac în amestec cu alte fibre făcute
de mâna omului. Bumbacul se obține de la planta de bumbac care este cultivată în ferme mari
sau plantații. Cultivarea bumbacului poate fi o muncă extrem de epuizantă. Sclavii se
îngrijeau de plantațiile de bumbac pe continentul american cu sute de ani în urmă. Mai recent,
cultivarea bumbacului a cauzat probleme în Africa prin ocuparea de teren fertil de care
fermierii aveau nevoie pentru a cultiva alimente. O altă problemă astăzi este utilizarea
pesticidelor dăunătoare în procesul de creștere al bumbacului.
Aproximativ 20 de milioane de tone de bumbac sunt produse în fiecare an, în jur de 90 de
țări. China, Statele Unite ale Americii, India, Pakistan, Uzbekistan și Africa de Vest
reprezintă peste 75% din producția mondială.
Bumbacul reprezintă aproape jumătate din fibrele utilizate pentru a face hainele și alte
textile din întreaga lume, cu o mare parte din restul provenind din produse sintetice (cum a
fost subliniat în 2003 raportul WWF Thirsty Crop).

Sursa: www.slideshare.net
Cu toate că principalul producător de bumbac este China, industria producerii
bumbacului este cel mai favorizată în Statele Unite ale Americii, cu plantațiile cele mai multe
și mai mari localizate în zona Texasului. Această industrie s-a dezvoltat foarte mult datorită
dezvoltării techologiei și suportului guvernamental care a prevăzut subvenții pentru
crescătorii de bumbac pentru a-și dezvolta afacerea. Problema apare în alte țări care nu-și
permit să plătească subvenții sau să ofere ajutor crescătorilor de bumbac iar, o dată cu
creșterea competitivității USA, calitatea vieții lor a avut de suferit.
Sursa: www.thehandthatfeedsus.org Sursa: southwestfarmpress.com

După ce bumbacul se recoltează, acesta trebuie să treacă prin mai multe


procese
înainte de a deveni un articol vestimentar. De exemplu, bumbacul cultivat în Texas ar putea
merge în China pentru a fi filat, țesut, transformat în haine, și apoi transportat înapoi în SUA
pentru a fi vândut în Florida. La fel se întâmplă și cu bumbacul cultivat în Camerun,
transportat în India pentru producție, apoi a vândut în Marea Britanie. China este cel mai
mare exportator de îmbrăcăminte, deoarece are o populație mare și o cantitate mare de forță
de muncă ieftină și dispusă să muncească, de aceea este în măsură să ofere un preț bun.

O altă problemă în cultivarea bumbacului este impactul pe care îl are asupra mediului
înconjurător.
 Consumul mare de apă. Acesta poate consuma mai mult de 20.000 de litri de apă
pentru a produce 1 kg de bumbac; echivalent cu un singur tricou și o pereche blugi. 73% din
recolta de bumbac la nivel mondial provine din terenuri irigate (așa cum raporta WWF în
Impactul bumbacului privind resursele de apă dulce și a ecosistemelor).
 Folosirea substanțelor chimice. Agricultura este cea mai mare sursă de poluare în
majoritatea țărilor. 2,4% din terenurile de culturi din lume sunt ocupate cu plantațiile de
bumbac și totuși acesta este responsabil pentru 24% respectiv 11% din vânzările globale de
insecticid și pesticide. Utilizarea nesecurizată a substanțelor chimice pentru agricultură are
efecte grave de sănătate asupra lucrătorilor din domeniu și asupra ecosistemelor care primesc
doze în exces, care se scurg din fermele acestea.
 Inginerie genetică. Utilizarea (MG) soiuri modificate genetic de bumbac a crescut în
mod remarcabil în ultimii ani, ajungând la 20% (67700000 ha) din suprafața globală în 2002.
Mai multe dintre principalele țări producătoare de bumbac cultiva un procent semnificativ din
domeniile lor de bumbac cu soiuri modificate genetic, care sunt rezistente la anumite insecte
și / sau tolerante la unele erbicide.
 Impactul asupra bazinelor hidrografice. Agricultura bumbacului nesustenabil, cu
consumuri masive de apă și pesticide, a fost deja responsabilă pentru distrugerea
ecosistemelor pe scară largă, cum ar fi Marea Aral în Asia Centrală, precum și de deteriorarea
sănătății și a mijloacelor de existență ale oamenilor care trăiesc acolo. Culturile de bumbac
sunt, de asemenea, unele dintre cele mai "însetate" culturi afectând mai multe mari bazine
hidrografice, inclusiv râul Indus din Pakistan, Bazinul Murray-Darling din Australia și
Grande Rio din Statele Unite ale Americii și Mexic.

Designul vestimentar și procesul de producție

Design-ul vestimentar este arta de aplicare a design-ului și a esteticii sau frumuseții


naturale în îmbrăcăminte și accesorii. Design-ul vestimentar este influențat de atitudini
culturale și sociale și a variat în timp și spațiu. Designerii de modă lucrează într-o varietate de
moduri în proiectarea de îmbrăcăminte și accesorii. Din cauza timpului redus pe care îl au la
dispoziție pentru a aduce o haină pe piață, designerii trebuie să anticipeze modificările în
gusturile consumatorilor.
Designerii desfășoară activități de cercetare cu privire la tendințele modei și le
interpretează pentru publicul lor. Ei încearcă să proiecteze haine care sunt funcționale,
precum și care corespund din punct de vedere estetic. Ei stabilesc care este publicul cel mai
probabil care să le poarte creațiile precum și situațiile în care acestea vor fi purtate. Designerii
au o gamă largă și combinații de materiale pentru a lucra precum și o gamă largă de culori,
modele și stiluri de a alege. Deși majoritatea articolelor vestimentare sunt purtate pentru
activitățile de zi cu zi și se încadrează într-un interval îngust de stiluri convenționale,
articolele de îmbrăcăminte neobișnuite sunt, de obicei, solicitate pentru ocazii speciale, cum
ar fi ținutele de seară sau rochiile de petrecere.
Sunt și haine care sunt făcute special pentru un individ, cum este cazul hainelor haute
couture sau croite la comandă. Astăzi, cele mai multe haine sunt proiectate pentru piața de
masă, în special casual și de zi cu zi și sunt numite “Ready-to-wear”.

Sursa: www.pinterest.com
Majoritatea designerilor lucrează în anonimitate în departamentele de creație ale
marilor branduri de îmbrăcăminte. Pentru designerii consacrați etapele de producție pot fi
sistematizate astfel:
- cercetarea tendințelor;
- realizarea schițelor/colecției;
- realizarea mulajelor pe manechine de croitorie;
- obținerea tiparelor, gradare;
- croire;
- confecționare;
- produse finite;
- control calitativ.

În industria de îmbrăcăminte lucrurile se petrec un pic altfel:


- departamentul de creație studiază tendințele;
- departamentul de creație realizează schițele/colecțiile;
- departamentul de proiectare realizează în sistem CAD tiparele pe diferite mărimi
standardizate în funcție de țara în care se vând produsele;
- se realizează un produs în vederea corectării deficiențelor de proiectare sau de așezare
a materialului;
- obținerea prototipului;
- realizarea documentației tehnice, a încadrării, a consumului de materii prime etc.;
- materia primă și documentația tehnică necesară intră în procesul de producție propriu-
zis (șpănuire, croire, confecționare, finisare, controlul calității, recepționare,
depozitare).

Între modul de operare al designerilor și cel al brandurilor mass-market sunt


multe
diferențe care se referă la:
- calitatea design-ului- designerii vând design, inovație, creativitate și nu doar haine;
- cantitatea produselor obținute- designerii producând în serii mici pe când brandurile
produc în serii mari și foarte mari;
- produsele designerilor sunt mai complexe atât din punctul de vedere al design-ului
precum și al tehnicilor utilizate de confecționare, motiv pentru care aceștia obțin
tiparul prin modelarea pe manechin și nu în sistem CAD, moment în care observă și
comportamentul materialului.
- calitatea materiilor prime folosite este ridicată în cazul designerilor și moderată-
scăzută și foarte scăzută în cazul brandurilor;
- prețurile produselor finale sunt foarte ridicate în cazul designerilor (justificate de
calitatea designului, inovație, calitatea materiei prime, calitatea manoperei,
exclusivitate la purtatea prin producerea în serie redusă etc.) și moderate spre scăzute
în cazul brandurilor;
- calitatea asamblării produselor finite este ridicată în cazul designerilor iar în cazul
brandurilor calitatea diferă în funcție de targetul de calitate cerut precum și de țara în
care se livrează produsele;
- manopera este mai scumpă în cazul designerilor întrucât își plătesc angajații într-un
mod echitabil pe când marile branduri externalizează producția către alte țări unde
manopera este foarte ieftină și unde, de obicei, oamenii sunt plătiți insuficient pentru
a-și asigura un trai decent.

Mulți lucrători în procesul de fabricație sunt femei; și munca copiilor este uneori
folosită. Aceasta este o preocupare serioasă chiar dacă industria de îmbrăcăminte este de
multe ori mai sigură decât alte situații de muncă a copiilor din întreaga lume, unde unii copii
fac munci agricole grele sau chiar sunt forțați să lupte în armată. Femeile din fabricile din
China sunt vulnerabile din cauza muncii care este departe de locul lor social de reședință
(denumit hukou), ceea ce înseamnă că ele ar putea încălca legile. În anii 1950 toată lumea din
China a primit un loc de reședință și nu i-a fost permis să părăsească zona, și, deși legile s-au
schimbat, unii muncitori nu sunt conștienți de noile lor drepturi și cred că managerii de
fabrică ar putea să le pună în situația de a fi arestate. Acest lucru le face să le fie frică să se
plângă de condițiile precare și sunt disperate să se supună managerilor lor.
Chiar și așa, mulți muncitori de sex feminin în filaturi și fabrici de îmbrăcăminte cred că
lucrul aici este mai ușor și mai plăcut decât cel de pe plantații, industria înrudită. Industria
modei oferă mai multă libertate pentru că orele de lucru sunt fixe și femeile pot sta jos și au
voie să vorbească în timp ce lucrează, deși mulți spun că salariul nu le oferă condiții de trai
decente.

Comerțul, marketing-ul și merchandising-ul articolelor de îmbrăcăminte

O dată cu finalizarea procesului de producție produsele trebuiesc vândute. Maniera


prin care hainele ajung de la producător la client se face prin intermediul retailerilor care pot
deține magazine atât în offline (lanțuri de magazine proprii sau prin mall-uri și spații
comerciale, magazine multibrand) cât și în online (vânzarea făcându-se fie prin intermediul
site-urilor proprii fie prin intermediul site-urilor multibrand).
În România sunt producători care dispun și de magazine fizice în mai multe orașe ale
țării precum și de site cu vânzare on-line:
- Jolidon este prezent prin magazinele din 32 de orașe din țară precum și online:
https://shop.jolidon.ro/;
- Musette are magazine în București, Brăila, Ploiești, Oradea, Timișoara, Iași, Craiova,
Constanța, Cluj, Brașov și Sibiu și vinde online prin: http://musette.ro/ro/. Acest
brand este prezent cu magazine proprii și în străinătate: Austria (Viena), Franța
(Paris), Bulgaria (Sofia), Ungaria (Budapesta), Statele Unite ale Americii (New
York), Liban (Beirut), Mongolia (Ulan Bator), Israel (Rishon LeZion, Ashdod);
- Nissa are magazine în București, Constanța, Brașov, Craiova, Cluj, Iași, Pitești,
Timișoara și site de cumpărături online: http://shop.nissa.ro/ro/. Acest brand vinde și
în străinătate prin intermediul magazinelor de profil în țări precum: Franța, Marea
Britanie, Liban și Emiratele Arabe Unite;
- Guara are magazine în 5 orașe din țară (Cluj-Napoca, Brașov, București, Timișoara și
Iași) și site de cumpărături online: http://www.guara.ro;
- Brandul Irina Schrotter s-a lansat cu aproape 27 de ani în urmă și se vinde pe 4
continente și în 17 țări;
- Braiconf are magazine în București, Brașov, Constanța, Timișoara, Galați, Ploiești,
Brăila, Pitești, Craiova și Oradea iar vânzările online prin intermediul site-ului:
http://www.braiconf.ro/magazin-online/barbati-1

Cu toate că țara noastră are un sector textil foarte bine dezvoltat și cu mulți specialiști
în sistem acest lucru nu este tocmai vizibil deoarece brandurile românești au început să fie
vizibile abia în ultimii câțiva ani. Toată industria textilă românească era și încă mai este
preocupată să producă în arhicunoscutul sistem lohn pentru alte branduri internaționale.

În România designerii români încă nu dispun de posibilitățile și vizibilitatea


designerilor din afară dar, în ciuda neajunsurilor, câțiva dintre aceștia s-au făcut remarcați fie
prin forțe proprii (acolo unde au avut posibilitatea) fie prin intermediul site-urilor de profil
care-i promovează chiar și la nivel internațional. Cei mai cunoscuți designeri români sunt:

Maria Lucian Hohan Lana Dumitru Stephan Pelger Adelina Ivan


Andra Clitan Maria Marinescu Lucian Broscățean Andreea Badala
(Murmur)

Andreea Tincu Ioana Ciolacu Venera Arapu Răzvan Ciobanu

Designerii români îi putem găsi în atelierele proprii (pentru cei care știu unde se află), la
târgurile de profil, în mediul online și, mai nou, în concept store. Sunt mai multe platforme
online care promovează selecții diferite de designeri români dar mi-a atras atenția, în mod
special, www.molecule-f.com, prima platformă de acest gen din România care nu numai că a
reunit nume de rezonanță din moda românească într-un mediu online ci desfășoară și
campanii de promovare pentru aceștia la diferite evenimente naționale și internaționale, a
organizat pop-up store-uri și de la finele anului trecut sunt și în offline cu un concept-store în
Promenada Mall din București. Acest proiect nu este decât un motiv de laudă pentru că
adevăratele talente au posibilitatea să se facă cunoscute, văzute, auzite, remarcate și
“devorate” de câți mai mulți consumatori de modă.

Publicitatea și promovarea în industria modei

Publicitatea joaca un rol foarte important, in competitia ce exista in fiecare zi pe piata si


in lume. Publicitatea este un lucru ce a devenit crucial, si o necesitate pentru toata
lumea, in viata de zi cu zi, acesta fiind producatorul, comerciantul dar si clientul.
Publicitatea a ajuns sa fie o parte extrem de importanta, iar aceasta este vitala pentru
clienti. Cum ar fi sa ne imaginam televiziunea sau un ziar, sau chiar un post de radio ce
nu are deloc publicitate. Nu, nimeni nicicand si nicicum nu-si poate imagina asta.
Publicitatea joaca un rol extrem de important in vietile clientilor si consumatorilor.
Clientii sunt cei ce cumpara acel produs dar asta numai dupa ce devin constienti de
disponibilitatea acelui produs pe piata. Daca acel produs nu este prezentat si nu ii este
facuta publicitate, clientul nu va putea ajunge sa stie de existenta sa si astfel nu va
ajunge sa-l cumpere, chiar daca acel produs ar putea fi benefic si folositor pentru el.
Inca un lucru extrem de important pe care il face publicitatea este ca ii ajuta pe oameni
sa aleaga cel mai bun produs pentru ei, pentru copiii lor si pentru familie
.Publicitatea este, fără îndoială, vitală atunci când vrei să găsești clienți pentru
produsele tale. Nu se poate vinde nimic dacă nimeni nu știe ce ai de oferit. În zilele noastre
este ușor să-ți faci reclamă, chiar și fără buget, atâta timp cât dispui de informațiile necesare.
Marile branduri își permit să cheltuiască averi pe spoturile publicitare, pe vedetele pe care le
aleg să le promoveze brandul respectiv. De exemplu H&M este promovat, în prezent, de
David Beckham. În trecut H&M a colaborat și cu alte nume sonore precum Beyonce, Amber
Valetta, Vanessa Paradis și Miranda Kerr. Recent brandul Mango promova colecția nu cu un
nume sonor ci cu două dintre cele mai bine cotate supermodele și anume Kate Moss și Cara
Delevingne. Motivul pentru care marile branduri recurg la aceste colaborări, costisitoare de
altfel, constă în faptul că celebritățile pot influența preferințele consumatorilor.

Sursa: http://www.dubaiprnetwork.com/ Sursa: deptfordhighstreet.co.uk


Promovarea fără costuri se poate realiza prin tehnici de PR prin intervenții în toată
media cu articole în reviste, ziare sau cu produse cu sursa specificată, intervenții în emisiuni
radio sau televizate și prin incontestabilele unelte ale internetului în frunte cu binecunoscuta
rețea de socializare www.facebook.com. Bineînțeles, aceste atribuții de PR sunt foarte mari
consumatoare de timp, motiv pentru care ar trebui o persoană specializată în așa ceva.
2. Studiu de caz

2.1. Previziuni primavară-vară 2017

Cercetând internetul în lung și-n lat am putut găsi niște previziuni ale sezonului
primăvară-vară 2017 ale unor firme specializate, care se pot sau nu adeveri. Pentru obținerea
unor astfel de informații se plătesc bani frumoși acestor firme, bineînțeles, de către brandurile
care-și permit să amortizeze fără prea mari bătăi de cap astfel de investiții.
Site-ul www.pinterest.com a fost sursa care mi-a oferit cele mai multe indicii și
acestea sunt:

- Cruise Control; - Ozploitation;


- Lost in Tibet; - American Gigolo;
- Arhitectural Digest; - Daydream Beliver;
- Carny Kitsch; - Jungle Book;
- California Dreaming; - Nautic Grunge;
- Mary Tyler Moore; - Board Generation.
- Princess Charlotte;
În ceea ce privește paleta de culori aceasta diferă de la o tematică la altă și sunt foarte variate.
2.2. Cercetarea temei alese

Pentru dezvoltarea minicolecției am ales ca sursă de inspirație “Arhitectural Digest”.


Paleta de culori folosită este restrânsă și este compusă din alb, negru, nisipiu și tonuri de gri.
Tema se referă fie la produse cu imprimeuri de inspirație arhitecturală fie la
construcția produselor vestimentare astfel încât acestea să capete o formă sau un aspect
arhitectural
2.3. Minicolecție
2.4. Proiectarea și confecționarea modelului reprezentativ
2.4.1. Analiza și evaluarea modelului

Descrierea modelului:

Rochia este formata din 2 materiale distincte ,unul uni iar cel de al doilea cu
ornament(mozaic).delimitarea celor doua materiale la imbinare se face cu o banda
satinata ornament .croiala clasica .silueta dreapta usor conica la terminatie.
Fata – formata din 5 piese- 3 piese mat A si 2 piese mat B
- prevazuta cu 2 pense de bust,cambrata pe linia taliei cu 2 pense
Spate – format din 2 piese ,cu cusat pe mijloc spate in care se monteaza un fermoar
ascuns, in cusatura de pe mijloc spate la terminatie se executa un slit petrecut
2.4.2. Prezentarea tiparului de bază utilizat în activitatea de modelare
constructivă

Pentru proiectarea tiparului de bază se utilizează algoritmul de calcul pentru


rochia cu siluetă semiajustată pentru femei, detaliat mai jos.

Algoritmul de calcul pentru produsul “Rochie cu silueta semiajustată”

2.4.2.1. Date iniţiale necesare construcţiei elementelor faţă şi spate

2.4.2.1.1. Dimensiunile corpului tip: 174 - 88 - 94


Ic = 168 cm
Pb = 88 cm
Pt = 70 cm
Pş = 94 cm

2.4.2.1.2. Dimensiunile produsului


Lpr = 115 cm
Lm = 60 cm
ℓmt = 10 cm

2.4.2.1.3. Adaosuri
Ab = 3,5 cm
At = 2,5 cm
Aş = 3 cm

2.4.2.2. Prezentarea algoritmului de construcţie a tiparului de bază

Nr. Semnificaţia şi simbolizarea segmentelor Valoarea segmentului


Relaţia de calcul
crt. constructive (cm)
1. Trasarea liniilor orizontale ale reţelei (figura 1 )
- linia bustului
1 Înălţimea spatelui (Is)
(1/10 Pb + 11 cm) + 1 cm 20,8
Is = 11 31
- linia taliei
2 Lungimea spatelui până la talie (LT)
1/4 Ic - 1,5 cm 40,5
LT = 11 41
- linia şoldurilor
3 Distanţa talie-şold (DT-ş) 18÷20 cm 18
Nr. Semnificaţia şi simbolizarea segmentelor Valoarea segmentului
Relaţia de calcul
crt. constructive (cm)
DT-ş = 41 51
- linia de terminaţie
4 Lungimea produsului (Lpr)
se preia din datele iniţiale 115
Lpr = 11 91
2. Trasarea liniei de contur de pe mijlocul spatelui (figura 2.)
5 411, 511, puncte de contur
2÷2,5 2
41 411  51 511
3. Trasarea liniilor verticale ale reţelei
- linia de lăţime a spatelui; verticala prin punctul 33
6 Lăţimea spatelui (ℓs)
(1/8 Pb + 5,5 cm) + 0,22 Ab 17,27
ℓs = 311 33
- linia de lăţime a feţei; verticala prin punctul 35
7 Lăţimea răscroielii mânecii (ℓrm)
(1/8 Pb - 1,5 cm) + 0,45 Ab 11,075
ℓrm = 33 35
- linia de simetrie a feţei; verticala prin punctul 37
8 Lăţimea feţei (ℓf)
(1/4 Pb - 4 cm) + 0,33 Ab 19,155
ℓf = 35 37
9 Lăţimea totală a tiparului pe linia bustului
(ℓb); relaţie de verificare a lăţimii tiparului
pe linia bustului 1/2 Pb + 5,5 cm 49,5
ℓb = 311 37
4. Repartizarea lăţimii răscroielii mânecii (lrm) între elementul spate şi faţă
10 Lăţimea răscroielii mânecii repartizată la
spate (ℓrms) 2/3 ℓrm 7,383
ℓrms = 33 341
11 Lăţimea răscroielii mânecii repartizată la
faţă (ℓrmf) 1/3 ℓrm 3,692
ℓrmf = 35 341'
12 ℓrms = 33 341 (când între tiparul feţei şi al spatelui nu este o cantitate despărţitoare)
ℓrmf = 33 341' (când între tipare este o cantitate despărţitoare ( 341 341' )
Obs. Când între tipare nu se utilizează o cantitate despărţitoare punctul 341 coincide cu punctul 341'.
5. Trasarea liniei orizontale pe tiparul feţei pe care se va situa punctul cel mai înalt; identificarea
echilibrului constructiv antero-posterior ( e)
13 Lungimea feţei (Lf)
LT + 4 cm 44,5
Lf = 47 17
6. Trasarea liniilor de contur superior (figura 3.)
- conturul răscroielii gâtului pe tiparul spatelui
14 Lăţimea răscroielii gâtului la spate (ℓrgs)
1/20 Pb + 2,5 cm 6,9
ℓrgs = 11 12
15 Înălţimea răscroielii gâtului la spate (îrgs)
valoare constantă 3
îrgs = 12 121
- conturul răscroielii gâtului la faţă
Nr. Semnificaţia şi simbolizarea segmentelor Valoarea segmentului
Relaţia de calcul
crt. constructive (cm)
16 Lăţimea răscroielii gâtului la faţă (ℓrgf)
ℓrgs 6,9
ℓrgf = 17 161
17 Înălţimea răscroielii gâtului la faţă (îrgf)
ℓrgf + 1 cm 7,9
îrgf = 17 171
18 172, punct de contur, situat pe 17 35
ℓrgf + 0,5 cm 7,4
17 172
- linia cusăturii umărului la spate; etapă intermediară (ℓus)
19 Înclinarea umărului la spate (îus) valoare constantă
0,5
îus= 13 131 (0,5÷1 cm)
20 Lungimea umărului la spate (ℓus)
+ (1÷1,5 cm) 13,2
ℓus = 121 14 121 131
- linia cusăturii umărului pe tiparul feţei; construcţia pensei de bust
21 36, punct ajutător
1/10 Pb + 0,5 cm 9,3
37 36
22 Poziţia vârfului pensei de bust. Înălţimea
vârfului pensei (I'vb) 1/16 Ic+ 1/6 Pb + (1,5÷2,5 cm) 27,17
I'vb = 16 361
23 Înclinarea umărului la faţă (îuf)
Is - 4 cm 16,8
îuf = 35 151
24 Poziţionarea punctului extrem exterior al liniei cusăturii umărului la faţă (punctul 14').
 Cu vârful compasului în punctul 35 şi o rază r = 35 151 se trasează un arc de cerc
25 151 14' 1/20 Pb 4,4
26 ℓuf = 14 ' 152 ℓus - (0,5 ÷ 1 cm) 12,45
27 Trasarea liniei de contur a cusăturii umărului la faţă (ℓuf); contur intermediar
 Cu vârful compasului în punctul 361 şi o rază r 1 = 361 16 se trasează un arc de cerc.
 Cu vârful compasului în punctul 14' şi o rază r2 = ℓuf se trasează un arc de cerc ce va intersecta arcul
de cerc de rază r1 în punctul 152

28 Poziţionarea laturii oblice a pensei de bust 161 16


152 153 2,45
se măsoară pe tipar
29 Egalizarea laturilor pensei de bust
 Cu vârful compasului în punctul 361 şi o rază r 3 = 361 153 se trasează un arc de cerc care va
intersecta latura verticală a pensei de bust în punctul 16'
- linia de contur a răscroielii mânecii
30 Poziţionarea punctului 34, de tangenţă
dintre conturul răscroielii mânecii şi linia
bustului 1/2 ℓrm 5,54
33 34
31 23, punct ajutător
1/2 33 131 10,175
33 23
32 231, punct de contur, centrul pensei de valoare constantă
1,25
omoplat (1÷1,5 cm)
Nr. Semnificaţia şi simbolizarea segmentelor Valoarea segmentului
Relaţia de calcul
crt. constructive (cm)
23 231
33 331, punct ajutător
1/4 33 131 5,09
33 331
34 332, punct de contur
valoare constantă 1,3
331 332
35 351, punct de contur
35 351
33 331 5,09
36 352, punct ajutător
1/4 ℓrm 2,77
35 352
37 a, punct ajutător
14' a 1/2 14' 351 6

38 a', punct de contur


valoare constantă 1
a a'
7. Construcţia pensei de omoplat (figura 4.)
39 232, 232', punctele de la baza pensei de
omoplat (Apo) valoare constantă 1,5
Apo = 232 232'
- poziţionarea pensei de omoplat pe linia umărului
40 121 122 valoare constantă 4,5
(4÷5 cm)
41 Pensa de omoplat care iniţial are adâncimea pe linia de contur a răscroielii mânecii se transferă pe linia
cusăturii umărului pe cale grafică. Se copie suprafaţa delimitată de punctele 122, 14, 232', 212, 122 şi se roteşte
în sens antiorar în jurul punctului 212 până când latura superioară a pensei ( 212 232' ) se suprapune peste
latura inferioară ( 212 232 ).
Lungimea finală a pensei de omoplat este de 8÷10 cm
8. Dimensionarea tiparului pe linia taliei
42 Lăţimea feţei pe linia taliei (ℓft)
ℓft = 45 471 1/4 Pt - 1 cm 16,5
43 Adâncimea pensei din talie pe tiparul feţei
(Apf) 47 471
2,6
461 461' se măsoară pe desen
44 Lăţimea tiparului pe linia taliei (lt) 1/2 Pt + At
37,5
ℓt = 471 412 At = 3 cm
45 Cambrarea pe linia taliei ( Ap)
 Ap = 411 412
se măsoară pe tipar 6,3
se repartizează astfel:
- pensa pe tiparul spatelui (Aps)
- cambrarea prin cusătura laterală (Apl)
46 Poziţionarea pensei pe tiparul spatelui
212 52  51 541
(centrul pensei în punctul 42)
47 Poziţionarea cambrării prin cusătura
valoare constantă 1
laterală
Nr. Semnificaţia şi simbolizarea segmentelor Valoarea segmentului
Relaţia de calcul
crt. constructive (cm)
441 442  441' 442'
48 Adâncimea pensei pe tiparul spatelui
(Aps) valoare constantă 3
Aps = 421 421'
49 Adâncimea cambrării prin cusătura
laterală (Apl) 1/2 ( Ap - Aps) 1,65
442' 443'  442 443
50 Obs.
- lungimea laturilor pensei din talie pe tiparul spatelui este de 15÷17 cm.;
- vârful inferior al pensei din talie de pe tiparul feţei este situat mai sus faţă de linia şoldurilor cu 3÷5 cm.
9. Dimensionarea tiparului pe linia şoldurilor
51 Lăţimea tiparului pe linia şoldurilor (ℓş) 1/2 Pş + Aş
ℓş = 57 512 Aş = 3 cm 50
52 Cantitatea cu care se suplimentează tiparul
pe linia şoldurilor se măsoară pe tipar 3,75
511 512
53 542, 542', puncte de contur
1/2 511 512 1,875
541 542  541' 542'
orizontala de baza 11
inaltimea spatelui Is

lungimea spatelui pana la talie L T

linia bustului
31

linia taliei
distanta talie-sold

41
Dt-s

linia soldurilor
51
lungimea produsului Lpr

linia de terminatie
91
Figura 1. Rochie pentru femei - trasarea liniilor orizontale ale reţelei
16
17
13 11
151

36 341’ 341
37 33 311 31
35
361

47 41
45 441’ 441 411

57 51
55 541’ 541 511

97 91
941’ 941 911 Figura 2. Rochie pentru femei - etapă
intermediară în construcţia tiparului de bază pentru faţă şi spate
161 16 152
17
153 122 121
16’ 11
14 131 12
151 14’
232’
a’
A 231
232 23
351 332 331
352
37 31
35 341’ 341 33

471 46 45 441’ 411


47 41
a 441 412
b

a + b = ½ Pt + At

55 541’ 511 51
57 512
541
c d

c + d = ½ Ps + As

97 91
941’ 941 911

Figura 3. Rochie pentru femei - etapă intermediară în construcţia tiparului de bază pentru faţă şi spate
Figura 4. Rochie pentru femei - tiparului de bază pentru faţă şi spate

122’ 122
161 16 152
17 121
153
16’ 13
172 14 11
131 12
141
171 151 14’
232’
231
212
232 23
351 332 331
352 C
36 32 311
37 341’ 341 33
31
35
34 321

42
46 442’
442 443 412
461’ 461
47 441’ 441 41
471 421’ 411
443’ 421

542’ 51
561 541 511
57 512
56 52
542’ 542

941’ 941
97 91
942’ 942 911
2.4.3. Proiectarea constructivă a modelului (etape de proiectare)

Se pornește de la tiparul de bază al “ Rochiei cu silueta semiajustată” care a fost


construit pentru următoarele dimensiuni:

Înălțimea corpului = 168 cm Lungimea produsului= 115cm


Perimetrul bustului = 88 cm Adaos bust = 3,5 cm
Perimetrul taliei = 70 cm Adaos talie = 2,5 cm
Perimetrul şoldului = 94 cm Adaos şold = 3 cm
Etapele de proiectare:
FATA
- Se scurteaza rochia conform modelului
- Se traseaza linia in cantul de sus al rochiei
- Se transfera pensa de pe linia umarului pe linia laterala formand pensa de bust
- Se traseaza liniile ornament ce vor determina piesele componente ale rochiei
- Se delimitează cele 5 repere ale feței;
- Se conicizeaza rochia pe linia laterala la terminatie
- Se adaugă rezervele de coasere și se poziționează picluri pe liniile bustului, taliei și
șoldurilor pentru o asamblare corectă a reperelor;
SPATE
- Se scurteaza rochia conform modelului
- Se traseaza linia de terminatie in cantul de sus al rochiei
- Se conicizeaza rochia pe linia laterala la terminatie
- Se adaugă rezervele de coasere și se poziționează picluri pe liniile bustului, taliei și
șoldurilor pentru o asamblare corectă a reperelor;
Aspectul final al produsului
Bibliografie

1. Curteza, Antonela – suport de curs “Industria modei”


2. http://www.britannica.com/topic/fashion-industry
3. Sursa: Kindersley, Dorling – FASHION The ultimate book of costume and style,
Dorling Kindersley Limited, UK, 2012
4. http://www.economywatch.com/world-industries/
5. Wilson, Rosie – The Fashion Industry, Wayland, London, 2012
6. http://wwf.panda.org/about_our_earth/about_freshwater/freshwater_problems/thirsty_
crops/cotton/
7. https://en.wikipedia.org/wiki/Fashion_design
8. www.pinterest.com