Stările afective şi procesele voliţionale

Reprezintă complexul de însuşiri moştenite ereditar care reflectă dezvoltarea speciei respective.
La om instinctele sunt inglobate în structura personalităţii ca elemente stimulatorii a
comportamentului uman în interesul păstrării integrităţii persoanei şi perpetuarea speciei.
1. instinctul alimentar
- necesitatea de a consuma alimente pentru a asigura metabolismul necesar pentru supravieţuire
Tulburări ale instinctului alimentar:
 în sensul exagerării instinctului de foame
- Bulimia: tendinţa nestăpânită de a mânca alimente de orice tip, indiferent dacă starea de saţietate este
îndeplinită
- Polifagia: tendinţa de a mânca în mod excesiv alimente necomestibile
- Patomania: creşterea cantităţii de lichide ingerate fără prezenţa unei afecţiuni organice
- Dipsomania: formă de alcoolism în care persoana simte nevoia irezistibilă de a consuma alcool,
consumul durează 1-2 săptămâni, după care timp de câteva luni refuză consumul de alcool, având
sentimentul de culpabilitate şi vinovăţie; în perioada dipsomanică persoana bea încontinuu, iar dacă nu
mai are alcool recurge la substanţe ce conţin alcool(parfumuri, diluanţi) sau comit tâlhării sau furturi
pentru a procura alcoolul

 în sensul diminuării nevoii de foame

- Anorexia: scăderea sau lipsa totală a poftei de mâncare
: poate fi mintală, apare la adolescente cu tulburări de personalitate, care ţin cure de slăbire
severe şi care ulterior nu mai pot ingera alimente
: anorexia nevrotică- scăderea apetitului alimentar în isterie, ipohondrie, stări anxioase şi
depresive
- Parorexiile-ingerare de substanţe nealimentare
- Pica- predilecţia pentru alimente extrem de sărate sau iuţi, acre
- Opsomania- dorinţa de a mânca dulciuri în exces

Tulburările instinctului sexual

1. tulburări de realizare a contactului sexual

- hiposexualitatea: 2 forme
a. impotenţa- imposibilitatea bărbatului de a realiza actul sexual; în 90% din cazuri e din cauză
psihică şi apare în nevroze, alcoolism sau ca efect secundar al unor medicamente
b. frigiditatea- inhibiţie sexuală a femeilor, tradusă prin lipsa obţinerii orgasmului; este tot de
cauză psihică şi apare în nevroză, depresii sau personalităţi dizarmonice
- hipersexualitatea- reprezintă exagerarea instinctului sexual ca rezultat al unui hipererotism sau a unor
tulburări endocrine
a. donjuanismul- atracţie morbidă către sexul feminin, cu imposibilitatea stabilirii unor relaţii
stabile
b. satiriazismul- hipererotismul psihic, apare în stări de surmenaj, epuizare, insomnii, alcoolism
sau poate fi întreţinut de ambianţă
c. nimfomania- echivalentul feminin al duanjuanismului sau satiriazismului
2. perversiuni sexuale
- deformarea actului sexual
a. sadismul- reprezintă obţinerea satisfacţiei sexuale prin producerea de suferinţă partenerului
b. masochismul- reprezintă obţinerea de satisfacţii sexuale prin propria maltratare
c. exibiţionismul- obţinerea satisfacţiei sexuale prin expunerea organelor genitale în public
d. voayeorismul- obţinerea satisfacţiei sexuale prin observarea actelor sexuale făcute de alţii
e. fetishismul- polarizarea plăcerii către obiecte vestimentare aparţinând persoanei dorite
- deformarea imaginii partenerului
a. pedofilia- dorinţa de a avea relaţii sexuale cu copii
b. gerontofilia- tendinţa de a avea relaţii sexuale cu persoane în vârstă
c. zoofilia- relaţii sexuale cu animale
d. incest- relaţii sexuale cu rude de gradul I
e. negrofilia- relaţii sexuale cu cadavre

Tulburări ale instinctului de conservare

1. conduita suicidară- suicidul realizat; tentativele de suicid; ideile suicidale; sindromul presuicidal
- în ordine cronologică sunt:
a. sindromul presuicidar- în care persoana mai mult în glumă decât în serios, în anumite momente
dificile ale vieţii gândeşte sau exprimă verbal posibilitatea de a se omorî
b. ideile de sinucidere- în această fază, persoana începe să aibă o obsesie ideativă privind un
posibil gest suicidar, începe să-şi reprezinte mental metodele de realizare a suicidului, care din
acestea ar fi mai eficientă, mai puţin dureroasă şi mai puţin mutilantă; ulterior pacientul alege
metoda dorită, o planifică în detaliu privind momentul, locul şi pregătirea comiterii suicidului
c. tentativele suicidare- sunt aparent sinucideri ratate din punct de vedere tehnic
d. suicidul realizat- oricare situaţie în care moartea rezultă direct sau indirect printr-un act pozitiv
sau negativ făcut de victima însăşi care este conştientă că trebuie să obţină acest rezultat
Conduitele suicidare se pot întâlni în depresii, alcoolism, toxicomanii, psihoze, epilepsie sau
nevroze.
O formă particulară de suicid este reprezentată de conduitele pseudosuicidare(false suicideri).
Apar frecvent la persoane care doresc să se sinucidă dar care din diferite motive nu vor ca gestul lor să
fie recunoscut ca suicid. Aceste persoane înnoată pe distanţe uneori în larg în speranţa că se vor înneca,
conduc autovehicule riscant în speranţa producerii unui accident.
Suicidul se întâlneşte cu frecvenţă maximă la vârste cuprinse între 40-60 ani, 2 treimi din cazuri
sunt bărbaţi, repartizaţi în mod egal pe mediul rural şi urban, iar ca metode, cea mai frecvent utilizată
este spânzurarea, urmată de intoxicaţii medicamentoase, accidente feroviare.
O formă particulară este reprezentată de suicidul la copil, care de obicei survine ca un gest
demonstrativ sau de revoltă faţă de părinţi, copiii nerealizând ireversibilitatea morţii.
În prezent nr. de cazuri este în creştere datorită consumului de substanţe etnobotanice.
Sinuciderea la bătrâni survine relativ frecvent ca urmare a singurătăţii şi izolării sociale sau a
bolilor incurabile de care suferă.
O formă aparte de sinucidere este reprezentată de eutanasie care reprezintă o sinucidere cu
ajutorul altei persoane la solicitarea victimei. Poate fi activă, când se injectează victimei o substanţă
letală sau pasivă când victima este lăsată să moară fără acordarea nevoilor esenţiale. Eutanasia este
legalizată în unele state americane, în Canada şi în prezent este discutată în Olanda şi Belgia.