Rolul CTN in globalizare si

concentrarea transfrontaliera a
capitalului
1. Rolul CTN în globalizare
2. Activitatea oligopolurilor mondiale
3. Globalizare şi CTN-uri
 Rolul CTN
• Una din problemele cele mai disputate
referitoare la companiile transnaţionale
(CTN) este definirea lor. Pentru acelaşi
conţinut sau unul apropiat se folosesc
termeni diferiţi : companii transnaţionale
(CTN), societăţi transnaţionale (STN),
companii multinaţionale (CMN), firme
multinaţionale (FMN).
 Rolul CTN
• Una dintre definiţiile de reper pentru lucrările de
specialitate este cea a lui R.Vernon ce datează
din 1966, conform căreia o corporaţie
multinaţională reprezintă o firmă mare
deţinătoare de filiale industriale în cel puţin şase
ţări. Ulterior, dat fiind evoluţia firmelor
transnaţionale de mărimi mijlocii, această cifră a
fost redusă la cinci, apoi la două şi chiar la o
singură filială peste hotarele firmei-mamă.
 Rolul CTN
• După aproape 20 de ani C.A. Michalet
prezenta CTN drept ’’o întreprindere ( sau
un grup de întreprinderi ) de talie mare,
care pornind de la o bază naţională, şi-a
implantat mai multe filiale în ţări diferite,
adoptând o organizare şi o strategie la
scară mondială.’’
 Rolul CTN
• J. H. Dunning surprinde faptul că
multinaţionalele şi-au extins producţia,
managementul şi marketingul peste
graniţele unei ţări la scara economiei
globale. După autorul amintit
‘‘transnaţionalele reprezintă o activitate
creatoare de valoare adăugată aflată sub
proprietatea, controlul şi organizarea unei
firme (sau unui grup de firme) dincolo de
hotarele sale naţionale’’.
 Rolul CTN
• Apar la Dunning unele elemente noi în definirea
CTN precum : caracterul lor internaţional,
valoarea nou creată, organizarea şi controlul din
partea firmei de origine. În definirea societăţilor
transnaţionale poate fi folosită şi noţiunea de
grup ca fiind ansamblul format de societatea-
mamă şi filialele aflate sub controlul său,
societatea-mamă fiind centrul deciziei financiare,
al cercetării ştiinţifice şi al strategiei.
 Rolul CTN
• În primul rând, firmele de talie mondială, au început
prin a se constitui ca mari întreprinderi pe plan
naţional, ceea ce a implicat în prealabil un intens
proces de concentrare şi centralizare a capitalului
de-a lungul unei perioade de timp.
• În al doilea rând, ele şi-au diversificat producţia
înainte de a începe să se internaţionalizeze.
• În al treilea rând, dată fiind originea lor naţională,
forţa şi slăbiciunile economiei de unde provin se vor
reflecta în bună parte în competitivitatea şi
strategiile ce urmează să le adopte.
 Rolul CTN
• Avem în vedere strategiile de aprovizionare,
strategiile de piaţă care configurează cadrul
general de amplasare a filialelor în străinătate şi
strategiile integrării producţiei la scară
internaţională.
• O altă formă de strategie urmată de companiile
transnaţionale este cea '' tehno-financiară ".
Aceasta constă în deplasarea activităţii firmelor
din străinătate de la producţia materială direct
spre furnizarea de servicii.
 Rolul CTN
• Baza competitivităţii firmelor o formeaza
know-how-ul şi activitatea de cercetare -
dezvoltare. Noua lor forţă rezidă în
capacitatea lor de a desfăşura operaţiuni
complexe care presupun combinarea
activităţii unor operatori diverşi şi anume
întreprinderi industriale, societăţi de
inginerie, bănci internaţionale, organisme
multilaterale de finanţare.
 Rolul CTN
• O strategie globală înseamnă creşterea
interdependenţelor între activităţile separate
geografic ale filialelor şi companiilor mamă. În
acelaşi timp, ea presupune optimizarea
avantajelor locale ale fiecărei filiale cu
satisfacerea condiţiilor cererii de pe piaţa vizată
potrivit devizei ''compania trebuie să gândească
global, dar să acţioneze local". Urmarea firească
a acestui fapt este tendinţa specializării filialelor
în tipul de producţie care valorifică avantajul
competitiv al ţării gazdă.
 Rolul CTN
• Se urmăreşte, ca tendinţă, specializarea filialelor
pe tipuri de producţie sau de prestări de servicii,
pentru folosirea avantajului competitiv al ţării sau
zonei-gazdă.
• De exemplu, manufacturile sunt localizate în
ariile geografice cu forţa de muncă ieftină;
laboratoarele de cercetare sunt construite în
apropierea marilor universităţi din ţările cu un
potential ştiinţific şi tehnologic ridicat.
 Rolul CTN
Atunci când companiile transnaţionale sunt
ierarhizate în funcţie de volumul vânzărilor
descoperim că acesta e mai mare decât
produsul intern brut al multor state. De pildă, la
începutul anilor '90 General Motors realiza o
cifră de afaceri mai mare decât PIB-ul Finlandei
şi Danemarcei în anul 1991, Ford depăşia şi el
PIB -ul Norvegiei, Arabiei Saudite sau
Indoneziei, Exxon depăşea PIB-ul Africii de Sud.
Astăzi companiile transnaţionale şi nu ţările
reprezintă primul agent al comerţului
internaţional.
 Rolul CTN
• Un interes aparte în stabilirea locului şi rolului
acestor firme în procesul de ansamblu al
globalizării îl reprezintă urmărirea primelor 100
de companii transnaţionale ierarhizate în funcţie
de volumul total al activelor deţinute în
străinătate.
• Valoarea activelor deţinute în străinătate de
cele 100 de companii transnaţionale se situa în
jurul cifrei de 1,8 trilioane de dolari, iar volumul
vânzărilor de bunuri şi servicii peste hotare a
atins in 1999 impresionanta cifră de 2,1 trilioane
de dolari.
 Rolul CTN
• Privite pe larg, în 1999, aproape două
treimi din cele 100 de corporaţii
menţionate activau în industria
automobilului, electronică şi echipamente
electrice, petrol precum şi în industria
chimica şi farmaceutică; acestea
reprezentând industrii de vârf cu un aport
deosebit la sporirea valorii adăugate.
 Rolul CTN
• Împreună cele mai mari 100 de CTN-uri deţin
aproximativ 20% din activele globale în
străinătate, au 6 milioane de angajaţi în întreaga
lume şi realizează aproape 30% din totalul
vânzărilor mondiale ale tuturor CTN-urilor.
• CTN joacă un rol important în crearea de noi
locuri de muncă, promovarea exporturilor,
accentuarea transferului de capital şi tehnologie,
în infuzia de competenţe manageriale de înaltă
calificare.
 Rolul CTN
• Centrul coordonator al CTN-urilor impune, de regulă,
unităţilor componente relaţii de schimb pe care trebuie
să le întreţină între ele, precum şi preţurile practicabile.
De obicei, preţurile la care bunurile sunt schimbate sunt
fixate pe baza costurilor de producţie. Sunt însă şi cazuri
când societatea-mamă impune unei filiale să cumpere
producţia alteia la un preţ diferit de cel practicat pe piaţa
mondială. Asemenea situaţii apar atunci când se
urmăreşte cucerirea sau menţinerea unei poziţii
dominante, eludarea controlului schimbului valutar şi
protejarea faţă de fluctuaţiile monetare.
 Rolul CTN
• Principalul motiv care îndeamnă o firmă să-şi
internaţionalizeze activitatea este profitul. Mai
concret la baza deciziei unei firme de a opera
peste hotare stau trei factori.
• Unul dintre ei se referă la necesitatea procurării
de resurse naturale şi umane mai ieftine.
• Al doilea are în vedere posibilitatea pătrunderii
pe anumite pieţe, unde exportul ar putea oferi
marje mai mari de rentabilitate.
• Al treilea factor este condiţionat de creşterea
eficienţei tuturor operaţiunilor desfăşurate de o
firmă cu vocaţie mondială.
 Activitatea oligopolurilor mondiale
• Oligopolurile mondiale reprezintă pe de o parte,
gradul de concentrare a producţiei şi capitalului,
iar pe de altă parte, un mijloc de delimitare al
unor raporturi de dependenţă mutuală, care
uneşte un mic număr de companii transnaţionale
provenite dintr-o singură industrie sau un
complex de industrii, bazate pe o tehnologie
generic comună, ceea ce le oferă statutul de
concurent efectiv pe plan mondial.
 Activitatea oligopolurilor
• Un exemplu concludent în această privinţă ni-l oferă
firmele japoneze, organizate in reţele pe care ei le
numesc ''keiretzu". Aceste reţele alcătuiesc un adevărat
"lanţ de valori ''. Firmele japoneze promovează aproape
toata gama de relaţii de cooperare, dând dovadă de o
mare flexibilitate şi descentralizare. În cadrul reţelei
exista un intens flux de informaţii reciproce între
parteneri, fără a se practica o ierarhie rigidă. Membrii
aceluiaşi grup industrial beneficiază pe linie financiară
de coordonare şi consultanţă din partea unei mari bănci
care este integrată organic grupului.
 Activit oligopolurilor
• Colaborarea este atât de strânsă încât membrii
oligopolului îşi împart laboratoarele de cercetare
şi capacităţile de producţie. Legăturile de
cooperare pe plan financiar, tehnologic,
industrial şi comercial pe care membrii unei
asemenea reţele le stabilesc între ei relevă
faptul că ei se consideră şi se tratează parteneri
egali indiferent de dimensiunile firmelor. Se
poate spune că în cadrul reţelei oligopoliste
asistăm la crearea unei pieţe interne unde
costurile de tranzacţie sunt substanţial reduse.
 Activit oligopolurilor
• Apariţia reţelelor de oligopoluri a coincis în
linii mari, cu formarea grupurilor industriale
multinaţionale. Ele reprezintă în prezent
componenta cea mai importantă pentru
definirea oligopolurilor mondiale. Totodată,
aceste grupuri industriale multinaţionale
au devenit principalul protagonist al
procesului de globalizare. Una din
problemele aflate încă în dispută este cea
a localizării producţiei.
 Activit oligopolurilor
• Globalizarea este sinonimă cu delocalizarea
oligopolurilor naţionale, extinderea lor pe toate
meridianele Terrei şi intensificarea rivalităţii
dintre ele. Binecunoscuta Triadă (SUA, UE,
Japonia) constituie nu numai cadrul politic de
integrare industrială, dar şi de omogenizare a
pieţelor. De aceea, capacitatea unui grup
oligopolist de a-şi menţine statutul de concurent
/ rival efectiv se măsoară prin puterea sa de a fi
prezent şi în alte regiuni ale Triadei decât în ţara
sa de origine.
 Activit oligopolurilor
Prima sursă de disparităţi între companiile
transnaţionale ţine de avantajele oferite de
ţara lor de origine, mai precis de
apartenenţa lor la un anumit spaţiu
naţional. În această privinţă poziţia SUA în
cadrul sistemului financiar internaţional,
puterea sa politică şi militară conferă
firmelor transnaţionale din această ţară un
loc particular în cadrul oligopolurilor
mondiale.
 Globalizare si CTN-uri
• Criterii care ar trebui să funcţioneze pentru a
face globalizarea suportabilă:
• eficienţa (este necesară pentru progres);
• egalitatea (o distribuire echitabilă a bunăstării);
• participarea activă (implicarea în comunitate);
• creativitatea (economia bazată pe cunoaştere);
• ajustarea la risc (globalizarea induce volatilitate
şi nesiguranţă);
• respectarea drepturilor omului;
• protecţia mediului.
 Globalizare si CTN-uri
• Valorile CTN:
• sistemul de conducere;
• grija faţă de mediu;
• implicarea în viaţa comunităţii;
• marca sau brandul;
• sistemul de producţie,
• inovarea,
• angajaţii.
 Globalizare si CTN-uri
• Sistemul de conducere se referă la: personalul de
conducere, ierarhizarea legăturilor companie-mamă-
filială în străinătate, existenţa unui stil de conducere.
• Grija faţă de mediu se referă la siguranţa utilizatorului şi
educaţia sa tehnologică.
• Implicarea în viaţa comunităţii se face simţită prin:
dezvoltarea de programe educaţionale, acordarea de
burse, susţinerea unor fundaţii umanitare, iniţierea de
acţiuni filantropice.
• Marca include apartenenţa la grup, şi asocierea
imaginativă a angajaţilor şi a consumatorilor cu marca
respectivă.
 Globalizare si CTN-uri
• UNCTAD calculează un indice al
transnaţionalităţii pentru o corporaţie ca
medie aritmetică a trei rapoarte şi anume:
raportul dintre active în străinătate şi
total active, raportul dintre vânzări în
străinătate şi total vânzari, raportul
dintre angajaţi în străinătate şi total
angajaţi.
 Globalizare si CTN-uri
• Plecând de la premisa că există trei regiuni mari care
contează în economia mondială- faimoasa triadă SUA,
Europa şi Asia- există 4 tipuri de corporaţii:
• corporaţii globale: au în fiecare din cele trei regiuni cel
puţin 20%, dar nu mai mult de 50% din vânzările totale;
• corporaţii biregionale: au în două regiuni câte cel puţin
20% din vânzările totale, iar în regiunea de origine- mai
puţin de 50% din vânzările totale;
• corporaţii orientate către regiunea de origine: au
peste 50% din vânzările totale în regiunea din care
provin;
• corporaţii orientate către regiunea-gazdă: au peste
50% din vânzările totale în una dintre regiunile-gazdă
(alta decât cea din care provin).
 Globalizare si CTN-uri
• Corporaţii globale: IBM, Sony, Philips, Nokia,
Intel, Canon, Coca-Cola.
• Corporaţii biregionale: McDonald’s, British
Petroleum, Unilever.
• Corporaţii orientate către regiunea de origine:
Wal-Mart, General Motors, Ford.
• -această abordare se rezumă la o singură latură
a internaţionalizării firmei şi anume volumul
vânzărilor în străinătate. Nu sunt luate în
considerare volumul activelor în străinătate şi
numărul de angajaţi în străinătate.
 Globalizare si CTN-uri
• De ce vor firmele să devină
transnaţionale?
• -căutarea de resurse
• -căutarea de pieţe (pieţe mari fie prin
numărul de consumatori-China, fie prin
puterea de cumpărare-SUA)
• -căutarea eficienţei (reducerea costurilor)
• -căutarea unor active strategice (accesul
la tehnologie).