PSIHOLOGIE SOCIALĂ APLICATĂ PIPP III

Subiecte pentru examen

A. Subiecte din suportul de studiu (0,5 puncte sau 1 punct pe subiect, în total 5 puncte)

1. Principalele etape ale nașterii și evoluției psihologiei sociale

a. Preistoria psihologiei sociale – din timpul filosofilor antici greci si teologii medievali
b. Începutul difuz al construirii propriu-zise, sec XIX-XX
c. 1908 – data de naştere oficială a psihologiei sociale, marcată de apariţia lucrarilor
„Introduction to social psycology” şi „Social psycology”
d. Conturarea domeniului psihologiei sociale – 1924 – apare lucrarea „Social psychology”
F. Allport
2. Funcții și caracteristici ale unei teorii în psihologia socială
a. Caracteristici: gradul de generalitate, generalizabilitate, testabilitatea şi parcimonia
b. –Funcţia de surprindere a pattern-ului
c. –
d. – Funcţia de ghidare a procesului de intervenţie
3. Caracteristici ale unei teorii din psihologia socială
a. Gradul de generalitate – numărul de comportamente pe care teoria încearcă să le explice
b. Gradul de generalizabilitate – calitatea teoriei de a prezice compotamentul unui grup sau
a tuturor fiintelor umane.
c. Parcimonia – teoria trebuie sa se foloseasca de numarul minim de propozitii necesare
pentru a explica un anumit fenomen
d. Testabilitatea -
4. Ideea centrală a teoriei disonanței cognitive
Oamenii sunt motivaţi să menţină un nivel crescut de consistenţă între credinţele lor
(opinii, atitudini, cunoştinţe, valori) şi aceasta deoarece, disonanţa cognitivă – care apare atunci
când două cogniţii sunt inconsistente una cu cealaltă din punct de vedere psihologic faptul acesta
este trăită ca fiind inconfortabil
5. Definirea conceptului de groupthink
O deteriorare a eficienţei mentale, a testării realităţii şi a judecăţii morale ca şi efect al
presiunilor venite din partea grupului
6. Prezentați principalele diferențe dintre un experiment veritabil și un cvasi-experiment (în
3 rânduri)
Daca in experimente se manipuleaza variabila, in cvasi-experimente se observa manifestarea
variabilei. Cu alte cuvinte, daca intr-un experiment putem creste sau scadea gradul de
manifestare al unei variabile, obtinand astfel diverse variatii, intr-un cvasi-experiment trebuie sa
 ne multumim cu ceea ce natura ne poate pune la dispozitie. De asemenea, pentru cvasi-
experimente se selecteaza subiectii din grupuri pre-existente. De exemplu, daca ne propunem sa
studiem efectele recompensei in invatare la copiii de o anumita varsta, vom organiza un
experiment in care vom putea varia tipul de recompensa (mare, mica), materialul invatarii (scris,
imagistic) si vom repartiza subiectii intr-o maniera randomizata. Dar daca ne intereseaza
diferentele de sex in perceptia culorilor, la copii, vom organiza un cvasi-experiment deoarece nu
putem crea noi insine categoriile de sex, ci trebuie sa selectam subiectii din grupurile pre-
existente.
7. Probleme sociale și probleme practice (definiție, exemple sau diferențe între ele)
Problema sociala reprezintă o situaţie indezirabilă, care este considerată de un segment
important al societăţii ca fiind suficient de serioasă pentru a necesita acţiune colectivă în vederea
obţinerii unei ameliorări semnificative şi a unei dezirabilităţi crescute.(prevenţia SIDA)
Problemele practice sunt circumstanţe indezirabile, nesatisfăcătoare, dar care nu pot fi
considerate ca probleme sociale în sensul conventional al termenului, deoarece nu sunt
considerate de un segment important al societăţii ca fiind suficient de serioase pentru a necesita
actiunea colectivă în vederea obţinerii unei ameliorări. (creşterea nivelului de coeziune a unei
echipe scortive)
8. Afilierea și atracția interpersonală (asemănări și diferențiere)
Teama îi motiviează pe oameni să se asocieze cu ceilalţi, acest lucru fiind explicat prin
faptul că, noi avem de câştigar în urma afilierii. Aceasta reduce sentimentul de singurătate, oferă
confort şi o ilustrare a modului în care ceilalţi reuşesc să facă faţă unui pericol comun.
Spre deosebire de afiliere, atracţia este un fenomen mult mai selectiv, aceasta este
expresia unei atitudini puternic pozitive faţă de o anume persoană, resimţită ca o plăcere şi dorinţă
de a interacţiona cu respectiva persoană. Atracţia interpersonală este liantul care poate determina
în timp ca interacţiunile iniţiale între două persoane să se structureze şi să se sedimenteze sub
forma unor relaţii interpersonale de lungă durată cărora le spunem „prietenie” sau „dragoste”

9. Stereotipul atractivității fizice (definire, cum se manifestă, un exemplu, cum funcționează

acest stereotip în școală)
Persoanele care au un aspect fizic plăcut sunt evaluate ca având şi alte calităţi, sunt
privite ca fiind mai amabile, mai puternice sau mai interesante.
În şcoală, acest stereotip apare atunci când, de exemplu, profesorul crede despre un elev
ca este mai bine educat decât ceilaţi, doar pentru ca poartă un anumit tip de haine.
10. Stiluri de atașament
- Stilul de ataşament securizat (cei mai mulţi dintre copii erau supăraţi atunci când figura de
ataşament pleca, dar se linişteau repede în momentul în care aceasta apărea)
- Stilul de ataşament nesigur-anxios/ambivalent (copiii erau supăraţi atunci când figura de
ataşament pleca, dar continuau să fie irascibili şi să se agaţe de mamă în momentul în care
aceasta apărea)
- Stilul de ataşament nesigur-evitant (copiii se comportau ca şi cum ar fi indiferenţi în legătură cu
prezenţa sau absenţa mamei din încăpere (nu plângeau în momentul în care aceasta părăsea
camera şi evitau contactul cu ea atunci când se reîntorcea)
11. Cum putem argumenta ambivalența influenței media
Relaţia dintre mass-media şi procesul dezvoltării personalităţii copiilor a stârnit dintotdeauna
numeroase controverse, deoarece influenţele execitate asupra lor prezintă o însemnătate aparte.
Dacă adulţii dispun de un fond spiritual relativ cristalizat şi, în consecinţă, sunt capabili să selecteze
critic şi să asimileze conţinutul mesajelor mass-media conducându-se după un sistem
propriu de valori deja constituit, copii, aflaţi în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă,
morală şi civică sunt mai uşor de influenţat în sens negativ. Insa nu putem sa nu recunoastem
valentele formative ale influentei media. Astfel, pentru a se putea autoeduca pe tot parcursul vieţii,
omul trebuie să se folosească cu iscusinţă de mijloacele de socializare şi culturalizare pe care
societatea i le pune la dispoziţie. Dintre
acestea,m i j l o a c e l e d e c o m u n i c a r e d e m a s ă s e d i s t i n g c a i m p o r t a n ţ ă , p e n
tru că oferă posibilităţi incontestabile de realizare a educaţiei permanente.
Instrumentele mass-media pot fi utile pentru individ în realizarea educaţiei permanente,
deoarece au capacitatea de a sprijini, cu rezultate semnificative, îmbogăţirea orizontului de
cunoaştere, contactul cu valorile culturii, adaptarea la tendinţele manifeste în societate.
12. Diferența dintre promovarea sănătății și prevenția bolii
Domeniul promovării sănătăţii, cuprinde toate eforturile făcute pentru a încuraja oamenii să
se implice în comportamente sănătoase (să mănânce sănătos, să facă sport, să se odihnească, să
se abţină de la a consuma alcool sau de la fumat)”, termenul de prevenţie referindu-se „la o serie
de acţiuni mai ţintite care au ca şi scop prevenirea apariţiei anumitor boli sau reducerea
severităţii unei boli sau a unei tulburări după ce aceasta a apărut
13. Credințe relevante pentru decizia noastră de a adopta un stil de viață sănătos (enumerare)
Valori generale legate de sănătate, susceptibilitatea percepută a bolii, severitatea
percepută a bolii, aşteptările cu privire la succesu tratamentului, autoeficacitatea, bariere
percepute şi beneficii, indicii/ sugestii pentru acţiune.
14. Stadii ale schimbării comportamentului legat de sănătate
1) precontemplarea, când nu îşi manifestă în nici un fel intenţia de a-şi schimba
comportamentul;
2) contemplarea, când persoanele sunt conştiente că ar trebui să realizeze o schimbare şi iau
serios în considerare această posibilitate;
 3) pregătirea, atunci când persoanele sunt gata să fac o schimbare şi plănuiesc acest lucru în
cursul lunii următoare;
4) acţiunea, adică stadiul în care persoanele reuşesc să modifice comportamentul vizat;
5) menţinerea, atunci când persoanele reuşesc să menţină comportamentul sănătos pentru o
perioadă de cel puţin şase luni;
6) finalizarea, atunci când persoana reuşeşte să menţină comportamentul sănătos suficient de
mult pentru ca să nu mai apară deloc tentaţia de a reveni la vechile obiceiuri.
15. Funcții ale suportului social în cazul problemelor de sănătate
1) suportul emoţional (empatie, dragoste, siguranţă);
2) suportul valorizant/de valorizare ( esteem support), „atunci când ceilalţi ne arată că suntem
preţuiţi pentru ceea ce reprezentăm noi, în ciuda greşelilor pe care le facem, uneori”;
3) suportul instrumental (de exemplu, bani, ajutor);
4) suportul informaţional (sfaturi, sugestii, feed-back),
5) suportul de reţea/de afiliere (network support), „atunci când avem sentimentul apartenenţei la
un grup care ne împărtăşeşte interesele”
16. Descrieți pe scurt cum funcționează profeția autorealizatoare (5 rânduri)
Un factor de mediu, extrem de important atunci când vine vorba despre înţelegerea a ceea ce
se petrece în interiorul comunităţii, este fenomenul numit profeţia autorealizatoare (self fulfilling
prophecy)”, fenomen care presupune că „dacă noi credem că un lucru se va întâmpla, atunci ne vom
comporta în aşa fel încât, fără să vrem, lucrul acela chiar se va petrece.” şcolile reprezintă exemple
relevante de cadre comunitare strâns legate de efectele de autorealizare, mărturie stând în acest sens
diferenţele interrasiale în ceea ce priveşte coeficientul de inteligenţă şi care reprezintă de fapt efectul
unor profeţii autorealizatoare în mediul educaţional.
17. Metode de învățare prin cooperare
Metodele de învăţare prin cooperare presupun lucrul împreună, în grup, al elevilor pentru a
înţelege şi pentru a asimila materialul prezentat de către profesor”, cum ar fi metoda echipelor de
învăţare şi tehnica mozaicului.
Echipele de învăţare folosite în prima metodă, sunt alcătuite din patru membri, băieţi şi fete cu
performanţe academice diferite şi aparţinând unor grupuri etnice diverse. Profesorul prezintă lecţia la
clasă, iar apoi elevii sunt responsabili ca fiecare dintre membrii grupului să stăpânească foarte bine
materialul.
18. Modele explicative ale nivelului de satisfacție în muncă
1) modelul nivelului de comparaţie (comparison level model of satisfaction),
2) modelul caracteristicilor muncii (job characteristics model)
3) modelul procesării informaţiilor sociale
19. Definirea conformității
 Conformitatea poate fi definită ca o schimbare la nivelul comportamentului persoanei, astfel
încât acesta să fie mai congruent cu comportamentul celorlalţi sau cu aşteptările acestora.
20. Care este una din cauzele fenomenului numit „neintervenția trecătorului”
Neintervenţia trecătorului (bystander nonintervention), „care se referă la situaţia în care mai
mulţi martori care asistă pasiv la o situaţie de urgenţă, fără să intervină”, fenomenul petrecându-se
cel puțin parţial din cauza a ceea ce poartă numele de difuzie a responsabilităţii – trecătorii
neintervenind deoarece consideră că ceilalţi trecători îşi vor oferi ajutorul.
21. Prevenția primară și prevenția secundară
Prevenţia primară se referă la reducerea ratei incidenţei bolii sau a problemei de sănătate, în
vreme ce prevenţia secundară se referă la depistarea problemei cât mai timpuriu posibil şi tratarea
acesteia în aşa fel încât să fie minimizate riscurile pentru sănătate
22. Principalele etape ale unei intervenții (104)
1) identificare a problemei;
2) găsirea unei soluţii;
3) stabilirea scopurilor şi planificarea intervenţiei;
4) implementarea propriu-zisă a intervenţiei.
23. Ce reprezintă modelul logic al unei intervenții
Modelul logic al unei intervenţii este o schiţă a felului în care considerăm că activităţile propuse
în program vor duce la atingerea obiectivelor acestuia, iar apoi a modului în care obiectivele
contribuie din punct de vedere logic şi operaţional la atingerea scopurilor programului.

B. Aplicaţie: Descrieți pe scurt una sau mai multe situații în care profesorul poate folosi
cunoștințele de psihologie socială aplicată pentru rezolvarea problemelor specifice activității sale
(2 puncte)
C. Activitatea la seminar – 2 puncte
D. Un punct din oficiu