SISTEME DISPERSE

DEFINITII

Sistemul dispers este sistemul format din doua sau mai multe faze dintre care una
este minoritară find dispersată in cealaltă care este majotitară.
Termenul dispers provine din latină, unde dispergo, ere, si, sum înseamnă a împrăştia în
toate părţile, iar dispersio, onis înseamnă dispersare, divizare.
Din acest punct de vedere un medicament este un sistem dispers format din substanţă
medicamentoasă şi substanţă auxiliară, care pot forma o singură fază, dar cu mai multe
specii de moleule (sistem dispers numit soluţie), sau pot forma sisteme cu mai multe faze.
In general se poate spune că:
 Substanta medicamentoasa, solutul sau solvatul, numit şi faza dispersată sau faza
internă, este fin diviată şi repartizată uniform in
 Solvent, dizolvant, vehicul sau mediu de dispersie numit şi faza dispersantă, fază
continuă sau fază externă.
Dacă sistemul dispers are toate componentele într-o stare de agregare unică, fără
discontinuităţi in toată masa sa, este numit sistem dispers monofazic sau sistem
dispers omogen. Asa sunt solutiile. In astfel de sisteme apar probleme de stabilitate.
Dacă sistemul dispers este format din două sau mai multe faze obţinute prin
amestecarea a două sau mai multe componente care nu sunt miscibile intre ele, se
obţin sisteme disperse eterogene ca de exemplu: suspensiile (solid în lichid), emulsiile
(lichid în lichid) sau spumele (gaz în lichid).
Sistemele disperse eterogene sunt formate din cel putin două faze:
 Faza dispersată, internă sau discontinuă, care este reprezentată de substanţa
medicamentoasă, cu particule mai mari decât dimensiunile unei molecule
 Faza dispersantă, externă sau continuă, mediu de dispersie sau excipient
(substanţa auxiliară)
In cazul medicamentului la aceste două faze se asociază şi alte substanţe auxiliare
cu rol în asigurarea stabilităţii fizico-chimice, microbiologice sau cu rol în
eficacitatea medicamentului.

CLASIFICAREA SISTEMELOR DISPERSE

Sunt multe criterii de clasificare a sistemelor disperse. Criteriul cel mai general
de clasificare il constituie natura interactiunii cu mediul de dispersie care împarte
sistemele disperse (numite si soli) în soli liofobi şi soli liofili. După natura transformărilor
sistemele disperse liofobe sunt ireversibile (indepărtara mediului de dispersie conduce la
imposibilitatea redobândirii sistemului dispers atunci cînd se readaugă ulterior mediul de
dispersie) pe când solii liofili (atât cei monomoleculari cât şi cei polimoleculari) pot
suferi transformări reversibile.
In Tabelul 1 este prezentată clasificarea sistemelor disperse in funcţie de unitatea
cinetică specifică. Sunt reliefate si caracteristicile dispersiile liofobe, a coloizilor de
asociaţie şi a compuşilor macromoleculari.
 Tabelul 1 Clasificarea sistemelor disperse in funcţie de unitatea cinetică specifică

Nr. Denumirea Unitatea Natura Stabilitatea Natura Caracterul Exemple

crt. sistemului dispers cinetică forţelor de la agregare sistemului transformărilor
specifică interacţie după
dintre interacţia cu
componente mediul de
dispersie
1 Dispersii liofobe Soli, suspensii,
- formate dim Micela liofobă fizice Mică liofob ireversibile emulsii, aerosoli
micromolecule (conferită)

- formate din Agregat fizice Mică liofob ireversibilă latexuri

macromolecule macromolecular (conferită)
2 Solutii apoase şi
Coloizi micelari de Micela de fizice Mare liofili reversibile neapoase de
asociatie asociaţie (stabili compuşi
termodinamic) tensioactivi
coloidali
(detergenti)
3 Coloizi moleculari Ghemul statistic chimice Mare liofili reversibile Soluţii de polimeri
(soluţii de compuşi (stabili neionici şi ionici
macromoleculari) termodinamic) (polielectroliti)
 CLASIFICAREA SISTEMELOR DISPERSE DUPĂ GRADUL DE DISPERSIE

Se numeşte grad de dispersie mărimea egala cu iversul razei unităţilor cinetice.

1

r
Se măsoară în cm -1, deoarece raza unităţilor cinetice se măsoară în cm.
In funcţe de acest criteriu avem:
 Sisteme ultramicroeterogene
 Sisteme microeterogene si
 Sisteme grosier disperse

Clasificarea sistemelor disperse in functie de

starea de agregare a fazelor sistemului dispers

Această clasificare este redată în Tabelul 4. Se evidentiază faptul că intre cele 8 clase de
sisteme disperse există diferenţe calitative enorme in ce priveşte stabilitatea cinematică la
sedimentare. Cu cât mediul de dispersie are o viscozitate mai mică, cu atât creşte tendinţa de
separare prin sedimentare. Dispersiile cu mediul de dispersie gazos sunt cele mai puţin stabile
cinetic, atât datorită viscozităţii mici cât şi a diferenţei mari de densitate. Clasa cea mai
importantă o formează dispersiile cu mediul de dispersie lichid. Când mediul de dispersie este
apa sistemul se numeşte hidrosol, iar dacă este un solvent organic sistemul se numeşte
organosol.

Tabelul 4 Clasificarea sistemelor disperse heterogene in functie de

starea de agregare a fazelor
Faza dispersată (internă) Faza dispersantă Sistemul dispers Forme farmaceutice
(externă)
Interfaza Denumire Stare de agregare
Solidă Solidă Dispersie solidă Solidă Pulberi
sau sol solid Supozitoare-suspensii
Sisteme matriceale cu
eliberare modulară
lichidă solidă Gel sau solidă Supozitoare şi ovule tip
incluziune emulsie H-L L-H
gazoasă solidă Incluziune sau sol solidă Spume solide
solid
lichidă lichidă emulsie Lichidă Emulsii H-L si L-H
semisolidă
gazoasă lichidă aerosol lichidă spume
Solidă lichidă Sol-suspensie lichidă Suspensii orale,
 particule separate în parenterale,dermice, pe
mucoase
 concentraţie mică Sol-semisolid semisolidă Mucilagii, hidrogeluri,
agenti de emulsie, baze
 particule structurate în de unguent, paste
concentraţie mare Sol solid solidă Pilule, capsule de
gelatină, granule,
 particule structurate granulate
coerent
solidă gazoasă aerosol gazoasă Pulverizaţii, fumigaţii
lichidă gazoasă aerosol gazoasă nebulizaţii

Clasificare după numarul dimensiunilor dispesate:

 sisteme bidimensionale: ex. filmele de absorbţie
 sisteme unidimensionale cind două dimensiuni sunt dispersate – ex. lanturi
fibrilare, macromoleculare rigide sub forma de bastonaş sunt puternic anizometrice
 sisteme corpusculare au trei dimensiuni dispersate la dimensiuni coloidale: ex.
dispersiile sferice
 sisteme coerente, nu au nici o dimensiune diespersata dar au o suprafata foarte
mare interfazică, de tipul gelurilor absorbante, ex. schimbători de ioni, site
moleculare

Clasificare dupa forma unitatilor cinetice

 sisteme izometrice (când cele trei dimensiuni sunt apropiate)
 anizometrice (una dintre dimensiuni este mai mare decât celelalte două)
 lamelare (când două dimensiuni sunt mai mari decât celaltă)

Formaunităţilor cinetice
Variatia suprafetei specifice cu forma particulei fazei disperse este ilustrată in Tabelul 5. Se
constată că suprafaţa specifică creşte prin trecerea de la forme izometrice la anizometrice.

Tabelul 5 Variaţia suprafeţelor specifice în funcţie de unităţile cinetice

Forma unităţii cinetice Dimensiunea liniară Exemple de

caracteristică Suprafata specifică
cm cm 2/g
sferică diametrul 1,2 x 10 5
cubică latura 6 x 10 7
haxagonală latura 6 x 10 5
octaedrală Diametrul sferei inscrise 2 x 10 5
Tetraedrală Diametrul sferei inscrise 2,85 x 10 5
Lamelare laturile 2 x 10 7
Fibrilară laturile 0,8 x 10 5