Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu

Bazele contabilității

Sistemul informațional economic. Informațiile

economice. Modul cum sunt prelucrate datele
și informațiile economice

Întocmit:
Sd. Pustianu Eduard

-Mai, 2016-
 CUPRINS

1. SISTEMUL INFORMAȚIONAL ECONOMIC .......................... 3

1.1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND SISTEMUL
INFORMAȚIONAL ECONOMIC ................................................... 3
2. CLASIFICAREA INFORMAŢIILOR ECONOMICE ............... 5
3. CONTABILITATEA DE GESTIUNE .......................................... 6
4. PRELUCRAREA DATELOR SAU A INFORMAȚIILOR
ECONOMICE ...................................................................................... 7
5. COCLUZII ....................................................................................... 9
6. BIBLIOGRAFIE............................................................................ 10

2|Page
 1. SISTEMUL INFORMAȚIONAL ECONOMIC
Odată cu dezvoltarea economiei de piaţă s-au diversificat şi problemele cu care ne
confruntăm. Pentru rezolvarea acestora este necesar ca informaţiile economice pe care le
deţinem să poată furnizaelementele necesare luării deciziilor, dar şi ca acestea să reflecte
exact situaţia patrimonială a agenţiloreconomici şi rezultatele activităţii economico-financiare.
Contabilitatea are ca obiectiv final furnizarea de informaţii necesare luării
deciziilor care să ducă la atingerea următoarelor obiective specifice activităţii sale:

 înregistrarea în ordine cronologică şi sistematică a mişcărilor patrimoniului

 dirijarea, urmărirea şi controlul operaţiunilor efectuate
 planificarea activităţii economico-financiare
 asigurarea integrităţii patrimoniului
 furnizarea rezultatelor obţinute pentru necesităţile proprii, dar şi pentru a informa
asociaţii sau acţionarii, clienţii şi furnizorii, băncile şi organele fiscale
 punerea la dispoziţie a informaţiilor necesare pentru întocmirea documentelor de
sinteză contabilă.

1.1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND SISTEMUL INFORMAȚIONAL

ECONOMIC

SISTEMUL INFORMAŢIONAL ECONOMIC reprezintă un ansamblu organizat de

informaţii economice complexe care sunt obţinute în urma prelucrării datelor furnizate de
anumite surse şi care sunt necesare organizării, conducerii şi desfăşurării în cele mai bune
condiţii a activităţilor economice.
Sistemul de management al unei firme are la bază sistemul informaţional economic, al
cărui rol asupra funcţionalităţii şi eficienţei economice este din ce în ce mai pregnant şi care
are ca scop final satisfacerea obiectivelor stabilite de conducerea firmei.
FUNCŢIA PRINCIPALĂ a sistemului informaţional economic, oricât de complex şi
de automatizat ar fi acesta, este furnizarea de informaţii necesare cunoaşterii activităţii
economice, pe baza cărora să poată fi luate decizii bine argumentate, pe toate treptele
organizatorice.

STRUCTURA sistemului informaţional economic este următoarea:

 ansamblul informaţiilor economice complexe;

 prelucrarea datelor/ informaţiilor economice;
 sursele de date / informaţii economice.
Sursa principală de date şi în acelaşi timp componenta de bază a acestuia este
contabilitatea.
Instrumentul principal de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi al
rezultatelor obţinute de agenţii economici este reprezentat de contabilitate.
Sistemul informaţional economic şi activităţile economico-sociale pot cunoaşte o
delimitare în timp şi una în spaţiu. Delimitarea în timp se face pe perioade de gestiune sau pe
exerciţii economico-financiare. Delimitarea în spaţiu se face în cadrul unităţilor patrimoniale.1

1
M. D. Paraschivescu , F. Radu , Managementul contabilitatii financiare, Iași, Editura TEHNOPRESS, 2008.

3|Page
 Sistemul informaţional economic ajută la organizarea şi conducerea activităţii
economice la nivelul micro şi macroeconomic, făcând posibilă cunoaşterea permanentă a
stării şi funcţionării unităţilor patrimoniale.
Activităţile economice pot fi conduse şi organizate la nivel micro şi macroeconomic
atâta vreme cât este cunoscută starea şi funcţionarea tuturor elementelor componente ale
agenţilor economici pe ramuri, dar şi pe ansamblul economiei naţionale.
INFORMAŢIA reprezintă o ştire, o comunicare, despre o persoană, un obiect, un proces, un
fenomen etc.

Aşadar, informaţia poate fi înţeleasă ca o constatare, o lămurire a unei probleme

trecute, prezente sau viitoare. Pe măsură ce timpul a trecut, s-au observat modificări în ceea ce
priveşte calitatea informaţiei, viteza de obţinere şi circulaţie a acesteia.

INFORMAŢIA ECONOMICĂ, conform literaturii de specialitate, este considerată

ca fiind „materia primă” aflată la dispoziţia unui conducător indiferent de domeniul în care
activează sau de nivelul său ierarhic.

Cu ajutorul informaţiei economice se poate interveni prompt în organizarea şi dirijarea

producţiei, în optimizarea acesteia şi în elaborarea deciziilor.
Informaţia economică reprezintă o ştire, un mesaj, o comunicare ce aduce noutăţi
privind o stare, o situaţie sau condiţii de manifestare a unor fenomene sau procese economice
din trecut, prezent sau viitor.
Informaţiile se obţin pe baza datelor, reprezentate prin cifre, cuvinte, semne, imagini,
culori etc.
Informaţia economică are un loc important în cadrul sistemului informaţional
economic. În sfera noţiunii de informaţie economică intră bugetul de venituri şi cheltuieli,
evidenţa economică, prognoza şi programarea producţiei, marketingul, managementul,
controlul de gestiune, instrucţiunile şi legile care fac posibilă cunoaşterea, rezolvarea şi
controlul anumitor probleme din cadrul organismelor economice.

INFORMAŢIA CONTABILĂ poate fi definită ca fiind o informaţie economică specifică,

rezultată în urma prelucrării prin metode, procedee şi instrumente proprii a datelor din
contabilitate.

Culegerea, Prelucrarea manuală

transmiterea și (sub aspectul formei)
introducerea datelor
primare în sistem (cu Sistem informatic
un conținut anumit)
Prelucrarea
mecanizată și
automată a datelor și
conservarea lor (sub
aspectul formei)
Difuzarea datelor
prelucrate (cu un
anumit conținut)
Analiza datelor (cu
un anumit conținut )
și valorificarea lor

Figura nr.1 Sistemul informațional economic2

2
Gh. Enache, Bazele contabilității, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977.

4|Page
 Aceasta trebuie să fie reală, precisă, completă, fiind considerată suportul procesului
managerial. Se poate afirma fără echivoc faptul că cele mai multe decizii luate în cadrul
procesului de conducere se bazează pe informaţiile contabile.
Informația contabilă are o dublă determinare: calitativă sau de identificare și
cantitativă sau de stare.
Determinarea calitativă indică felul și natura elementului patrimonial la care se
referă informația (exemplu: mijloace fixe, materii prime, disponibilități bănești etc.)3
Determinarea cantitativă se referă la starea în care se află elementul de patrimoniu
(exemplu: 1.000 kg din produsul X sau disponibilități bănești în suma de 2.000 lei etc.), fie la
valoarea definită prin rapoarte (ex. Costul de producție al produsului X este de 50 lei față de
prețul de vânzare de 60 lei).4

2. CLASIFICAREA INFORMAŢIILOR ECONOMICE

1. DUPĂ CONŢINUT :

 informaţii de planificare / programare – vizează obiectivele a fi urmărite în planurile

fiecărei unităţi patrimoniale, reflectând dinamica şi dimensiunile fiecărei activităţi
viitoare;
 informaţii efective – sunt caracteristice operaţiilor şi proceselor economice efectuate într-
un anumit loc şi timp;
 informaţii de control – sunt obţinute în urma comportării informaţiilor efective cu
informaţiile de planificare/ programare, cu prevederile legale şi cu deciziile conducerii
unităţii respective şi reflectă abaterile de la obiectivele prevăzute.
2. DUPĂ FORMA DE PREZENTARE :

 informaţii orale – sunt utilizate în comunicările directe dintre persoane, prin grai viu în
timpul activităţilor zilnice;
 informaţii scrise – se regăsesc în cărţi, documente, registre, note de serviciu, circulare,
scrisori, procese-verbale etc.;
 informaţii audio-vizuale – sunt obţinute în urma comunicaţiilor făcute la radio, televizor,
telefon, fax etc.
3. DUPĂ SFERA DE CUPRINDERE :

 informaţii sintetice – care favorizează obţinerea de cunoştinţe generale de ansamblu,

asupra activităţilor economice; acestea sunt caracteristice unităţilor de bază ale economiei
naţionale şi organelor de sinteză ale statului;
 informaţii analitice – cu ajutorul lor se pot cunoaşte în detaliu activităţile desfăşurate de
fiecare unitate patrimonială şi de subunităţile sale organizatorice.
4. DUPĂ SCOP :

 informaţii de conducere/dirijare – se regăsesc sub forma dispoziţiilor, a hotărârilor,

deciziilor, instrucţiunilor transmise de organele de conducere către organele inferioare
acestora;
 informaţii de raportare – sunt transmise de unitatea patrimonială condusă către unitatea
patrimonială conducătoare;

3
I. Hurjui, Bazele contabilității, București, Editura Centrului tehnic-editorial al armatei, 2013, p. 14.
4
Ibidem, p.14.

5|Page
  informaţii de reglare – au ca scop corectarea şi îmbunătăţirea activităţilor economice, pe
baza informaţiilor de control.
5. DUPĂ ETALONUL INFORMAŢIONAL FOLOSIT:

 informaţii cantitative – ajută la cunoaşterea cantitativă a fenomenelor şi proceselor

economice, având la bază etaloanele informaţionale corespunzătoare;
 informaţii valorice – fenomenele şi procesele economice sunt exprimate cu ajutorul
etalonului bănesc.
6. DUPĂ MODUL DE REFLECTARE ÎN TIMP:

 informaţii active – care se culeg în timpul desfăşurării proceselor şi fenomenelor

economice, influenţând evoluţia lor actuală şi viitoare;
 informaţii pasive – vizează procesele şi fenomenele economice care au trecut, astfel
putându-se analiza activitatea desfăşurată (de exemplu: bilanţul contabil, contul de profit
şi pierdere);
 informaţii previzionale – fac referire la fenomenele şi procesele economice ce se vor
desfăşura în viitor, în următoarea perioadă de gestiune (de exemplu: bugetele firmelor).
Sistemul informațional contabil gestionează și oferă:

 informații de natură juridică și financiară;

 informațiile de natură economică.
Informațiile de natură juridică și financiară se referă la operațiile generate de
relațiile cu terții permițând cunoașterea în orice moment a sumelor datoare furnizorilor,
angajaților, organismelor sociale, creditorilor etc., cât și sumele de primit de la clienți,
debitori etc., prezentarea și justificarea către organele fiscale a veniturilor și cheltuielilor
pe baza cărora s-a determinat rezultatul sub formă de profit.5
Informațiile de natură economică se referă la cunoașterea costurilor de fabricație a
bunurilor, de executarea a lucrărilor sau de prestare a serviciilor, nivelul de rentabilitate
realizat în urma vânzării lor pe piață, mărimea valorică a factorilor care au determinat
volumul rezultatelor obținute în cursul și la sfârșitul unui exercițiu financiar și totodată
pentru cunoașterea în perspectivă a modului cum vor evolua în perioada viitoare situația
datoriilor, creanțelor, costurilor de producție, rezultatele finale etc.6

3. CONTABILITATEA DE GESTIUNE
Funcţia de informare a contabilităţii constă în furnizarea informaţiilor în scopul
fundamentării deciziilor. Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru
managementul întreprinderii) şi o funcţie de informare externă (a terţilor). Informaţiile
furnizate de contabilitate stau la baza procesului decizional atât în interiorul cât şi în
exteriorul întreprinderii.
Contabilitatea furnizează informaţii cu privire la modul de gospodărire a resurselor de
care dispune (materiale, financiare, umane), evoluţia producţiei obţinute, costurile de
producţie, veniturile realizate etc.7

5
I. Hurjui, Bazele contabilității, București, Editura Centrului tehnic-editorial al armatei, 2013, p. 14.
6
Ibidem, p.14.
7
C. Ionescu, Bazele Contabilitații, București, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006, pag 39.

6|Page
 După gradul de transparenţă, informaţiile furnizate de contabilitate se grupează în
două mari categorii: ‰

 informaţii total transparente: cele care se referă la poziţia şi performanţa financiară.

Acestea fac obiectul contabilităţii financiare. Se obţin după reguli precizate de Ministerul
Finanţelor Publice, au deci un caracter normat, publicându-se în vederea informării
corecte a tuturor persoanelor interesate;
 informaţii mai puţin transparente: cele care se referă la calculaţia costurilor, structura
bugetelor întreprinderii, cunoaşterea performanţelor interne etc.

Acestea fac obiectul contabilităţii de gestiune. Nu au un caracter normat şi nu sunt

divulgabile marelui public, întrucât ţin de secretul de întreprindere.
contabilitatea de gestiune are drept obiectiv, în principal, reflectarea tuturor operaţiilor de
colectare şi repartizare a cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe produse, lucrări, servicii,
comenzi, faze de fabricaţie, activităţi, secţii etc., decontarea producţiei obţinute, precum şi
calculul costului de producţie al produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor
prestate, inclusiv a producţiei în curs de execuţie.8

În opinia lui Leslie Chadwick, obiectul contabilităţii de gestiune implică, printre altele:

 Furnizarea informaţiilor necesare conducerii firmei. Informaţiile transmise trebuie să fie

de folos conducerii firmei, să dea posibilitatea exercitării unui control eficient asupra
activităţii acesteia şi să ajute conducerea în luarea deciziilor. Contabilitatea managerială
este aceea (o contabilitate organizată) care de mult face viaţa mai „uşoară” în capitalism,
destinată să servească numai şi numai propriilor lor nevoi de informare.17 ‰
 Comunicarea. Sistemul de comunicare trebuie să transmită utilizatorilor (managerii şi
subalternii lor) informaţiile cu claritate, pentru a putea fi înţelese cu uşurinţă.
 Îndeplinirea rolului de „portar”. Compartimentul de gestiune contabilă ocupă un loc
important în cadrul reţelei informaţionale a unei întreprinderi, ce îi permite atât
comunicarea cu managerii şi subalternii lor (transmiterea şi receptarea de informaţii), cât
şi cu mediul extern. ‰
 Îndeplinirea rolului de „servitor”. Contabilitatea de gestiune trebuie să servească nevoilor
conducerii.

4. PRELUCRAREA DATELOR SAU A INFORMAȚIILOR ECONOMICE

Prin prelucrarea datelor se înțelege efectuarea unei serii de operațiuni funcționale,

logice și de calcul asupra unui fond de date informaționale.
Operațiile funcționale constau în consemnarea datelor în documente și vehicularea
lor după anumite reguli.
Operațiile logice se concretizează în sortarea, gruparea și aranjarea datelor luând în
considerare conținutul calitativ al informațiilor.
Operațiile de calcul iau în considerare conținutul cantitativ al datelor informaționale.
Informatica urmărește modul automat de colectare, transmitere, înmagazinare,
prelucrare formală și obținerea informațiilor. Un sistem informatic primește date,
informații cu un anumit înțeles, le prelucrează cu ajutorul echipamentelor electronice prin

8
M. Ristea, Contabilitatea financiară, București, Editura Universitară, 2005.

7|Page
 procedee și tehnici specifice, după anumite reguli formale, obținându-se la ieșire rezultate
care au din nou un înțeles.9
Ca urmare, sistemul informațional economic nu se poate identifica ca sistem
informatic. Sfera noțiunii de sistem informațional este mai largă, incluzând și sistemul
informatic. De asemenea, sistemul informațional se referă la conținutul informației, iar
sistemul informatic la prelucrarea automată, formală a informației.10

Sistemul informaţional asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui

sistem economic, folosind toate metodele şi procedeele de care dispune. Informaţiile sunt
sesizate şi înregistrate în cadrul unui sistem economic la nivelul unor verigi organizatorice şi
funcţionale care se numesc posturi de lucru. O secvenţă de mai multe posturi de lucru, logic
înlănţuite, formează un circuit informaţional.

Un post de lucru se individualizează prin următoarele elemente:

 date de intrare;
 timp de staţionare;
 operaţii de prelucrare;
 date de ieşire.

Sistemul informaţional cuprinde, într-o concepţie unitară, circuitele şi fluxurile

informaţionale, la care se adaugă metodele şi tehnicile de prelucrare a informaţiilor. Sistemul
informatic este o componentă a sistemului informaţional, şi anume, acea parte a acestuia care
preia şi rezolvă sarcinile de culegere, prelucrare, transmitere, stocare şi prezentare a datelor,
cu ajutorul sistemelor de calcul. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional,
sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor şi tehnicilor, prin care se
asigură prelucrarea automată a datelor.
Resursele sistemului informatic se grupează în următoarele categorii:

 cadrul organizatoric al activităţii supuse informatizării, deci activitatea care face

obiectul sistemului informatic şi datele primare vehiculate în cadrul acesteia; –
metodele şi tehnicile de proiectare a sistemului informatic;
 ansamblul de echipamente prin intermediul cărora se realizează culegerea, verificarea,
prelucrarea, memorarea şi transmiterea datelor, respectiv redarea rezultatelor
prelucrării, reunite sub denumirea generică de HARDWARE;
 sistemul de programe care asigură utilizarea eficientă a resurselor hardware precum şi
rezolvarea unor clase de probleme specifice unui anumit domeniu, programe reunite
sub denumirea de SOFTWARE;
 baza informaţională;
 ansamblul de resurse umane implicate.

Procesul de prelucrare automată a datelor în cadrul unui sistem informaţional,

reprezintă tocmai procesul prin care datele sunt supuse operaţiilor de culegere, transmitere,
prelucrare şi stocare.

9
I. Hurjui, Bazele contabilității, București, Editura Centrului tehnic-editorial al armatei, 2013, p. 15.
10
Ibidem, p. 15.

8|Page
 Culegerea datelor constă în sesizarea lor la locurile unde sunt generate şi
transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării automate. La acest moment datele se
numesc date primare.
Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în rezultate
finale, în urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor,
specificul echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare.
Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele
generatoare, către sistemele de prelucrare automată, cât şi a rezultatelor prelucrărilor către
beneficiari.
Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) lor pe suporturi de
memorie specifice, în scopul unor consultări şi prelucrări ulterioare.
Coordonatele moderne ale realizării sistemelor informatice relevă preponderenţa
utilizării reţelelor de calculatoare ca suport hardware şi a sistemelor de gestiune a bazelor de
date ca suport software, baza de date fiind nucleul informaţional al oricărui sistem informatic.
Deschiderea largă oferită de Internet face din utilizarea bazelor de date distribuite pe reţele de
calculatoare implementate la nivelul firmei şi interconectate în reţele mai mari, soluţia cea
mai viabilă şi cea mai des aplicată pentru valorificarea eficientă în procesul de manangement
a performanţelor remarcabile oferite de performanţele PC-urilor de astăzi.

5. COCLUZII
H.B. Maynard definea într-una din lucrările sale astfel, prelucrarea datelor: „efectuarea
unei serii de operaţii funcţionale logice şi de calcul asupra unui fond de date
informaţionale” În cadrul primului capitol am încercat să surprindem tocmai modul în care
sistemele informaţionale moderne, în general, şi sistemul informaţional contabil, în particular,
remodelează structura internă a entităţilor şi contribuie la direcţionarea şi eficientizarea
fluxurilor de informaţii şi a rolului pe care acestea îl au în cadrul entităţii, prin faptul că susţin
deciziile pe care le iau managerii de pe toate nivelurile ierarhice, şi în relaţia acesteia cu
utilizatorii externi ai informaţiilor. În acelaşi timp am desprins necesitatea corelării
arhitecturii sistemului informaţional cu arhitectura de ansamblu a entităţii, în vederea atingerii
obiectivelor curente şi viitoare. 18 Sistemul informaţional şi informaţiile pe care generează
creează valoare pentru entitate sub forma creşterii eficienţei şi a eficacităţii activităţilor şi a
structurilor interne. Marchand&Hykes (2009) consideră că sistemul informaţional al entităţii
poate contribui la eliminarea nivelurilor ierarhice redundante ca urmare a îmbunătăţirii
controlului şi a delegării unor responsabilităţi. Desigur în aceste condiţii accentul este pus pe
monitorizarea activităţilor şi chiar a deciziilor luata la nivel de departamente. Aceasta
împreună cu optimizarea proceselor şi îmbunătăţirea comunicării pot contribui la realizarea
unei structuri organizaţionale dinamice şi adaptabile. Am reliefat astfel influenţa pe care
sistemul informaţional o are asupra entităţii. În acelaşi timp strategia şi obiectivele pe care o
entitate şi le fixează influenţează arhitectura sistemului informaţional. Alinierea sistemelor la
cerinţele entităţilor economice este una din preocupările principale ale managerilor sistemelor
informaţionale. Premisa principală este dată de faptul că la ora actuală este unanim acceptat
faptul că modul de funcţionare al tehnologiilor informaţionale ţine prea puţin de tehnologia în
sine ci mai mult de modul în care aceasta este folosită şi gestionată.

9|Page
 6. BIBLIOGRAFIE

 M. Ristea, Contabilitatea financiară, București, Editura Universitară, 2005.

 Hurjui, Bazele contabilității, București, Editura Centrului tehnic-editorial al armatei,
2013
 C. Ionescu, Bazele Contabilitații, București, Editura Fundaţiei România de Mâine,
2006.
 Gh. Enache, Bazele contabilității, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977.
 M. D. Paraschivescu , F. Radu , Managementul contabilitatii financiare, Iași, Editura
TEHNOPRESS, 2008.
 H.B. Maynard, Conducerea activităţii economice, vol. V, partea întâi, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1973.
 M. Epuran, V. Băbăiţă, Bazele contabilităţii, Editura de Vest, Timişoara, 1994.
 Universitatea Babeş Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Economice, Bazele contabilităţii,
Cluj Napoca, 1999.

10 | P a g e