A fost odata ca-n povesti,

A fost ca niciodata.
Din rude mari �mparatesti,
O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti

Si m�ndra-n toate cele,
Cum e Fecioara �ntre sfinti
Si luna �ntre stele.

Din umbra falnicelor bolti

Ea pasul si-l �ndreapta
L�nga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.

Privea �n zare cum pe mari

Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.

�l vede azi, �l vede m�ini,

Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptam�ni,
�i cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razima

Vis�nd ale ei t�mple,
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se �mple.

Si c�t de viu s-aprinde el

�n orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
C�nd ea o sa-i apara.