Sunteți pe pagina 1din 24

15.Prevederi SR EN 12620-2003- Agregate pentru beton.

- clasa de granulozitate- notarea agregatelor in raport cu dimensiunea inferioara d si


superioara D prin cernere exprimata prin d/D
- nisip-> notarea claselor granulare de mici dimensiuni pt care D<= 4mm
- agregat grosier- notarea claselor de granulozitate de dimensiune mare pentru care
D>=4mm si d>=2mm.
- agregat natural 0/8-> notatarea agr. naturale de origine glaciara sau fluviala pt. care
D<=8mm.
- particule fine-> fractie granulara ce trece prin sita de 0.063mm. In functie de dimensiunea
produsului ciururile si sitele au dimensiunile: 0.063 mm, 0.125, 0.250, 0.5, 1, 2, 4 ,8 ,16,
31.5, 63 si 125mm.

SR 667-2001. Agregate de naturale si piatra utilizata in lucrari de drumuri.

Conditii tehnice de calitate:

- piatra bruta - naturala, obtinuta prin sfaramarea rocilor mai mari de 80mm.
-piatra sparta mare- naturala, obtinuata prin concasarea simpla a rocilor si selectionarea
sorturilor 40-63 si 63-80 mm.
- piatra sparta( split)- naturala, obtinut prin concasarea simpla a rocilor si selectarea
sorturilor 8-16, 16-25, 25-40 mm.
- savura- natural, obtinut prin concasarea simpla a rocilor si selectarea sorturilor 0-8 sau 0-
16 utilizat pt. impanarea macadamului.
-criblura- agregat natural din granule de forma poliedrica obtinuta prin concasare si
selectionare a sorturilor 4-8, 8-16, 16-25mm
-nisip de concasare- natural sfaramat artificial cu granulozitate cuprinsa intre 0-4mm.
GRANULOZITATEA AGREGATELOR
16. Mortare cu lianti anorganici.generalitati, clasificare.Materiale
componente.

Amestecul de apa, liant si nisip care dupa omogenizare are un aspect ca al gresiei naturale
se numeste MORTAR.
Clasificare:
-Dupa domeniul de utilizare:
-mortare obisnuite- zidarie si tencuieli
-mortare speciale- utilizate pentru tencuieli decorative, protectie anticorosiva,izolatii,
mortare refractare etc.

-Dupa densitatea aparenta:


-mortare grele-1800kg/mc
-semigrele- 1500-1800kg/mc
-usoare-1000-1500kg/mc
- foarte usoare- sub 1000kg/mc

-Dupa consistenta:
-mortare fluide- cosistenta peste 12cm
-plastice- consistenta intre 7-12cm
-vartoase- cosistenta sub 7cm.

-Dupa compozitie pot fi unitare, cu un singur liant si mixte, cu mai multe timpuri de lianti.

-Dupa natura liantilor utilizati:


Acestia pot fi pe baza de var, mortare pe baza de ciment, mortare pe baza de ipsos sau pe
baza de pamanturi argiloase

- Dupa dozajul liant-nisip acestea pot fi:


Mortare slabe: dozaj intre 1:5 si 1:7
Mortare mijlocii: cu dozaj de 1:3 si 1:5
Mortare grase: cu dozaj 1:1 sau 1:2

-Dupa rezistenta la compresiune:


Marca mortarului pentru rezistenta la compresiune testata dupa 28 de zile sau 90 de zile in
cazul mortarului de var.
-Dupa locatia lor de utilizare: Mediu umed- lianti hidraulici
Mediu uscat- lianti nehidraulici.

MATERIALE COMPONENTE ALE MORTARELOR.


In principal componentele sunt liantii, nisipul si apa, iar pentru a aduce imbunatatiri
acestora, se utilizeaza si aditivi plastifianti, coloranti etc.
LINATII: Linatii utilizati in formarea mortarelor sunt varul, ipsosul, cimentul portland si unii
polimeri in cazul mortarelor speciale.
Alegerea liantului se face in functie de destinatia mortarelor, mediul in care vor fi utilizate
si rolul lor(zidarie, tencuieli, tencuieli speciale etc.)
Nisipul ocupa circa 75-80% din volumul total al mortarului si au sorturi de 1-4, 4-8 si 0.1
Apa- nu se utilizeaza ape ce contin substante corozive.
Adaosurile si aditivii se folosesc in functie de nevoile mortarului si in proportii de circa 1-5%.
17.PROPRIETATILE MORTARELOR. STABILIREA COMPOZITIEI MORTARELOR.

a) Mortare proaspete: Se intelege starea acestuia din momentul formarii acestuia pana
cand este pus in lucrare, timp in care el trebuei sa-si pastreze aceleasi proprietati. Au
ca si caracteristici: densitate aparenta, consistenta, tasare, pastrarea apei etc.

Consistenta: reprezinta capacitatea lui de a se deforma sub propria greutate sau a altui
corp, lucrabilitatea acestuia. Se masoara cu ajutorul conului etalon. Consistenta se alege in
functie de natura lucrarii si tipul mortarului.

Tasarea: reprezinta proprietatea de reducere al volumului fata de suma volumelor


componentilor prin patrunderea pastei liante in volumul nisipului.
b) Mortare intarite: principalele proprietati sunt-rezistenta mecanica, rezistenta la
inghet dezghet, contractia la uscare, adeziunea la suport.

Rezistenta mecanica: se det. Cu corpuri prismatice cu dimensiuni de 40x40x160mm.


Rezistenta la inghet/dezghet se testeaza prin supunerea materialelor la interperii.
Adeziunea la suport: Se determina prin smulgere sau forfecare si reprezinta lucrabilitatea
mortarului cu caramida ,bca, beton, etc.

Stabilirea compozitiei mortarelor:


Se calculeaza fiecare element compozitional in parte in functie de destinatia mortarului si
mediul in care va fi utilizat.

Apa de amestecare se ia in functie de consistenta pe care trebuie sa o aiba mortarele in


functie de domeniul in care vor fi utilizate. TABELE!!
18.Mortare de zidarie. Mortare pentru tencuieli. Alte tipuri de tencuieli.
Defecte ale tencuielilor.

Mortare de zidarie: Se utilizeaza mortare de var gras in cazul zidariilor in mediul uscat si
mortare de var-cimenti plus adaosuri hidraulice in cazul unui mediu cu o umiditate peste
normal.

Mortar de var: Se utilizeaza apa, nisip si var gras stins. Sunt foarte plastice si prezinta
aderenta buna la caramida. Nu dau fisuri daca reteta este intocmita corect dar se intaresc
lent.
Zidariile se utilizeaza la constructiile in mediul uscat sau la cele pentru pereti interiori si
exteriori.

Mortari cu lianti hidraulici:


Se pot forma cu Ciment Portland, ciment metalurgic, de furnal, de cenusa, ciment cu tras
si var hidraulic.
De obicei in mortarele cu ciment Portland se introduc adaousuri si plastifianti pentru a
imbunatatii lucrabilitatea si marirea compactitatii.
Mortarele de zidarie ce sunt supuse apelor agresive se confectioneaza din ciment
Portland si adaosuri hidraulice.

Mortare pentru tencuieli:


Lucrari cu scopul de a acoperii elementele constructiilor si au ca rol:protejarea
elementelor importriva ploilor, gerului, imiditatii, gazelor, razelor solare; pentru a da un
aspect estetic cat mai placut; de a crea suprafete plane, netede etc.
SPRIT: Se utilizeaza pentru a marii aderenta si este format din ciment, parte fina de agregat
si apa , avand o consistenta fluida.
SMIR: Mortar pe baza de ipsos, format doar din ipsos si apa ce se aplica prin presare cu
drisca peste plasa de rabit.
GRUND: Are rolul de a elimina toate neregularitatile si se prepara de obicei cu agregate de
1-4 mm. Se prepara de obicei cu var pentru mediul uscat si cu var- ciment pentru mediul
umed.
TINCI: Se realizeaza cu agregate de marimi de maxim 1mm si grosimea stratului nu mai
mare de 5mm.
Tencuiala bruta: se aplica intr-un strat de circa 2cm cu nisip de granulozitate 8mm si se
utilizeaza in constructiile agrozootehnice.
Tencuiala gletuita: Se utilizeaza pentru netezirea suprafetelor si se da in doua straturi, tinci
si grund.

Alte tipuri de tencuieli:


Tencuiala utilizata pe suprafete de beton, se da in mai multe straturi, sprit, grund iar apoi
tinci. Se utilizeaza pentru suprafete netedete de beton.
Tencuiala pe rabit se aplica pentru obtinerea tavanelor plane la plansee cu nervuri din
beton armat pt. mascarea unor instalatii sau elemente de constructii.Se da un strat numit
smir, pe baza de ipsos, apoi grundul si stratul vizibil.
Tencuielile decorative se utilizeaza pentru a da un aspect estetic placut.
Tencuielile impermeabile se folosesc pentru a proteja diferite elemente de constructie
impotriva actiunii permanente a apei sau a umiditatii.

Defecte ale tencuielilor:


Cauzele defectelor sunt neutilizarea corespunzatoare a materialelor si nerespectarea
procesului de punere in opera.
Desprinderea de suport este datorata unui suport neaderent.
Puscaturile apar datorita varului care se hidrateaza greu.
Eflorescentele se datoreaza unor saruri aflate in nisip si ce sunt aduse la suprafata
acestora doata cu evaporarea apei.
19. BETOANE CU LIANTI MINERAILI:DEFINITII, CLASIFICARE. CLASE DE EXPUNERE.
COMBINATII CLASE DE EXPUNERE. CODURILE CLASEI DE BETON SI SEMNIFICATIA LOR.

DEFINITII SI CLASIFICARE:
Betoanele sunt produse artificiale cu aspect de conglomerat obtinute prin intarirea unui
amestec bine omogenizat de agregat, liant si apa. Apa cu liantul formeaza o pasta ce in urma
unor precese devine piatra de ciment.
Betonul proaspat: Beton complet amestecat dar care mai permite compactarea prin
metoda aleasa
Betonul intarit: Acesta este complet intarit si prezinta o rezistenta semnificativa.
Beton cu masa volumica normala : acesta are o masa de mai mult de 2000kg/mc dar mai
mica de 2600kg/mc.
Beton usor: are masa mai mare de 800kg/mc dar mai mica de 2000kg/mc
Beton greu: masa mai mare de 2600kg/mc
Betonul cu inalta rezistenta la compresiune este C50/60 pentru betonul greu si LC50/55
in cazul celui usor.
Aditivii pot fi: reducatori de apa, plastifianti, acceleratori de priza, anti-inghet, antrenori
de aer, impermeabilizatori etc.
Adaosurile pot aduce imbunatatiri precum lucrabilitatea, gradul de impermeabilitate,
rezistenta la agenti chimici agresivi.
Continutul total de apa reprezinta totalitatea apei utilizate in proces.
Continutul de apa eficace reprezinta diferenta dintre continutul total de apa si apa ce o
poate absorbii agregatul.
Raportul apa/ ciment, Aer antrenat, aer oclus( bule de aer produse neintentionat).

CLASA DE EXPUNERE: Reprezinta o clasificare a mediului, conditiilor fizice, chimice si


mecanice la care este supus betonul si care pot influneta suprafata acestuia.
C- carbonatare; D- sare pentru dezghet; S- apa de mare; F- inghet; A- mediu agresiv chimic;
M- atac mecanic de abraziune
20.CODURILE CLASEI DE BETON SI SEMNIFICATIA LOR. POPRIETATILE
BETONULUI PROASPAT. PROPRIETATILE BETONULUI INTARIT.

Proprietatile betonului proaspat.

Densitatea aparenta: Reprezinta masa unui metru cub de beton proaspat aflat in stare
indesata prin vibrare.
Lucrabilitatea:
Reprezinta proprietatea betonului de a asigura umplerea cofrajelor si inglobarea
armaturilor.
Este caracterizata de lucrul mecanic minim, tendinta de segregare si de buna coeziune.
Cantitativ aprecierea lucrabilitatii poate fi facuta cu ajutorul metodei tasarii trunchiului de
con, metoda Vebe, gradul de compactare Walz.
Medota tasarii trunchiului de con se aplica betoanelor cu agregat de D=40mm.
Continutul de aer oclus: Acesta trebuie determinat prin masurare conform SR EN 12350-
7/2003.

Proprietatile betonului intarit.

Densitatea, compactitatea, porozitatea. Aceste trei caracteristici sunt intr-o stransa


legatura de interdependenta fiind influentate de multi factori.

Permeabilitatea
Se apreciaza prin usurinta cu care apa patrunde in interiorul acestuia. Aceasta depinde
mult de compactitatea betonului.
Impermeabilitatea poate fi impunatatita prin:
-sporirea dozajului de ciment.
-folosirea unor agregate cu granulozitate buna
-folosirea aditivilor plastifianti si antrenori de aer
Gelivitatea: se defineste prin numarul de procese inghet dezghet succesive pe care
epruvetele le suporta fara a suferi.
Conductivitatea termica a betonului si dilatarea.
Rezistentele mecanice: rezistentele la compresiune, intindere.
21.CODURILE CLASEI DE BETON SI SEMNIFICATIA LOR. DEFORMATIILE
BETONULUI. REZISTENTA BETONULUI LA ACTIUNI CHIMICE SI PROTECTIA
IMPOTRIVA COROZIUNII. FACTORII CARE INFLUENTEAZA PROPRIETATILE
BETONULUI.

Deformatiile cauzate de variatiile de temperatura ale mediului exterior sunt de 2 tipuri:


dilatare si contractie.
Contractia si umflarea betonului sunt deformatii ce se caracterizeaza prin modificari ale
dimensiunilor probelor de beton in procesul de intarire.
Contractia betonului este determinata de contractia pietrei de ciment si este de 2 tipuri:
contractia plastica , reduce volumul cu circa 5%, imediat dupa amestecarea apei cu
cimentul; contractia la uscare se produce dupa evaporarea apei. Dupa aceasta poate aparea
si umflarea dupa ce betonul absoarbe apa pierduta.
Deformatiile betonului sub incarcari:
Prezinta deformatii elastice-vascos-plastice.
-deformarea plastica apare la betoane supuse unor incarcari de scurta durata si sarcini
ce nu depasesc rezistenta de rupere
-deformatia de curgere lenta apare sub actiunea unor incarcari de lunga durata
suprapunandu-se cu cele elastice.
Curgerea lenta este mai pronuntata la: dozaje mari de ciment; cimenturi cu suprafata
mare; betoane cu raport mare A/C; pentru betoane cu granulozitate defectuoasa.
Rezistenta betonului la actiuni chimice si protectia impotriva coroziunii.

Rezistenta betonului depinde de o serie de factori:


- Stabilitatea pietrei de ciment la actiuni corozive
- Compactitatea betonului
- Natura agregatelor
Natura agentului agresiv
Protectia betonului impotriva actiunilor agresive se face fie constructiv fie prin unele
metode superficiale sau adaugarea de substante chimice rezistente.
Protectia constructiva consta in: alegerea unor cimenturi rezistente la coroziune;
alegerea unor agregate rezistente la agresiune; realizarea unei compactari maxime a
betonului.
Protectia prin adaugarea unor substante chimice: adaugarea unor pelicule anticorozive;
rasini sintetice etc.

Factori care influenteaza proprietatile betonului.

Betonul este un material ale carui proprietati depinde de anumiti factori:


- De compozitie( cment, apa, agregat , adaosuri)
- De procesul puneri in opera
- De pastrare si tratare ulterioara
Influenta cimentului: se manifesta prin finetea de macinare si caracterul chimico-
mineralogica.
Influenta apei de amestecare: Apa participa la reactiile de hidratare si hidroliza ale
cimentului si doar 25-30% din apa se consuma.
Influenta agregatelor: Acestea pot influenta calitatea betonului prin : natura
mineralogica; continutul de impuritati; forma granulelor; granulozitate.
Influenta aditivilor: acestia au influente precum accelerarea de priza; intarzieri de priza
si plastifianti(dispersanti, anternori de aer si micsti).
22.CODURILE CLASEI DE BETON SI SEMNIFICATIA LOR. STABILIREA
COMPOZITIEI BETONULUI. NOTIUNI DE TEHNOLOGIA BETONULUI. PUNEREA
IN OPERA A BETONULUI; TRATAREA BETONULUI DUPA TURNARE. BETOANE
SPECIALE. ALTE TIPURI DE BETOANE SPECIALE. BETOANE USOARE. PRODUSE
DIN BETON.

STABILIREA COMPOZITIEI BETONULUI.

Prin stabilirea compozitiei betonului se intelege determinarea componentelor dintr-un


metru cub de amestec ( apa, liant, agregat).

NOTIUNI DE TEHNOLOGIA BETONULUI.

Pentru obtinerea de betoane cu caracteristi prestabilite este necesar sa se faca o dozare


exacta a materialelor componente admitandu-se erori de +-3% la agregate si +-2% la ciment
si apa.
Dozarea se face gravimetric doar pentru cimentul inferioare.
Prepararea betoanelor se poate face manual sau mecanizat.
Transportul betonului trebuie facut luandu-se in calcul mai multi factori precum
segregarea sau contaminarea betonului.
In general se recomanda ca betonul sa fie transportat la o temperatura intre 5-25⁰C

PUNEREA IN OPERA A BETONULUI.

Turnarea betonului se poate face prin pompare sau injectare in functie de caracteristicile
betonului.
Compactarea betonului: prin acest proces se urmareste umplerea completa a tiparelor,
reducerea spatiilor goale si eliminarea partiala a aerului.

Procedeele cele mai utilizate sunt:


- Vibrare de adancime;
- Vibrare de suprafata
- Mese vibrante
- Centrifugarea
- Torcretarea
- Presarea

TRATAREA BETONULUI DUPA PUNEREA IN OPERA

Pentru a asigura hidratarea si intarirea betonului acesta trebuia tinut in anumite conditii
de umiditate si temperatura.
Umiditatea trebuie sustinuta timp de 7 zile iar in cazul cimenturilor cu adaosuri timp de
14 zile.
Temperatura trebuie tinuta constant intre 5 si 25 de grade celsius, pentru a facilita o
intarire normala a betonului.

BETOANE SPECIALE

Betoanele de mare rezistenta ( BIP, BFIP) au rezistenta la compresiune dupa 28 de zile


mai mare de 600daN/cmp. Sunt realizate din cimenturi de clase superioare, agregate de
concasaj din roci magmatice de granulozitate foarte bune.
Betoane hidrotehnice se caracterizeaza prin faptul ca se gasesc permanent in contact cu
apa

ALTE TIPURI DE BETOANE SPECIALE

Betoane rutiere, betoane antiacide, betoane refractare, betoane anti radiatii, betoane
compozite( polimeri, rasini, armate cu fibre).

BETOANE USOARE
Betoane macroporoase, betoane celulare, betoane cu agregate vegetale.
23.MATERIALE CERAMICE: GENERALITATI , CLASIFICARE. MATERII PRIME.
FAZELE TEHNOLOGICE ALE PRODUSELOR CERAMICE.

Rezulta prin arderea la temperaturi mari ( 900-1500 grade celsius) a produselor fasonate
din argila in diverse forme.

Clasificare produselor ceramice se poate face dupa mai multe criterii:


Culoare(albe, colorate)
Dupa temperatura de ardere(poroasa, clincherizata, vitrificata)
Dupa gradul de prelucrare(brute , finite, semifinite)
Produsele brute:
Se obtin din argile obisnuite, au granule cu diametrul de 5mm, au forme masive, nu
sunt supuse tratamentelor superficiale.
In aceasta categorie se incadreaza majoritatea materialelor ceramice:
Caramizi; materiale pentru invelitori; materiale refractare etc.

MATERII PRIME:

Produsele ceramice se fabrica din argile la care se adauga mai multe materiale auxialiare.
Principalele proprietati ale argilei sunt plasticitatea si comportarea la ardere.
Plasticitatea permite fasonarea in diferite forme.
Pana in 110 grade celsius se evapora apa fizica, si devine poroasa insa la contactul cu apa
isi recapata plasticitatea.
Intre 450-550 grade celsius se transforma in metacalaonit, isi pierde plasticitatea
permanent.
Intre 800-900 grade celsius, se transforma in mulit si capata duritate, rezistente mecanice
si chimice, stabilitate la apa.
La temperaturi mai mari de 1000 de grade celsiusi aceasta se transforma in vitrifiat.
Dupa punctul de vitrifiere argila se inmoaie sub propria greutate.

FAZELE TEHNOLOGICE ALE PRODUSELOR CERAMICE.

Principalele faze sunt: pregatirea amestecului de materii prime, fasonarea, uscarea,


arderea, si aplicarea tratamentelor de suprafata.
Pregatirea amestecului prezinta mai multe procese de spalare, concasare, macerare cu
scopul de a elimina silice si calcare.
Fasonarea reprezinta imprimarea formei definitve a produsului.
Uscarea este o operatiune obligatorie.
Arderea se produce in cuptoare cu functionare continua sau intermitenta utilizand diferite
tipuri de combustibili.
Tratamentele de suprafata se aplica doar unor produse ceramice si sunt de mai multe
tipuri( glazurarea, smaltuire, angobare).
24.MATERIALE CERAMICE DE CONSTRUCTII- CARAMIZI. MATERIALELE
CERAMICE PENTRU INVELITORI. ALTE TIPURI DE MATERIALE CERAMICE.
PRODUSE CERAMICE FINE. PRODUSE REFRACTARE.

CARAMIZI

Sunt produse ceramice brute, colorate, cu structura poroasa, de forma paralelipipedica,


pline sau cu goluri, cu fete netede sau profilate obtinute prin arderea la temperaturi de
peste 900 grade celsius.
Caramizile de mana: au dimensiuni de 240x115x63. Caramizile de mana se fasoneaza
manual din pasta de argila.
Caramizi pline presate pe cale umeda: Pot fi pline sau cu gauri rotunde dar al caror volum
sa nu depaseasca 15% din volumul total al caramizii.
Din punct de vedere dimensional caramizile se executa intr-un singur tip: 63
Din punct de vedere al aspectului:
Calitatea A
Calitatea I
Calitatea II
Dupa densitatea aparenta caramizele sunt de:
Clasa c1
Clasa c2
Clasa c3
Dupa rezistenta medie la compresiune:
M50
M75
M100
Caramizele cu gauri verticale sunt de 4 tipuri.
Caramizile pentru placare se formeaza din argila plastica si se aplica pe pereti cu mortar
de ciment.
Caramizile din lamba si uluc- pentru realizarea peretilor interior si neimportanti.
Caramizile radiale pentru cosuri.

MATERIALE CERAMICE PENTRU INVELITORI

Se realizeaza din argila fuzibila prin presare in tipare sau prin tragere in filiere. Se ard la
temperaturi de peste 900 grade celsius. Materialele ce intra in aceasta categorie sunt : tigla
solzi, tigla trasa, tigla presata, olane, coame.
Tiglele solzi se produc prin tragere in filiere cu 1-2 ciocuri de prindere.
Tiglele presate sunt prevazute cu doua jgheaburi laterale si patru ciocuri.
Tiglele trase, au un jgheab si un cioc.
Coamele se fabrica numai prin presare si servesc la inchiderea muchiilor acoperisului.

ALTE TIPURI DE MATERIALE CERAMICE

Tuburile de drenaj sunt utilizate pentru captarea apelor de subteran.


Corpurile ceramice cu goluri pentru planseu se utilizeaza pentru realizarea planseelor din
beton armat cu suprabetonare.
PRODUCE CERAMICE FINE

Produse de structura poroasa:cahlele, faianta.


Produse cu structura compacta: semiportelanul, portelanul.

PRODUSELE REFRACTARE

Se numesc refractare pentru ca rezista la procese de peste 1580 de grade celsius fara sa se
inmoaie sub propria greutate.
Produse refractare acide : samota.
Produse refractare bazice: magnezitice, dolomitice.
25.MATERIALE DIN STICLA: GENERALITATI. FAZELE GENERALE ALE FABRICARII
STICLEI.

GENERALITATI

Prin sticle se inteleg toate corpurile amorfe obtinute pe calea racirii bruste a topiturii
capatant coeziunea si proprietatile mecanice ale corpurilor tari.
Procesul de fabricatie a sticlei este reversibile. Sticla este un material izotrop avand
aceleasi proprietati.
Aceasta este un amestec complex de dioxid de siliciu si silicati complecsi de sodiu, potasiu,
calciu , plumb si alte subst. in cantitati mici.
Siliciul are punctul de topire de 1710 grade celsius. Se folosesc adaosuri topitoare pentru a
scadea temperatura de topire.

In functie de substantele folosite ca topitori sau stabilizatori se obtin sticlele:


- Sticla calco-sodica( formata din SiO2 , CaSiO3 si NaSiO3 si este sticla folosita in
constructii)
- Sticla calco-postasica( calitate buna si incolora)
- Sticla plumbo potasica( are denumirea de cristal si este de cea mai buna calitate)

FAZELE GENERALE ALE FABRICARII STICLEI

Procesul tehnologic de fabricare a produselor din sticla cuprinde urmatoarele faze:


alcatuirea amestecului brut; topirea amestecului; fasonarea obiectelor; recoacerea; finisare
Materiile prime folosite: nisipul silicios, carbonatul de sodiu, carbonatul de calciu.
- Faza 1- nisipul, CaCO3, NaCO3 si eventualele adaousir de corectie se amesteca
pana o omogenizare perfecta.
- Faza 2- topirea amestecului de materii prime se face in cuptoare sub forma de
bazin. Odata cu topirea amestecului se produce o omogenizare a sa datorita Co2-
ului care se degaja.
- Faza 3 -fasonarea obiectelor din sticla se face prin suflare, tragere, laminare,
turnare etc. in functie de timpul produsului.
- Faza 4- recoacerea se face in scopul anularii tensiunilor interioare prin inalizrea
la temperaturi de 650 de grade celsius.
- Faza 5- finisarea si decorarea se face in scopul eliminarilor defectelor prin
slefuirea sa.
26.MATERIALE DE CONSTRUCTII DIN STICLA: PRODUSE PT. FERESTRE,
LUMINATOARE, LUCRARI DE PROTECTIE SI FINISAJ; PRODUSE PENTRU
PLANSEE SI PERETI LUMINOSI ; TUBURI DE STICLA; MATERIALE
TERMOIZOLATOARE DIN STICLA.

MATERIALE DE CONSTRUCTII DIN STICLA.

Sticla, datorita caracteristicilor sale deosebite, isi gaseste astazi intrebuintari diverse in
constructii, ca material pentru executare:
Elemente de constructii ( acoperisuri)
Lucrari de protectie si finisaj interior sau exterior
Lucrari de canalizare
Termoizolant
Sticla pentru ferestre.

PRODUSE DIN STICLA PENTRU FERESTRE SI LUMINATOARE

Din aceasta categorie fac parte:


Geamuri trase; riglate; armate; triplex ; securit.
Geamuri trase: prin procedeul laminarii sau tragerii.
Defectele lor sunt culoare verde prea pronuntata, fete neplane, zgarieturi, stirbituri.
Calitatea 1( vitrine, cladiri importante); 2(penttru cladiri de locuit); 3 ( cladiri industriale)
Geamurile obisnuite: pentru fereste se produc de grosimi de 2-6mm.
Geamuri riglate: se produc in grosimi mai mari iar una dintre fete are striuri paralele.
Geamuri armate: foi de sticla ce au o retea de sarma in interior pentru o rezistenta
mecanica mare.
Geamuri triplex: nu se sparg in bucati taiaoase , deci nu accidenteaza oamenii.
Geamurile securit: este mult mai dura si nu se sparge in bucati taioase.

PRODUSE DIN STICLA PENTRU LUCRARI DE PROTECTIE SI FINISAJ.

Placile de sticla opaxit-sticla groasa opalizata , mare stabilitate la actiunea indelungata a


umiditatii si variatilor de temperatura.
Placile de sticla cristalizata-opaca, foarte rezitenta la solicitari mecanice si agentilor
agresivi.
Placile de sticla mozaic- pentru fatate, sticla colorata in forme patrate cu suprafete mate
sau lucioase.
PRODUSE DIN STICLA PENTRU PLANSEE SI PERETI LUMINOSI

Pentru un mai bun aspect se executa materiale din sticla pereti si plansee.
Se folosesc in acest scop: corpurile rotalit; dale de sticla; geam dublu termoizolant; blocuri
din sticla.
Corpurile rotalit se folsoesc pentru planseele luminoase la constructii subterane. Au o fata
striata pentru a le face antiderapante.
Dale de sticla- se folosesc la executarea peretilor holurilor cladirilor publice,
cinematografe, etc.
Geam dublu termoizolant- termopan, se realizeaza din doua foi de geam obisnuit intre
care exista un gaz numit argon.
Blocurile de sticla sunt destinate peretilor despartitori in cadrul constructiilor industriale.
Tuburi de sticla: sunt folosite pentru executarea drenajelor subterane.
Materiale termoizolatoare din sticla: - vata de sticla; sticla poroasa.
27.METALE: CRISTALIZARE PRIMARA SI TRANSFORMARI IN STARE SOLIDA.
STRUCTRA ALIAJELOR FIER-CARBON. DIAGRAMA DE ECHILIBRU FIER CARBON.
PROPRIETATI FIZICO-MECANICE ALE METALELOR. PRODUSE DE OTEL PENTRU
CONSTRUCTII.

CRISTALIZARE PRIAMA SI TRANSFORMARI IN STARE SOLIDA.

Trecerea unui metal din stare topita in stare solida se face prin cristalizare; in stare lichida
asezarea atomilor este dezordonata.
Formarea retelei cristaline apare la o temperatura specifica fiecarui metal.
Pe masura ce metalul lichid se raceste ajunge la o temp. sub care energia libera a starii
solida este mai mica decat cea a starii lichide, atunci se produce cristalizarea.

STRUCTURA ALIAJELOR FIER-CARBON.

Fierul si carbonul formeaza complexul chimic Fe3C numit carbura de fier sau cementita.
Fierul este elementul preponderent in compunerea aliajelor fier carbon.
Ferita apare la temperaturi mai joase, austenita apare la temeperaturi ridicate si este mai
moale si plastica si se zgarie usor. Cementita este un compus chimic de fier si carbon si
contine 6.67 carbon.
Ledeburita este compusa din fier carbon, este un amestec de perlita si cementita fiind
dura si casanta.
28.DETERMINAREA PROPRIETATILOR FIZICE SI MECANICE ALE LEMNULUI:
UMIDITATEA, DENSITATEA, APARENTA, UMFLAREA SI CONTRAGEREA
LEMNULUI. REZISTENTA LA COMPRESIUNE A LEMNULUI. REZISTENTA LA
INTINDERE A LEMNULUI. DEFECTELE LEMNULUI.

DETERMINAREA PROPRIETATILOR FIZICE SI MECANICE ALE LEMNULUI.

Proprietatile fizice ale lemnului sunt umiditatea si densitatea aparenta iar proprietatile
mecanice sunt rezistenta la compresiune si intindere.

Determinarea umiditatii lemnului: reprezinta cantitatea relativa de apa continuta la un


moment dat. Ea depinde de esenta lemnului. Pentru determinare se confectioneaza
epruvetele dupa care se cantaresc cu o precizie de cel putin 0.2 rezultand masa. Dupa
cantarire epruvetele se usuca pana cand diferenta dintre cele 2 cantariri va fi mai mica de
0.4%.
Dupa atingerea masei constante, epruvetele se racesc si se cantaresc din nou rezultant
masa m.

Determinarea densitatii aparente.

Densitatea reala a materialului este acelasi pt toate speciile: 1500kg/mc


In schimb densitatea aparenta este influentata de esenta si umiditate.
Aparatura este asemanatoare cu cea de la determinarea umiditatii.
Densitatea se determina pe un nr de 3 epruvete cubice.
Se cantareste fiecare epruveta cu precizie de 0.2% dupa care se calucleaza volumul cu o
precizie de 0.5%
Daca epruvetele au o forma neregulata det. Volumului se face cu ajutorul balantei
hidraulice.
Densitate aparenta se calculeaza cu formule matematice.

Rezistenta la compresiune.

Determinarea rezistentei la compresiune se executa in 2 moduri: incercare la comp. paralele


cu fibrele si perpendicular pe fibre.

Rezistenta la intindere.

Determinare rezistentei la intidere se executa in doua moduri: incercarea la intidere paralela


cu fibrele si perpendicular pe fibre.

Defectele lemnului: lemnul prezinta in general o serie de defecte determinate de mai mult
ifactori, modul de creste, actiunea agentilor exteriori, ciuperi, etc.
29.PROPRIETATI ALE BITUMURILOR. IZOLATII TERMICE. CONDUCTIVITATE
TERMICA. IZOLATII FONICE. IZOLATII HIDROFUGE. GEOSINTETICE.

PROPRIETATI ALE BITUMURILOR:

1. Penetratia: se intelege adancimea de patrundere a unui ac in masa de bitum, pt aceasta


determianre se foloseste penetrometrul Richardson.
2. Punctul de inmuiere: repreznta temperatura la care bitumul sub o anumita incarcare
sufera o deformatie standardizata. Punctul de inmuiere are o val. Conventioanala.Pt
determinare se utilizeaza aparatul cu inel si bila.
Se introduce bitumul In inel, apoi se lasa sa se raceasca 30 de min.
Se aseaza inelele in orificiul de pe placa superioasa si se introduce tot ansamblul in baie.
Se umple baia cu apa distilata astfel ca nivelul ei sa depaseasca 50mm. se mentine
temperatura cel putin 15 min.
Bilele mentinute la temperatura se aseaza- centreza- cu o penseta in centrul inelului, se
monteaza capacul, se fixeaza termometrul si se lasa aparatul sa revina la temp de 20 grade
celsius.
Se incalzeste aparatul si se citeste pe termometru temperatura la care bilele au strapuns
proba si au atins placa inferioara.
3. Ductilitatea: Este proprietatea unui material de a fi tras in fire subitiri. La bitum acest
lucru este putin diferit din cauza alungirii.
Determinarea se face cu ajutorul ductilimetrului pe epruvete in forma de 8.
4. Punctul de picurare: se intelege prin punct de picurare temperatura la care sub greutate
proprie bitumul incepe sa picure. Determinarea se face cu aparatul Ubbelohde.
5. Punctul de rupere Fraas: Se defineste ca fiind temperatura la care bitumul isi pierde
plasticitatea din cauza racirii si se fisureaza la solicitarea de incovoiere. Determinarea se face
cu aparatul Fraas.

IZOLATII TERMICE

Cand un corp cu temperatura ridicata este pus in contact cu un altul cu o temperatura mai
mica, are loc o cedare de caldura de la primul la al doilea.
Transferul de caldura prin convectie are loc in special la lichide si la gaze si se datoreaza
prin miscarea moleculelor fluidului.
Transferul energiei termice prin radiatie, are loc sub forma de unde electromagnetice, cu
lungimea de unda de 0,4…400.
IZOLATII FONICE

Materialele fonoizolatoare au proprietatea de a impiedica transmiterea sunetelor sau


zgomotelor de impact. Materialele fonoreflectante au densitate aparenta mare.Absortia
acustica se datoreaza transf. energiei acustice in energie calorica.
Tipuri de sisteme si materiale fonoabsorbante:
- Materiale poroase- tencuieli acustice
- Membrane vibrante- membrane de placaj de aluminiu , fixxate pe un cadru de
lemn la o oarecare distanta de perete ramanand spatiu de aer intre.
- Rezonatori- cavitati de volum determinat.
- Sisteme complexe- alcatuite din rezonatori cuplati , realizate dintr-o placa
perforata amplasata la o distanta oarecare de perete.

IZOLATII HIDROFUGE

Sunt lucrari de etansare care se executa pe suprafata unor elemente de constructie in


vederea asigurararii lor impotrvia umezirii sau infiltrarii apei in constructie.
Clasificare hidroizolatiilor:
1.Dupa modul de actionare al apei: contra umiditatii pamantului, contra apelor fara
presiune, contra apelor sub presiune.
2.Dupa modul de comportare: elastica si rigida.
3.Dupa natura materialelor: bituminoasa, din mase plastice, din mortare sau
betoane si metalica.
4.Dupa temperatura maselor bituminoase: la cald, la rece.
5.Dupa modul de aplicare: aplicata prin vopsire, din straturi multiple.

GEOSITENTICE
Problematica geosinteticelor este una de mare actualitate atat pentru domeniul
constructiilor cat si pentru cel al protectiei mediului. Sunt utilizate in lucrarile de pamant si
infrastructura.
Sunt materiale sintetice din diferite subst. polimerizate. Sunt produce care nu polueaza
mediul si sunt inerte in raport cu formele de viata animala si vegetala.
Tipuri de geosintetice existente: geomembrane, geogrile, georetele, geotextile,
geocompozite.

1.Geogrilele sunt utilizate in general pt armarea pamantului si sunt formate dintr-o


retea regulata cu deschideri suficient de mari pt a permite patrunderea materialelor cu care
vin in contact. Golurile au dimensiuni de circa 1-10cm.
Sunt utilizate ca armatura la fundatiile drumurilor, masivelor de pamant, imbracaminti
bituminoase etc.
2.Georetele sunt produce cu structura plana deschisa, formate din monofilamente
ce se interesecteaza. Ele au functie de drenaj.
Proprietati fizie- densitatea, grosimea, masa pe untiate de suprafata
Proprietati mecanice- rezistenta la tractiune, compresiune si forfecare.
Proprietati hidraulice- transmisivitatea.

3.Geocompozite sunt combinatii de materiale care au in componenta lor cel putin un


produs geosintetic.
Betonita- sunt utilizate cu functie de etansare la diferite constructii.
Geogrilele, geomembranele, geotexitilele sunt asociate acestora.