Un algoritm (cuvântul are la origine numele matematicianului persan Al-Khwarizmi) înseamnă

în matematică și informatică o metodă sau o procedură de calcul, alcătuită din pașii elementari
necesari pentru rezolvarea unei probleme sau categorii de probleme.

Cele mai importante proprietăți ale unui algoritm sunt următoarele:

 Corectitudinea - este proprietatea algoritmului de a furniza o soluție corectă a problemei
date.
 Generalitatea - este proprietatea unui algoritm de a rezolva o clasă sau categorie de
probleme, și nu doar o singură problemă particulară.
 Claritatea - proprietatea algoritmului de a descrie cu exactitate și fără ambiguități pașii
care trebuiesc parcurși în rezolvarea problemei.
 Verificabilitatea - proprietate care permite ca fiecare pas să poată fi verificat într-un timp
rezonabil de către om, folosind mijloace de validare de încredere.
 Optimalitatea - proprietatea unui algoritm de a se termina după un număr minim de pași.
 Finitudinea - este proprietatea algoritmului de a se termina într-un număr finit de pași.
 Eficiența - este proprietatea unui algoritm de a se termina nu numai într-un număr finit, ci
și "rezonabil" de pași, chiar dacă acesta nu este cel mai mic posibil (nu este optim).

Etapele rezolvarii unei probleme:

1) -stabilirea cerintelor problemei
2) -stabilirea datelor de intrare si a datelor de iesire
3) -stabilirea unui rationament general de rezolvare a problemei
4) -reprezentarea algoritmului problemei intr-o forma simpla si clara
5) -verificarea rationamentului pentru valori concrete
6) -implementarea algoritmului intr-un limbaj de programare

Notiunile cu care opereaza algoritmii

Algoritmii opereaza cu urmatoarele notiuni:

 Un algoritm prelucreaza datele de intrare in scopul obtinerii unor rezultate (a
datelor de iesire) utilizand si date intermediare.
 Datele sunt valori concrete specifice fiecarei probleme care vor fi retinute de
calculator in anumite zone de memorie.
 Dimensiunea zonelor de memorie depinde de tipul datelor respective. Intuitiv, memoria
poate fi reprezentata ca locatii succesive (zone de memorie) identificate prin adrese (numere de
ordine).
În program datele apar fie sub forma unor constante (valori cunoscute anticipat, care nu se
modifica pe parcursul executiei), fie sub forma de variabile.

Putem defini o variabila ca fiind un nume dat unei zone de memorie.

Datele se caracterizeaza printr-un anumit tip care va determina :
-o anumita multime din care data poate lua valori
- un anumit mod de reprezentare în memoria calculatorului
- o multime de operatori care pot fi aplicati acestor valori.
- tipul unei date determina lungimea zonei de memorie ocupata de acea data. În general,
lungimea zonei de memorare este dependenta de calculatorul pe care s-a implementat
compilatorul.