Sunteți pe pagina 1din 394

Nr.

Cultură ŞI
EDUCAŢIE FINANCIARĂ,
O Perspectivă Europeană

CASA CORPULUI DIDACTIC VÂLCEA

EDITURA NOVA DIDACT


RÂMNICU VÂLCEA
MAI 2017
Colectivul de redacție
INIȚIATOR
Inspector Școlar General Prof. drd. Andra BICĂ
DIRECTOR
Prof. Adrian LUCA
ADMINISTRATOR FINANCIAR:
Ec. Varinia DUMITRANA
MEMBRI
Prof. Dumitru CIOBANU
Prof. Valeria ȘANDRU
Prof. Cristina DIACONESCU
Prof. Mihaela Daniela SAMOILĂ
Prof. Ioana STĂNCUȚ
Varinia DUMITRANA
Georgeta PURANU
Alexandru Constantin DĂSCĂLETE-BURTEA
GRAFICĂ COMPUTERIZATĂ:
Informatician Alexandru Constantin DĂSCĂLETE-BURTEA
LAYOUT
Informatician Alexandru Constantin DĂSCĂLETE-BURTEA
COPERTĂ
Informatician Alexandru Constantin DĂSCĂLETE-BURTEA

Autorii articolelor sunt responsabili pentru conținutul articolelor din revistă.


Editura NOVA DIDACT

ISSN 2501-5192
ISSN-L 2501-5192
MAI 2017
EDIȚIE CD-ROM
Cultura si educatie
)
, ,

financiara, o
)

perspectiva europeana
)

)
Cuprins
1. Cultură și educație bancară, o perspectivă europeană 19
Inspector Școlar General Prof. drd. Andra Bică
Inspectoratul Școlar General Vâlcea
2. Educația finaciară și contradicțiile capitalismului 21
Prof. Luca Adrian
Director Casa Corpului Didactic Vâlcea
3. Surse de finanțare 23
Prof. Croitoru Elena Roxana
Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea
4. Cultura financiar – bancară în școală 25
Prof. Isabella Ioniță
Colegiul Național „Alexandru Lahovari” Râmnicu Vâlcea
5. Nevoia de o educație financiară 26
Prof. Bănuță Alexandru – Cristian
Colegiul Național „Alexandru Lahovari” Râmnicu Vâlcea
6. Scurtă istorie a banilor 28
Prof. Samoilă Daniela Mihaela
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea
7. Noutăţi în domeniul educaţiei financiare a copiilor 30
Tiberiu M. Pană
Liceul Tehnologic „Oltchim” Râmnicu Vâlcea
8. Copiii și importanța culturii financiare 33
Prof. Ulmeanu Laurențiu
Școala Gimazială ”Tudor Vladimirescu” Drăgășani
9. Necesitatea educaţiei financiare pentru managerul organizaţiei şcolare 36
Prof. Adina Florentina Dobrete
Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea
10. Când începem educația financiară a copilului? 38
Prof. Elena-Calonfira Săraru
Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea
11. Particularitățile educației incluzive 39
Prof. Mărgărita Elena- Antoanela
Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea
12. Educaţia financiară a tinerilor – realităţi globale şi naţionale 41
Conf. univ. dr. Laura Pănoiu
Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din Piteşti
13. Educația financiară în România – oportunități și provocări 44
Drd. Alin Istocescu
Banca Națională a României
14. Educație financiară prin noile tehnologii informatice 46
Prof. Ciochină Luisa
Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului, Râmnicu Vâlcea
Prof. Apostol Doinița
Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea
15. ,,Să vorbim despre bani și bănci”- proiect educațional al BNR derulat în județul Vâlcea 47
Prof. Trăistaru Gabriela
Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea
16. Managementul structurilor și evenimentelor sportive 50
Prof. Bîrzan Iuliana Claudia
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea
17. Cele 10 reguli de aur ale lui Warren Buffett cu privire la bani 53
Prof. Șandru Valeria
Casa Corpului Didactic Vâlcea
18. Despre personajele avare din literatură 55
Prof. Diaconescu Cristina
Casa Corpului Didactic Vâlcea
19. Educaţia financiară a copiilor- importanţă şi mijloace de realizare 56
Lect. univ.dr. Popa Ionela
Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din Pitesti
20. Personaje literare – eroi ai culturii şi civilizaţiei române 58
Prof. Achim Manuela Ioana
Liceul Tehnologic „Oltchim” Râmnicu Vâlcea
21. Cultura financiară - cheia asigurării creșterii și stabilității economiei europene 60
Prof. Georgescu Maria
C.J.R.A.E. Vâlcea
22. Role Play Activities to Give Your Students a Tasty Slice of Real-life English 62
Prof. metodist Stăncuț Ioana
Casa Corpului Didactic Vâlcea/ Școala Gimnazială Măgura, Mihăești
23. ”Cultură și educație financiară la preşcolari” 65
Anghel Violeta
Grădiniţa cu Program Normal „Tudor Vladimirescu” Drăgăşani, jud. Vâlcea
24. Resurse educationale deschise - Open Educational Resources 65
Conf. univ. dr. Carmen Radut
Universitatea Constantin Brancoveanu – Facultatea de Management Marketing in Afaceri
Economice Râmnicu Vâlcea
25. Educaţie financiară curriculum la decizia școlii pentru gimnaziu 69
Prof. Burlan Adrian
Școala Gimnazială „Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea
26. 9 lucruri despre bani 71
Prof. Înv. Primar Popescu Mirela
Colegiul Național de Informatică “Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea
27. ABC-ul milionarului 73
Prof. înv.primar Răducioiu Emilia
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea
28. Alternative și instrumente în finanțarea educației 74
Prof. înv. primar Becheru Cosmin
Școala Gimnazială Dăești/ Vâlcea
Prof. Becheru Ramona Florentina
Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului Râmnicu Vâlcea
29. Educație financiară - un factor esențial în dezvoltarea economică a țării 76
Prof. Sasu Elena Roxana
Școala Gimnazială ,,Anton Pann’’ Râmnicu Vâlcea
30. Comunicarea eficientă – componentă esențială a existenței 77
Prof. Mihăilescu Alina
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab”, Râmnicu Vâlcea
31. Scylla competiţiei şi Caribda bogăţiei 79
Prof. Mihaela Duţu,
Colegiul Economic, Râmnicu Vâlcea
32. Educaţie financiară prin joc 81
Prof. Înv. Primar Badea Cristina-Ionela
Şcoala Primară ,,I. Creangă” Schitu Costineşti
33. Banii în viaţă copiilor noştri 83
Iordan Lucreţia Vasilica
Școala Gimnazială Nr.13, Râmnicu Vâlcea
34. BANUL - necesitate fizică şi dependenţă psihologică 84
Bibliotecar Călin Maria
Şcoala Gimnazială „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea
35. Cardurile de credit pe înţelesul tuturor 85
Prof. Calotă Luminiţa Elena
Liceul Tehnologic „Căpitan Nicolae Pleşoianu” Râmnicu Vâlcea
36. Ce înseamnă educaţie financiară? 86
Prof. Popa Ovidiu
Școala Gimnazială nr. 10 Râmnicu Vâlcea
Prof. Popa Dana Mihaela
Școala Gimnazială Nr. 10 – GPP nr. 14 Râmnicu Vâlcea
37. Cumpărăturile on line și drepturile consumatorilor 87
Prof. Goran Nicoleta
Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea
38. Conceptul de piață financiară 89
Prof. Tudosoiu Daniel
Colegiul Național. ,,Alexandru Lahovari” Râmnicu Vâlcea
39. Cum sã economisim banii? 92
Prof. Dorobanţu Simona Cristina
Colegiul Naţional de Informatică ,,Matei Basarab’’, Râmnicu Vâlcea
40. Copiii şi valoarea banilor 93
Prof. Înv. Preşc. Peche Alina Marieta
Şcoala Gimnazială Nr. 13/Grădiniţa cu P.P. Nr. 14 Râmnicu Vâlcea
41. Costurile creditării 95
Prof. Manda Mihai
Școala Gimnazială „Take Ionescu” Râmnicu Vâlcea
Prof. Manda Claudia
Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea
42. Cultura financiar-bancară începe de la o vârstă fragedă 96
Prof. Gheorghe – Pavelescu Camelia
Liceul Tehnologic Băile Govora
43. Cultura si civilizatie financiara 98
Ec. Fulgescu Luminita
Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea
44. Educaţia financiară 99
Matei Alina Mihaela
Liceul Tehnologic „Căpitan Nicolae Pleșoianu” Râmnicu Vâlcea
45. Cultura şi educaţie financiară, o prerspectivă europeană 101
Prof. Popa Ecaterina Georgeta
Colegiul de Silvicultură şi Protecţia Mediului Râmnicu Vâlcea
46. „Educaţia financiară: investiţie în viitorul societăţii!” 103
Prof. Popescu Natalia
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea
47. Cultură şi educaţie financiară, o perspectivă europeană 104
Prof. Andrei Simona
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea
48. Cum le explicăm copiilor că banii nu cresc în copaci? 105
Prof. înv. pr. Dîrleci Gina-Eugenia
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea
49. Cum să prețuim banii 107
Prof. înv. primar Pleantă Doris
Școala Gimnazială Nr. 5 Râmnicu Vâlcea
50. Daca vreau sa citesc…..citesc 109
Bibliotecar, Paunoiu Valerica
Colegiul National ,,Mircea cel Bătrân”, Râmnicu Vâlcea
51. Geneza, evoluţia şi funcţiile banilor 109
Prof. înv. primar Drăguşin Maria Mihaela
Şcoala Gimnazială Anton Pann, Râmnicu Vâlcea
52. Educația financiară în familie 111
Ed. Georgescu Patricia-Maria
Școala Gimnazială Nr. 5 Râmnicu Vâlcea
53. Educație financiară proiect didactic 112
Prof. înv. primar Bălana Dorina
Liceul ”Preda Buzescu” Berbeşti
54. Importanța educației financiare 115
Prof. Olaru Maria
Școala Gimnazială Stoilești, Jud. Vâlcea
55. Cum îi învăţăm pe copii să aibă un comportament responsabil faţă de bani 116
Prof. înv. primar Dragotă Florina
Şcoala Gimnazială “ Şerban Cioculescu “ Găeşti
56. Totul despre educaţia financiară 117
Prof. Dăncău Monica-Adriana
Şcoala Gimnazială „Costea Marinoiu” Ocnele Mari
57. Educatia antreprenoriala, importanta atat la nivel de start-up, cat si pe parcursul afacerii 118
Prof. Inv. Primar Cumpănășoiu Lavinia Elena
Liceul ,,Preda Buzescu ‘’Berbesti
58. Educația financiară în rândul copiilor 120
Prof. Cîmpeanu Florența
Școala Gimnazială Nr.10 Râmnicu Vâlcea
59. Cultură si educație financiară, o perspectivă europeană 121
Tălăban Mioara Mihaela
Tălăban Adrian
Colegiul Național “Al. I. Cuza” Corabia
60. Educaţia financiară pentru copii 122
Înv. Mihai Alina-Maria
Şcoala Gimnazială Şuşani
61. Educația financiară 124
Prof. Moldoveanu – Guven Roxana
Prof. Marin Vlădulescu Ionel
Colegiul Național ”Alexandru Lahovari” Râmnicu Vâlcea
62. Educația financiara o prioritate pentru societatea actuala 125
Prof. Letiția Muraruș
Școala Gimnazială „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea
63. Educatia financiara- o necesitate 127
Deresu Aurelia Gabriela
Școala Gimnazială Olanu
64. Educaţia financiară trebuie să fie luată în serios! 128
Prof Predescu Georgeta
Liceul Tehnologic „Oltchim” Râmnicu Vâlcea
65. Educația financiară, opțional de perspectivă europeană 129
Prof. Mateescu Corina-Elena
Școala Gimnazială „ Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea
66. Educația părinților pentru educația financiară a copiilor 131
Profesor Marin-Badea Ana-Veronica
Colegiul Economic, Râmnicu Vâlcea
67. Educația financiară în învățământul preșcolar 134
Inst. Cernușcă Maria Mirela
Prof. înv. preșcolar Negrilă Ioana
Școala Gimnazială Carpen
68. Educaţia financiară – când ar trebui să înceapă? 136
Orășan Laura
Clubul Copiilor Drăgășani
69. Când trebuie începută educația financiară și cine o face? 137
Prof. Diaconescu – Armășescu Claudia
Liceul de Arte ”Victor Giuleanu ” Râmnicu Vâlcea
70. Importanța banilor in viața noastră 139
Prof. Hoidrag Mihaela
Școala Gimnazială Gura Văii
71. L `importance de l`éducation financière pour les jeunes 141
Prof. Peca Ana Maria
Scoala Profesionala Speciala Bistrita
72. Educația financiară pe înţelesul copiilor 142
Prof. înv. presc. Dinica Elena Ramona
Grădinița cu Program Normal Colonie Râmnicu Vâlcea
73. Educația financiara timpurie în învățământul primar 144
Prof. Înv. Primar Negrilă Elena Liliana
Prof. Înv. Primar Crișu Veronica
Școala Gimnazială Carpen, jud. Dolj
74. Educaţia financiară – o necesitate 146
Profesor Dobra Carmen Mădălina
Liceul Tehnologic „Cpt. Nicolae Pleşoinau” Râmnicu Vâlcea
75. Educaţia financiară a copilului mic 147
Înv. Drumeşi Adriana Elena
Liceul „George Ţărnea” Băbeni
76. Educaţia financiară este tot atât de importantă ca cei 7 ani de acasă! 148
Prof. Agapin Mihaela
Scoala Gimnazială „Teodor Bălăşel” Stefăneşti
77. Educația financiară începe în familie 150
Profesor Tertereanu Aurelia
Liceul Tehnologic „General Magheru” Râmnicu Vâlcea
78. Educația financiară începe în familie 152
Prof. Înv. Primar Dogaru Nicuța Aura
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea
79. Educaţia financiară o prioritate încă din copilărie 154
Prof. Oteşanu Ioana
Şcoala Gimnazială Nr.13 Râmnicu Vâlcea
80. Educaţia financiară pentru tineri-exemplu de practici Montréal, Québec 155
Prof. Culea Lavinia Cristina
Colegiul Tehnic de Arhitectură şi Lucrări Publice I. N. Socolescu, Bucureşti
81. Educaţia financiară, o necesitate pentru elev 157
Prof. înv. primar: Vîlcu Maria Narcisa
Şcoala Gimnazială Dăeşti- Popeşti
82. Educaţia financiară, o necesitate modernă 158
Prof. Truşcă Anca Maria,
Colegiul Național „Alexandru Lahovari” Râmnicu Vâlcea
83. Educația financiară, componentă esențială în educația copiilor 160
Prof. înv. primar Popa Emilia
Școala Gimnazială Mateești
84. Educația financiară - o necesitate 161
Nălbitoru-Mărăcine Maria-Mihaela
Școala Gimnazială Nr. 5 Râmnicu Vâlcea
85. Educaţia financiară 162
Ec.Vladucu Dana
Colegiul National „Gib Mihaescu” Drăgăşani
Ec. Coman Mihaela
Liceul Tehnologic „Bratianu” Drăgăşani
86. Educație financiară 163
Profesor Rogobete Alina
Şcoala Gimnazială „Tudor Vladimirecu”, Drăgăşani
87. Educație financiară 165
Secretar Purcarescu Marina
Scoala Gimnaziala ,,Anton Pann” Râmnicu Vâlcea
88. Educaţia financiară ,o perspectivă europeană 166
Prof. Stan Oana-Elena
Şcoala Gimnazială Nr.13 Râmnicu Vâlcea
89. Elemente de calcul financiar în cadrul orelor de matematică 167
Prof. Păduraru Constantin Eugen
Şcoala Gimnazială nr. 1 Slănic Moldova, judeţul Bacău
90. Eucaţie financiară la grădiniţă 169
Prof. Antonie Ana Maria
Grădiniţa „Toţi Sfinţii” Râmnicu Vâlcea
91. Evoluţia Banilor 170
Prof. Albulescu Cornelia
Şcoala Gimnazială nr. 24 Timişoara
92. Importanța educației financiare în școală 172
Prof.înv.preșcolar: Ghioculescu Elena Denisa
Școala Gimnazială Stoilești-G.P.N. Bîrsoiu, jud. Vâlcea
93. Educația financiară în grădiniță -opțional- 173
Prof. Glonț Ramona Maria
Prof. Băluță Mihaela
Grădinița cu Program Prelungit Nord 1 Râmnicu Vâlcea
Liceul Sanitar „Antim Ivireanu” Râmnicu Vâlcea
94. Antreprenoriat şi oprtunităţi de carieră în turism 175
Prof. Grigorie Elena
Colegiul Economic, Râmnicu Vâlcea
95. Importanta educatiei financiare 176
Prof. Vargatu Madalina
Scoala Gimnazială ,,Anton Pann” Râmnicu Vâlcea
96. Importanța educației financiare 178
Gheorghe Gherghina
Liceul „Preda Buzescu” Berbești
97. Importanța educației financiare a copiilor 179
Ionescu Monica
Școala Gimnazală „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea
98. Importanța educației financiare 181
Prof. Bejan Oana
Școala Gimnazială nr.1 Santa Mare
99. Importanţa şi avantajele educaţiei financiare în viziunea Comisiei Europene 182
Sectretar Busu Liliana
Scoala Gimnaziala Anton Pann Râmnicu Vâlcea
100. Inflenţa educaţiei asupra creativităţii şcolarului mic 184
Popescu Iustina
Şcoala Gimnazială Budeşti
101. Introducere în lumea banilor 185
Petrică C. Simona
Liceul „Preda Buzescu” Berbeşti
102. Educația economico-financiară în școală 187
Prof. Grama Aurelia
Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea
103. Educație și tineret în uniunea europeană 188
Ing. Remus Răcășan
Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului Râmnicu Vâlcea
104. Probleme ale educației financiare în secolul XXI 190
Prof. Teodora Amza
Școala Gimnazială Nr.10 Râmnicu Vâlcea
105. Metode de educație financiară pentru copii 191
Prof. înv.primar Ivaşcu Angelica
Şcoala „ Şerban Cioculescu” Găeşti, Dâmboviţa
106. Banii şi rolul lor în economia de piaţă 193
Prof. dr. Georgescu Livia
Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea
107. Educaţia financiară este tot atât de importantă ca cei 7 ani de acasă 194
Matei Elena-Mihaela
Liceul Tehnologic Băile Govora
108. Educaţia financiară şi importanţa bugetului personal 196
Prof. Popescu Corina
Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea
109. Banii pe înțelesul copiilor 198
Caraponu Maria-Aura
Școala Gimnazială Nr.5 Râmnicu Vâlcea
110. Avantajele educației financiare și noile orizonturi de abordare a vieții cotidiene 199
Prof. Codoi Ancuța-Crucița
Școala Gimnazială Păușești-Otăsău, Localitatea Păușești, Județul Vâlcea
111. Importanţa gestionării banilor 200
Prof. înv. preşcolar Ban Daniela
Grădiniţa Lunca-Bujoreni
112. Dosarul de personal 201
Răducă Ioana
Scoala Gimnazială Grigore Mihăescu, Vlădesti
Scoala Gimnazială Achim Popescu, Păusesti Măglasi
113. Management cultural în cea de a doua jumătate a secolului XX 203
Prof. Cristiana Lazăr
Liceul de Arte „Victor Giuleanu” Râmnicu Vâlcea
114. Managementul banilor pentru preşcolari 204
Prof. Pungă Ramona-Elena
Liceul Tehnologic Brătianu/Grădiniţa P.P. I.C. Brătianu, Drăgăşani, Vâlcea
115. Bancnotele României emise după denominalizarea leului 205
Prof. Marian Bolum
Școala Gimnazială ,, M.C. Epureanu” Bârlad
116. Educația financiară 215
Prof. dr. Dicu Sevastia
Centrul Școlar de Educație Incluzivă Băbeni
117. Activitatea compartimentului secretariat din unitățile de învățământ preuniversitar 215
Nicolița Pantelimon
Colegiul Național Mircea cel Bătrân Râmnicu Valcea
118. Abordarea integrată a educației financiare în ciclul primar 218
Prof. Inv. primar Trandafir Filofteia
Școala Gimnazială Budești, județul Vâlcea
119. Contribuția educației financiare la dezvoltarea societății moderne 219
Profesor Nica Elena Mădălina
Liceul Tehnologic ,,Căpitan Nicolae Pleşoianu” Râmnicu Vâlcea
120. Importanţa şi avantajele educaţiei financiare pentru elevi 220
Prof. inv. primar Tudoran Ana-Maria
Scoala Gimnaziala „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea
121. Metode de educaţie financiară pentru copii 222
Prof. Dicu Elena-Ramona
Şcoala Gimnazială „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea
122. Factorii motivaţionali intrinseci si extrinseci în sportul de performanţă 223
Profesor Roşca Aurelian
Colegiul Energetic Râmnicu Vâlcea
123. Necesitatea educaţiei financiare în școala românească 228
Prof. Zăvoianu Ilie
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Motru
124. Necesitatea și importanța educației antreprenoriale 229
Profesor Marin-Badea Laurențiu
Liceul Sanitar „Antim Ivireanu, Râmnicu Vâlcea
125. Banii pe înțelesul copiilor 231
Tudor Elena Loredana
G.P.N. Catolică “Sf. Ioana Antida” Râmnicu Vâlcea
126. Cauzele deficienţelor în managementul instituţiilor de învăţământ 232
Prof. dr. Nica Elena Loredana
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
127. Obiective și necesități financiare în diverse domenii de activitate 234
Prof. Înv Primar Iliescu Aurora
Liceul Preda Buzescu Berbesti
128. Educația financiară – un pas spre viitor 235
Prof. Pangu Tanța
Colegiul Național Economic „Theodor Costescu” Drobeta Turnu Severin
129. Proiect Erasmus+ la Colegiul Economic Râmnicu Valcea, o perspectivă europeană 236
Prof. Păuşescu Ioana Consuela
Prof. Papa Drăgulescu Nadia
Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea
130. Rolul evaluării în creşterea calităţii procesului instructiv-educativ 238
Prof. Păuşescu Maria Maricica
Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea
131. Părintele—primul ghid în educaţia financiară a copilului 240
Prof. înv.primar Tiucă Mariana
Şcoala Gimnazială ”N.Bălcescu” Drăgăşani, Vâlcea
132. Perfecţionarea procesului de predare-învăţare din perspectiva managerului unităţii şcolare 242
Prof. Laura Stroescu
Școala Gimnazială nr. 10 Râmnicu Vâlcea Județul Vâlcea
133. Pieţele europene 244
Prof. Cercelaru Cristina
Liceul de Arte ”V. Giuleanu” Râmnicu Vâlcea
Prof. Anghelescu Alina
Școala Gimnazială Nr. 5 Râmnicu Vâlcea
134. Educația financiară a copiilor – o prioritate a proiectelor europene 245
Prof. înv. primar Pleșoianu Ana-Maria
Școala Gimnazială ,,Pia Brătianu”, București
135. Banul de-a lungul timpului 247
Prof. Popa Natalia Narcisa
Colegiul de Silvicultură şi Protecţia Mediului, Râmnicu Vâlcea
136. Rolul şi importanţa studierii educaţiei finaciare în şcoală 249
Prof. Popa Roxana
Colegiul Tehnic Independenţa -Sibiu
137. Proiect didactic 251
Prof. Truşcă Maria
Şcoala Gimnazială ,,Costea Marinoiu,, Ocnele Mari
138. De la scoicile moneda la cecul electronic 256
Prof. Prepr. Fodor Lucia
Şcoala Gimnazială Serafim Duicu/Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 12 Tg. Mureş
139. Educația financiară în familie 257
Prof. Țuncu Maria Bianca
Colgiul de Silvicultură și Protecția Mediului Râmnicu Vălcea
140. Educația permanentă în context european 259
Ec. Anghel Daniela Carmen
Școala Gimnazială Nr. 5 Râmnicu Vâlcea
141. Banii pe înțelesul copiilor 260
Prof. Din Maria Andreea
Școala Gimnazială „Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea
142. „De ce unii oameni nu au bani ?” 262
Prof. Popa Minodora
Liceul Teoretic ,,Nicolae Jiga” Tinca
143. Educaţia financiară- o necesitate în ṣcoală 264
Prof. înv. primar, Mateescu Olimpia-Elena
Şcoala Gimnazială Păuṣeṣti-Otăsău
144. Educație financiară 266
Prof. Găman Cristiana Maria
Colegiul Național de Informatică “Matei Basab”, Râmnicu Vâlcea
145. Concepte de bază în educaţia financiară 267
Prof. Ioniţă Mihai
Clubul Sportiv Şcolar Municipiul Râmnicu Vâlcea
Prof. Croitoru Iustin
Liceul Tehnologic General Magheru RâmnicuVâlcea
146. Educația financiară 269
Prof. Faităr Cristian-Cosmin
Ec. Vlangăr Cristina-Nelsonia
Școala Gimnazială nr.5 Râmnicu Vâlcea
147. Banii pe înțelesul copiilor la orice vârstă 270
Prof. Orban Iuliu
Liceul Teoretic ,,Nicolae Jiga” Tinca
148. Teaching English through videos 272
Prof. Ilina Ozana
Scoala Gimnaziala Costea Marinoiu, Ocnele Mari
149. Rolul educaţiei financiare la preşcolari 274
Prof. înv.preşcolar Chesa Roxana
Grădiniţa cu Program Prelungit nr 20 Drobeta Turnu Severin
150. ,,De la joc ....la educaţie financiară” 275
Profesor învăţământ preşcolar Sugeac Laura Elena
Grădiniţa cu Program Normal Mesteacăn
151. Educaţia socială şi financiară (disciplină opţională) 276
Prof. Văcaru Diana
Școala Gimnazială „Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea
152. Importanța educației financiare 277
Prof.inv.prescolar Oprisor Adriana
Grădinița cu Program Prelungit Nr 1 Gib Mihaescu Drăgășani
153. Rolul banilor în viaţa copiilor 278
Prof. Tătuţ Anamaria-Narcisa
Şcoala Gimnazială Nr.10, Râmnicu Vâlcea
154. Agro-turism în Păuşeşti Măglaşi, pe drumul Olteniei de sub munte 279
Prof. Adam Grigore Daniel
Liceul Sanitar “Antim Ivireanu” Râmnicu Vâlcea
155. Conţinutul şi caracteristicile bugetului de stat 281
Ec. Negoiță Melania
Clubul Sportiv Râmnicu Vâlcea
156. Managementul banilor pe înţelesul copiilor 282
Prof. Adriana Statie
Şcoala Gimnazială Nr.10, Râmnicu Vâlcea
157. Inteligență financiară 283
Prof.Statie Alexandru
Liceul Tehnologic „Ferdinand I” Râmnicu Vâlcea
158. ABC-ul educației financiare 284
Prof. Statie Ileana
Școala Gimnazială Nr.10 Râmnicu Vâlcea
159. Resurse necesare derulării unei afaceri 285
Diaconu Liudmila-Elena,
Şcoala Gimnazială „Take Ionescu” Râmnicu Valcea
160. Rolul consilierii şcolare în educarea caracterului la elevii cu tulburări de învățare 286
Profesor Consilier Scolar Tomescu Elena
Liceul „Gheorghe Surdu“ Orasul Brezoi
161. Rolul firmei de exercițiu în dezvoltarea spiritului antreprenorial al elevilor 288
Profesor Ionescu Maria
Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea
162. Rolul părinților în educația financiară a copiilor 290
Prof. inv. preșc. Tudose Ramona
Prof. inv. preșc. Ciochina Daniela
Grădinița cu Program Prelungit „Dumbrava Minunată’’, Râmnicu Vâlcea
163. Cum să elaborezi un buget propriu 291
Prof. ing. Ruxanda Constantin Cristian
Liceul Tehnologic „Oltchim” Râmnicu Vâlcea
164. Educaţia financiară a copiilor 293
Săndulescu Marinela Monica
Școala Gimnazială Carpen, județul Dolj
165. Să vorbim sau nu despre bani? 295
Prof. Catrina Diana-Asineta
Școala Gimnaziala Amărăști
166. „Din prea mult sau prea puțin…“ 296
Profesor Marcela Barbu
Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea
167. Siguranță financiară într-o lume nesigură 298
Prof. Giuran Marian
Liceul de Arte „Victor Giuleanu” Râmnicu Vâlcea
168. „De ce cred că este important să facem educație financiară?” 299
Prof. învățământ preșcolar Săraru I. Cristiana
Grădinița cu Program Normal Șirineasa Județul Vâlcea
169. Educatia financiară în viziunea unui părinte fără studii economic 301
Prof. Dr. Tiță-Mitrache Laura-Grigorița
Liceul Tehnologic Ing. „Ionete Aurelian” Malu Mare
170. Noua destinaţie a turismului balnear 303
Prof. Nicolaescu Valentin
Liceul Tehnologic ,,Justinian Marina” Ocnele Mari
171. Rolul educației financiare în școală 306
Prof. Corendea Daniela
Școala Gimnazială Nr.4, Râmnicu Vâlcea
172. Importanţa educaţiei financiare în formarea adolescenţilor 307
Prof. Radu Laura-Elena
Colegiul Economic, Râmnicu Vâlcea
173. Povestea banilor 309
Prof. Zamfir Adrian
Liceul de Arte „Victor Giuleanu” Râmnicu Vâlcea
174. CARDUL BANCAR - Instrument modern de plată 311
Zamfir Elena Georgiana
Palatul Copiilor Râmnicu Vâlcea
175. Conceptul şi mixul de marketing în domeniul turismului 312
Prof. Banu Cristina
Școala Gimnazială Stoilești, județul Vâlcea
176. Educația financiară în ciclul de învățământ primar 314
Prof. Mihăilă Mihaela
Școala Gimnazială Mogoșani, jud.Dâmbovița
177. Educaţia financiară este tot atât de importantă ca cei 7 ani de acasă! 315
Zamfir Daniela Carmen
Clubul Sportiv Şcolar Municipal Râmnicu Vâlcea
178. Educaţie financiară pentru elevi– Ce? Cum? Când? 316
Profesor Giuran Daniela
Şcoala Gimnazială “Tudor Vladimirescu” Drăgăşani
179. Sistemul financiar si structura financiara globala 319
Prof. Carmen Marinescu
Liceul Tehnologic „Capitan Nicolae Plesoianu” Râmnicu Vâlcea
180. Cultură și educație financiară 323
Prof. Soare Florina
Școala Gimnazială „Take Ionescu” Râmnicu Vâlcea
181. Rolul educaţiei financiare în activităţile şcolare 324
Înv. Stanciu Elvira
Şcoala Gimnazială ,,Nicolae Bălcescu” Loc. Drăgăşani Jud. Vâlcea
182. Arghirofilia și pleonaxia - o abordare hrisostomică 326
Prof. Simion Mihăiță Constantin
Colegiul Energetic Râmnicu Vâlcea
183. Educația financiară a elevilor 329
Prof. Preda Elena Gabriela
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea
184. Ce este educația financiară și de ce avem nevoie de ea 330
Prof. Petrescu Angela
Liceul Tehnologic ,,Henri Coandă” Râmnicu Vâlcea
Prof. Boncan Ruxandra
Școala Gimnazială I. Gh. Duca/Grădinița P.P. Traian Râmnicu Vâlcea
185. Importanța noilor educații din perspectivă europeană 333
Comșulea Mihaela
Grădinița cu Program Prelungit „Micul Prinț” Nr. 22, Brașov
186. Relația profesor-elev în context european 335
Prof. Constantinescu Dragoș
Colegiul National „ Alexandru Lahovari ’’ , Rîmnicu Vâlcea
187. Educaţia financiară, pas spre viitor 336
Prof. Popescu Mariana
Liceul „George Ţărnea” Băbeni
188. Educația financiară și NOI 338
Prof. Rusu Mădălina Cristina
Liceul Teoretic Zimnicea
189. Educația financiară – o necesitate 339
Prof. înv. primar Dincă Elena-Marilena
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab”, Râmnicu Vâlcea
190. Educația financiară, o șansă a succesului în viață 340
Prof. înv. primar: Pietraru Denisa,
Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”, Drăgășani
191. Educaţia financiară la copii 342
Manolache Andreea Dorina
Școala Gimnazială Colonie, Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
192. Educație financiară 344
Prof. Rotea Anca Maria
Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu” Drăgășani - Vâlcea
193. Efectele globalizării 345
Prof. Dorobanţu Ionela
Şcoala Gimnazială Nr. 13, Râmnicu Vâlcea
194. Exemple de bune practici in educatia financiara la gradinita 347
Ed. Natalia Ivan
Dură Ana Maria
Grădinița cu Program Prelungit Cozia, Râmnicu Vâlcea
195. Rolul părinţilor în educaţia financiară a copiilor 348
Prof. înv. primar Butănescu Valentina
Şcoala Gimnazială Păuşeşti - Otăsău
196. Lexicul terminologic(economic) la orele de comunicare 350
Prof. Simion Andreea Ștefania
Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea
197. Economii în bugetul familial 353
Prof. Ion Necşuliu
Colegiul de Silvicultură şi Protecţia Mediului, Râmnicu Vâlcea
198. Comunicare şi feed-back în învățământul modern 354
Prof. Militaru Maria Magdalena
Liceul „Gheorghe Surdu”, Brezoi
199. Fii tu însuți! 356
Prof. înv. primar Dincă Lavinia Aura
Liceul „Gheorghe Surdu” Brezoi
200. Educația financiară – disciplină opțională 358
Prof. Miroiu Carmen Liliana
Colegiul Economic, Râmnicu Vâlcea
201. Cultura si educatie financiara, o perspectiva europeana 360
Bibliotecar, Mitrea Mihaela
Colegiul Economic Râmnicu Valcea
202. Educaţia financiară- preocupare permanentă în societatea românească 361
Prof. Cojocaru Daniela
Şcoala Gimnazială nr. 4, Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
203. Avantajele educaţiei financiare în sistemul de învăţământ 361
Prof. Giuran Adriana Mirela
Colegiul Tehnic ,,Costin D. Neniţescu” Piteşti
204. Proiectarea curriculară interdisciplinară 363
Prof. Matei Marilena
Colegiul Energetic Râmnicu Vâlcea
205. Copiii şi educaţia financiară 365
Prof. înv. preşcolar: Ancuţa Giorgiana
Prof. înv. preşcolar: Popescu Elena
Colegiul Național de Informatică ,,Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea/Grădiniţa cu P.P. Nord 2
Jud. Vâlcea
206. Educaţia financiară în ciclul primar 366
Prof. înv. primar Limbășanu Georgeta
Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea
207. Câte ceva despre bani... 367
Prof. înv. primar Stanca Melania Elena
Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea
208. 9 lucruri pe care orice copil ar trebui să le știe despre bani în funcție de vârstă 368
Prof. înv. primar Lăcraru Ionela
Școala Gimnazială Nr. 4 , Râmnicu Vâlcea
209. Tehnici de analiză financiară 370
Prof. Diaconu Iulia
Școala Gimnazială „Take Ionescu” Râmnicu Vâlcea
210. Importanţa educaţiei financiare în învăţământul primar 371
Prof. înv.primar Bugiu Anca-Elena
Şcoala Gimnazială Păuşeşti- Otăsău
211. Educația financiară în şcoală 372
Budeanu Maria-Magdalena
Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea
212. Educaţia socială şi financiara 374
Prof. Vlăduț Marin Maria
Liceul Tehnologic „Ferdinad I” Râmnicu Vâlcea
213. Educația fiscală a tinerei generații 376
Prof. Gruia Florentina
Colegiul Economic George Barițiu Sibiu
214. Educația financiară în grădiniță 378
Prof. Dincă Elena Alexandra
Grădinița ”Peștișorul de aur”, București
215. Educația financiară și rolul ei în viața copiilor 379
Prof. Laura Marilena Lăcraru
Școala Gimnazială „Take Ionescu” Râmnicu Vâlcea
216. Caracteristicile de bază ale managerilor performanți 380
Prof. Țăpescu Elena
Colegiul de Silvicultură şi Protecţia Mediului Râmnicu Vâlcea
217. Metode de predare a educatiei financiare 382
Prof. inv. primar Plesa Elena
Colegiul « Aurel Vijoli », Făgăraș
218. Educația financiarǎ - ȋn ajutorul pǎrinților 383
Croitoru-Necșuleu Elena-Andreia
Școala Gimnazialǎ Colonie , Râmnicu Vâlcea
219. Educația financiară o necesitate 385
Prof. Manda Constanța
Colegiul Tehnic Metalurgic, Slatina, Olt
220. Stilul de conducere al managerilor eficace și eficienți 387
Prof. Dincă Anca
Școala Gimnazială Ion Minulescu – Pitești
221. Educaţia financiară în învăţământul primar 389
Profesor: Onogea Rodica Maria
Clubul Sportiv Şcolar Municipiul Râmnicu Vâlcea
Cultură și educație bancară, o perspectivă
europeană
Inspector Școlar General Prof. drd. Andra Bică
Inspectoratul Școlar General Vâlcea

„Banii pot oglindi cu acurateţe aspecte relevante pentru istoria, cultura şi civilizaţia oricărui stat. De
asemenea, ei pot reprezenta o sursă preţioasă de informaţii despre evenimente şi personalităţi marcante din
viaţa unei naţiuni.
Mai mult decât atât, bancnotele şi monedele reprezintă adevărate produse culturale, omniprezente în
viaţa cotidiană a fiecăruia dintre noi, chiar şi acum, în era banilor electronici.“
Guvernatorul Mugur Isărescu

Fiecare ţară are propria sa cultură a banilor, adică a modului în care banii pot fi folosiţi, percepuţi şi
reglementaţi. Banii reprezintă un lucru asupra căruia fiecare are propria sa părere. Indiferent dacă ai foarte
mulţi bani sau foarte puţini, ai nevoie de ei în fiecare zi. Felul în care cineva foloseşte banii este unic, este
felul său, determinat de circumstanţele şi de locul în care trăieşte. Realitatea demonstrează însă, că prea mulţi
oameni nu ştiu cum să controleze modul în care folosesc banii.
Cultura, în sens larg cuprinde ansamblul cunoştinţelor, a realizărilor artistice și productive, a organizării
societăţilor umane sub aspect politic, social, economic și administrativ şi presupune transmiterea acestor
cuceriri generaţiilor viitoare prin istorie sau prin cutumă, respectiv obiceiuri împământenite dar nelegiferate.
În sens restrâns există o “cultură” pentru fiecare îndeletnicire umană sau sector de activitate: “cultura
cinematografică”, “cultura arhitecturală”, “cultura teatrală”, “industrială”, proprie firmelor sau corporaţiilor ,
“cultura științifică”, “cultura matematică”, “financiară” etc, care cuprinde ansamblul cunoștinţelor, normelor,
tezelor, ipotezelor, concluziilor si procedurilor dobândite in decursul timpului si validate prin experiență.
Cultura financiară cuprinde noţiuni si concepte de ordin financiar cum ar fi: dobândă, capital,
acţiuni, obligaţiuni, piaţa financiară a derivatelor, curs de schimb, masa monetară, rata internă a rentabilităţii
plasamentelor, dividende etc, ce sunt necesare pentru o bună orientare în viaţa economică a indivizilor,
permiţându-le acestora să facă analize pertinente asupra valorii diferitelor forme de plasamente financiare și
să investească în cunoştinţă de cauză, să nu fie ușor manipulaţi de către brokeri sau de către diferite organisme
financiare.
Piaţa financiară, ca orice altă piaţă, într-o economie de piaţă care se caracterizează prin doua mari
trăsături: proprietatea preponderent privată asupra resurselor si autonomia gestionară, adică libertatea de
a dispune liber asupra modului de utilizare asupra resurselor, fără intervenţia statului sau cu o intervenţie
minimală a acestuia se află sub cârmuirea legilor economiei de piaţă şi anume:
-legea cererii si ofertei;
-legea concurenţei, în care ofertanţii de produse financiare( acţiuni, obligaţiuni, derivate cu acţiuni sau
obligaţiuni), concură între ei pentru atragerea capitalurilor libere din economie aflate in posesia deţinătorilor
persoane fizice sau juridice( fonduri de investiţii, bănci comerciale si de investiţii, fonduri mutuale, fonduri
de pensii etc)
-legea formării libere a preţurilor la care sunt realizate tranzacţiile cu produsele financiare, pe baza
cererii si ofertei şi in funcţie de preferinţele investitorilor şi de perspectivele companiilor care emit acţiuni
si obligaţiuni( perspectivele privind profitul, rata dividendelor acordate, cifra de afaceri realizată, volumul
datoriilor, încrederea în managementul acestora etc)
-existenţa reglementării pieţelor financiare, existenţa unei burse de valori, care sa fie înfiinţată prin lege
emisă de Parlament, existenţa unui cadru instituţional şi organizatoric al acesteia care să asigure o permanenta
supraveghere a pieţei, o informare corectă şi cinstită a investitorilor, precum şi posibilitatea organismelor
de supraveghere şi control să intervină operativ atunci când se constată acţiuni manipulatorii care să ducă la
fraudarea investitorilor prin prezentarea unor informaţii false asupra indicatorilor economico - financiari si

19 | 394
bursieri a companiilor listate.
-Globalizarea pieţelor financiare datorată dezvoltării fără precedent a telecomunicaţiilor si tehnologiei
IT, precum şi liberei circulaţii a capitalurilor in interiorul Uniunii Europene a făcut ca pieţele financiare să
se internaţionalizeze, să fie interconectate şi să permită investitorilor să plaseze sume ameţitoare, volumul
tranzacţiilor pe aceste pieţe estimându-se la câteva zeci de mii de miliarde de dolari.
Uniunea Europeană emite prin Consiliul Europei directive în ceea ce priveşte reglementarea pieţei
financiare, iar Comisia Europeană regulamente care pun în practică directivele, adică de norme metodologice
care sunt obligatorii pentru statele membre.
În viaţa reală fiecare individ îşi planifică bugetul propriu şi este răspunzător de alocarea banilor
personali. Cu toate acestea, o educaţie financiară şi o informare adecvată pot sa diminueze efectele unor crize
financiare, care întotdeauna vor fi suportate de către toţi contribuabilii, iar nu de cei care le generează ( bănci,
instituţii financiare sau de asigurări), aşa cum s-a întâmplat în recenta criză financiară declanşată în USA
in anul 2008, când pierderile marilor corporaţii financiare au fost acoperite direct sau indirect din bugetele
naţionale.
Părerea unui reputat economist laureat al premiului Nobel pentru economie Jan Timbergen privitor la
provocările pe care le aduce invariabil globalizarea pieţelor, inclusiv si mai ales globalizarea pieţelor financiare
este ca “ultimele decenii au adus prosperitatea unor națiuni şi un complex de probleme tuturor naţiunilor. Ele
au legat naţiunile intr-o reţea complexă de interdependeţe din care, nicio naţiune oricât de puternică ar fi nu se
poate autoexclude în mod realist. Ele au plasat omenirea în cadrul unor noi alegeri şi au expus-o unor pericole
fără precedent.”

Bibliografie

1. http://www.bnr.ro/Discurs-in-deschiderea-conferinței-’Educatia-financiara-investitie-in-viitorul-
societatii!’-10712.aspx
2. http://www.paginadebanci.ro/romania-sub-burkina-faso-la-educatie-financiara/
3. http://www.bugetulfamiliei.ro/strategia-nationala-pentru-educatie-financiara-consultare.html
4. http://www.bankingnews.ro/educatia-financiara-in-scoala.html

20 | 394
Educația finaciară și contradicțiile capitalismului

Prof. Luca Adrian


Director Casa Corpului Didactic Vâlcea

1. Conceptul de piaţă.
În zilele noastre există o predominanţă a sistemului economiei de piaţă la nivel planetar, însă acest peisaj
este unul eterogen, întotdeauna o anumită economie naţională, gata structurată prezintă anumite particularităţi
care ţin de specificul cultural al ţării, de tradiţiile social-politice, de gradul de înzestare cu resurse etc Se
poate spune că această extindere a capitalismului reprezintă o evoluţie simetrică cu ”al al treilea val” al
democratizării politice, fenomen pe larg dezbătut în scrierile sale de către Samuel Huntington.
Fundamentarea teoretică a trăsăturilor şi al componentelor structurale ale sistemului economiei de
piaţă îşi are originile în filosofia liberalismului politic. Această filosofie l-a avut ca principal exponent pe Adam
Smith, gânditorul scoţian sintetizând principiul doctrinal al liberalismului politico-economic prin expresia
”laissez faire, laisser passer, tout va de lui meme”.
Modelul liberalismului clasic a fost îmbunătăţit, iar o definire sintetică a economiei de piaţă o formulează
Constantin Gogoneață, care spune că ”sistemul economiei de piaţă reprezintă acel tip de organizare a
economiei în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în producerea bunurilor,
metodelor de organizare şi de combinare a factorilor de producţie”1
În mod şi mai concis, se consideră că economia de piaţă reprezintă acel sistem economic în care
”mecanismele naturale” ale pieței sunt singurele care tind să asigure echilibrul cererii cu oferta, cu excluderea
oricărei intervenții a monopolurilor sau a statului. Cu alte cuvinte, acţiunile oricărui individ sau agent economic
au la bază regulile şi legile care guvernează piaţa, ele sunt reglementate administrativ, prin sistemul legislativ,
prin cutume, obiceiuri sau prin alte măsuri exogene pieţei.
În concluzie, se poate spune că sistemul economiei de piaţă are următoarele trăsături generale:
• Pluralismul formelor de proprietate, în care predomina proprietatea privată asupra bunurilor
obţinute, sau deja existente în economie;
• Piaţa este cadrul general în care se stabileşte ce, cât şi pentru cine să se producă, în condiţiile în
care există liberă iniţiativă;
• Concurenţa sau competiţia dintre agenţii economici reprezintă factorul principal al progre-sului;
• Motivaţia participării la activitatea economică o reprezintă relizarea intereselor agenţilor economici.
Astfel, pentru producători maximizarea profitului este principal ţel al activităţii desfăşurate, în
vreme ce consumatorii au ca scop principal maximizarea utilităţii;
• Formarea liberă a preţurilor bunurilor economice, în baza cunoaşterii e agenţii economici a
structurii şi a mărimii cererii şi ofertei;
• Existenţa unui stat democratic ( stat de drept ), care are ca principal rol asigurarea cadrului
instituţional al economiei de piaţă, dar şi supravegherea normală a acesteia;

2. Contradicția culturală a capitalismului.

Economia concurențială, numită și capitalistă, a evoluat de-a lungul timpului, iar în zilele noastre
prezintă niște particularități, în condițiile în care se constată o evoluție nemaiîntâlnită până acum a tehnologiilor
de toate tipurile. Această tendință nu numai că influențează modalitățile de interacțiune între oameni, dar și
maniera în care se structurează oferta în economia, obieciurile de consum și structura acestuia.
În acest nou context, Daniel Bell constată o contradiție a capitalismului, și anume pe de o parte,
capitalismul pentru a se putea menține și dezvolta încurajează consumul, mai mult unii autori suțin necesitatea
multiplicării viciilor în scopul creerii unei cereri de natură economică. Însă, pe de altă parte exigențele
raționalității economice îndeamnă la muncă eficientă, la cumpătare, la economisire pentru ca sistemul
1 Gogoneaţă Constantin, Gogoneaţă Basarab, Microeconomie, Editura Economică, Bucureşti, 1999

21 | 394
concurențial să dispună de resurse finaciare pentru a susține investițiile în scopul multiplicării și diversificării
ofertei pentru a satisface o cerere crescândă2.
În atari condiții, capitalismul actual, așa cum subliniază Marie Luc Djelici, și-a ”pierdut sufletul”3.
Mai exact, activitatea eficientă trebuie să fie și una creativă, prin muncă trebuie suținută cererea de bunuri, iar
acest lucru este posibil prin creare noului și prin inovare. La rândul ei activitatea de creare a noului presupune
o deconstrucție a unei tradiții etice și culturale, deoarece atunci când creezi noul pe de o parte construiești, dar
aceasta presupune deopotrivă o deconstrucție a unui fundament deja existent. În acest sens, capitalismul ”își
pierde sufletul”, munca trebuie să fie una intrinsec eficientă, imună la preceptele morale, dar în același trebuie
să creeze noi nevoi pentru ca noul bun să fie validat de piață.
Educația financiară ca demers educativ își justifică rostul prin faptul că tinerii și copii, dar și oamenii
în general, pe de o parte sunt îndemnați să consume, să se îndatoreze, dar în același timp ei trebuie să fie
deopotrivă raționali. Astfel, există un pericol al consumerismului steril, irațional, iar rostul educației financiare
constă tocmai de a preveni un asemenea comportament prin următoarele demersuri:
• Prezentarea specificului diferitelor forme de economisire;
• Consțientizarea faptului că orice alegere presupune un cost de oportunitate;
• Descrierea și familiarizarea cu principalele instrumente financiare;
• Crearea unor abilități de planificare a cheltuielilor, pentru construirea bugetului de familie, ca
instrument al unui comportament eficient și rațional;
În concluzie, educația financiară își demonstrează utilitatea atât în plan teoretic, cât și în plan practic.
Din punct de vedere teoretic, copii și tinerii sunt familiarizați cu conceptele fundamentale ale acestui tip
de educație, iar în plan practic ei sunt puși în situația de a lua decizii, de utiliza instrumentele concrete de
economisire și de a plasa resurselor bănești în investiții directe, respectiv indirecte. Acest tip de investigare a
realității trebuie să conducă și la un demers reflexiv, subiecții acestui tip de educație urmând să conțtientizeze
achizițiile dobândite prin învățare.

Bibliografie

• Gogoneaţă Constantin, Gogoneaţă Basarab, Microeconomie, Editura Economică, Bucureşti, 1999;


• Daniel Dăianu, Radu Vrânceanu, Frontierele etice ale capitalismului, Editura Polirom, Iași, 2006;
• Didier, M. Economia, Regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994;
• Frois, Gilbert Abraham Economie politică (traducere în limba română), Editura Humanitas,
Bucureşti, 1998;
• Huidumac, C., Rogojanu, A. Introducere în studiul economiei de piaţă, Editura ALL, Bucureşti,
1998;
• Luc Ferry, Homo aesteticus, Editura Meridiane, București, 1997;

2 Daniel Bell în lucrarea sa ”Contradicția culturală a capitalismului” susține: ”Cele două sfere, care din punct de vedere istoric fuseseră
unite pentru a produce o structură unică de mentalități, aceea a puritanismului, acum sunt separate [..] Pe de o parte, corporașia afacerilor
pretinde ca individul să muncească enorm, să accepte să amâne pe mai tîrziu recompensele și satisfacțiile”, dar pe de altă parte se ”încurajează
plăcerea, destinderea, delăsarea. Trebuie să fim conștiincioși ziua și petrecăreți noaptea. Este cee ace se numește împlinire, deplina dezvoltare de
sine”.
3 În lucrarea ”Frontierele etice ale capitalismului” Marie Luc Djelici, afirmă ” O astfel de întrepătrundere a demersului rational și
necontenit referitor la acumularea de bogăție cu stilul de viață ascetic s-a dovedit a fi un cadru spiritual perfect pentru dezvoltarea capitalismului
modern. [..] Etosul Calvinist a foststimulul spiritual ce a organizat și sedimentat ordinea capitalist la ăceputurile ei. Din aceasta perspectivă,
capitalismul rational modern reprezenta, fără îndoilaă, o ordine profund morală și etică.”

22 | 394
Surse de finanțare

Prof. Croitoru Elena Roxana


Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea

Printre potenţialele surse de finanţare a afacerii pot fi enumerate următoarele:


- capitalul propriu şi capitalul împrumutat de la familie şi prieteni;
- creditul bancar;
- emiterea de acţiuni şi obligaţiuni;
- programele speciale de finanţare;
- fondurile de capital de risc;
- leasingul;
- creditele de la furnizori şi clienţi;
- creditele pe efecte de comerţ (factoringul şi scontarea).
Capitalul propriu şi capitalul împrumutat de la familie şi prieteni . Această sursă de finanţare
reprezintă cel mai frecvent punct de plecare în cazul afacerilor mici şi noi. Instituţiile financiare sunt mai
puţin deschise – în special în perioadele de instabilitate economică – firmelor aflate la început decât celor
cu o „istorie” bine conturată. Această atitudine se bazează pe o rată mai înaltă a insucceselor înregistrată de
afacerile noi. Capitalul propriu oferă avantajul unei siguranţe mai mari – nu va fi retras în cazul înrăutăţirii
situaţiei financiare, cum se poate întâmpla în cazul unui credit bancar, nu este necesară expunerea detaliată a
planului de afaceri în faţa unor parteneri externi şi nici aprobarea acestora pentru luarea deciziilor importante.
Prin urmare, această sursă de finanţare asigură flexibilitate, siguranţă şi independenţă. Totodată, în perspectiva
atragerii de surse de finanţare exterioare, angajarea unor fonduri proprii reprezintă o garanţie a motivaţiei
întreprinzătorului pentru asigurarea succesului afacerii.
Creditul bancar Creditul bancar reprezintă o sursă principală de finanţare, în special pentru firmele
mici şi mijlocii. Însă accesul la credite al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil decât al firmelor
cu o importantă istorie creditară.
Avantajele creditului bancar sunt următoarele:
- obţinerea de fonduri suplimentare;
- stabilirea unor relaţii de încredere cu instituţiile financiare şi accesul mai uşor la alte servicii furnizate
de bănci;
- lansarea de semnale pozitive pentru alţi potenţiali investitori, care să ofere susţinere financiară;
- în cazul anumitor forme de credit, existenţa unui grad de flexibilitate privind sumele angajate, termenii
de creditare, dobânzile şi termenele de rambursare;
- necesitatea de a convinge banca de potenţialul pozitiv al afacerii sau simpla completare a unei cereri
de creditare poate „impune” întreprinzătorul să-şi analizeze în mod obiectiv afacerea, să obţină o imagine clară
a situaţiei sale financiare şi o caracteristică a punctelor slabe şi a celor forte, a oportunităţilor şi ameninţărilor
ce caracterizează situaţia firmei, să reevalueze ideea proiectului, strategiile de implementare etc.
Emiterea de acţiuni şi obligaţiuni Reprezintă o sursă importantă de finanţare pentru firmele mari,
însă este mai puţin accesibilă firmelor aflate la început de activitate.
Programe speciale de finanţare Examinând anterior tipurile de finanţare sub formă de ajutoare şi
subvenţii, am remarcat tangenţial şi sursele de obţinere a acestora – statul sau colectivităţile locale, care, prin
intermediul programelor speciale de finanţare (rambursabile, parţial rambursabile sau granturi), stimulează
crearea întreprinderilor în anumite domenii de activitate de interes general.
Dintre sursele de finanţare a afacerii prin programe speciale se pot evidenţia următoarele:
- bugetul statului (prin programe naţionale de finanţare);
- bugetele locale (prin programe regionale şi locale de finanţare);
- fondurile structurale (prin finanţări nerambursabile);
- fondurile de garantare (garanţii bancare); - organismele nebancare (microfinanţări, credite).
Obţinerea unor astfel de finanţări presupune: - informarea permanentă asupra programelor existente;

23 | 394
- studierea criteriilor de eligibilitate, a documentaţiei necesare, a termenelor de depunere a cererilor de
finanţare, a condiţiilor de derulare a finanţării şi de evaluare a proiectului;
- selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei;
- perfectarea documentaţiei necesare şi depunerea proiectului.
Înainte de a depune o cerere de finanţare, este necesară o evaluare riguroasă a şanselor de reuşită
ale acesteia, evitatând astfel consumurile ineficiente de timp şi bani. În unele cazuri însuşi programul de
finanţare poate indica oportunităţi şi variante noi de extindere sau diversificare a activităţii firmei. Înainte
de a căuta programe speciale de finanţare, întreprinzătorul trebuie să estimeze corect efectele unei astfel de
mişcări strategice. De multe ori finanţarea acordată în condiţii teoretic avantajoase se poate transforma într-o
problemă, mai ales în cazul în care firma nu reuşeşte să o folosească în termenii prevăzuţi de programul de
finanţare. În plus, întreprinzătorul trebuie să ţină cont şi de condiţiile referitoare la contribuţia proprie în cadrul
proiectului, precum şi la garanţiile necesare.
Fondurile de capital de risc Sunt surse de finanţare specializate în cadrul proiectelor investiţionale,
al căror risc de eşec al cărora este mai înalt, dar cazurile de succes fiind totuşi suficiente pentru a compensa
pierderile.
Leasingul este o formă specială de realizare a operaţiei de creditare pe termen mediu şi lung, care se
aplică, de regulă, pentru procurarea echipamentului industrial. Echipamentul este cumpărat de către societatea
de leasing şi este închiriat ulterior solicitantului.
Creditele de la furnizori şi clienţi Din momentul în care firma a primit bunuri sau servicii livrate de
către furnizori şi până în momentul plăţii efective, întreprinzătorul beneficiază, de fapt, de un credit din partea
furnizorului.
Factoringul şi scontarea Factoringul reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de
băncile comerciale prin compensarea creditului furnizor. Creditul este garantat printr-o factură emisă înainte de
termenul de scadenţă prevăzut în contractul de vânzare-cumpă- rare încheiat între un furnizor şi un cumpărător.
Scontarea reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin achitarea înainte
de scadenţă a unor efecte comerciale – trate (cambii), bilete la ordin,etc.

Bibliografie

• 1. Ilie V. Gestiunea financiară a întreprinderii. Editura Meteor Press, 2007.


• 2. Nanu R., Gruescu R., Budica I. Microcreditul – instrument de dezvoltare a anreprenoriatului în
România// în „Finanţe Publice şi Contabilitate”, 2007.
• 3. Finanţarea IMM-urilor – între surse proprii şi credite externe. // în „Tribuna Economică”, 2004.

24 | 394
Cultura financiar – bancară în școală

Prof. Isabella Ioniță


Colegiul Național „Alexandru Lahovari” Râmnicu Vâlcea

„Cultura financiar-bancară începe de la vârsta fragedă. Dacă nu înveţi copilul despre valoarea banului
şi despre funcţiile banului într-o manieră care să îi intre în sânge, vei suferi când vei încerca să promovezi de la
nivelul instituţiei noastre o politică monetară uneori greu de înțeles şi pentru specialiști”, a spus Acad. Mugur
Isărescu, Guvernatorul BNR
A educa înseamnă a forma, a învăța, a modela, a construi o personalitate, a o îndruma pe un anume
drum. Prin definiție, școala înseamnă educație. Dar cum ar fi dacă școala ne-ar oferi nu numai informații
științifice și ne-ar învăța și cum să ne descurcăm din punct de vedere financiar, cum să avem grijă de viitorul
nostru financiar? Și asta încă de la o vârstă fragedă?
Fiecare dintre noi are un geniu financiar înnăscut. Problema este să descoperim unde zace și să îl
trezim, afirma Robert Kigosaki, specialist în domeniu. Acest lucru presupune existența unui astfel de geniu și
la un copil de cinci, șase sau zece ani, de ce nu?
În România, educația financiară în cadrul populației nespecializate este ca și inexistentă, dar asta nu
înseamnă că nu trebuie să dăm o șansă generațiilor care vor urma. Ele reprezintă viitorul. Viitorul nostru
financiar. Motiv pentru care, consider mai mult ca imperativ necesară includerea acestui tip de educație încă
de la cele mai mici cicluri de învățământ.
Consider că exemplu personal contribuie într-o mare măsură în acest tip de educație. Dar într-o societate
în care adulții întâmpină probleme în a-și gestiona proprii bani, ce exemplu ar putea lua copiii?!
Educația financiară și incluziunea financiară în școală reprezintă una dintre prioritățile Uniunii
Europene, în scopul creării unei piețe integrate a serviciilor financiare la nivel comunitar care să fie accesibilă
pentru toți cetățenii statelor membre Uniunii Europene.
Educația financiară destinată, spre exemplu, micilor educabili, ar putea viza formarea unor competențe
precum gestionarea banilor și adoptarea unor decizii care au consecințe financiare, dar și conturarea unei
imagini a modului în care banii sunt percepuți, cheltuiți, economisiți, împrumutați, învestiți în societatea
actuală.
În ziua de astăzi se vorbește tot mai mult de conturarea unui profil de formare european pentru absolvenții
învățământului obligatoriu, orientat sore dezvoltarea celor opt competențe-cheie: comunicare în limba maternă,
comunicare în limbi străine, competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii, competențe
digitale, a învăța să înveți, competențe sociale si civice, spirit de inițiativă și antreprenoriat, sensibilizare
și exprimare culturală. Altfel spus, o cultură și o educație financiară a elevului ar contribui la dezvoltarea
competențelor cheie, pentru educația pe parcursul întregii vieți, în special în ceea ce privește competențe
precum: spiritul de inițiativă și antreprenoriat, competențe civice și sociale, comunicare în limba maternă,
competențe digitale și a învăța să înveți.
Dacă pentru elevii din ciclul primar, educația financiară presupune învățarea despre o bună gestionare a
banilor, pentru cei din ciclul gimnazial, aceasta presupune informarea lor, în calitate de consumatori de bunuri
și servicii, cu privire la drepturile pe care le au și la instituțiile care le apără aceste drepturi. De asemenea,
mai presupune dezvoltarea unui comportament responsabil față de resursele financiare, prin promovarea unor
comportamente, atitudini și valori care permit asumarea rolurilor și a responsabilităților din viața zilnică.
Educația financiară ar putea fi făcută de actorii din domeniul financiar (reprezentanți ai băncilor sau
ai societăților de investiții care au, teoretic, programe de educație financiară) sau de către noi, profesorii, prin
cursuri opționale.
Dar se pune întrebarea: Cine are nevoie de o educație reală, concretă a populației în domeniul finanțelor
personale? Păi tocmai populația însăși. Pe cine altcineva ar trebui să intereseze soarta noastră financiară dacă
nu pe noi înșine? Cine altcineva își dă interesul mai bine ca noi?
Din generație în generație am fost învățați de către mame, bunici, străbunici că banul reprezintă ochiul
dracului și că el stă la baza tuturor relelor. Am fost învățați că trebuie să muncim pentru bani, dar nimeni nu

25 | 394
ne-a învățat cum să facem banii să muncească pentru noi. Se spune că tinerii sunt prea puțin maturi pentru
a învăța lucrurile de bază despre bani, despre cum să îi faci și cum să îi gestionezi. Este o concepție cu acre
trebuie luptat, o concepție ce strigă după schimbare, schimbare pe care o putem face noi părinții, noi profesorii
sau noi cei din jur. Americanii, de exemplu, nu au această problemă. Pentru ei, să lucrezi de la 16 ani,de
exemplu, este ceva normal.
Dacă statul și societatea civilă nu se implică, nu ne rămâne decât nouă, persoanelor particulare, în
calitate de profesori, părinți sau, pur și simplu, persoane care avem contact cu tinerii, să promovăm finanțele
personale. Acesta este și un avantaj: dacă generațiile viitoare vor fi mai prospere, noi, toți, ajunși la vârsta a
treia, vom avea șanse mai mari la un viitor mai bun, vom avea asigurată plata pensiilor.

Bibliografie

• Ciumara T., Abordări locale ale educaţiei financiare, articol prezentat la conferinţa internaţională
Through Cooperation – Towards Sustainable Development, 21-22 iunie 2013, Universitatea
Cooperatist-Comercială din Moldova, Chişinău
• Cole G., Management. Teorie şi practică, Ed. Ştiinţa, 2004,

Nevoia de o educație financiară

Prof. Bănuță Alexandru – Cristian


Colegiul Național „Alexandru Lahovari” Râmnicu Vâlcea

Importanța educației financiare este recunoscută, atât la nivel mondial, cât și la nivel european. În
raportul său privind o piață unică pentru Europa secolului al XXI-lea, Comisia Europeană prezintă educația
financiară ca fiind o parte integrantă a eforturilor sale de a garanta că piața unică aduce beneficii directe
cetățenilor europeni, în special prin stimularea acestora de a dobândi anumite cunoștințe de bază in materie de
finanțe personale.
Educaţia financiară este procesul prin care dobândim cunoștinţe, aptitudini si abilitaţi care ne permit
sa luăm decizii mai bune in ceea ce priveşte gestionarea resurselor noastre, să facem analize pe baza
informaţiilor corecte şi să ştim cui sa cerem ajutor şi sfaturi pentru a obţine mai multe beneficii din banii
noştri .
„Educaţia financiară ar trebui să fie corectă, echidistantă şi transparentă, astfel încât să servească
intereselor consumatorului, şi trebuie să se deosebească în mod clar de consilierea comercială sau de
publicitate”, se menţionează în raportul elaborat de eurodeputatul Malinova Iotova. În vederea atingerii
acestui obiectiv, instituţiile financiare sunt încurajate să elaboreze coduri de conduită pentru personalul
propriu. Consumatorii au nevoie de o informare eficace, clară şi inteligibilă, în special în mesajele publicitare
pentru produse financiare. Aceste informaţii trebuie furnizate înaintea încheierii unui contract. În acest sens,
se solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative specifice privind un sistem armonizat de informare şi
de protecţie a consumatorului. De educaţie financiară avem nevoie oricând şi la orice oră. Tot timpul ne
întâmpinăm de dificultăţi din punct de vedere al banilor.
Educaţia financiară este o componentă esenţială de responsabilizare a consumatorilor, deoarece
le oferă înţelegerea modului de a-şi gestiona finanţele, cu scopul de a evita riscurile şi posibila excludere
financiară. Acesta este un element cheie pentru a reconstrui încrederea consumatorilor în sistemul bancar. În
contextul efectelor crizei economico-financiare, reglementatorii europeni pun accent în elaborarea normelor
pe o protecţie mai accentuată a consumatorului printr-o conştientizare mai amplă. Ţinând cont că educaţia
financiară şi asigurarea accesului la servicii bancare de bază reprezintă priorităţi pentru români, având în
vedere calitatea de cetăţeni europeni şi de intenţia de creare a unei pieţe integrate a serviciilor financiare, este
necesară demararea unor programe naţionale, prin implicarea statului, care să conducă la o înţelegere adecvată
a fenomenului financiar .Educaţia financiară ne ajuta să menţinem un echilibru financiar, ne învaţă cum să

26 | 394
gestionăm veniturile noastre si să cheltuim mai puțin, cum sa facem economii pentru situații neprevăzute, sau
să economisim pentru diverse obiective din viaţa de zi cu zi.
În prezent trebuie să fim bine informaţi despre instrumentele financiare pe care le folosim sau pe care
diverse instituţii bancare încearcă sa ni le vândă. Pentru a utiliza aceste servicii, avem nevoie sa înţelegem în
ce măsură satisfac nevoile noastre si ce obligaţii avem in calitate de clienţi. Astăzi avem la dispoziție o gamă
largă de servicii financiare care ne pot ușura viaţa si în acelaşi timp ne ajută să ne atingem obiectivele. Asta
dacă le înţelegem pe fiecare in parte si ştim sa le folosim in avantajul nostru.
Primul pas in educaţia financiară este acela de a înţelege cum sa câştigam bani , să avem mai multe
surse de venit astfel încât sa nu fim 100% dependenţi de un salariu. Apoi, ştiind cât şi de unde avem banii,
este important să avem si o evidenţă a cheltuielilor pentru a putea planifica investiţii ulterioare. Metodele de
economisire si de investire a banilor sunt multiple, iar pentru a face cele mai bune alegeri, trebuie deasemenea
să fii informat și să înţelegi avantajele si dezavantajele fiecărei opţiuni. Iar înţelegerea instrumentelor financiare
este crucială in situaţia economică actuală. Când e bine sa faci un credit, cu ce dobânzi si pe ce perioadă, care
sunt avantajele si dezavantajele cardurilor de credit si cum sa alegi cel mai bun instrument de economisire
oferit de bancă. Toate aceste cunoștinţe ţin de educaţia financiară, iar viitorul consumator de produse şi servicii
bancare va fi ajutat să adopte un stil de viaţă chibzuit, care să încurajeze economisirea.
În acest sens, educaţia financiară urmăreşte modelarea unui comportament pe termen lung al populaţiei
care, dacă ar fi beneficiat de cunoştinţe în materie, ar fi putut fi evitate multe fenomene negative.
Educaţia financiară este procesul prin care dobândim cunoştinţe, aptitudini şi abilităţi care ne permit să
luăm decizii mai bune în ceea ce priveşte gestionarea resurselor noastre, să facem analize pe baza informaţiilor
corecte şi să ştim cui să cerem ajutor şi sfaturi pentru a obţine mai multe beneficii din banii noştri . Educaţia
financiară ca fiind fundamentală în vederea constituirii unei pieţe unice şi doreşte, în acest scop, să stimuleze
cetăţenii Uniunii Europene să îşi însuşească cunoştinţele de bază în materie de finanţe personale. Această
comunicare vizează definirea principiilor de bază pentru programele naţionale de educaţie financiară de
calitate, cât şi prezentarea iniţiativelor gestionate de Uniunea Europeană în acest domeniu. Educaţia financiară
ne ajută să menţinem un echilibru financiar, ne învaţă cum să gestionăm veniturile noastre şi să cheltuim mai
puţin, cum să facem economii pentru situaţii neprevăzute, cum să strângem avere sau să economisim pentru
diverse obiective din viaţa de zi cu zi.
Prezenta comunicare face parte din cadrul măsurilor privind serviciile financiare cu amănuntul,
prevăzute în raportul Comisiei „O piaţă unică pentru Europa secolului XXI-a” şi are ca obiectiv asistarea
părţilor interesate în ceea ce priveşte elaborarea programelor de educaţie financiară prin intermediul:
• unei conştientizări a necesităţii combaterii inculturii de ordin financiar;
• unei educaţii financiare de înaltă calitate în cadrul UE;
• unei puneri în comun a celor mai bune practici;
• dezvoltării de instrumente practice în vederea facilitării unei educaţii financiare mai eficiente în
şcoli.
Educaţia financiară este benefică persoanelor (de exemplu, permiţându-le acestora să anticipeze din
punct de vedere financiar anumite situaţii neprevăzute), societăţii (diminuând riscurile de excludere financiară
şi stimulând consumatorii să fie prevăzători şi să facă economii) şi economiei în ansamblul său (prin favorizarea
comportamentelor avizate şi prin aportul de lichidităţi pe pieţele financiare).

Bibliografie

• Robert T. Kiyosaki , în claborare cu Sharon L. Lechter – Tată bogat, tată sărac – Educația financiară
în familie – Editura Curtea Veche Publishing, București, 2000
• Robert T. Kiyosaki , în claborare cu Sharon L. Lechter - Copil bogat, copil istet - Editura Curtea
Veche Publishing, București, 2000

27 | 394
Scurtă istorie a banilor

Prof. Samoilă Daniela Mihaela


Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea

Dacă banul pentru dumneavoastră este speranţa de independenţă, nu va fi niciodată el. Singura siguranţă
pe care un om o va avea în această lume este o rezervă de cunoştinţe, experienţa şi capacitatea.” - Henry Ford
Cu mii de ani în urmă, în așa numită Epoca de piatră, strămoşii noştri europeni trăiau din vânat sau
lucrau pământul. Metalele încă nu fuseseră descoperite, prin urmare, oamenii lucrau folosind unelte de piatră,
de unde și-a luat denumirea epoca respectivă. Femeile şi bărbaţii din acea Epocă nu aveau bancnotele şi
monedele pe care le utilizăm noi în prezent, dar făceau schimb de bunuri de valoare între ei, schimb care purta
numele de troc. Când oamenii au învăţat să prelucreze metalele, schimburile au devenit mai uşoare, întrucât
metalele, precum aurul, argintul, cositorul şi fierul, reprezentau o valoare pentru toată lumea. Schimbai ceva
pentru o anumită cantitate de metal, iar ulterior, puteai să folosești părți din metal pentru a-ți plăti dările. Era
o posibilitate de schimb, de măsură a valorii.
Primele monede, convenabile prin faptul că puteau fi repede manevrate – numărare în loc de cântărire
–, au apărut în Asia Mică, în sec. VII î. H., dintr-un aliaj de aur și argint, iar Grecii antici au preluat rapid
conceptul și au început să fabrice monede de argint şi de bronz, mai târziu numai din metale prețioase argint
și aur, ele prezentând încredere şi devenind un „mijloc de schimb” eficient. Se foloseau totuși și metale
neprețioase, cuprul și aliajele sale (cuprul cu staniu denumit bronz și cupru cu zincul denumit alamă), care
aveau o valoare mai mică, necesară tranzacțiilor comerciale zilnice. Banii, deci au apărut ca o necesitate a
practicării comerțului, ei reprezentând valoarea muncii.
Cuvântul „monedă” provine de la primul loc unde se producea fabricarea lor în Roma Antică, numit
„Templul Iunonei Moneta”. Mai târziu s-au deschis și alte monetării şi monedele romane au fost acceptate
pentru schimburi în toată Europa, din Insulele Britanice până în Turcia. Când Imperiul Roman a început să se
destrame și au apărut naţiunile în Europa, fiecare ţară a preluat și menţinut controlul asupra propriului sistem
monetar.
Până nu demult banii existau exclusiv sub forma monedelor – bani metalici –, o monedă conţinând o
cantitate exactă de metal, precum aur sau argint, cu valoare cunoscută. Pe măsură ce comerţul s-a intensificat
și era nevoie de tot mai mulţi bani ca mediu de schimb, băncile şi guvernele au început să emită bancnote
– bani de hârtie – cu valoare nominală mai mare. Bancnotele nu conţin valoarea pe care o reprezintă, dar,
emitentul unei bancnote garantează valoarea acesteia.
De fapt banii în sine sunt aproape nimic, o hârtie inscripţionată dar care reprezintă un acord de încredere
între stat şi cetăţenii lui, între agenţii economici externi şi cei interni, între ţările care colaborează economic
la toate nivelurile, iar statul garantează bancnotele ca fiind purtătoare ale muncii pe întreg teritoriul ţării şi
nu numai. Banii folosiţi în comerţ au o valoare clară, recunoscută de toată lumea, sau mai bine spus: „Banul
vorbeşte în limba înţeleasă de toate naţiunile”.
Aceasta fiind pe scurt istoria banilor, să vedem ce a ajuns să reprezinte banii în zilele noastre. Și
fiindcă ne găsim în pragul Sărbătorilor Crăciunului și Anului Nou, ne dăm seama, mai bine ca oricând, că
fără bani nu se poate trăi, nu se poate intra și ieși din această perioadă. Dacă pofta sexuală și cea a mâncării
este intermitentă, pofta banului a devenit permanentă. Trăim într-o societate unde banii sunt la mare valoare,
de fapt trăim într-o lume unde banii dau valoarea oricărui lucru. În societatea noastră pluteşte ideea că banii
deschid orice uşă şi pot cumpăra totul, că banul ar fi un pașaport pentru lumea bunăstării și a fericirii. Iubirea
de bani a luat amploare, a devenit „drogul” societății în care trăim și nu ne dăm seama că iubirea de bani este
rădăcina tuturor relelor.
Vedem cu ochii noștri și auzim cu urechile noastre atâtea cazuri în care banii nu aduc fericirea. Unii
se exprimă cinic: „Banii n-aduc fericirea, ci numărul lor!” Cineva chiar a glumit pe socoteala acestei maxime,
dându-și cu părerea: „Cine a spus că banii nu aduc fericirea înseamnă că nu a ştiut unde să meargă să facă
cumpărături!?”
Sigur că se poate glosa îndelung pe tema banilor care pot dezvolta pe lângă rarele calități întâlnite

28 | 394
la oameni – de recompensă dreaptă pentru o muncă depusă, de cadouri pentru membrii familiei sau pentru
prieteni la anumite ocazii, diferite acte de caritate – și cele mai urâte trăsături ale caracterului precum lăcomia,
egoismul, parvenitismul, înșelăciunea, minciuna, furtul etc. Cu banii obținuți prin efort și muncă poți să-ți
cumperi o casă, dar nu poți să-ți faci cu ei un cămin fericit, poți să-ți cumperi o mașină pentru a fi de folos
timpului tău, dar nu poți avea siguranța vieții cu ea, poți să-ți cumperi medicamentele cele mai scumpe, dar nu
și sănătatea, poți cumpăra haine scumpe, mobilă frumoasă, dar nu poți împodobi casa sufletului, poți aduce la
masa ta sute de oameni, dar nu și prietenii adevărați, poți să faci tranzacții cu oameni, dar nu poți avea totodată
respectul și mulțumirea lor, ș. a. m. d. Se întâmplă foarte des ca omul cu bani mulți să nu mai gândească
normal, gândirea să-i fie pervertită și în acest caz, după spusele lui R. W. Emerson, omul „este mai atent la
banii lui decât la principiile sale”; conștiința este învăluită și acel „tribunal al omului” de care vorbea Kant,
cu adevărat omul nu-l mai simte.
Și totuși astăzi, oamenii consideră că banii sunt foarte importanți! Încetul cu încetul s-a împământenit
ideea că „banul, pilele și relațiile” te fac om, îți asigură succesul în viață, te fac fericit și politicienii de vârf
cultivă, pe ascuns de cele mai multe ori, acest mijloc de îmbogățire. Aproape nimeni nu mai face nici un gest –
intervenție (pilă) – fără să fie răsplătit cu bani, ceea ce nu corespunde cu firea românului – miloasă, ajutătoare,
generoasă, corectă. Și în lipsa unor legi clare și morale care să pună stavilă acestui comportament, s-a ajuns
la fenomenul corupției – abatere de la moralitate, de la cinste, la depravarea propriului eu. S-a ivit un apetit
deosebit pentru a da și a lua, așa zisa șpagă. Fenomenul corupției avea și are și astăzi multe aspecte, de la „banii
în plic”, trafic de influență, primirea de bunuri necuvenite, la devalizarea de bănci şi comisioane tulburătoare.
El se întâlnește la multe niveluri și ceea ce este revoltător, este „acoperirea” furtului; cei corupți se acoperă unii
pe alții, conducătorii ascund „petele negre” ale societății și inegalitățile grave ivite prin fenomenul corupției.
Ori, în democrație așa ceva nu este permis, conducerea politică din democrație trebuie să respecte anumite
reguli și principii de bază sănătoase ale societății, cerințele morale adresându-se „tuturor oamenilor, în orice
moment și în orice condiții” ale vieții.
Unii spun pe drept că degeaba ai bani dacă nu ai şi relaţii, fiindcă atunci nu prea știi sau nu prea poți
să faci ceva cu ei. De multe ori ca să rezolvi o problemă nu-ţi sunt de ajuns banii, ci ai nevoie de o persoană
sau de un grup de persoane cu putere de decizie care te-ar putea ajuta. Şi când zic asta nu mă gândesc la a face
ceva ilegal sau la afaceri urâte, ci mă gândesc la lucruri simple care se pot ivi în viața oricui. Contează însă
legalitatea și felul relațiilor. Când se plănuiesc afacerile urâte, acestea adună oamenii de calitate sufletească
inferioară, se formează acele așa zise „clanuri” (părți mici ale societății uniți de interese comune), sau
organizații criminale cu activitate infracțională, în scopul obținerii de venituri ilicite și care distrug valoarea
societății construită cu mari eforturi. O metodă practicată intens în zilele noastre este împrumutul sumelor
mari de bani care creează adevărate „imperii” ale datoriilor și al numărului de datornici. Oamenii harnici care
recurg la împrumuturi (e dreptul lor!), prin muncă reușesc să se achite onorabil de datorii, oamenii profitori,
leneși și păgubitori, dezechilibrează societatea prin aceste datorii, prin nemuncă și necinste. Repercusiunile
sunt de ordin economic și politic ale țării respective.
Toţi se gândesc la bani și la bunurile materiale, aleargă să obțină bani și să aibă cât mai multe bunuri.
Este normal să muncești, este normal să vrei să câștigi bani, este normal să nu dorești a fi sărac, ci bogat, dar
este cu totul altceva să ajungi să fii sclavul banului și el să fie stăpânul tău. Biblia ne învață că „nu este greşit
să fii bogat, dar este greşit să iubeşti banii”, adică să fii împătimit de ei, căci drumul Răului pe cât este de
atrăgător, pe atât este de amăgitor și distrugător! Goana după îmbogățire este într-atât de seducătoare, încât
noblețea și omenia dispar. Confucius care a trăit într-o perioadă când țara sa se afla într-o stare de declin social
și moral, spunea: ,,Virtutea omeniei este mai folositoare oamenilor decât apa și focul; am văzut oameni care
au murit pentru că au pășit în apă și în foc; însă nu am văzut niciodată murind pentru că au pășit pe calea
omeniei”.
Uităm că nu luăm cu noi la plecare, nici banii, nici bunurile dobândite cu ei și o dată plecați, nu ne mai
întoarcem la ele. Ce frumos ne grăiește Biblia!: „Nu vă strângeți comori pe pământ unde le mănâncă moliile
și rugina, și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina, și
unde hoții nu le sapă și nici nu le fură…” (Matei cap.6,19-21).
Nu atât banii sunt problema, ci relaţia defectuoasă din viața noastră cu legile morale, cu Divinitatea,
spre a înțelege bine rostul banilor, rostul vieții și a nu uita de comorile necesare sufletului nostru, pentru ca
viața noastră să aibă valoare, prin acțiunile, faptele din timpul dăruit fiecăruia.
Să ne amintim de frumoasa imagine invocată de Immanuel Kant: „cerul înstelat” – creația lui Dumnezeu

29 | 394
(perfecțiunea) – și „legea morală” – conținutul sublim al creației – care definesc, adică ar trebui să definească,
frumusețea vieții noastre.

Bibliografie

• Robert T. Kiyosaki , în claborare cu Sharon L. Lechter – Tată bogat, tată sărac – Educația financiară
în familie – Editura Curtea Veche Publishing, București, 2000
• Robert T. Kiyosaki , în claborare cu Sharon L. Lechter - Copil bogat, copil istet - Editura Curtea
Veche Publishing, București, 2000

Noutăţi în domeniul educaţiei financiare a


copiilor
Tiberiu M. Pană
Liceul Tehnologic „Oltchim” Râmnicu Vâlcea

Motto:
„Celui cu economie, suta îi este o mie.”

Se-ntorc vremurile copilăriei noastre. Ale celor mai vârstnici, desigur. Când eram încurajaţi să
economisim la CEC (Casa de Economii şi Consemnaţiuni, prima bancă a statului român), din bruma veniturilor
noastre de copii. Astăzi băncile îşi dispută clientele tânără, promovând o politică de atragere şi de fidelizare
a copiilor, clienţii lor de mâine, iniţiind oferirea de conturi curente sau depozite la termen, concepute ca
plasamente pe termen lung. Deschiderea unor asemenea conturi reprezintă apanajul părinţilor, dar pentru a le
face atractive băncile oferind anumite beneficii, precum: bonificaţii acordate după o perioadă de acumulare,
sau ataşarea unor asigurări. Aceste planuri de economii au la bază un program care stabileşte din start suma
de economisit, frecvenţa cu care trebuie alimentat contul, condiţiile privind retragerea de numerar. De regulă,
planul de economisire prevede că aceste conturi sunt alimentate lunar, sumele minime ce trebuie depuse fiind
modice. Unele bănci impun pentru alimentările lunare ca prag minim echivalentul a 50% din alocaţia lunară
primită de copil, altele nu au prag minim ci impun doar condiţia să existe o alimentare lunară. Dobânzile
ataşate conturilor sau depozitelor pentru copii sunt de regulă modice urmând, de altfel, trendul pieţei. Există
însă bănci care oferă, la reînnoire sau atunci când se depune o nouă tranșă de bani, o bonificaţie substanţială[1].
Deşi în anii din urmă s-au înregistrat rezultate meritorii în ceea ce înseamnă alfabetizarea financiară
a multora dintre copiii aflaţi pe băncile şcolii, recent Asociaţia Română a Băncilor şi-a propus să determine
autorităţile statului să introducă un curs obligatoriu de educaţie financiară în şcolile din România: „Am elaborat
un manual de educaţie financiară pe care îl propunem Ministerului Educaţiei şi am făcut o solicitare către
minister în acest sens, în luna martie (anul curent, n. n.)”, a declarat recent Sergiu Oprescu, preşedinte ARB.
Măsura s-ar impune deoarece doar 22% din populaţia României are cunoştinţe de ordin financiar, iar 40% din
populaţie este nebancarizată, (media UE fiind mai mică de 10%). Cât loc pentru mai mult şi mai bine există
încă, ne-o spun şi următoarele date, rezultate dintr-un studiu recent: 85% din educaţia financiară a românilor se
face în familie, doar 9% prin intermediul şcolii, iar restul de 6% se realizează în sistemul bancar. De asemenea,
datele statistice arată că România este pe ultimul loc în Europa din punct de vedere al educaţiei financiare şi
pe locul 124 din 140 de ţări, la nivel mondial.
Educaţia financiară presupune, printre altele, deprinderea de a evalua propria situaţie financiară (ca un
raport dintre acumulările proprii şi datoriile personale). Diferenţa dintre ele - calculată pe baza unei formule
- reprezintă valoarea netă personală. Asemenea deprinderi se impune a se forma copiilor pentru a gestiona cât
mai bine propriile resurse financiare. O regulă de bază a finanţelor personale susţine că 20% din venituri ar
trebui economisite, alte 50% ar trebui îndreptate spre satisfacerea nevoilor fundamentale (hrană, îmbrăcăminte,
plata utilităţilor de bază), iar restul de 30% ar trebui să asigure satisfacerea dorinţelor. Evidenţa riguroasă a
acestor sume, modul utilizării lor, ar permite majorităţii copiilor să realizeze modul în care sunt/trebuie folosiţi

30 | 394
banii de care dispun ei/familia, să înţeleagă faptul că ar putea contribui la creşterea veniturilor proprii, precum
şi că şi-ar putea folosi mai eficient capacităţile de care dispune fiecare dintre ei.
Şi totuşi, educaţia financiară a făcut paşi înainte din toamna anului 2013, când s-a introdus în
învăţământul primar Disciplina „Educaţie Financiară”, cu un curriculum realizat cu ajutorul Ligiei Goloşoiu,
economist la Banca Naţională a României. În anii care au trecut de atunci numărul copiilor din învăţământul
primar care au urmat/urmează acest curs a crescut de la circa 14.6000 la aproape 200.000 de copii (vezi
Tabelul nr. 1), vreo 96.000 dintre aceştia provenind din învăţământul primar (vezi Tabelul nr. 2), restul fiind
copii aflaţi în grădiniţă.

Tabelul nr. 1

Creşterea relativ rapidă a acestor cifre reprezintă efectul demersurilor concentrate ale tuturor celor
interesaţi: ministerul educaţiei, Banca Naţională, alte bănci reprezentative din sistemul financiar-bancar din
România. Asemenea proiecte contribuie la deprinderea de către copii a valorii banilor, aceştia realizând faptul
că banii trebuie folosiţi responsabil, economisiţi sau reinvestiţi. Este nevoie de educaţie riguroasă pentru
a-i face pe copii să înţeleagă faptul că banii „nu cresc în copaci”, că aceştia „nu cad din cer”, ci se se câştigă
prin muncă susţinută. Ei nu sunt „fără sfârşit”, iar pentru a obţine o recompensă financiară/materială, trebuie să
munceşti şi apoi să economiseşti. Şi, mai ales, să dovedeşti că o meriţi. Aceasta este lecţia de căpătâi pe care
trebuie să o predea educatorii atât copiilor cât şi părinţilor acestora. Altfel spus, nu-i suficient sî existe banii,
pentru a pretinde cheltuirea lor fără discernământ. Cum nu poţi să pretinzi să cheltuieşti nici ceea ce nu ai!

Tabelul nr. 2

Predarea creativă prin joc de rol, realizarea de proiecte şi îmbinarea matematicii financiare cu
antreprenoriatul, desenul, istoria, limba română şi tehnica negocierii sunt câteva din câştigurile imediate ale
introducerii opţionalului „Educaţie Financiară” în învăţământul primar.
„Alfabetizarea” financiară poate fi începută încă de la grădiniţă. S-a demonstrat faptul că principalul
motiv pentru care oamenii se luptă cu dificultăţile financiare este acela că au trecut prin sistemul de învăţământ
fără să înveţe mai nimic concret despre bani. Cu cât educaţia financiară începe de la o vârstă mai fragedă, cu
atât rezultatele vor fi mai vizibile pe termen lung.
La solicitarea personalului didactic a fost realizată şi o culegere de fişe de lucru pentru preşcolari:
„Să desenăm, să colorăm, să spunem poezii şi să cântăm pe tema banilor”. Astfel că s-au elaborat două

31 | 394
cărticele pentru copiii aflaţi în grădiniţă, însoţite de câte un soft educaţional:
– De la joc… la educaţie financiară [şi un soft educaţional – auxiliar curricular pentru nivel 1 gradiniţă
(vârsta 4-5 ani)];
– De la joc… la educaţie financiară [şi un soft educaţional – auxiliar curricular pentru nivel 2 gradiniţă
(vârsta 5-6 ani)].


Acest proiect a fost lansat în ianuarie 2016, iar din luna aprilie a anului trecut a fost aplicat experimental
în sectoarele 1 şi 2 din municipiul Bucureşti şi în 6 judeţe: Cluj, Constanţa, Dolj, Iaşi, Sibiu şi Timiş. În cadrul
proiectului, 24.649 copii (11.950 de preşcolari grupa mică şi 12.699 de preşcolari grupa mare), precum şi
7.000 de cadre didactice au beneficiat de materialele de curs (carte şi soft educaţional) oferite de BCR şi
APPE[2].
Proiectul marca APPE „De la joc... la educaţie financiară” se adresează grădiniţelor şi funcţionează în
baza Parteneriatului nr.11.517/22.12.2015 încheiat între Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice,
Asociaţia pentru Promovarea Performanţei în Educaţie (APPE), Banca Comercială Română şi Infomedia Pro.
Pentru a face cunoscut modul de abordare şi de implementare a acestor proiecte educaţionale în
unităţile şcolare, a fost elaborată revista trimestrială „Educaţie Financiară pe Înţelesul Tuturor”, din care, în
acest an, s-a publicat numărul 16[3]. De asemenea, a fost elaborată Culegerea de probleme şi jocuri „Clubul
micilor bancheri” – Educaţie financiară pentru învăţământ primar.
În anul şcolar 2013 – 2014, a fost lansată prima ediţie a concursului de educaţie financiară „Olimpiada
micilor bancheri”, devenit un instrument util pentru evaluarea acestei noi discipline.
Şcoala de Bani este un alt proiect de educaţie financiară al BCR, susţinut de wall-street.ro, care, pe
parcursul a 10 lecţii uşor de urmărit, prezintă cele mai importante concepte de produse şi servicii bancare, care
îţi permit să înţelegi cum funcţionează, cum se poate obţine maximum de beneficii şi ce trebuie să faci pentru
a-ţi planifica mai bine viaţa financiară[4].
Romania are nevoie de o strategie naţională în ceea ce priveşte educaţia financiară, capitol la care
suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană, şi fără implicarea statului companiile şi ONG-urile nu vor reuşi
să ajungă la masa critică necesară, continuând să fim tot în urma... Bulgariei şi în materie de „alfabetizare
financiară”[5].
Se ştie că nu puţini sunt clienţii băncilor care, confruntaţi cu necunoaşterea unor noţiuni elementare
de educaţie financiară, mizând pe contractarea unor împrumuturi împovărătoare, mult peste capacitatea lor
de rambursare, sau pe credite în monede considerate exotice (vezi exemplul finanţărilor în franci elveţieni),

32 | 394
au ajuns în situaţii disperate. Tocmai asemenea carenţe educaţionale au generat eşecul în alegerea deciziilor
lor financiare. Lipsa educaţiei financiare, neasumarea responsabilităţii şi neîncrederea în sistemul financiar-
bancar au măcinat sistematic relaţia dintre bănci şi clienţi, până s-a ajuns la intervenţii legislative reparatorii,
aşa cum a fost legea privind darea în plată.
În ce ne priveşte, rămânând fideli crezului privind necesitatea unei permanente şi riguroase educaţii
financiare a tuturor copiilor aflaţi pe băncile şcolii, ne exprimăm speranţa că din ce în ce mai mulţi educatori,
părinţi şi elevi vor realiza că doar... Cui economiseşte, niciodată nu-i lipseşte!

Bibliografie

• [1] http://www.bankingnews.ro/tag/educatie-financiara
• [2] Vezi proiectul APPE, la link-ul: https://appe.ro/despre-noi/proiecte/de-la-joc-la-
educatie-financiara/
• Se poate descărca aplicaţia „Educaţie financiară” pentru cei mici, (care poate fi instalată din
Google Play sau direct de pe site), precum şi programele de educaţie financiară.
• [3] Accesează/răsfoieşte fiecare revistă din cele 16 numere apărute până acum la link-ul:
http://www.finzoom.ro/revista-educatia-financiara/#nr16, Ele pot fi accesate şi la: http://
www.finzoom.ro/articole/educatie-financiara/revista-educatia-fin~c647339b-e535-494b-
9a36-87fc099f7d97/
• [4] Vezi cele 10 lecţii la link-ul: http://www.wall-street.ro/special/scoala-de-bani.html
• [5] Vezi la link-ul: http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/199548/catalin-cretu-
visa-europe-avem-nevoie-de-o-strategie-nationala-pentru-educatie-financiara.html

Copiii și importanța culturii financiare

Prof. Ulmeanu Laurențiu


Școala Gimazială ”Tudor Vladimirescu” Drăgășani

„Nu mă interesează banii, banii nu contează” sau “Banii înseamnă putere”??!!


Indiferent de profesia pe care o avem, fiecare dintre noi intră în contact cu domeniul finanţelor. În
momentul în care eşti plătit pentru ceea ce faci şi foloseşti banii pentru a achiziţiona bunuri sau servicii, intri
în lumea finanţelor.
Atunci când auzim termenul de educaţie financiară, majoritatea ne gândim la instrumente financiare
complexe precum acţiunile, obligaţiunile, pieţele derivate sau piaţa Forex. Dar de fapt educaţia financiară se
referă la noţiunile de bază pe care fiecare dintre noi ar trebui să le aibă.
Termeni precum administrarea veniturilor, prioritizarea şi planificarea cheltuielilor, economisire şi
investiţii, nu ar trebui să lipsească din vocabularul tău.
Educaţia financiară te învaţă cum funcţionează banii, de unde provin, cum să îi administrezi eficient şi
cum să îi înmulţeşti investindu-i.
Educaţia şi planificarea financiară te ajută să răspunzi la întrebări precum: cât cheltuieşti şi pe ce, cât
trebuie să economiseşti, când, cât şi dacă ar trebui să te îndatorezi şi unde ar trebui să îţi investeşti economiile?
Educația financiară a apărut din nevoia oamenilor de a învăța cum să aibă grijă de bani, cum să îi
gestioneze. Trăim într-o societate în care educația financiară a ajuns să fie cam la fel de importantă precum
educația, în sensul de materii școlare sau “cei 7 ani de acasă”.
În trecut, oamenii puneau mai multă grijă în tot ceea ce făceau și aici avem chiar și un exemplu din
popor și anume, bunicuța cu banii împachetați în batistă, pe care îi ținea la sân. Acum, dacă mai folosești un
portofel este un fel de lux, dar banii stau aruncați în buzunare.
Copiii trebuie învățați, în primul rând, să aibă grija bancnotelor, “care ne controlează viața”, deoarece
ei reprezintă viitorul nostru, o schimbare.

33 | 394
Educația financiară trebuie să pornească, în primul rând, de la copii, în viziunea noastră ei fiind primii
care ar trebui să învețe acest lucru.
Înainte de toate adulții ar trebui să conștientizeze că au mai mare nevoie de această educație decât
urmașii lor.
În zilele noastre fără bani nu poți face nimic, fără bani nimeni nu te bagă în seamă, dar oare banii aduc
fericirea... sau... fericirea este cumpărată cu bani?!
Trebuie să învățăm să prețuim lucrurile indiferent de valoarea lor bănească. Orice lucru, fie el cât de
mic, a costat un preț la achiziționare, acel preț fiind stabilit de un producător/vânzător.
Importanţa educaţiei financiare:
Învăţând diferenţa între nevoi şi dorinţe, înveţi să prioritizezi cheltuielile şi să economiseşti pentru
achiziţiile de mare valoare sau pentru obiectivele pe termen lung.
O educaţie financiară sănătoasă te va ajuta să iei decizii financiare bine informate. Să înţelegi cum
funcţionează produsele financiare şi să faci diferenţa între varietatea de instrumente financiare, pentru a putea
alege soluţia cea mai potrivită pentru nevoile tale.
Având o educaţie financiară solidă vei utiliza adecvat instrumentele de creditare, astfel încât să ai
numai beneficii. Vei putea decide când să apelezi la creditare pentru satisfacerea nevoilor financiare şi când
economisirea este soluţia optimă.
Educaţia financiară te ajută să îţi însuşeşti noţiuni de planificare financiară şi să îţi organizezi finanţele
şi viitorul.
Te ajută să alegi din multitudinea de opţiuni financiare complexe, atât în privinţa produselor de creditare
cât şi a produselor de investiţii şi a riscurilor asociate. Pieţele financiare evoluează şi se dezvoltă într-un ritm
accelerat, de aceea trebuie să fii bine informat pentru a putea alege cele mai bune soluţii financiare pentru
nevoile şi obiectivele tale.
Educaţia financiară contribuie la creşterea numărului de adulţi cu un comportament financiar responsabil
şi are impact asupra evoluţiei economice a întregii societăţi.
Educaţia financiară îţi dă posibilitatea să devii un adult responsabil şi independent financiar.
Oamenii cu un nivel de educaţie financiară crescută au şanse mai mari să aibă succes în viaţă. Odată
cu evoluţia tehnologiei a evoluat şi accesul la produsele financiare complexe. În prezent poţi accesa produse
financiare fără să te prezinţi la instituţiile care le oferă. De aceea trebuie să fii sigur că înţelegi produsele
pentru care optezi şi să te asiguri că generaţiile tinere, care au acces nelimitat la tehnologie, conştientizează
importanţa educaţiei financiare.
Deprinderile pe care le câştigăm în primii ani de viaţă nu se pierd niciodată! Atunci de ce nu ţi-ai educa
copiii de mici să aibă o viaţă financiară sănătoasă? Aşa cum îi educi să se comporte în societate, trebuie să
le oferi şi noţiunile de bază privind importanţa banilor astfel ajutându-i să aibă succes în viaţă. Familia este
primul loc în care copiii aud vorbindu-se despre bani, de aceea este important să începi educaţia financiară a
copilului tău în familie.
Cultura generală a copilului tău este mai importantă decât educaţia lui financiară? Educaţia financiară a
copiilor este în aceeaşi masură importantă pentru ei cum este spălatul pe dinţi sau mâncatul sănătos. Atunci de
ce i-ai acorda mai puţină atenţie decât celorlalte aspecte ale vieţii lor? Doar pentru că tu ai fost educat altfel?
Schimbarea începe cu tine!
Înainte de a-i oferi copilului tău o educaţie financiară corectă trebuie să te asiguri că tu ai noţiunile de
bază pe care să le transmiţi copiilor tăi.
Într-o lume în care responsabilitatea financiară individuală creşte şi fiecare este răspunzător pentru
propria stabilitate financiară şi pieţele financiare ne oferă produse financiare inovatoare şi din ce în ce mai
complexe, educaţia financiară este esenţială. Aşa cum este imposibil să ai succes în viaţa modernă fără să
ştii să scrii şi să citeşti, tot aşa este imposibil să ai succes în sistemul financiar complex de astăzi, fără să ai
noţiunile financiare de bază bine însuşite.
Oare școala îi pregătește pe copii pentru lumea reală? “Învață cu sârguință, ia note mari și vei găsi o
slujbă bine plătită, cu tot felul de avantaje”, obișnuiau să spună părinții mei. Ei și-au făcut ca scop în viață să-
mi asigure studii, astfel încât eu să am cele mai mari șanse de reușită în viață. Dar viața ne schimbă modul de
abordare al realității, copilul meu studiază, dar și-a dat seama că sunt materii care nu-i vor fi niciodată de folos
în viață. Încercam să-l conving că dacă nu va lua note mari, nu va putea merge la facultate. Gândirea lui era
alta, “chiar daca fac sau nu o facultate, eu tot voi fi bogat”. Ca mamă grijulie ce sunt, poate un pic panicată,

34 | 394
încercam să-l fac să înțeleagă că fără o facultate nu va putea avea o slujbă bună, iar fără o slujbă bună, cum ar
putea cineva să se îmbogățească?
Din discuția ce a urmat cu el am învățat multe.
“Adaptează-te vremurilor!
Privește în jurul tău; oamenii cei mai bogați nu s-au îmbogățit datorită studiilor lor. Uită-te la Michael
Jordan și la Madonna. Până și Bill Gates, care nu a terminat Harvard-ul, a înființat Microsoft; acum este unul
dintre cei mai bogați oameni din America”.
Între noi s-a așternut o lungă tăcere. Mi-am dat seama că sfătuisem copilul meu exact ce mă sfătuiseră
la rândul lor părinții mei. Lumea din jur s-a schimbat, dar sfatul a rămas același. O educație solidă și notele
mari nu mai asigură reușita, însă nimeni nu observă asta, în afară de copiii noștri.
Copilul meu mă învăța acum o lecție, el nu vrea să muncească la fel de mult ca și noi, părinții lui, care
chiar dacă câștigăm o grămadă de bani și trăim într-o casă enormă, muncim din ce în ce mai mult și mai greu
pentru a plăti și mai multe impozite și pentru a ne afunda și mai mult în datorii. Slujbele din ziua de azi nu
mai sunt sigure, oricând poate apărea o restructurare sau o rentabilizare. Avea dreptate. Sfatul părinților mei
a fost bun pentru noi, dar poate deveni dezastruos pentru cei noi, născuți într-o lume care se schimbă extrem
de rapid. Nu-i mai pot spune pur și simplu copilului meu: “Mergi la școală, ia note mari și caută-ți o slujbă
sigură.”
În prezent trebuie să găsesc noi căi pentru a-mi călăuzi copilul în privința studiilor.
Pornind de la cele de mai sus tot ceea ce ne lipsește este un pic de educație financiară. Mulți dintre
tinerii de astăzi au cărți de credit încă înainte de a ajunge la liceu, dar nu li s-a ținut niciodată un curs despre
bani sau despre modul cum ar putea să-i investească, ca să nu mai vorbim despre cum funcționează dobânda
la cărțile de credit. Fără să aibă noțiuni financiare și fără să știe cum funcționează banii, ei nu sunt pregătiți să
înfrunte lumea ce-i așteaptă, o lume care consumă mult și uită să facă economii.
Sfatul străvechi “Mergi la școală, ia note mari și căutați-ți o slujbă sigură.” ar trebui puțin actualizat,
un viitor financiar pentru copilul meu se poate obține și în prezent, dar nu după regulile de altădată, este prea
riscant. Fiecare copil are nevoie de și mai multă educație, de un alt tip de educație. Copiii trebuie să cunoască
regulile. Alte reguli. Exista reguli ale banului după care se ghidează cei bogați, și există reguli după care se
ghidează ceilalți 95% din populație.
De informații de ordin financiar are nevoie orice copil, dar depinde de la unul la altul. “Educația stă la
baza reușitei.”
Fiecare părinte recomandă ceea ce crede el că e mai bun pentru copilul său. Un tată de nivel mediu,
“sărac”, ar spune: “Învață serios ca să găsești o companie bună la care să lucrezi”. Un tată bogat ar spune:
“Învață serios ca să găsești o companie bună pe care s-o cumperi”. Unul zice: “Motivul pentru care nu sunt
bogat este că va am pe voi, copiii”. Celălalt a spus: “Motivul pentru care trebuie să fiu bogat este că vă am
pe voi, copiii”. Unul zicea: “Când e vorba de bani, nu îți asuma riscuri”, celălalt zicea: “Învață să stăpânești
riscurile”. Unul zicea: “Căminul nostru este cea mai mare investiție și cel mai mare activ al nostru”. Celălalt
credea: “Casa mea este un pasiv și când propria-ți casă devine cea mai importantă investiție înseamnă că ai
încurcat-o”.
Trebuie lucrat mult și la mentalitatea unui om, cel sărac spunea mereu: “Nu voi fi niciodată bogat”, pe
când cel bogat, pe de altă parte, când vorbea despre el spunea întotdeauna că e bogat, chiar și după un eșec
financiar, continuă să creadă că e bogat: „Există o diferență între a fi sărac și a fi lefter. A fi lefter e o situație
temporară, a fi sărac e o situație veșnică”.
Banii sunt o formă de putere, dar și mai puternică este educația financiară. Banii vin și se duc, dar
dacă ai o anumită educație în ceea ce privește felul în care acționează banii, poți câștiga de pe urma acestei
învățături și poți să începi să-ți construiești averea. Motivul pentru care gândirea pozitivă nu funcționează
întotdeauna este acela ca aproape toată lumea a făcut școală, dar nu au învățat despre modul cum funcționează
banii, mulți petrecându-și viața muncind pentru bani.
Problemele financiare provin din faptul că mulții ani de școală nu ne învață nimic despre cum
funcționează banii, ci doar cum să muncim din greu pentru ei. Iar atunci când îi avem – mulți, puțini - nu știm
să-i folosim în favoarea noastră.
Nu nesocotiți faptul că relația cu banii este una de putere: ori îi stăpâniți, ori deveniți sclavii lor.
Învățați-vă copiii să fie liberi din punct de vedere financiar!

35 | 394
Bibliografie

• Robert T. Kiyosaki , în claborare cu Sharon L. Lechter – Tată bogat, tată sărac – Educația financiară
în familie – Editura Curtea Veche Publishing, București, 2000
• Robert T. Kiyosaki , în claborare cu Sharon L. Lechter - Copil bogat, copil istet - Editura Curtea
Veche Publishing, București, 2000

Necesitatea educaţiei financiare pentru


managerul organizaţiei şcolare
Prof. Adina Florentina Dobrete
Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea

Introducere

România, ca ţară membră a UE, îşi asumă toate obiectivele pe care Uniunea şi le propune şi în domeniul
educaţiei şi formării tinerilor.
Educaţia şi formarea profesională reprezintă o componentă semnificativă pentru multe din strategiile
şi iniţiativele UE, cum ar fi Strategia Europa 2020, Garanţia pentru tineret, Iniţiativa privind ocuparea forţei
de muncă în rândul tinerilor, Iniţiativa privind piaţa unică digitală, Agendele europene privind securitatea şi
migraţia şi Planul de investiţii pentru Europa, respectându-se totodată integral competenţa statelor membre în
ceea ce priveşte propriile sisteme de educaţie şi formare profesională 4. Educaţia, la nivelul Uniunii Europene,
este importantă în lupta împotriva marginalizării şi a radicalizării şi pentru prevenirea acestora. Europa se
confruntă cu provocări societale multiple şi simultane.
Deşi, în ansamblu, economia Uniunii Europene cunoaşte o redresare moderată, impactul crizei
financiare şi economice asupra societăţilor noastre persistă. Decalajele dintre statele membre şi din cadrul
acestora continuă să crească, ducând la dezechilibre pe termen lung. În multe ţări, şomajul în rândul tinerilor
este în continuare alarmant de ridicat, iar nivelurile de instruire insuficiente5. Aceste elemente fac ca organizaţia
şcolară să fie foarte importantă pentru economia globală.Perfomanţele şcolii depindă însă, în egală măsură şi
de managementul practicat.
Organizaţia şcolară actuală este percepută ca fiind:
• O instituţie care generează utilitate pentru mediu în care ăşi desfăşoară activitatea,
• O instituţie care are capacitatea şi competenţa de a genbera produse şi servicii educaţionale adaptate
nevoielor tuturor factorilor interesaţi,
• O autoritata în mediul educaţional,
• Un partenere în relaţia comunitate – familie.
Aceste elemente impun perfecţionarea sistemului de management al şcolii.

1. Rolul managerului într-o organizaţie şcolară

Intrebarea de ce o şcoală are succes şi alta nu, generează un răspuns aproape firesc: datorită managementului
practicat. În aces context, managerul este văzut ca persoana care reuşeşte să mobilizeze toate resursele pentru
a face faţă provocărilor actuale şi viitoare pentru atingerea obiectivelor propuse. Poziţia managerului în cadrul
organizaţiei face ca prestaţia acestuia să definească, de cele mai multe ori de o manieră decisivă, performanţa
organizaţiei. Activitatea managerului constă şi în canalizarea eforturilor tutoror colaboratorilor săi, înţelegând

4 Raport comun pentru 2015 al Consiliului şi al Comisiei privind punerea în aplicare a Cadrului strategic pentru
cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării profesionale (ET 2020) Noi priorităţi pentru cooperarea europeană în
domeniul educaţiei şi formării profesionale (2015/C 417/04)
5 Rezoluţia Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, din 24 februarie
2016 privind promovarea dezvoltării socioeconomice şi a incluziunii în UE prin educaţie: contribuţia educaţiei şi formării
profesionale la semestrul european 2016
(2016/C 105/01)

36 | 394
în aces sens cadrele didactice, în realizarea obiectivelor stabilite, în acest scop organizându-le, coordonându-le
şi controlându-le munca şi antrenându-i eficace în efectuarea acesteia.
Poziţia deţinută în cadrul organizaţiei şcolare face ca activitatea managerului să fie permanent evaluată,
observată, analizată. Directorul instituţiei de învăţământ care are funcţii administrative, didactice şi financiare,
trebuie să conlucreze subalternii (cadrele didactice, lucrătorii din contabilitate şi personalul auxiliar) în scopul
evidenţierii stării de fapt din şcoală, centrându-şi atenţia pe elevi şi pe necesităţile reale ale fiecăruia.6
Cel mai important aspect al funcţiei manageriale are în vedere capacitatea de conducere al deţinătorului
acestei funcţii. Conducerea este ceva mai mult decât personalitatea sau întâmplarea ori numirea. Ea este
vătzută ca un process uman la locul de muncă în organizaţie. Managerul are rolu, aşadar, de a îndruma grupul
spre obiectivele fixate împreună, ceea ce face necesarp respectarea unei funcţii manageriale cheie:planificarea.
Planificarea este o componentă majoră a procesului managerial, care se ocupă de definirea scopurilor,
mijloacelor şi a comportării la fiecare nivel al vieţii organizaţionale7.

2.Importanţa educaţiei financiare pentru managerul organizaţiei şcolare

Modelul de bază al procesului de planificare porneşte de la evaluarea mediului intern şi extern şi


definirea în acest sens a unor obiective SMART. Atingerea acestor obiective generează nevoia de planificare
a modului în care acestea trebuie atinse. În acest punct managerul organizaţiei şcolare va defini mijloacele
necesare pentru atingerea obiectivelor prin utilizarea unui sistem manageriale complex în care informaţiile
sunt fundamentale. Acest sistem utilizează şi informaţii financiare, în condiţiile în care organizaţia şcolară are
la dispoziţie resurse limitate pentru derularea activităţii.
Elaborarea şi realizarea planului de dezvoltare institutionala a scolii sunt stâns corelate cu planul de
buget. Bugetul este un instrument, poate cel mai important, dar numai un instrument de realizare a politicii
instituţionale. De altfel, legea educaţiei naţionale defineşte în art 3 principalele principii care guvernează
învăţământul preuniversitar, printre care aducem în atenţie, principiul eficienţei - în baza căruia se urmăreşte
obţinerea de rezultate educaţionale maxime, prin gestionarea resurselor existente. Pentru finanţarea educaţiei
naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din
produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza
autonom venituri proprii.
Principiile finanţării învăţământului preuniversitar sunt următoarele:
a) transparenţa fundamentării şi alocării fondurilor;
b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învăţământ de calitate;
c) adecvarea volumului de resurse în funcţie de obiectivele urmărite;
d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente şi stabile;
e) eficienţa utilizării resurselor.
Aşadar organizaţia şcolară este văzută ca un sistem care trebuie să funcţioneze şi condiţii de eficienţă
şi eficacitate. Concepte precum buget, proces bugetar, elaborarea bugetului şiexecuţie bugetară voir fi în
permamentă în vocabularul managerului organizaţiei şcolare. De altfel, întru-un studiu realizat de Institutul
de Ştiinţe ale Educaţiei în perioada ianuarie – decembrie 2012 pe un grup format din 50 de directori de şcoli a
arătat că managentul financiar este a treia mare problemă de interes pentru managerii de şcoală. De asemene,
a 31% din subiecţii evaluaţii au indicat că principalele probleme cu care se confruntă sunt cele care vizează
resursele materiale, resursele financiare şi spaţiile şcolare, în timp ce 22% au indicat chiar resursele materiale
şi financiare ca elemente de preocupare8.
Ca orice om care trebuie să se adapteze sistemului globalizării, managerul de organizaţie şcolară trebuie
să se instruiască permanent şi să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă. Actuala societate este o societate a
persoanelor cu spirit întreprinzător, succesul unei organizaţii şcolare vine de cele mai multe ori din prograsele
innovative şi din adaptarea plină de originalitate mai degrabă decât din repetarea unor activităţi încercate şi
6 Raicu C.D.,Colaborare în favoarea managementului financiar, STUDIA UNIVERSITATIS, Ştiinţe
ale educaţiei, ISSN 1857-2103, 2012, nr.9(59)
7 Cole G., Management. Teorie şi practică, Ed. Ştiinţa, 2004, ,p.120
8 Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, studiu Dezvoltarea profesională a personalului de conducere al
unităţilor şcolare de nivel preuniversitar printr-un program complex de consiliere şi asistenţă în mediul
online, 2012, www.inse.ro

37 | 394
confirmate.
Este cert faptul că, în prezent, complexitatea operaţiunilor de natură financiară pe care trebuie să le
desfăşoare un individ “mediu” este mult mai ridicată decât în urmă cu două decenii, spre exemplu. Ca urmare,
a crescut şi nivelul cunoştinţelor şi abilităţilor pe care acesta trebuie să le posede pentru a se putea considera
că deţine un nivel corespunzător de educaţie financiară, care să îi permită să-şi gestioneze eficient resursele
financiare9.
Nici o metodă de management, oricât de modernă, de sofisticată, nu este eficientă decât dacă cel care o
aplică – managerul – indiferent de treapta ierarhică pe care se află – are capacitatea să facă acest lucru la cel
mai înalt nivel.

Bibliografie

• Ciumara T., Abordări locale ale educaţiei financiare, articol prezentat la conferinţa internaţională
Through Cooperation – Towards Sustainable Development, 21-22 iunie 2013, Universitatea
Cooperatist-Comercială din Moldova, Chişinău
• Cole G., Management. Teorie şi practică, Ed. Ştiinţa, 2004,
• Friedman Th., Lexus şi măslinul, Ed.Polirom, 2008
• Raicu C.D.,Colaborare în favoarea managementului financiar, STUDIA UNIVERSITATIS, Ştiinţe
ale educaţiei, ISSN 1857-2103, 2012, nr.9(59)
• Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, studiu Dezvoltarea profesională a personalului de conducere al
unităţilor şcolare de nivel preuniversitar printr-un program complex de consiliere şi asistenţă în
mediul online, 2012, www.inse.ro
• Raport comun pentru 2015 al Consiliului şi al Comisiei privind punerea în aplicare a Cadrului
strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării profesionale (ET 2020)
Noi priorităţi pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării profesionale (2015/C
417/04)
• Rezoluţia Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului,
din 24 februarie 2016 privind promovarea dezvoltării socioeconomice şi a incluziunii în UE prin
educaţie: contribuţia educaţiei şi formării profesionale la semestrul european 2016

Când începem educația financiară a copilului?

Prof. Elena-Calonfira Săraru


Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea

Începând cu vârsta de trei ani, celui mic i se pot explica reguli simple care țin de cheltuirea și
economisirea banilor, iar pușculitele sunt un pas mic catre un buget personal al copilului. Un moment potrivit
pentru a responsabiliza copilul în privința banilor este acela în care își dorește ceva anume. O jucărie după
care tânjește este un prilej bun pentru a se simți motivat să strângă singur bani pentru a și-o achiziționa. În
același timp, el învață că nu poate avea totul pe loc, ce înseamnă răbdarea și că anumite lucruri implica un
efort. Părinții sunt cei care îl ajută în acest plan și îl încurajează. Bineînțeles, tot ei sunt cei care îi vor da bani
pentru obiectul dorit, dar cu măsură și cu reguli. Copilul află că există o zi de salariu, în care primește sume
mai mărișoare de la ambii părinți și, de asemenea, că și el poate face anumite lucruri ce pot fi recompensate
financiar. În felul acesta, el va învăța că, la rândul lui, are anumite sarcini în cadrul familiei, fiind motivat cu
ajutorul unor mici recompense, nu doar de ordin material.
Cei mici sunt foarte receptivi când le spunem povești, identificându-se mai ușor cu personajele acestora.
Fie că vorbim despre inventarea unora dacă imaginația ne ajută, fie despre adaptarea unor povești cunoscute în
9 Ciumara T., Abordări locale ale educaţiei financiare, articol prezentat la conferinţa internaţională Through Cooperation –
Towards Sustainable Development, 21-22 iunie 2013, Universitatea Cooperatist-Comercială din Moldova, Chişinău

38 | 394
scurte povestiri din care cel mic să primească informația pe care dorim să i-o transmitem, acestea sunt mereu
binevenite. Din păcate, în cele mai populare basme nu se pune niciodată problema salariului, toate
personajele fiind prințese, regi, regine etc.
Uneori, anumite pretenții ale celor mici pot fi corectate prin oferirea de mai multă atenție din partea
părinților. Pentru ca să învețe valoarea banilor și pentru a aprecia ce înseamnă scump versus ieftin, este bine să
le prezentăm treptat monedele și bancnotele. Astfel, ei vor înțelege pentru început că monedele înseamnă mai
ieftin, iar bancnotele mai scump. De asemenea, odată ce au învățat cifrele, putem să citim prețurile cu ei și să
îi ajutăm să înțeleagă ce este scump.O întrebare cu care ne întâlnim destul de des este: „Mami, noi suntem
bogați?“ Cea mai corectă atitudine este aceea în care explicăm copilului ce înseamnă să fii bogat. Sunt copii
care au o casă mai mare sau jucării mai multe, dar în egală măsură copilul trebuie să învețe să valorizeze ceea
ce are și să considere bogăție faptul că nu îi lipsește nimic.
Foarte important și benefic este să îl educăm pe cel mic să îi ajute pe cei care au mai puțin decât el.
Astfel, putem strânge anumite jucării sau hăinuțe care nu îi mai vin, dar sunt în stare bună, pe care apoi să le
dăm împreună unor copii care provin din familii sărmane. Copilul va învăța ce înseamnă să fii generos, iar
bogăția nu se va raporta numai la cei care au resurse financiare nelimitate, ci și la cei care sunt privați și de
minimul necesar.
Interesul financiar trebuie lămurit, dar totodată este bine să subliniem și alte aspecte care sunt
mai importante decat banii. Banii sunt importanți, dar rostul și valoarea lor reală trebuie explicate
copilului de când arată primele semne de interes pentru acest aspect.

Particularitățile educației incluzive

Prof. Mărgărita Elena- Antoanela


Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea

În opinia mai multor autori, promovarea educaţiei incluzive/ integrate în şcolile din sistemul de
invaţămînt trebuie să aibă la bază următoarele principii-cadru:
- toţi elevii au dreptul să participe la toate activităţile incluse în programa şcolilor obişnuite;
- în timpul programului şcolar, personalul didactic şi de specialitate se va implica direct în susţinerea
pe toate căile a integrării maximale a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale;
- şcoala va trebui, printr-o serie de schimbări radicale în domeniul curriculum-ului, să vină în
întampinarea tuturor cerinţelor educaţionale ale elevilor, fără a leza demnitatea şi personalitatea acestora.
În Declaraţia de la Salamanca (1994) se stipulează:”Principiul fundamental al şcolii incluzive este că
toţi copiii trebuie să înveţe împreună, oricând acest lucru este posibil, indiferent de dificultăţile pe care aceştia
le pot avea sau de diferenţele care pot exista între ei”.
Educaţia incluzivă se defineşte prin următoarele particularităţi:
• susţine şi confirmă că toţi copiii pot învăţa şi au nevoie de o formă de sprijin pentru învăţare;
• urmăreşte să identifice şi să minimizeze barierele învăţării;
• este mai cuprinzătoare decât educaţia formală obişnuită cuprinzând: educaţia pentru familie, pentru
comunitate, alte oportunităţi de educaţie în afara şcolii;
• presupune schimbare de atitudini, comportamente, curriculum, care să satisfacă diversitatea copiilor,
inclusiv a celor cu C.E.S.;
• este un proces dinamic, care se dezvoltă continuu în funcţie de cultură şi context;
• este parte a strategiei de dezvoltare a unei societăţi incluzive.
Deci, în contextul actual naţional, educaţia incluzivă devine tipul de educaţie responsabil de asigurarea
dreptului la educaţie al tuturor copiilor, fără nicio discriminare şi, mai ales, de asigurarea unei educaţii de
calitate.
Realizarea educaţiei incluzive presupune:
• existenţa şi aplicarea principiilor incluziunii: principiul drepturilor egale, principiul nondiscriminării,

39 | 394
principiul egalizării şanselor în educaţie, principiul centrării pe copil, principiul intervenţiei timpurii,
principiul educaţiei de bază pentru toţi copiii, principiul asiguării serviciilor de sprijin, principiul
cooperării şi parteneriatului;
• punerea în aplicare a unei pedagogii incluzive, o pedagogie a diversităţii, care conţine în esenţa ei
atributele de a fi: pedocentristă, progresistă, personalizată, optimistă, socială, o pedagogie a iubirii;
• elaborarea unui curriculum “incluziv“, care să se definească prin flexibilitate şi diversitate: curriculum-
ul adaptat la nevoile copilului; diversitatea situaţiilor de învăţare şi a materialelor suportive;
metodologie didactică diversificată, interactivă, adecvată stilurilor şi tipurilor de învăţare diferite ale
elevilor; diversitate în evaluare: forme, metode, instrumente;
• crearea şi funcţionarea unui sistem de servicii de sprijin la toate nivelurile învăţământului: asistenţă
psiho-pedagogică (psiholog, logoped), asistenţă socială, medicală, sprijin în învăţare (învăţător/
profesor de sprijin).

Principiile incluziunii
Principiile generale pe care le propune educaţia incluzivă au în vedere următoarele patru formulări(
Asociaţia Naţională pentru educaţia cerinţelor speciale în Marea Britanie – NASEN, 1999):
1. Principiul drepturilor egale. Fiecare fiinţă umană are dreptul la o dezvoltare personală, socială şi
intelectuală şi trebuie să aibă asigurate ocaziile de a-şi desăvârşi potenţialul propriu de dezvoltare.
2. Principiul unicităţii. Fiecare fiinţă umană este unică în termeni de caracteristici, interese, abilităţi,
motivaţii şi nevoi de învăţare.
3. Principiul diversităţi. Sistemul educaţional trebuie astfel proiectat încât să ia în calcul şi să-şi asume
întreaga diversitate a persoanelor pe care le antrenează.
4. Principiul accesului şi participării. Toţi cei care au nevoi/ cerinţe speciale de învăţare şi/ sau
dizabilităţi ar trebui să aibă acces la o educaţie adecvată şi de calitate.
În sinteză, putem concluziona că principiile cheie ale incluziunii au în vedere următoarele concepte
fundamentale:
- valorizarea diversităţii;
- dreptul de a fi respectat;
- demnitatea fiinţei umane
- nevoile individuale ca cerinţe individuale;
- planificarea;
- responsabilitatea colectivă;
- dezvoltarea relaţiilor şi culturii profesionale;
- dezvoltare profesională;
- şanse egale.

Bibliografie

• Vrăşmaş Ecaterina), Strategiile educaţiei incluzive, în volumul “Educaţia integrată a copiilor cu


handicap”, coord. Verza, E. şi Păun, E., UNICEF, RENINCO, Editura Multiprint, Iaşi, 1998.

40 | 394
Educaţia financiară a tinerilor – realităţi
globale şi naţionale
Conf. univ. dr. Laura Pănoiu
Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din Piteşti

Indivizi de vârste diferite, cu un nivel de cultură şi educaţie economică diferit vin în contact, în viaţa
de zi cu zi, cu situaţii concrete ce necesită cunoştinţe financiare, ca urmare a rolurilor multiple ce le pot avea:
angajat – plătitor de impozit şi taxe, asigurat al sistemului de pensii private, deţinător de economii care trebuie
să îşi găsească surse potrivite de plasamente în raport cu aversiunea la risc, debitor sau creditor în relaţia cu
sistemul bancar. De asemenea, tinerii la sfârşitul perioadei studiilor liceale trebuie să ia decizia de continuare
a pregătirii profesionale şi de identificare, în acest caz, a surselor de finanţare a studiilor. Toate aceste decizii,
care au legătura cu lumea financiară presupun existenţa unor competenţe specifice, a unei capacităţi de a
înţelege şi utiliza cifrele, termenii financiari de bază, conceptele de risc şi diversificare a riscului, investiţie,
portofoliu financiar.
În general, educaţia este văzută ca o formă generatoare de valoarea în sensul în care dezvoltă competenţe
necesare pentru asigurarea unei angajabilităţi adecvate (Bayer p. et al, 1999,). Educaţia financiară, definită ca
un mix format din conştientizare, cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi comportamente necesare pentru a putea lua
decizii financiare solide şi pentru a obţine bunăstare financiară10 a devenit astăzi o modalitate de îmbunătăţire
a comportamentului financiar individual şi o componentă a politicilor educaţionale pe termen lung. Brown et
al (2013) arată că sporirea nivelului de competenţă financiară generează o mai bună înţelegere a modului de
funcţionare a sistemului bancar şi evidenţiază, printre altele, că existenţa unei educaţii financiare generează
o îmbunătăţire a comportamentului tinerilor în procesul de finanţare prin sistemul bancar, în sensul în care se
reduc restanţele la credite, la creditele auto, sau la cardurile de credit11.
La nivel global, OECD s-a implicat în dezvoltarea de activităţi care au ca finalitate creşterea nivelului de
educaţie financiară a populaţiei încă din anul 2002. De asemenera în 2008 a fost înfiinţată Reţeaua International
Network on Financial Education (INFE) care cuprinde experţi în educaţie financiară din 107 ţări şi 240 de
instituţii publice.12
Astfel, cele mai importante momente în ceea ce priveşte abordarea educaţiei financiare de către OECD
la nivel global sunt13:
2012 - Liderii G20 au aprobat principiile la nivel înalt privind strategiile naţionale pentru educaţia
financiară elaborate de OCDE / INFE.
2013 - Miniştrii de finanţe ai G20 şi guvernatorii băncilor centrale au realizat raportul „Avansarea
strategiilor naţionale pentru educaţia financiară” care monitorizează progresul realizat de guvernele principalelor
economii mondiale în punerea în aplicare a strategiilor naţionale de îmbunătăţire a educaţiei financiare.
2015 – se publică manualul politicilor OECD / INFE privind strategiile naţionale pentru educaţia
financiară. Manualul publicat în anul 2015 identifică următoarea situaţie cu privire la existenţa unor strategii
naţionale privind educaţia financiară (tabel nr.1)

Tabel nr.1
Situaţia implementării strategiilor naţionale privind educaţia
Statut Strategie Număr ţări Ţări şi Regiuni
Prima strategie este revizuită sau a 11 Australia; Republica Cehă; Japonia; Malaezia; Olanda; Noua
doua este în curs de implementare Zeelanda; Singapore; Republica Slovacă; Spania; Regatul
Unit; Statele Unite
10 OCDE/INFE, Principii la nivel înalt privind strategia naţională de educaţie financiară, 2012
11 Brown, Meta; van der Klaauw, Wilbert; Wen, Jaya; Zafar, Basit (2013) : Financial education and the debt behavior of
the young, Staff Report, Federal Reserve Bank of New York, No. 634
12 Cadrul general al iniţiativelor din domeniul educaţiei financiare a investitorilor, raport EFAMA
privind Educaţia financiară a investitorilor, martie 2014,
13 http://www.oecd.org/finance/financial-education/nationalstrategiesforfinancialeducation.htm

41 | 394
Este implementată prima strategie 23 Armenia; Belgia; Brazilia; Canada; Croaţia; Danemarca;
Estonia; Ghana; Hong Kong, China, India; Indonezia; Irlanda;
Israel; Coreea; Letonia; Maroc; Nigeria; Portugalia; Federaţia
Rusă; Slovenia; Africa de Sud; Suedia; Turcia
A fost creat design-ul primei strategii 25 Argentina; Chile; China (Republica Populară); Columbia; Costa
Rica; El Salvador; Franţa; Guatemala, Kenya; Kârgâzstan;
Liban; Malawi; Mexic; Pakistan; Paraguay; Peru; Polonia;
România; Arabia Saudită; Serbia; Tanzania; Tailanda; Uganda;
Uruguay; Zambia
Este planificată o strategie 3 Austria; Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; Filipine;
Ucraina; Zimbabue
Sursa: National Strategies for financial education, OECD/INFE Policy Handbook, 2015, p.1114
Alfabetizarea financiară este descrisă ca abilitatea de a folosi informaţiile şi competenţele dobândite prin
educare, în vederea gestionării resurselor financiare.15
La nivel global, există o serie de analize prin care s-a urmărit identificarea nivelului de albafetizare
financiară, de investiţii sau despre gestionare a datoriilor. Am ales să prezint rezultatele studiului Financial
Literacy Around the World dezvoltat de S&P în anul 2014 prin intervievarea a 150000 de persoane din 140 de
ţări. Alfabetizarea financiară a fost analizată pe baza răspunsurilor la întrebările prin care se analiza nivelul de
cunoaştere şi înţelegere a termenilor de rată a dobânzii, compoziţia dobânzii, inflaţia şi diversificarea riscurilor.
Ţările cu cele mai mari rate de alfabetizare financiară sunt Australia, Canada, Danemarca, Finlanda,
Germania, Israel, Ţările de Jos, Norvegia, Suedia şi Regatul Unit, unde aproximativ 65% din adulţi au
cunoştinţe financiare.
Nu este surprinzător că ratele de alfabetizare financiară diferă enorm între principalele economii avansate
şi cele emergente din lume. În medie, 55% dintre adulţi din economiile avansate majore - Canada, Franţa,
Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit şi Statele Unite - sunt educaţi din punct de vedere financiar. Dar chiar
şi în aceste ţări, ratele de alfabetizare financiară variază foarte mult, de la 37% în Italia până la 68% în Canada.
În schimb, în ​​principalele economii emergente - aşa-numitele ţări BRICS (Brazilia, Federaţia Rusă,
India, China şi Africa de Sud) - în medie, 28% dintre adulţi sunt educaţi din punct de vedere financiar. Diferenţe
există şi în aceste ţări, cu rate care variază de la 24% în India până la 42% în Africa de Sud.
Ratele de alfabetizare financiară variază foarte mult şi în Uniunea Europeană. În medie, 52% dintre
adulţi sunt educaţi din punct de vedere financiar. Danemarca, Germania, Olanda şi Suedia au cele mai ridicate
rate de alfabetizare din Uniunea Europeană: cel puţin 65% dintre adulţii lor au cunoştinţe financiare. Ratele
sunt mult mai scăzute în sudul Europei. De exemplu, în Grecia şi Spania, ratele de alfabetizare sunt de 45%,
respectiv 49%. Italia şi Portugalia au unele dintre cele mai scăzute rate de alfabetizare din sud. Ratele de
alfabetizare financiară sunt, de asemenea, scăzute în rândul ţărilor care au aderat la UE începând cu 2004.
În Bulgaria şi Cipru, 35% dintre adulţi au cunoştinţe financiare, iar România, cu 22%, are cea mai mică rată
din Uniunea Europeană.Cu acest scor, România se clasează pe locul 123 la nivel mondial (din 143 de state
analizate), în spatele unor state precum Republica Moldova (27%), Pakistan (26%) sau Rwanda (26%)16.
Pornind de la aceste rezultate apare, firesc, întrebarea ce facem noi în acest caz? Ce programe se
implementează în acest sens?
Răspunsul ar putea fi premiul pe care România l-a primit în anul 2017 de la organizaţia Child and
Youth Finance International17 la categoria CYFI Country Award în cadrul Global Inclusion Award 2017 pentru
proiectele de educaţie financiară destinate copiilor şi tinerilor care au avut ca principal obiectiv diminuarea
excluziunii financiare.
La nivel instituţiilor ce reglementează şi supraveghează sectorul financiar în România, respectiv
Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) şi Banca Naţională a României, au fost iniţiate şi derulate

14 http://www.oecd.org/daf/fin/financial-education/National-Strategies-Financial-Education-Policy-
Handbook.pdf
15 Ciumara T, Abordări locale ale educaţiei financiare, conferinţa internaţională Through Cooperation – Towards
Sustainable Development, 21-22 iunie 2013, Universitatea Cooperatist-Comercială din Moldova, Chişinău
16 http://cursdeguvernare.ro/harta-alfabetizarii-financiare-romania-se-afla-pe-ultimul-loc-in-uniunea-
europeana.html
17 o organizaţie non-profit fondată în Amsterdam care îşi propune să îmbunătăţească gradul de incluziune financiară şi
educaţia pentru integrarea în economie a copiilor şi a tinerilor, astfel încât fiecare copil, la absolvirea şcolii primare, să aibă cunoştinţe
financiare şi să fie capabil să-şi administreze un cont de economii. Lansată în 2012, mişcarea globală CYFI adresată tinerilor s-a
extins în mai mult de 140 de ţări din întreaga lume.

42 | 394
proiecte de educaţie financiară. Astfel, BNR în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale derulează, încă
din 2009, o serie de proiecte de sprijin a educaţiei financiare adresate18:
• Elevilor – “Să vorbim despre bani şi bănci”
• Studenţilor –Ziua porţilor deshise pentru studenţii economişti,
• Cadrelor didactice din învăţământul universitar – Academica.
ASF a realizat evenimente care au urmărit promovarea importanţei educaţiei şi incluziunii financiare în
rândul tinerilor în cadrul Global Money Week (GMK19). De asemenea, ASF a creat platforma asfromania.ro/
edu prin care se realizează sesiuni de educare financiară a tinerilor dar şi a părinţilor în domenii precum piaţa
de capital, asigurări şi pensii.
În concluzie, apreciem că menirea sistemului educaţional de a asigura tinerilor competenţele necesare să facă
faţă cerinţelor extrem de diverse ale piaţei muncii poate fi îndeplinită doar prin existenţa unui curriculum din
ce în ce mai adaptat, mai apropiat de schimbările induse de piaţă.

Bibliografie

• Brown, Meta; van der Klaauw, Wilbert; Wen, Jaya; Zafar, Basit (2013) : Financial education and
the debt behavior of the young, Staff Report, Federal Reserve Bank of New York, No. 634
• Bayaer P., Bernheim B.D., Scholz j.K., (1996) The effects of financial education in the workplace:
evidence from a survey of employers, NBER WORKING PAPER SERIES, 1996, p.1-39
• Ciumara T, (2013), Abordări locale ale educaţiei financiare, conferinţa internaţională Through
Cooperation – Towards SustainableDevelopment, 21-22 iunie 2013, p. Universitatea Cooperatist-
Comercială din Moldova, Chişinău
• Cadrul general al iniţiativelor din domeniul educaţiei financiare a investitorilor, Raport EFAMA
privind Educaţia financiară a investitorilor, martie 2014,
• Fernandes D., Lynch J., Netemeyer R., (2013) Financial Literacy, Financial Education and
Downstream Financial Behaviors, în Management Science, p.1-103
• Klapper L., Lusard A., Peter van Oudheusden, (2015), Financial Literacy Arround the World,
Standard &Poor`s
• National Strategies for financial education, OECD/INFE Policy Handbook, 2015
• OCDE/INFE, Principii la nivel înalt privind strategia naţională de educaţie financiară, 2012
• http://www.oecd.org
• http://www.bnro.ro
• http://asfromania.ro

18 http://www.bnro.ro/Proiecte-educationale-7872.aspx
19 GMK este o iniţiativă internaţională care urmăreşte să ofere tinerilor instrumentele necesare pentru
modelarea viitorului. În 2017 GMK a reunit organizaţii din peste 120 de ţări, 6 milioane de copii şi tineri

43 | 394
Educația financiară în România – oportunități
și provocări
Drd. Alin Istocescu
Banca Națională a României

Educația financiară se referă la toate informațiile, procesele și programele care vin să ofere ajutor,
în ceea ce privește dezvoltarea competențelor, consumatorului de produse și servicii financiar-bancare și
este privită cu tot mai mult interes în ultimii ani, ca urmare a dezvoltării rapide a piețelor financiare și a
modificărilor demografice, economice și politice.
Piețele financiare devin din ce în ce mai sofisticate prin apariția de produse și servicii financiare noi,
consumatorii având acum un acces mai larg la o varietate de instrumente de credit și de economisire furnizate
de grupuri financiare, de la bănci care au platforme on-line pentru facilitarea operațiunilor realizate de către
clienți la firme de brokeraj și alte insituții financiare.
Consumatorii au nevoie mai mult ca niciodată de un anumit nivel de pregătire financiară pentru a
evalua și compara voluminozitatea și complexitatea informațiilor despre diferitele produse financiare.
Fără un nivel adecvat de pregătire financiară, este posibil ca utilizatorii să nu poată achiziționa diferitele
produse și servicii financiare de care au nevoie și pot achiziționa, în schimb, produse si servicii financiare de
care nu au nevoie. Educația financiară poate contribui la bunăstarea individului și astfel îl poate ajuta să devină
mai bine informat în ceea ce privește produsele și serviciile financiare. Să devii mai bine informat din punct de
vedere financiar, implică, mai întâi, însușirea informațiilor (unde să găsești informația și cum să o folosești),
și apoi, procesarea acelor informații (înțelegerea și folosirea lor în scopul luării de decizii financiare mai bune,
cum ar fi cele de investiții sau economisire).
Creșterea interesului populației se poate face prin campanii de comunicare care să folosească mai
multe canale de distribuție. Acest lucru se poate transpune în crearea de campanii de comunicare în masă care
pot fi concentrate pe anumite teme și/sau grupuri țintă. Campaniile de informare a populației sunt punctul de
plecare al unui efort național de sprijinire a consumatorilor de către autoritățile publice. Acestea sunt folosite
ca un instrument pentru creșterea interesului consumatorului în ceea ce privește dobândirea de noi cunoștințe
economico-financiare, precum și pentru a realiza cât de importantă este educația financiară pentru bunăstarea
individului.
Gradul de alfabetizare financiară variază în funcție de educație și de nivelul veniturilor, dar studiile
arată că și consumatorii cu un nivel ridicat al veniturilor pot fi la fel de ignoranți pe probleme financiare ca cei
care au un nivel al educației mai scăzut, respectiv un nivel redus al veniturilor.
Însă, una dintre marile provocări ale educației financiare este aceea de a avea un consumator interesat
să dobândească o cultură financiară vastă.
Populația “nebancarizată”, acea parte a populației care nu are niciun fel de relație cu mediul bancar,
riscă să devină și mai exclusă din peisaj decât este în momentul de față. Având în vedere că există din ce în ce
mai multe decizii care au în vedere consumatorii, respectiv un număr din ce în ce mai mare de tranzacții care
implică folosirea unui cont bancar, acei indivizi care nu fac parte din populația educată financiar se află într-un
mare dezavantaj.
Populația educată financiar ajută la creșterea operării eficiente a piețelor financiare complexe.
Prin abilitatea lor de a compara particularitățile riscului și ale profitului pentru diferite produse oferite de
anumiți intermediari financiari (precum și diferențierea costurilor implicate), consumatorii educați financiar
sporesc competiția. În plus, prin cererea de produse care să fie dezvoltate pentru nevoile lor, consumatorii
încurajează furnizorii să dezvolte produse și servicii noi, astfel stimulând competiția din piețele financiare,
inovarea și creșterea calității. Utilizatorii educați financiar sunt mai predispuși la economisire și reușesc să
economisească mai mult decât cei nebancarizați. Creșterea economiilor asociată cu creșterea nivelului
de educație financiar-bancară ar trebui să aibă efecte pozitive asupra nivelului investițiilor și asupra
creșterii economice.
În plus, educația financiar-bancară poate fi folosită și în scopul îmbunătățirii gradului de protecție a
consumatorului. Consumatorii educați financiar se pot proteja mai eficient împotriva unor abuzuri sau pot

44 | 394
denunța eventuale comportamente necorespunzătoare ale intermediarilor financiari către autorități și se pot
asigura că sectorul financiar are o contribuție de efect la creșterea reală a economiei și la reducerea sărăciei.
În economia românească, care este încă o economie emergentă, furnizarea de informații consumatorilor
și instruirea acestora în ceea ce privește modul de funcționare a piețelor financiare pot ajuta țara noastră să
obțină cât se poate de mult din experiența piețelor aflate în curs de dezvoltare.
Educația financiar-bancară oferă o serie de beneficii pentru consumatorii de toate vârstele, indiferent
de venitul acestora. Pentru tinerii adulți, proaspăt intrați pe piața muncii, aceasta poate furniza instrumetele
necesare pentru administrarea bugetului și pentru economisire, astfel încât cheltuielile și datoriile să poată
fi ținute sub control. Educația financiară poate ajuta familiile să-și disciplineze comportamentul financiar,
astfel încât să economisească pentru a achiziționa o casă sau pentru educația viitoare a copiilor.
Educația financiară îi poate ajuta pe cei cu venituri scăzute să realizeze cât se poate de mult cu puținul
pe care îl au, cum să economisească și să îi ajute să evite costurile ridicate ale tranzacțiilor financiare practicate
de instituții nefinanciare. Pentru acei consumatori care au un buget alocat investițiilor, educația financiară
poate furniza atât o înțelegere avansată a noțiunilor de bază, cât și a unor informații specifice care fac referire
la avantajele și dezavantajele anumitor tipuri de investiții.
În ultimii ani, nevoia de educație financiar-bancară a devenit indispensabilă. Aceasta trebuie realizată
de la vârste mici, chiar de la grădiniță, pentru ca individul să se familiarizeze cu conceptele și mecanismele
economice și trebuie gândită în așa fel încât să se plieze pe nivelul de studii al fiecărui individ și să-l ajute
pe acestea să înțeleagă oportunitățile și riscurile piețelor financiare, modul în care trebuie să fie realizată o
investiție, respectiv să înțeleagă mai bine produsele și serviciile financiare și bancare.
Este clar că lumea este într-o continuă schimbare și că piețele financiare se modifică foarte rapid,
presiunile competitive cresc, apar pe zi ce trece noi tehnologii. Aceste schimbări vor afecta într-un fel sau
altul atât instuțiile financiare, cât și pe cele financiare nebancare. Nu vom ști exact unde ne vor duce aceste
schimbări tehnologice, dar trebuie să privim situația cu optimism și calm.
Educația influențează major viața indivizilor în foarte multe feluri. Oamenii care au aptitudini și
expertize limitate tind să aibă oportunități de angajare foarte restrânse și perspective economice mai sumbre,
iar persoanele care părăsesc timpuriu școala sunt predispuse la riscuri foarte mari de excluziune socială și este
foarte puțin probabil ca aceștia să participe activ în decizii importante care se iau cu privire la bunul mers al
societății.
Educația este unul dintre punctele cheie al politicilor Uniunii Europene, în sensul că nivelul de educație
a rezidenților poate avea un impact major în ceea ce privește facilitarea angajării, de unde rezultă o reducere
a riscului de sărăcie, prin furnizarea aptitutidinilor și expertizelor necesare pentru ca aceștia (rezidenții) să se
poată adapta mai ușor în societate și pe piața muncii, care se află într-o continuă mișcare și într-o schimbare
foarte rapidă. Prin dezvoltarea creativității, antreprenoriatului și inovării, educația este un factor care poate
contribui la crearea de locuri de muncă noi și la creșterea durabilă și sustenabilă a societății. Astfel de eforturi
se vor dovedi extrem de importante pentru o economie sustenabilă, durabilă și bazată pe cunoaștere.
Mai mult, dincolo de considerațiile pragmatice, educația este una dintre marile valori ale societății,
prin prisma faptului că aceasta permite o mai bună înțelegere a lumii în care trăim.

45 | 394
Educație financiară prin noile tehnologii
informatice
Prof. Ciochină Luisa
Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului, Râmnicu Vâlcea
Prof. Apostol Doinița
Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea

Noua eră digitală determină un nou tip de abordare a fenomenului educaţional prin intermediul
noilor tehnologii ale comunicării şi informaţiei. Astfel, resursele tehnologice devin, în condiţiile societăţii
informatizate, un act de identitate pentru orice instituţie, comunitate sau ţară. Globalizarea informaţiei se
transformă în realitate, toate resursele intrând într-o relaţie de subordonare cu World Wide Web, cu Internet-ul.
Cultura și educația financiară poate fi înțeleasă prin folosirea noilor tehnologii virtuale ce conferă
deprinderi utile pentru tinerii aflaţi în plin proces de şcolarizare, procesul de învăţare fiind accesibil şi interactiv
Putem spune că educatia financiara este procesul prin care dobândim cunoștințe, aptitudini și abilități
care ne permit să luăm decizii mai bune în ceea ce privește gestionarea resurselor noastre, să facem analize pe
baza informațiilor corecte și să știm cui să cerem ajutor și sfaturi pentru a obține mai multe beneficii din banii
noștri, iar informatica vine în ajutorul obținerii acestei surse de infomații .
Instrumentele dezvoltate de programe aplicative, marcate de design specializat, oferă un standard
accesibil şi global de prezentare a cunoştinţelor de specialitate. Învăţarea interactivă prin formule specializate
de tip e-learnig este o variabilă necesară în planul valorizării educaţionale financiare.
Alfabetizarea financiară trebuie începută încă din grădiniță. Elevii dețin abilități de lucru cu calculatorul
care sunt exersate de timpuriu. Nenumărate studii au demonstrat faptul că principalul motiv pentru care oamenii
se luptă cu dificultățile financiare este acela că au trecut prin sistemul de învățământ preșcolar fără să învețe
mai nimic concret despre bani. Cu cât educația financiară începe de la o vârstă mai fragedă, cu atât rezultatele
vor fi mai vizibile pe termen lung. Copiii trebuie să înțeleagă ideea de limită (de pildă, distincția dintre ceea ce
își doresc și ceea ce este posibil), ideea de amânare (nu tot ce este posibil este posibil imediat, sunt dorințe a
căror realizare necesită suportarea unui anume grad de frustrare) sau cea de valoare (legată în primul rând de
efortul necesar pentru a obține satisfacerea unei dorințe).
Educația financiară are la bază dezvoltatea capacității de a înțelege cum funcționează banii în lume:
cum cineva reușește să-i câștige, cum acea persoană îi gestionează, cum îi investește (se transformă în mai
mult) sau cum o persoană poate dona bani pentru a-i ajuta pe alții. Mai precis, se referă la setul de competențe
și cunoștințe care permite unei persoane să ia decizii eficiente și bazate pe informații, în privința resurselor
financiare.
Odată cu evoluţia tehnologiei a evoluat şi accesul la produsele financiare complexe. În prezent
poţi accesa produse financiare fără să te prezinţi la instituţiile care le oferă. De aceea trebuie să fii sigur că
înţelegi produsele pentru care optezi şi să te asiguri că generaţiile tinere, care au acces nelimitat la tehnologie,
conştientizează importanţa educaţiei financiare.
Există software specializat și dezvoltat pentru inițierea școlarilor în educația financiară. Acesta
dezvoltă gîndirea logică, memoria, capacitățile cognitive și procesele imaginative, bazate prin descoperire și
joc. Categoriile de programe grafice vizează dezvoltarea deprinderilor specializate în rândul tinerilor, dincolo
de bariere lingvistice sau de altă natură existente.
O altă categorie de surse de educare, respectiv bibliotecile virtuale şi enciclopediile online, acestea
reprezintă instrumente aplicate de tip educaţional online. Modelul de comunicare online a creeat un suport
alternativ de învăţare.
Banii sunt importanți, dar rostul și valoarea lor reală trebuie explicate copilului de când arată primele
semne de interes pentru acest aspect.
Fie în joacă, fie cu o poveste, fie prin mici responsabilizări sau jocuri, fiecare părinte va găsi cea mai
potrivită metodă de a lămuri și, implicit de a educa propriul copil.
Comețul electronic, cărțile de credit, metodele de plată sunt exemple electronice de folosire a banilor,

46 | 394
iar școala, familia trebuie îi ajute pe copii să își contureze o imagine completă despre bani, cea mai importantă
resursă financiară.
Comerţul electronic este un concept integrativ ce desemnează o gamă largă de servicii suportate pentru
procesele de afaceri, incluzând poşta electronică, cataloagele electronice, sisteme suport pentru preluarea de
comenzi, logistică şi tranzacţii
În prezent plăţile cu ajutorul cărţilor de credit (credit card), banilor electronici (e-cash), cecurilor
electronice sau al cardurilor inteligente (smart card) sunt principalele metode de plată folosite în comerţul
electronic.
Printr-o educație și o cultură corectă aceștia pot cunoaște modul în care banii sunt percepuți, câștigați,
cheltuiți cu chibzuință, economisiți, investiți, donați în scop caritabil sau împrumutați.

Bibliografie

• Pilat, F.V., Deaconu, S., Popa, S., Radu, F.; Introducere în Internet, Ed. Teora, Bucureşti, 1995
• Jalobeanu, M., Internet: Informare şi instruire: paşi în lumea comunicaţiilor, Ed. Promedia Plus,
Cluj-Napoca, 1995
• Ligia Georgescu Goloșoiu, Educație financiară – Banii pe înțelesul copiilor, Manual.
• https://www.gandeste-pozitiv.ro/categorie/educatie-financiara/page/3/

,,Să vorbim despre bani și bănci”- proiect educațional


al BNR derulat în județul Vâlcea
Prof. Trăistaru Gabriela
Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea

Banca Naţională a României în colaborare cu Ministerul Educației Naționale derulează, începând


din 2011, Proiectul Să vorbim despre bani şi bănci, dedicat educaţiei financiare la nivelul învăţământului
preuniversitar. Prin acest proiect se urmăreşte însuşirea de către elevi a unor noţiuni economice de bază şi a
unui vocabular financiar-bancar prin folosirea unor metode formale şi non-formale de educaţie.
Principalele tematici educaţionale promovate se referă la: economisire, credit, dobânda;istoria monedei
naţionale;principalele atribuţii, rolul şi funcţiile băncii centrale; criteriile şi stadiul procesului de convergenţă
a României către zona euro.
În județul Vâlcea, proiectul a debutat în anul școlar 2014 – 2015, continuând până astăzi, timp în care
au fost implicati 1622 de elevi, de nivel primar, gimnazial și liceal, din 27 de unități școlare, atât din mediul
urban cât și din mediul rural, distribuite pe întreg teritoriul județului (fig.1)

47 | 394
Situatia participării elevilor, pe ani școlari, este redata în graficele de mai jos:

48 | 394
Din analiza graficelor de mai sus, se constată o creștere treptată a numărului de elevi implicați în
proiect, dovadă a receptivității elevilor față de această temă precum și parteneriatului dintre specialiştii din
cadrul Agenției Argeș a BNR și cadrele didactice, deosebit de important atât pentru înțelegerea, multiplicarea
şi fixarea informaţiilor oferite, cât şi pentru dezvoltarea în continuare a unor activităţi educaţionale comune.
Activitățile educaționale s-au desfășurat la sediile unităților de învățământ, atât în cadrul programului
„Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun”, cât și în timpul orelor de dirigenție sau a celor dedicate
activităților extrașcolare lunare și au constat în expuneri și proiecții video referitoare la activitatea, funcțiile
și istoria băncii centrale, istoria banilor și a monedei naționale, explicarea unor noțiuni de bază economico-
financiare (credit, depozit, inflație), precum și în vizionarea unor filme educaționale, cu accent pe monedele și
bancnotele aflate în circulație și elementele de siguranță ale acestora. Materialele pot fi consultate și utilizate
la clasă, pe site-ul http://www.bnro.ro/Produse-educationale.
De asemenea, au avut loc vizite la sediul central al BNR dar și la sediul sucursalelor şi agenţiilor BNR
ale grupurilor de elevi însoţiţi de cadre didactice din ciclul primar și gimnazial. Cu această ocazie participanţilor
le-au fost oferite cărţi de specialitate, broşuri şi pliante de prezentare, precum şi alte materiale de informare cu
privire la istoria şi activitatea instituţiei dar și materiale puse la dispoziție de Comisia Europeană referitoare la
elemente de siguranta ale bancnotelor euro si alte brosuri informative.
Această tip de educaţie abordat prin proiectul ,,Să vorbim despre bani și bănci” stimulează, prin
activităţi bine structurate, luarea deciziilor legate de bani pentru elevi. Ghidarea copiilor în alegeri simple le va
oferi experienţa şi încrederea pentru luarea propriilor decizii pe măsură ce cresc, fapt care îi reponsabilizează
şi îmbunătăţeşte capacitatea lor de a funcţiona cu succes în anii adolescenţei şi maturităţii lor. Procesul de
luare a deciziilor consolidează controlul asupra vieţii lor şi le dă putere. Pe măsură ce copiii cresc, ei devin
capabili de a selecta cele mai bune dintr-un număr mai mare de alternative.

Bibliografie

• www.bnr.ro
• Date statistice- ISJ Vâlcea

49 | 394
Managementul structurilor și evenimentelor
sportive
Prof. Bîrzan Iuliana Claudia
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea

În sens larg, termenul „management” exprimă un ansamblu de reguli și principii de conducere a unei
activități în condiții specifice, de gestionare eficientă a unor resurse existente, pentru atingerea unor finalități
/ obiective prestabilite. Știința/teoria managementului reprezintă condiția primară pentru practicarea unui
management de calitate, eficient, rațional, creativ, orientat spre succes, dezvoltare și îndepărtat de empirismul
primar al desfășurării unei activități. Altfel spus, managementul științific, rațional, ca aplicație a științei
manageriale, reprezintă „ansamblul proceselor prin care toate elementele teoretico-metodologice furnizate de
știința managementului sunt operaționalizate în practica socială.” (Nicolaescu, 1993,p. 52).
Complexitatea acestor dimensiuni ale managementului teoretic și practic, în tendința lui de a deveni
de calitate, performant, eficient, democratic, uman, se reflectă chiar și în limbajul specific utilizat. Deși
termenul are rădăcină latină, sensul său actual vine din limba engleză și caracterizează activitatea ce constă
în coordonarea și conducerea unui serviciu, a unei instituții, întreprinderi sau organizații. Managementul
corelează cu alți termeni conecși: administrare ( ansamblu de operații statice pentru evidența/gospodăria
resurselor , bunurilor, lucrurilor), gestionare ( parte a conducerii - păstrarea , mânuirea bunurilor, a resurselor
încredințate), organizare (parte a managementului , vizând structurarea activității și resurselor, relațiilor),
coordonare, îndrumare, antrenare.
Managementul educației are în vedere teoria și practica , știința și arta proiectării, organizării,
coordonării, evaluării, reglării elementelor activității educative, a resurselor ei, ca activitate de dezvoltare
liberă, integrală, armonioasă a individualității, conform idealului educațional.
Managementul educațional este o concepție integrativ explicită, o atitudine, o metodologie de acțiune
orientată spre obținerea succesului în educație, cuprinzând un ansamblu de principii și funcții, de norme și
metode de conducere prin intermediul cărora se asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ.
Managementul strategic educațional este o formă de conducere modern, axată pe anticiparea
schimbărilor și modificărilor ce trebuie operate în cadrul organizației școlare și în interacțiunile acesteia cu
mediul în care funcționează, pentru a evita producerea unor situații în care serviciile oferite de organizație să
devină depășite, în neconcordanță cronică cu schimbările propuse.
În teoria și practica managementului serviciilor educaționale, strategia cuprinde următoarele
elemente fundamentale:
• Misiunea organizației ( misiunea școlii, misiunea instituției educaționale);
• Scopurile / țintele strategice – stabilite în funcție de diagnoza stării prezentate a organizației, de
misiunea acesteia și de viziunea echipei manageriale;
• Abordări strategice – căile privilegiate de acțiune, concepute pe baza competențelor și resurselor
existente, dar și a experienței anterioare și a culturii organizației;
• Categoriile de resurse- disponibile și anticipate;
• Bugetul de timp – sau termenele de aplicare ( date de început și de sfârșit, date intermediare,
etape), care sunt în conformitate cu gradul de complexitate a țintelor strategice și cu conținutul
opțiunilor strategice. În general, o strategie se elaborează pentru un ciclu de învățământ, fapt care
solicită stabilirea unor etape intermediare (nu mai mici de un an) pentru facilitarea monitorizării și
evaluării procesului de realizare a scopurilor. Detalierea termenelor la nivel de luni, săptămâni sau
chiar zile va fi făcută în planurile operaționale de implementare a programelor;
• Analiza și studiul pieței – determină prin ce anume noile oferte și servicii educaționale, oferite ca
urmare a implementării strategiei, satisfac nevoile potențialilor beneficiari și sunt superioare celor
furnizate de către concurenți. Astfel se poate stabili efectivitatea aplicării conținutului strategiei,
care se măsoară prin rezultate specifice și palpabile, atât produse, cât și efecte.
Ca etape esențiale în dezvoltarea unei strategii, au fost identificate:
a. Diagnoza mediului intern și extern al organizației – care fundamentează strategia și, în special,

50 | 394
țintele și opțiunile strategice;
b. Elaborarea strategiei;
c. Implementarea strategiei prin planuri și programe operaționale.

a.Diagnoza mediului intern și extern al organizației – se referă în special la analiza nevoilor


indivizilor, grupurilor și ale comunității în general, prin raportare la situația concretă a comunității
și la resursele disponibile în comunitate. Diagnoza se referă atât la mediul intern al organizației,
cât și la mediul extern ( cel imediat , apropiat – cuprinde factorii de mediu care afectează direct
funcționarea organizației; cel imediat, depărtat – cuprinde factorii de mediu care nu influențează
decât indirect organizația).

Formele principale de diagnoză și de analiză a nevoilor sunt:

• Analiza informațiilor de tip cantitativ – numărul probabil de potențiali beneficiary ai ofertelor


și serviciilor educaționale, vârsta ecestora, date cantitative despre mediul de proveniență al
beneficiarilor ( structura ocupațională, rata șomajului, rata delincvenței etc.), situația spațiilor și
starea clădirilor , nivelul de dotare cu diverse resurse material și tehnologice, date referitoare la
personal, dacă toate posturile sunt sau nu ocupate, dacă ocupanții posturilor au nivelul de calificare
cerut etc.;
• Analiza informațiilor de tip calitativ – relațiile dintre diferite categorii de personal, ambianța din
cadrul organizației, date calitative referitoare la mediul de proveniență al beneficiarilor, calitatea
personalului ( inclusive nivelul de calificare), modul de comunicare în organizație, calitatea și
circulația informațiilor, calitatea managementului etc.;
• Cunoașterea grupurilor de interese – domeniile în care acționează ( cunoaștere extrem de utilă în
proiectare, când se pot anticipa diferite surse de conflict) ;
• Analiza complex a comunității – identificarea componentelor comunitare ( dimensiuni fizice,
sociale, economice, politice și evoluția lor ), explorarea nevoilor și problemelor comunitare,
relația dintre organizație și comunitate ( dacă și în ce măsură serviciile acesteia satisfac anumite
nevoi comunitare, ce nevoi comunitare sunt nesatisfăcute și de ce), integrarea organizației în
strategia comunitară ( dacă aceasta există) și activitatea concretă privind identificarea problemelor
comunitare, analiza resurselor, elaborarea politicilor, programelor și planurilor concrete în vederea
rezolvării acestor problem, realizarea efectivă a acțiunilor și evaluarea impactului comunitar al
programelor derulate;
• Analiza scopurilor actuale ale activității organizației – măsură ân care acestea răspund nevoilor
individuale, de grup și comunitare, dar și măsura în care respect standardele naționale;
• Analiza PEST(E) și analiza SWOT – prin care sunt sintetizate o serie întreagă de informații utile
în dezvoltarea unei strategii.
Analiza de tip PEST(E) – presupune o radiografie a aspectelor referitoare la:
• Contextul politic – se referă cu precădere la politicile sociale, educaționale, de sănătate etc.
promovate în societate la nivel național, regional sau local și mai puțin la distribuția puterii între
diferitele partide politice;
• Contextul economic – se referă la resursele existente la nivelul analizat ( național, regional sau
local): dacă există expansiune sau recesiune economică, ce ramuri economice sunt prioritare și
ce resurse pot oferi ele organizației sau instituției care face analiza, care este dinamica forței de
muncă, care e nivelul mediu al câștigurilor, care este puterea de cumpărare a populației ;
• Contextul social – se referă atât la existența problemelor sociale ( cum ar fi șomajul, sărăcia,
delincvența, starea de sănătate a populației etc. și la modul în care acestea sunt abordate , la nivel
național, regional și local, cât și la poziția diferitelor grupuri de interese față de problematica
socială existentă;
• Contextul tehnologic – se referă la posibilitățile de utilizare a noilor tehnologii: dacă există în zonă
posibilități de accesare a surselor media, dacă există dotare cu aparatură eficientă, infrastructura
zonei, facilități de transport etc.;
• Contextul ecologic – este un domeniu mai recent, apărut ca o consecință a erei industrializării;

51 | 394
se referă la calitatea mediului și la felul cum aceasta influențează calitatea vieții oamenilor
dintr-o anumită regiune, la implicațiile factorilor de mediu asupra apariției unor afecțiuni sau
asupra creșterii gradului de risc în rândul populației ( elemente de sanogeneză), la aspect privind
alimentația populației, gradul de poluare etc.
B. Elaborarea strategiei – presupune parcurgerea următoarelor etape:

• Descrierea contextului social general la nivel regional și local – o sinteză a informațiilor rezultate
din diagnose și analize de nevoi care servește la identificarea resurselor strategice și a șintelor
strategice ;
• (re)formularea misiunii organizației – un enunț sintetic prin care se exprimă motivul fundamental
pentru care organizația există și iși desfășoară programele în comunitate;
• Stabilirea scopurilor proiectului de dezvoltare instituțională – derivate din misiune, aceasta
reprezintă finalitățile care vor fi atinse sau intențiile majore care vor fi realizate prin proiect.
• Definirea opțiunilor strategice și formularea strategiei - constau în identificarea căilor principale de
acțiune, urmată de definirea categoriilor mari de resurse necesare atingerii scopurilor formulate, de
stabilirea termenelor și a etapelor în atingerea finalităților strategice și de identificarea principalelor
rezultate așteptate;
• Stabilirea programelor – acestea sunt sisteme unitare și coerente de activități care servesc atingerii
finalităților strategice pe baza opțiunilor strategice.
C. Implementarea strategiei: planificarea operațională – se referă la stabilirea unui plan operațional,
întocmit pentru fiecare activitate, cuprinzând următoarele elemente:

• obiectivele
• resursele umane, financiare, material, informaționale etc.
• responsabilitățile și termenele
• indicatorii de evaluare / de performanță
Metoda cadrului logic ( Logical Framework Approach – LFA ) - are la bază un instrument de
planificare și management folosit pentru proiectele de dezvoltare instituțională.Această metodă sintetizează
într-un format standard următoarele categorii de informații:
• Ce încearcă să realizeze proiectul propus;
• Cum iși propune să facă asta;
• Ce elemente sunt necesare pentru ca succesul proiectului să fie asigurat;
• Prin ce metode se poate măsura evoluția proiectului;
• Ce riscuri / problem pot să apară.
Metoda cadrului logic, ca abordare managerial, facilitează parcurgerea unui process de gândire și
clarificare a ceeea ce intenționează să se aplice în cadrul unui program de dezvoltare instituțională, presupune
un sistem de analiză a problemelor și a nevoilor la nivel organizațional, realizarea unei ierarhii mijloace -
scopuri,selectarea celei mai potrivite strategii de implementare a activităților de dezvoltare instituțională și
sublinierea elementelor de care depinde succesul proiectului.Rezultatul acestei abordări analitice îl reprezintă
matricea logică sau cadrul logic, care însumează ceea ce urmărește să realizeze respectivul proiect, care sunt
ipotezele – cheie și cum vor fi monitorizate și evaluate output-urile , precum și impactul activităților planificate.
Matricea logică este un document simplu care oferă o privire de ansamblu asupra factorilor – cheie
implicați în proiect și arată, într-un mod simplificat, dacă proiectul va fi un succes sau un eșec. Acest document
poate fi modificat pe parcursul întregului ciclu de viață al unui proiect pentru a identifica systematic obstacolele
și schimbările referitoare la atingerea outputurilor și a obiectivelor.
În structura matricei logice întălnim o serie de termini specifici:
• Descrierea proiectului
• Indicatorii
• Mijloace de verificare
• Ipotezele
• Obiectivul general
• Scopul
• Obiective specifice
• Outputurile? Inputurile

52 | 394
• Logica vertical/logica orizontală
Consider că este esențial să citim, să aprofundăm și să aplicăm un managemt educațional eficient și de
calitate, pentru că, ne-am asumat cu demnitate, responsabilitate și dragoste statutul de educator , de formator
educativ al unei generații deschise către modern, cunoaștere și evoluție.
Respectând și aplicând cu rigurozitate pașii unui management educațional modern, cu toții vom evolua
pozitiv: beneficiari direcți, elevi, indirecți, părinți, comunitate, societate.
O școală fără un management performant, nu poate fi ea însăși performantă.

Bibliografie

• Gherguț, A. (2007), „Management general și strategic în educație”,Editura Polirom, București.


• Iosifescu , Ș (2000a), „ Manual de management strategic și proiectare”, Editura Corint, București.
• Iosifescu,Ș (200b), „Manual de management educațional pentru directorii de unități școlare”,
Editura ProGnosis, București.
• Nicolescu, O. (1993), „Ghidul managerului eficient”, Editura Tehnică, București.
• Stănescu, M. (2001), „Management educațional”, ANEFS, București.

Cele 10 reguli de aur ale lui Warren Buffett cu


privire la bani
Prof. Șandru Valeria
Casa Corpului Didactic Vâlcea

(Warren Buffett 2015, foto: Google)

Când vine vorba despre sfaturi, multimiliardarul american Warren Buffett este printre cei mai pitorești.
În 2008 a fost numit de către Forbes ca cel mai bogat om din lume (își schimba periodic locul 1 cu Bill
Gates) Iată câteva date care merită menționate :
– la 13 ani și-a completat prima declarație de venit,
– la 14 ani a cumpărat o mica ferma cu bani strânși din vânzări de ziare,
– locuiește în aceeași casă mică cu 3 camere pe care a cumpărat-o acum 50 de ani în Omaha când s-a
însurat. Casa nu are un zid sau un gard de protecție,
– este un băutor înrăit de Cola (Cherry Coke mai exact, cam de 5 ori pe zi),
– își cumpără mașini second-hand pentru a economisi bani,
– deși deține cea mai mare companie aeriana privata din SUA, nu călătorește niciodată cu avionul,
– ”Berkshire Hathaway” deține 63 de companii; scrie o singură scrisoare, o singură dată pe an către
directorii acestor companii cu instrucțiuni despre direcția pe care trebuie să o aibă pentru anul următor; nu tine
ședințe sau conferințe cu ei si nu îi presează cu telefoane;
– îi place să cumpere acțiuni când toți vând și să vândă când toți cumpără;
– în 1988 a început sa cumpere acțiuni Coca-Cola, ajungând acum sa dețină aproape 7% din companie;

53 | 394
– îi place să liciteze pe e-bay, în 2006 și-a vândut mașina pe e-bay;
– în 2007 a scos la licitație un prânz cu el; suma finală a ajuns la 650.00 $; banii s-au dus spre organizații
caritabile;
– și-a anunțat copii că nu îi vor moșteni averea; 83% din banii lui au fost donați fundației caritabile a
lui Bill Gates,
– nu are un computer și nu a folosit NICIODATA un calculator de birou; doar pix si hârtie;
– nu are adresa de e-mail;
– site-ul companiei pe care o deține, Berkshire Hathaway, arată atât de urât pentru ca Buffet n-a vrut
sa dea bani pe design.
„Nu e mare lucru să prevezi Potopul. Dar să construiești o Arcă, asta da, e ceva!”, spunea el într-o
conferință. Sfaturile lui Buffett sunt afirmații de bun simt economic, dar pe care foarte puțini dintre noi le
pun în practica, deși le intuiesc. Iată mai jos o sinteză a recomandărilor făcute de unul dintre cei mai bogați
oameni din lume.
Regula nr 1: Niciodată să nu pierzi bani
La prima vedere, acest lucru pare să contrazică un alt sfat dat tot de Buffett: „Dacă nu poți asista cu
calm la un declin cu 50% al propriilor acțiuni atunci nu ai ce căuta în ringul bursier”. În realitate însă, nu e
nicio contradicție între cele două sfaturi. Între a vedea cum acțiunile scad și a pierde bani e totuși o diferență.
Când Buffett recomanda să eviți a pierde bani, el se referă la pierderile de bani cash, iar explicația primului sfat
poate fi găsită în abordarea lui Buffett în materie de investiții. Mulți investitori care vor să facă bani pe bursă
se concentrează pe potențialul de creștere: „Cotația acțiunii X poate reveni la perioada ei de glorie de acum
un an” sau: „Cotația acțiunilor mele ar putea urca până la prețul Y”. Buffett începe prin a întreba ce ar putea
merge prost. „Există un risc de afaceri care ar putea duce la căderea întregii afaceri? „ Buffett nu e interesat
pur si simplu de potențialul de creștere, cat de potențialul motiv pentru care afacerea ar putea eșua.
Regula nr 2: Nu uita niciodată Regula nr.1
Regula nr 3: Obține cât mai multă valoare la un preț cât mai mic
Prețul este ceea ce plătești. Valoarea este ceea obții. Au fost multe situații în care Buffett a cumpărat
acțiuni la companii care se aflau în momente delicate, în care prețul lor a scăzut temporar datorită unor
scandaluri. Așa a procedat cu una dintre cele mai cunoscute investiții ale sale. În anul 1963 compania American
Express a fost victima unui scandal de proporții (scandalul ulei pentru salată) și consecința a fost scăderea
prețului acțiunilor de la 60$ la 35$ în numai două luni. Aceasta scădere i-a atras atenția lui Buffett care a
început să analizeze datele financiare ale companiei. Apoi, a vrut să vadă care e percepția clienților în legătura
cu aceste probleme. S-a dus la un restaurant în Omaha, orașul unde locuiește, s-a așezat în spatele casei de
marcat și a stat acolo o seară întreagă. A observat cum majoritatea clienților și-au achitat mâncarea folosind
cardul American Express. A fost suficient pentru a lua decizia să cumpere. A achiziționat acțiunile cu 35$ iar
după patru ani le-a vândut la prețul de 185$, marcând un profit de peste 500%!
Regula nr 4: Formează-ți obiceiuri sănătoase cu privire la bani
„Ne comportam așa cum suntem obișnuiți să o facem”, a declarat Buffett întru-un discurs ținut în fața
studenților de la Universitatea din Florida. Urmarea? De multe ori, lanțurile acestor obiceiuri sunt prea ușoare
pentru a le simți și devin în timp prea grele pentru a le rupe. Obiceiurile se pot schimba și, cu cat o faci mai
din timp, cu atât mai bine, spune Buffett. „Cred că cea mai mare greșeală este de a nu învăța că economisirea
trebuie să devină un obicei”, a spus Buffett.
Regula nr 5: Evită datoriile de pe cardul de credit
Trăind pe carduri de credit și împrumuturi nu vei ajunge bogat. Sfatul lui Buffett este să faci afaceri
fără să intri în datorii. Dobânzile cardurilor de credit sunt foarte mari, ajung uneori la 20-21%. Dacă eu aș
împrumuta bani la dobânzile astea, aș fi un om falit, mai spune Buffett.
Regula nr 6: Pastreaza-ti permanent o rezerva de cash
Dacă vrei să ai o securitate financiară rezonabilă, păstrează-ți întotdeauna o rezervă de cash la îndemâna.
„Banii cash sunt pentru o afacere ca oxigenul pentru un individ. Nu îl bagi în seama câtă vreme e prezent, dar
când iți lipsește, e groaznic.
Regula nr 7: Investește în tine
„Investește în tine cât de mult poți. Ești propriul tău activ și cel mai important dintre toate”, spune
Buffett. „Orice ai investi în tine, ți se va întoarce înapoi de zece ori”, mai spune omul de afaceri. Și, spre
deosebire de alte active și investiții, nimeni nu îți poate lua înapoi ceea ce ai învățat. Pe scurt, citești, discuta,

54 | 394
află cât mai multe despre bani, finanțe, pensii, orice te interesează. Va fi numai în avantajul tău.
Regula nr 8: Învață despre bani
Unul dintre cele mai mari riscuri este acela de a investi în ceea ce nu cunoști. Ori, riscurile trebuie
minimizate. Auto-educa-te în mod activ despre finanțele personale. Du-te la culcare mai inteligent decât atunci
când te-ai trezit.
Regula nr 9: Întoarce societății o parte din câștigurile tale
„Dacă faci parte dintre cei mai norocoși 1% dintre oameni, asta te face dator să te gândești la ceilalți
99%”, a declarat Buffett, la o strângere de fonduri în 2007. Fă acțiuni de voluntariat, donează, contribuie la
cauze sociale. Pe scurt și păstrând proporțiile, contribuie și tu, așa cum face fondatorul Facebook, la cauze
nobile.
Regula nr 10: Gândește-te la bani ca la un joc pe care îl ai de jucat multă vreme de acum încolo
„Cineva stă la umbră astăzi, pentru că a plantat acolo un copac cu mult timp în urmă”, a spus Buffett
odată - și este perfect adevărat. Plantarea și apoi cultivarea în prezent a semințelor succesului financiar te va
face să te bucuri mai târziu de „umbră», ferindu-te de canicula și disconfort. O astfel de viziune pe termen lung
a banilor este esențială. Într-o scrisoare a sa din 2014, el scria că oamenii ar trebui să investească gândindu-se
la un orizont de timp de peste un deceniu.
Miliardarul american Warren Buffett găsește întotdeauna cuvintele potrivite și face predicțiile cele mai
exacte atunci când vine vorba de investiții, afaceri și criză economică. Poate de aceea președinții americani,
fie ca a fost George Bush, Bill Clinton sau Barack Obama, s-au sfătuit în repetate rânduri cu omul de afaceri.

Bibliografie

• http://www.hotnews.ro/stiri-scoaladebani,
• http://www.succesdublu.ro/warren-buffet.

Despre personajele avare din literatură

Prof. Diaconescu Cristina


Casa Corpului Didactic Vâlcea

Pentru scriitori avariția a fost un motiv des întâlnit, în jurul căruia s-au costituit opere importante în
literatura română, dar și în cea universală.

Avariție, un cuvânt care provine din limba latină,


înseamnă zgârcenie, lăcomie, dorința de a avea o avere imensă,
de a păstra și înmulți totul. Desigur că în această ecuație
intervine și egoismul, simțul care te reține de la a împărți și cu
altul. Avarul nu își iubește semenii, se simte mereu în pericol
alături de alți oameni și caută să își înmulțească averea prin
orice mijloace.
Harpagon, personajul din lucrarea lui Moliere, Avarul,
face parte din tipologia celor pentru care averea are întâietate.
Trăiește în condiții inoportune pentru un burghez, impunând
același regim și copiilor săi. Din dorința de a păstra averea își
căsătorește fiica cu un bătrân și fiul cu o văduvă, evitând astfel
grija zestrei. Totuși, păstrează o urmă de trai specific oamenilor
din clasa de sus: are servitori şi caleaşcă, deşi servitorii sunt
prost îmbrăcaţi, iar caii de la caleaşcă înfometaţii, dă mese
acasă atunci când interesele o cer.

55 | 394
Motivul avariției este întâlnit și în poemul dramatic scris de Pușkin. Cavalerul zgârcit deține în pivniță
lăzi frumușele de aur, iar el trăiește ca ultimul muncitor dintre muncitori, locuind într-o cameră neîncăpătoare
și hrănindu-se cu resturi de mâncare. Fiului său, tânăr plin de calităţi, nu-i dă niciun ban, silindu-l să ducă o
viaţă în umilitoare sărăcie. Își dublează statutul de avar în momentul în care fiul său îi cere să-și îndeplinească
rolul de tată, iar acesta din urmă îl acuză că vrea să-i fure averea și chiar să-l ucidă.
Gobseck, personajul creat de Balzac, trăiește în epoca de afirmare a burgheziei franceze. Scriitorul
îi prezintă în amănunt locul și mediul în care trăiește, dar îl abrutizează în momentul în care dă în vileag un
detaliu: are avere imensă, dar vrea ca lumea să nu-l știe bogat. Nu trăiește în condiții josnice precum celelalte
personaje, dar și-a „câștigat” eticheta de bătrân econom cu gesturile unui avar.
Un subiect dezbătut și în literatura română, îl avem în prim-plan pe moș Costache Giurgiuveanu,
eroul avar din opera lui George Călinescu, Enigma Otiliei. Un personaj cu o fire slabă, care a moștenit averea,
nici vorbă să o dobândească, dar care este urmărit de o frică imensă, astfel că își tine banii doar la saltea și nu
la bancă, se bâlbâie și are rețineri atunci când sunt oameni în preajma sa. Gesturi care îi subliniază statutul de
avar și în egală măsură îl dezumanizează.
Să nu-l uităm pe Hagi-Tudose, din nuvela cu același nume scrisă de Barbu Șt. Delavrancea. Pentru
a sublinia trecerea de la plăcerea de a aduna bani până la avariție în toată regula, scriitorul prezintă viața
personajului de la etapa copilăriei până la bătrânețe. Astfel că, Hagi ajunge să dețină o prăvălie cu personal
redus, pe care-l supraveghează cu sfințenie, iar sursa averii sale e chiar avariţia care depăşeşte orice limită
omenească. Și el intră în categoria personajelor care se privează de lucrurile normale (locuință, mese modeste,
imbracăminte) pentru a strânge avere, pentru a înmulți…și nicidecum a cheltui. Pe tot parcursul vieții nu și-a
întemeiat o familie, deoarece o considera ca fiind o cheltuială în plus.
Tot la capitolul personaje avare din literatura română intră și Mara, opera și protagonistul cu același
nume. Mara, deși este o femeie care prețuiște banul, nu se sfiește de la a cumpăra și a trăi o viață decentă.
Banul o obsedează, dar nu-i întunecă judecata, nu-i impune niciun fel de privațiune. În cazul Marei există o
proporţie egală de zgârcenie şi afecţiune maternă cu care își îngrijește copiii.
Un subiect dezbătut de marii scriitori, o trăsătură atribuită multor personaje, dintr-un timp și spațiu
complet diferite. Avariția – un vechi motiv literar pe care o să-l întâlnim mult timp în cărți, iar partea realistă
din mine zice că și în societate, din păcate!

Educaţia financiară a copiilor- importanţă şi


mijloace de realizare
Lect. univ.dr. Popa Ionela
Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din Pitesti

1. Introducere
Educaţia financiară a copiilor are rolul de a-i învăţa despre valoarea banilor în raport cu celelalte valori
ale vieţii economice, sociale şi personale, precum şi despre moralitate în câştigarea şi cheltuirea banilor.
Preţuirea muncii, ca singură sursa generatoare de venituri, trebuie să inducă respectul pentru banii câştigaţi şi
necesitatea planificării modului în care aceştia sunt cheltuiţi.
Prin intermediul educatiei financiare, copiii dobândesc cunoştinţe, aptitudini şi abilităţi care să-i ajute
să se pregăteasca pentru gestionarea bugetului personal.
2. Importanţa educaţiei financiare pentru copii
Educația financiară are la bază dezvoltatea capacității de a înțelege cum funcționează banii în lume:
cum cineva reușește să-i câștige, cum acea persoană îi gestionează, cum îi investește (se transformă în mai
mult) sau cum o persoanp poate dona bani pentru a-i ajuta pe alții. Mai precis, se referă la setul de competențe
și cunoștințe care permite unei persoane să ia decizii eficiente și bazate pe informații, în privința resurselor
financiare.
Putem spune că educaţia financiară este procesul prin care dobândim cunoştinţe, aptitudini şi abilităţi

56 | 394
care ne permit să luăm decizii mai bune în ceea ce priveşte gestionarea resurselor noastre, să facem analize
pe baza informaţiilor corecte şi să ştim cui să cerem ajutor şi sfaturi pentru a obţine mai multe beneficii din
banii noştri.
Importanţa educaţiei financiare rezidă din următoarele:
• Învăţând diferenţa între nevoi şi dorinţe, copiii învaţă să prioritizeze cheltuielile şi să economisească
pentru achiziţiile de mare valoare sau pentru obiectivele pe termen lung.
• O educaţie financiară sănătoasă îi va ajuta să ia decizii financiare bine informate, să înţeleagă cum
funcţionează produsele financiare şi să facă diferenţa între varietatea de instrumente financiare,
pentru a putea alege soluţia cea mai potrivită pentru nevoile lor.
• Educaţia financiară îi ajută să îşi însuşească noţiuni de planificare financiară şi să îşi organizeze
finanţele şi viitorul.
• Educaţia financiară contribuie la creşterea numărului de adulţi cu un comportament financiar
responsabil şi are impact asupra evoluţiei economice a întregii societăţi.
• Educaţia financiară le dă posibilitatea să devină adulţi responsabili şi independenţi financiar.
• Oamenii cu un nivel de educaţie financiară crescută au şanse mai mari să aibă succes în viaţă.
1. Mijloace de realizare a educaţiei financiare
Deprinderile pe care le câştigăm în primii ani de viaţă nu se pierd niciodată. Pornind de la această
axiomă, putem aborda necesitatea de a educa copiii de mici să aibă o viaţă financiară sănătoasă. Educaţia
financiară a copiilor este în aceeaşi masură importantă pentru ei cum este spălatul pe dinţi sau mâncatul
sănătos.
Educația financiară este un subiect foarte important în viața fiecăruia dintre noi, de aceea cu cât mai
devreme aceasta va fi învățată vom deveni mai avantajați în viața cotidiană.
A. Familia este primul loc în care copiii aud vorbindu-se despre bani, de aceea este
important să începi educaţia financiară a copilului tău în familie.
Educația financiară trebuie învățată începând cu perioada când copilul își dă interesul, încă de acasă.
Părinții trebuie să fie primii ghizi ai lumii financiare, cei care îi vor învăța ce înseamnă banul și cum acesta este
câștigat. Abordarea subiectului trebuie să fie simplu și trebuie să fie pe înțelesul celor mici. Limbajul trebuie
adaptat conform nivelului intelectual al copilului, astfel încât acesta să înțeleagă în cuvinte simple, mesajul
cheie al discuției. Cei mici sunt foarte receptivi atunci când li se spun povești, identificându-se mai ușor cu
personajele acestora.
Una dintre cele mai răspândite metode de a învață ce este banul și chiar metoda de a câștiga banii
încă de mici este recompensa. Unii părinți își plătesc copii pentru unele lucruri banale, precum ar fi aranjarea
jucăriilor sau chiar curățenia în cameră. Aceste obiceiuri utile îi vor învăța pe copii să devină mai responsabili
și îi va încuraja să muncească pentru a primi marea recompensă.
Educatia financiară se face explicând copilului de când este mic ce înseamnă banii, ce putem face cu
ei, cum îi putem cheltui chibzuit şi cum pot fi câstigaţi în mod corect. Părinţii fac bine să-şi încurajeze copiii
să înveţe să cumpere conştient, nu impulsiv sau doar pentru că au văzut acel lucru la televizor, sau pentru că
îl au colegii. Ideea este să înţeleagă ce îi aduce acel obiect, ce nevoie îi împlineşte. Totodată, părinţii trebuie
să gestioneze înţelept problema banilor de buzunar. Rolul acestora este să îl ajute pe copil să experimenteze
prima relaţie cu banii, dar trebuie ajutat/sfătuit cum să îi folosească. Bugetul alocat nu trebuie să fie o povară
financiară pentru părinţi. Ei trebuie să stabilească, împreună cu copilul, care este suma pe care o va primi
zilnic, săptămânal sau lunar, explicandu-i-se şi pentru ce sunt aceşti bani.
B. Grupul de prieteni
O alta metodă utilă este jocul Monopoly, care l-a scurt timp după lansarea sa a devenit unul dintre cele
mai populare și utile jocuri financiare pentru copii. Prin joc copii vor înțelege valoarea banilor, cum aceștia
se câștigă și chiar cum să îi înmulțească prin logică și gândire. Monopoly a apărut în anul 1934 în momentul
de culme al Marii Depresiuni și de atunci a devenit unul dintre cele mai populare jocuri financiare din lume.
C. În şcoli există posibilitatea introducerii unei discipline opționale “Educația financiară”,
ce are drept scop formarea unei viziuni corecte economice și crearea unui plan competent de gestionare
a banilor în rândul copiilor.
Țările membre ale Uniunii Europene la inițiativa Comisiei Europene au introdus în școlile

57 | 394
primare programul “Educația financiară” care propune educarea consumatorilor încă de la o vârstă
fragedă și mai propune dezvoltarea receptivității elevilor pentru domeniul financiar. De regulă programul
este elaborat cu Banca Centrală a țării respective cu scopul de a reglementa cursurile pentru acest program.
România a introdus acest program încă în anul 2010 și acesta este predat în clasele a 3-a și/sau a 4-a. Subiectele
predate sunt opționale și doar clasele ce l-au ales îl vor studia. Programul se referă la proveniența banilor,
apariția băncilor și rolul lor în societatea contemporană, schimbul valutar, cum se câștigă și se gestionează
banii, unde și cum se investesc banii, cardul, cecul bancar și ce este creditul bancar.
Întâlnirile cu experții din domeniul financiar le poate dezvălui copiilor noțiunile de educaţie financiară
de bază . În cadrul acestor întâlniri elevii au posibilitatea să participe la un ciclu de lecții deschise organizate
de către bănci sau reprezentanţi ai mediului de afaceri cu scopul promovării educației financiare a tinerilor
elevi. În cadrul acestor lecții sunt împărtășite experiențele proprii și sunt oferite răspunsuri la întrebările
tinerilor despre gestiunea corectă a finanțelor personale, oportunităţile de economisire şi investire etc.
2. Concluzii
Copiii care deţin cunosţinte financiare vor continua procesul de informare şi vor deveni adultii care vor
lua decizii importante, cum ar fi achiziţia unei case, în cunoştinţă de cauză. Educaţia financiară îi va ajuta sa
anticipeze eventuale situaţii neprevăzute, să investească în mod inteligent şi să economisească. De asemenea,
vor fi avizaţi privind eventualele tentative de fraudă, cu cardurile, în cazul plăţilor şi vor apela la măsurile de
siguranţă necesare pentru evitarea acestora. În concluzie, programele de educaţie financiară a copiilor dezvoltă
şi antrenează comportamentele financiare responsabile ale adulţilor de mâine.

Bibliografie

• Gary S. BECKER, Comportamentul uman. О abordare economică, Editura All, Bucureşti, 1994
• Ligia Georgescu – Goloşoiu - „Educatie financiara” - Banii pe intelesul copiilor-auxiliar curricular
(clasele I-IV)
• Ligia Georgescu – Goloşoiu - Caietul elevului „Educatie financiara” - Banii pe intelesul copiilor-
auxiliar curricular (clasele I-IV)

Personaje literare – eroi ai culturii şi civilizaţiei


române
Prof. Achim Manuela Ioana
Liceul Tehnologic „Oltchim” Râmnicu Vâlcea

Că literatura este o artă este deja un loc comun. La fel este şi axioma că prin studiul literaturii în
şcoală se formează personalităţi şi caractere frumoase. Cel puţin aşa ar trebui să se întâmple; aşa am învăţat
la şcolile înalte, aşa ne impune şi programa: Disciplina Limba şi literatura română are un rol deosebit de
important în formarea personalităţii elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare „pentru a
face faţă cerinţelor societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere şi pentru a le facilita accesul postşcolar la
învăţarea pe toată durata vieţii“ (Memorandumul asupra învăţării permanente, 2002) - stă scris în începutul
notei de prezentare a programei de liceu, ciclul inferior. Pentru ca în ciclul superior al liceului să se accentueze
acest rol: dezvoltarea competenţei culturale a elevilor, ceea ce implică un demers de contextualizare istorică
şi culturală a fenomenului literar. De asemenea, prin studiul limbii şi al literaturii române se urmăresc valori
şi atitudini care să contribuie la formarea unei personalităţi autonome a elevilor, capabile de discernământ
şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze propriile opţiuni, dotate cu sensibilitate estetică, având conştiinţa
propriei identităţi culturale şi manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică20.
Dacă poate sau nu literatura română să facă asta, ne propunem să analizăm în cele ce urmează.
Răspunsul scurt ar fi DA, poate, dar în fapt este profesorul de limba şi literatura română cel care are

20 Cf. Anexei nr. 2 la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3.252/13.02.2006, programa de limba şi literatura română.

58 | 394
sarcina de a face în aşa fel încât să se poată. Şi trebuie să reuşească în limitele canonice date. Plecând de la
sintagma aşa nu.
Adică trebuie să formeze personalităţi autonome, dar care să deţină valori (măcar cele esenţiale, cele
pe care de mii de ani şi morala creştină le tot impune: să nu furi, să nu ucizi, să nu râmneşti la bunul altuia
etc.). Cu alte cuvinte trebuie să reuşească în demersul său să formeze oameni frumoşi în limitele canonice
care nu impun exemple de oameni frumoşi, cel puţin nu printre personajele principale. E drept totuşi şi că,
dacă personajele sunt avari, hoţi, mincinoşi, ideea poetică este una de tipul după faptă şi răsplată. Deci se
încadrează în sintagma aşa nu.
Iar personajele care sunt totuşi frumoase şi curate, bune şi cinstite, demne de a fi date exemplu,
ajung în cele din urmă măcar triste, dacă nu chiar de compătimit. Astfel determinând copiii să nu încerce să
le urmeze exemplul, căci până la urmă fericirea este un drept, iar dreptul este cel puţin egal cu obligaţia (de a
fi corect). Şi ar fi destul un singur exemplu: cât de tristă şi îmbătrânită înainte de vreme a devenit Tincuţa din
Viaţa la ţară în Tănase Scatiu de Duiliu Zamfirescu, şi cum a murit blestemând bătrânul ei tată, spre deosebire
de Tănase Scatiu care a crescut văzând cu ochii hrănindu-se din neputinţa lor.
Dar nu este singurul exemplu.
Programa examenului de bacalaureat pentru disciplina limba şi literatura română are în vedere faptul că
elevul va dovedi dobândirea unor competenţe corelate cu anumite conţinuturi, dar textele suport prin analiza
cărora va dovedi el acest fapt nu sunt lăsate la libera alegere a profesorului, ci sunt precizaţi anumiţi autori
canonici.
Dacă aceştia sunt cei mai valoroşi sau cei mai de recomandat autori în condiţiile în care ne propunem
să creştem oameni adevăraţi din copiii frumoşi care ne trec pragul, este o altă discuţie. Acum ne propunem să
vedem cum am putea să împlinim acest deziderat cu autorii pe care îi avem în listă. Şi anume: Ion Creangă,
I.L.Caragiale, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, George Călinescu, Marin
Preda21, pentru a ne limita doar la prozatori.
Răspunsul este cel menţionat şi mai sus: DA, poate, dar în fapt profesorul de limba şi literatura română
este cel care are sarcina de a face în aşa fel încât să se poată. Şi trebuie să reuşească în limitele canonice date.
Plecând de la sintagma aşa nu.
De exemplu, în romanul Enigma Otiliei, George Călinescu ne propune să urmărim în acţiune mai
multe personaje, care se încadrează de altfel şi în tipologia umană a epocii, a Bucureştiului de atunci, dar sunt
cât se poate de actuale, dintre care le menţionăm aici pe cele mai potrivite pentru a nu fi luate drept exemplu.
Mai ales ca nici autorul nu sugerează în text că ar fi primit vreo pedeapsă divină.
1. Costache Giurgiuveanu este avarul ipohondru
Un pivot al romanului, acest erou cu psihologia sa de avar, controlează şi conflictul financiar şi pe
cel erotic, între Felix şi Otilia. Zgârcenia lui moş Costache este îndulcită de sentimentul patern pe care îl
manifestă faţă de Otilia, un sentiment însă care nu se realizează, fiind repetat umbrit de teama pentru averea
lui, pe de o parte, dar, pe de altă parte, afecţiunea faţă de ,,fefetiţa” sa apare şi ca o compensaţie morală pentru
averea mamei Otiliei, pe care şi-a însuşit-o fără vreo formă legală, doar prin drept familial, fapt ce a cauzat
moartea acesteia şi care determină acum starea materială a Otiliei. El refuză să-i dea lui Felix bani din banii
lui, moşteniţi da la părinţi, îl îngrozeşte costul unei reţete pentru el, pentru sănătatea lui, amână sine die
înfierea Otilei şi depunerea banilor pentru aceasta, considerând că banii sunt mai în siguranţă sub saltea.
Tentativa de a nu-l primi pe Felix, deşi îi este unchi şi tutore - adică administrator al averii acestuia până
la majorat - îl defineşte ca Harpagon, precum şi furtul meschin din veniturile acestuia, sau de la Pascalopol.
Nici în afaceri nu este mai inteligent, ,,chivernisând” prin cumpărarea de material demolat, mai ieftin, pentru
chirii tort mai mari. Mănâncă lacom la masa oferită de un fost chiriaş devenit proprietar, dar aproape nu-i dă
bani Marinei pentru mâncarea în casă.
Prin acest personaj autorul romanului condamnă şi societatea epocii, care a generat oameni cu asemenea
vicii dezumanizante, pentru că Giurgiuveanu este totuşi produsul lumii contemporane lui.
2. Aglae Tulea este baba absolută
Aglae Tulea, sora lui Costache, numita sugestiv ,,vipera”, ,,vrăjitoare”, ,,baba absolută” este asemenea
lui definită de dorinţa de a se îmbogăţi, mai cu seamă moştenindu-i banii. Un chip de asemenea grotesc, în
acord cu pizma sufletească. Jignitoare şi dispreţuitoare cu cei din jur, Aglae este dominată de ură şi de răutate.

21 Cf. Anexei nr. 2 la OMEN nr. 4.923/29.08.2013.

59 | 394
Un avar adevărat pentru care banul este scopul vieţii, asociat cu obsesia posesiunii averii lui Giurgiuveanu. De
aceea ea se instalează în casa fratelui ei, după primul atac al bolii, o ocupă strategic, dar se acoperă treptat de
ridicol, pentru că rămâne mofluză. Chiar şi copiii devin pentru acest erou obiectul de interes, nu de dragoste,
doar în măsura în care aceştia au şansa realizării materiale prin realizarea unui mariaj fericit/corect - criterii
unice ale unei familii burgheze decadente.
3. Stănică Raţiu este arivistul escroc
Arivist fără niciun scrupul moral şi escroc locvace, cu un patos al discursului ocazional, instantaneu,
rezultatul unei experienţe câştigate şi pe care o repetă cu orice ocazie. Obiectivul urmărit este banul, pe care
nu se sfieşte să-l ceară de la oricine, pentru cele mai lacrimogene motive mincinoase. Avocat fără procese care
îşi exercita talentul în sânul familiei şi în cercul prietenilor sau cunoscuţilor.
Este cel mai malefic spirit întruchipat în roman pentru că este răul conştient şi deliberat, este un erou
activ, dinamic, agent al schimbării destinelor, un parvenit tipic secolului al XX-lea, este profitor, imoral,
demagog vehement, escroc sentimental, are darul relaţiilor sociale, oferă sfaturi, colportează veşti, într-
un aparent joc al gratuităţilor, în realitate, arivistul asteapta momentul favorabil atacului pe drumul spre o
poziţie socială şi politică superioară. În codul său de viaţă, banul este valoarea supremă. Căsătorit cu Olimpia,
gravitează în jurul averii lui Costache alături de clanul Tulea. Deşi nu concepe un plan, o stratagemă de
parcurs, eroul aşteaptă la coup du grace/tunul care să-i schimbe cursul vieţii.
Se adaugă insistenţa, spiritul intrigant, isteţimea, insolenţa, este predestinat prin structură şi trăsături
unei reuşite sigure. Îi fură banii bătrânului provocându-i moartea, dar printr-o mare artă a disimulării se arată
pătruns de evlavie la înmormantare. Îmbogăţit, o părăseşte pe Olimpia şi se căsătoreşte cu Georgeta; a fost
chiar prefect într-o scurtă guvernare, este proprietarul unui block-haus şi patronează tripouri şi cercuri de
morfinomani.
Stanică Raţiu este şi el un produs al societăţii capitaliste româneşti, încadrându-se în seria tipologică
reprezentată de Dinu Păturică, Tănase Scatiu, Gore Pirgu şi Iancu Urmatecu.

Bibliografie

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Enigma_Otiliei
• https://www.tpu.ro/educatie/funda
• http://www.autorii.com/scriitori
• http://www.bookblog.ro/recenzii

Cultura financiară - cheia asigurării creșterii


și stabilității economiei europene
Prof. Georgescu Maria
C.J.R.A.E. Vâlcea

Îmbunătățirea culturii financiare a populației și înțelegerea asigurărilor vor juca un rol important în
susținerea creșterii economice și a depășirii provocării semnificative a pensiilor cu care se confruntă, potrivit
Insurance Europe, Federația europeană de asigurare și reasigurare.
Creșterea gradului de conștientizare al oamenilor, de la o vârstă fragedă, cu privire la riscurile și
oportunitățile financiare îi vor putea ajuta să ia decizii informate asupra produselor financiare ce răspund
nevoile lor. Acest subiect important a fost evidențiat în cadrul Global Money Week 2016, o campanie anuală
globală de conștientizare financiară pentru copii și tineri. Michaela Koller, directorul general al Insurance
Europe, a declarat: ”Având în vedere provocările economice semnificative la nivelul societății europene, este
important ca oamenii de toate vârstele să dețină abilități de educație economică și de planificare pentru a-și
evalua nevoia de protecție financiară.
Educația privind aspectele financiare și ale asigurărilor va putea permite oamenilor să facă alegeri

60 | 394
informate care le vor oferi o viață mai prosperă aceasta contribuind, în cele din urmă, la creșterea economică.
Asigurătorii europeni s-au angajat să continue să joace un rol important în dezvoltarea și promovarea inițiativelor
din domeniul educației financiare și de asigurări la nivel european.” Industria de asigurări europeană este deja
angajată într-o gamă largă de inițiative de creștere a nivelului de educație financiare și înțelegere a asigurărilor
de către populație.
Gradul de alfabetizare financiară și economică rămâne o problemă nerezolvată în România. Sistemul
bancar actual nu poate spera la clienți informați, capabili de decizii în cunoștință de cauză, dacă nu intervine,
as putea spune “brutal”, în educarea publicului larg. Educația financiară a copiilor și dascălilor a pornit.
Formarea angajaților în sucursale s-a intensificat, dar încă nu oferă “confort sporit” clienților.
Cine îi educă pe vechii și noii clienți?
România a pornit ofensiva educațională financiară a copiilor în 2007. În România, Ligia Goloșoiu,
specialist de la Banca Națională a României, a pus la punct manuale și CD-uri dedicate educației financiare. A
pus bazele unui proiect de educație financiară care se dovedește motorul schimbării, obliectivul fiind să ajungă
în toate școlile și grădinițele din România. Doar așa vom avea viitori clienți informați, demni și fericiți.
Marea dezbatere națională pe tema dării în plată a relevat, din nou, lispa educației financiare. Subiectul
a acaparat mass-media dar mai ales viața clienților implicați. S-a vorbit despre educație financiară, publicația
online www.BankingNews.ro scriind constant și susținând pe cat posibil acest “must”. Am spus că educația
financiară trebuie să devină de importanță națională.
În tot acest timp, luni bune de dezbatere pe tema dării în plata, lumea a stat în loc. Debitorii nu sunt
interesați de astfel de subiecte, ba mai mult nu înțeleg în nici un fel demersul făcut de BNR prin Ligia Goloșoiu
și aduc injurii încercărilor de a-i educa pe urmașii clienților actuali. “Spălare pe creier” este termenul pe care
actualii debitori îl folosesc, în grupurile organizate de pe rețeaua de socializare Facebook, când află informații
despre dorința BNR și a băncilor comerciale de a dezvolta educația financiară în școli și grădinițe.
Vorbim de acei debitori care au ales să se împrumute ”monedele exotice”, respectiv franci elvețieni, să
acceseze credite pe termen lung fără o înțelegere a conceptelor financiare. Sunt clienții din statisticile absolut
demolatoare ale studiului Gallup, din care a reieșit că 78% dintre români sunt analfabeți financiar. Acești
clienți își transferă incultura financiară copiilor lor.
Potrivit unui studiu realizat de Erste Group la jumătatea anului 2015, principala sursa de educație
financiară a tinerilor din România rămâne familia, cu peste 90% din procente.
Mai nou, mulți clienți consideră că sunt deja educați financiar. Dacă au avut un “conflict” cu banca,
dacă știu să ceară detalii, știu unde găsesc informații pe o pagină din contract, știu să se uite cât au de achitat
la finalul perioadei de creditare, debitorul român se consideră deja “expert financiar”.
Banii sunt importanți, iar rostul și valoarea trebuie explicate copilului. Este important ca aceștia
să prețuiască banii, să știe să-i cheltuiască și să-i investească.

Bibliografie

• http://www.bankingnews.ro/educatie-financiara-banci-bnr.html

61 | 394
Role Play Activities to Give Your Students a Tasty
Slice of Real-life English
Prof. metodist Stăncuț Ioana
Casa Corpului Didactic Vâlcea/ Școala Gimnazială Măgura, Mihăești

“Can I get a slice of pizza, please?”


“I’ve been a professional tiger tooth cleaner for 10 years.”
Have you ever heard phrases like these come out of your students’ mouths? You can spark interesting
conversations by introducing role play into your lesson plans, a cool way to bring the real world to your
students—with some added twists for fun, of course.
The English speaking practice they will receive is paramount to their overall success both in and
outside of the classroom.
So to get you started, i have put together four practical role play activities that will build your students’
confidence and communication skills.

1. A Slice of American Style


In this activity, you will turn your ordinary classroom into a bustling city pizza shop. What do most
travelers and business people do when they go to places like Chicago, New York or even Los Angeles? They
get a slice of American pizza.
Many pizza shops across the United States boast the culture of that region and embody the American
lifestyle. Conversations can be had, and assimilation into a culture is directly linked to food.

Here’s a hearty slice of this food culture role play activity:


• Find out what your students know. Ask your class what they have seen or experienced when it
comes to a pizza shop. They may have already seen one on television or in a movie, or have visited
one themselves. This is a great warm-up exercise to get all the good stuff out before you get the
role play activity cooking.
• Create the pizza shop. Next, have your students stand up and begin moving desks and chairs
around in order to turn the classroom into a pizza shop. Depending on class time, you can also do
this before class. Bring in some empty pizza boxes and aprons. You may even have some luck and
get a pizza shop to sponsor your activity, which means free pizza after the exercise!
• Give out the scripts. Some students will be workers, others will be diners at a table or two, and
some will enter the shop for a quick slice and soda. You can give each student a script to serve as a
rough guideline during the role play. You can also have students change roles and practice different
communication throughout. For example, the worker would ask questions and the customer will
explain what they want. Definitely allow a lot of improvisation during the activity.
• Teach specific vocab. As the activity unfolds, you can chime in and give more real-life examples
of situations. For example, the unique vocabulary you would hear in a pizza place. Words including
slice, pie, red sauce, pepper flakes and fountain soda are all great to touch on.
This activity will work on skills such as communication, collaboration, ordering, taking an order,
writing, giving direction and building much needed confidence.
2. A Night out on the Town
One day, your students will find themselves in a new town or city where English is the primary language.
One aspect of seeing new places, whether it is for travel or business, is going out at night to socialize.
This can be a daunting experience for your students, since this means sparking up conversation in
an informal way with new people in English. Give your students the confidence and know how before this
moment arrives.
Here is a footloose example of this night out role play activity:
• Get the stereotypes and past experiences out on the dance floor.Some of your students may have
already had a night out in an English-speaking country, and their anecdote may be helpful for their

62 | 394
classmates moving forward. You could even share a story of your own. Some students may have
“Saturday Night Fever” as their reference for a night out, so it’s important to make sure they know
what they can really expect.
• Assign roles. Before dimming the lights and turning up the music, give your students the roles they
will be playing in this role play. Some will be bartenders, servers and patrons, and you could even
make one student the DJ. Again, it is important to have a lot of room for improvisation so your students
can get creative. For example, Student A will be a person in town on business, and they need to strike
up a conversation with Student B.
• Interact with your students. You will also be a patron during this activity, floating and sparking up
conversation with your students’ characters. Roles will be switched and everyone in the class will get
an opportunity to be someone new. You could even add a theme to your role play activity, such as New
Year’s Eve, St. Patrick’s Day or another English-speaking holiday or big event like the World Series
or the Superbowl.
The skills involved in this role play activity include communication, striking up conversation, building
confidence, explaining one’s self, and asking/answering improvised questions. Much of the conversation in
this role play activity will also require quick-witted English thought and response, an essential aspect for a
night out on the town.
3. Bizarre Job Interviews
This one is a fun and exciting exercise your students will love. There is an informal mix up to this
otherwise formal role play activity. In many cases, job interview role play activities are discussed in class or in
ESL textbooks, but this activity puts an exciting spin on the more traditional activity. The jobs your students
interview for will be those of a more bizarre nature. This will evoke more English thought, and force your
students to go off script from the usual interview questions and answers.
Let’s take a closer look at the bizarre employment opportunities this activity involves:
• Cover background knowledge about strange jobs. Ask your students as a class about a few jobs they
may have had, or possibly some bizarre jobs they may have heard about. This promotes imagination,
creativity and will serve as a great warm-up activity. You can even share a bizarre job of your own,
or of a friend. Maybe you or someone you know spent a summer as a kiwi picker in New Zealand, or
cleaned cages at the zoo.
• Give out the roles. You will need to have made a few worksheets for each job interviewer ahead of
time. A fun twist is to let the interviewer know which job the interviewee will be interviewing for, but
to keep the interviewee in the dark until the activity begins. For example, let’s say Student A has a list
of questions to ask Student B, the interviewee. Student A might read, “How did you hear about the
position for tiger tooth cleaner?” Student B will need to spontaneously come up with an answer. It is
fun!
• Have students write answers. You can also have Student A write down Student B’s answers. The
last question should give Student B an opportunity to ask the interviewer any questions he or she may
have about the job. For example, “How many tigers are there?” This will evoke quick, spontaneous
response from Student A.
• Take turns. Your students should switch roles among the different interview tables and bizarre jobs.
As the exercise continues, you could even be an interviewer or interviewee to add to the excitement
and fun of the role play activity.
Communication, asking and answering questions, improvisation, writing, reading and confidence
building are the vital ESL skills involved in this activity.
4. Driving Directions Improvisation
There are many aspects involved in soliciting driving directions which will come in handy for many
practical situations. In this role play activity, you will employ a few antagonists to throw a wrench in the
otherwise traditional ESL lesson for directions. There are also a few different scenarios that will be used in
this activity.
Here’s the main twist: Let’s say a group of three students are sitting in chairs placed together to

63 | 394
simulate being in a car. The passenger should ask a student on the sidewalk for directions. Once received, the
backseat passenger will try to mix up the driving directions by disagreeing with the student in the passenger
seat. This is creates confusion in a fun way, and will later lead to a game based on points.
Here’s a quick look at this confidence-boosting ESL role play activity:
• Assign roles. Divide your students into a few roles for the first round of this activity. There will be
several rounds of role play, and each student will get the chance to play a different part. For example,
you might want to create small slips explaining roles: driver, passenger, person on sidewalk and
backseat antagonist.
• Give directions to pedestrian. Only the student on the sidewalk will have the correct directions
written down to refer to—a quick sheet or slip of paper that you should prepare ahead of time. The
rest of the actors will have to listen closely to what the pedestrian says.
• Give voice commands. Once the first set of students have taken their positions, start to give vocal
commands to each student. For example, tell the passenger to ask the person on the sidewalk for
directions to the university. The student playing the pedestrian role will give the directions (from
the sheet) and could also ask a few random questions, like “Where are you from?”
• Have the passenger tell the driver the directions. After the passenger does so, command the
backseat passenger to become the antagonist and start saying random (incorrect) directions, while
the front seat passenger tries to defend the original directions.
• Test the driver. The driver will try to keep things straight among this confusion. After a few
minutes go by, the driver must show you how they would navigate to the destination in the correct
way (according to the pedestrian’s directions). If the driver gets the directions correct, he or she
gets a point.
• Switch roles/activities. You can use walking, driving, bus driver, runners or any other practical
activity that could happen in real life. The points will tally up as drivers explain directions to you
at the end of each exercise. Whoever has the most points wins.
This role play activity involves communication, collaboration, memory, quick English response,
speech conflict, debate, asking and answering, and following commands quickly. It is a fun activity that will
get your students moving, laughing and learning while building the vital confidence they will need later in
their English lives.
Role play activities are crucial for building practical skills, and your students will enjoy learning if
you implement a bit of excitement and creativity. Traditional role plays are great, but they have often been
rehearsed and reused so many times that your students already have scripted answers.
Adding a little more practical flavor to role play activities will keep your class eager to learn more and
build confidence in areas they may have neglected before. Any English exercises that put real-world English
into practice are more than useful, they promote learning in the most realistic ways. Give your students the fun
and informative activities they need and will love!

Bibliografie

• https://www.teachingenglishgames.com/esl-classroom-games
• Jeanne Bourne, An ESL/EFL Teacher’s Guide: How to Help Students Speak Fluently, Kindle
Edition, 2016.
• Larry Pitts, ESL Role Plays: 50 Engaging Role Plays for ESL and EFL Classes, ECQ Publishing,
2015.

64 | 394
”Cultură și educație financiară la preşcolari”

Anghel Violeta
Grădiniţa cu Program Normal „Tudor Vladimirescu” Drăgăşani, jud. Vâlcea

Educaţia financiară în grădiniţă a devenit o realitate, urmărind schimbarea mentalităţii în legătură cu


folosirea şi economisirea banului muncit. La şcoală sunt deja manuale care ajută la înţelegerea acestui lucru.
La grădiniţă dispunem doar de câteva poveşti şi de multă ingeniozitate în realizarea unor activităţi atractive.
Prin jocurile pe care le desfăşurăm la grupă, prin educţia financiară pe care o promovăm fără a avea
cunoştinţe aprofundate în acest domeniu, ci, numai respect pentru banul muncit, alegem să îi implicăm pe
copii în activităţi atractive, plecând de la poveşti, ex. Ionică mincinosul, Banul muncit, continuând cu discuţii
libere, cunoaşterea monedei naţonale, carduri bancare, jocuri “de-a vânzătorul”, etc.
În viaţa cotidiană banii reprezintă un simbol al muncii noastre, devenind importanţi atât prin valoarea
cât şi prin numărul lor.
Preşcolarii folosesc deja telefonul mobil, intră pe internet, ştiu să utilizeze contul bancar al părinţilor
în achiziţionarea de jocuri, jucării şi diverse produse, deoarece părinţii le acceptă acest lucru şi îi învaţă chiar
cu plăcere cum să utilizeze diversele aparate pentru plata bunurilor comandate sau cumpărate din magazin.
Astfel consumatorii de produse şi servicii bancare vor deveni mult mai informaţi.

Bibliografie

• Ghidul învătătorului “Educaţie financiară - Banii pe înţelesul copiilor” – auxiliar curricular

Resurse educationale deschise - Open Educational


Resources
Conf. univ. dr. Carmen Radut
Universitatea Constantin Brancoveanu – Facultatea de Management Marketing in Afaceri Economice
Râmnicu Vâlcea

In Europa si in intreaga lume se dezvolta multe proiecte legate de resurse educationale deschise - Open
Educational Resources - OER, care fac obiectul multor dezbateri, studii, politici si prioritati educationale.
Termenul de Open Educational Resources - OER a fost adoptat la Forumul UNESCO din 2002, la
care s-a analizat impactul pe care proiecte Open Courseware le au asupra invatamantului superior (raport final
.pdf).
1. Introducere
Definitia adoptata pentru OER a fost: “The open provision of educational resources, enabled by
information and communication technologies, for consultation, use and adaptation by a community of users
for noncommercial purposes.”adica:
Resursele educationale deschise se refera la accesul deschis la resurse educationale, facilitat de TIC,
pentru consultare, utilizare si adaptare de catre comunitatea utilizatorilor, pentru scopuri necomerciale.
Resursele educationale deschise - OER - cuprind:
• materiale ( content ) pentru predare - invatare: proiecte open courseware si open content, cursuri
free, directoare de learning objects ( obiecte de invatare ), jurnale educationale
• software open source - pentru dezvoltarea, utilizarea, reutilizarea, cautarea, organizarea si accesul
la resurse; includ si medii virtuale ( LMS - Learning managament Systems ), comunitati de invatare
• licente de proprietate intelectuala care promoveaza publicarea deschisa a materialelor, principii de

65 | 394
design si bune practici, localizarea continutului.
Tehnologiile informationale permit educatorilor accesul la si schimbul de resurse online. Pana in urma
cu cativa ani, majoritatea materialelor create erau protejate necesitand autentificarea utilizatorilor. Astazi cele
mai multe resurse sunt create si publicate liber pe Web, facand uz de sistemele colaborative Web 2.0.
Putem compara conceptele de Open Educational Resources - OER si Free and Open Source Software
- FOSS.
Asa cum FOSS permite utilizatorilor reutilizarea / modificarea sofware-ului, OER permite utilizatorilor
adaptarea materialelor si sistemelor pentru necesitatile de predare / invatare proprii.
Documente europene recente releva importanta OER pentru invatamantul de baza, dar si pentru
educatia continua, pentru dobandirea de catre profesori, elevi / studenti, adulti de competente si cunostinte
care sa le permita participarea activa in societatea si economia bazate pe cunoastere.
OER implica o schimbare fundamentala in procesul educational, contribuind la centrarea pe elev /
student.
Tabelul de mai jos, publicat in studiul OLCOS - Open e-Learning Content Observatory Services, face
o paralela intre elemente specifice unui sistem educational conservator si cele legate de practici educationale
deschise, collaborative.

Tabel nr.1
Abordare conservatoare Abordare deschisa
Notiunea de baza Manual, curs, material suplimentar Resurse deschise
Instructor, transmitator de Facilitator al procesului de
Rolul profesorului
cunostinte invatare
Participant activ care isi dezvolta
Receptor al informatiilor,
Rolul elevului / studentului competente, cunostinte,
cunostintelor
aptitudini
Continut apreciat ca util de
Material certificat, aliniat la
Continut educational profesori si elevi / studenti intr-
curricula
un anume context educational
Multi autori: certificati, profesori,
Autori Cativa autori certificati
elevi / studenti
Licente deschise - Creative
Copyright Rigid - All rights reserved
Commons
Creare, share, reutilizare,
Creare, asamblare, furnizare (
Proces de creare continut imbunatatire ( proces colaborativ,
one to many )
many to many )
Unidisciplinar, neintegrat in Parte a procesului de invatare,
Context
procesul de invatare interdisciplinar
Realizat de profesori si elevi /
studenti in procesul educational
Controlul calitatii Realizat de experti
( prin colaborare in grupul de
studiu, comunitatea de pratica )
Deschis, parte poate fi accesat
Acces Restrictionat
doar de membri
Baze de date ce permit cautarea RSS, bookmark colaborativ,
Servicii
si descarcarea materialelor discutii, retele
Unitati dinamice, interconectate,
Obiecte de invatare Unitati statice, rar actualizate
actualizate
Metadate IMS, LOM Categorii in bloguri, taguri, RSS
Instrumente Aplicatii instalate local ( desktop ) Wiki, bloguri, RSS
Administare realizata de
Management al continutului LMS
comunitati de invatare / practica
Sursa http://www.olcos.org

2. Avantaje OER

66 | 394
Resursele educationale deschise sunt in general caracterizate prin urmatoarele atribute:
• accesul la materialele deschise - open content - este gratuit pentru institutii educationale si
utilizatori individuali
• continutul este licentiat astfel incat sa poata fi reutilizat / modificat in activitati educationale; in
acest scop, continutul respecta standarde si formate deschise
• aplicatiile educationale sunt open-source - sursa este disponibila si poate fi modificata / adaptata
sau sunt furnizate interfete - APIs - care sa permita crearea de noi aplicatii.
Utilizarea OER conduce la urmatoarele avantaje pentru institutii si retele educationale
regionale, nationale, europene:
• asigura un cadru de durata pentru colaborarea in crearea, utilizarea de resurse educationale
• eficientizeaza investitiile din fonduri publice prin utilizarea comuna a acelorasi resurse de catre
institutii si comunitati profesionale
• incurajeaza dezvoltarea de competente digitale, a gandirii critice si a creativitatii
• inoveaza curricula si metodologiile de predare -invatare, incluzand resurse din domeniul public,
biblioteci, muzee, alte organizatii culturale
• colaborarea in producerea si utilizarea resurselor duce la validarea acestora, la cresterea calitatii lor
• faciliteaza invatarea de-a lungul intregii vieti si includerea sociala, prin accesul deschis la resurse,
care altfel ar fi inaccesibile multor grupuri de utilizatori.
Pentru educatori si elevi / studenti utilizarea OER are ca avantaje:
• OER acopera o larga varietate de domenii, subiecte; materialele pot fi utilizate pentru predare,
invatare
• prin reutilizarea materialelor se face economie de resurse de timp si materiale
• permite profesorilor participarea la validarea, imbunatatirea resurselor prin feedbackul dat in urma
evaluarii acestora, utilizarii in predare
• participarea la comunitati de invatare si de practica realizate prin intermediul blogurilor, wiki-
urilor, a diferitelor retele sociale
• promoveaza centrarea pe utilizator in invatare si educatia de-a lungul intregii vieti; utilizatorii isi
pot crea propriul e-portofoliu al activitatii, studiilor, proiectelor
• contribuie la dobandirea de competente esentiale pentru participarea la societatea bazata pe
cunoastere:
o organizare / dezvoltare personala si creativitatea
o gandire critica
o competente pentru rezolvarea de probleme practice
o competente de colaborare si comunicare.
3. Aplicatii OER
In continuare prezentam cateva proiecte OER:
Universitati de prestigiu din intreaga lume, colaborand in cadrul proiectului OpenCourseWare
Consortium, permit accesul la materialele cursurilor in format text, audio, video, la discutiile, subiectele de
examen.
Miscarea a fost demarata de MIT in 2001, prin proiectul MIT Open Courseware.
Facand parte din OpenCourseWare Consortium, recent Open University a lansat proiectul Open
Learning.
OER Commons Open Educational Resources: este un proiect destinat profesorilor din ciclul primar,
secundar si postsecundar, dezvoltat de ISKME - Institute for the Study of Knowledge Management in
Education si finantat de William and Flora Hewlett Foundation, avand colaboratori din toata lumea. Proiectul
utilizeaza tehnologii Web 2.0, tag-uri, comunitati.
European SchoolNet - EUN deruleaza de cativa ani o initiativa de larga anvergura pentru crearea
unui portal de OER pentru profesorii si elevii din scolile Europei: LRE - Learning Resource Exchange.
In cadrul LRE, CELEBRATE este un proiect finantat de CE, coordonat de European SchoolNet
- EUN, la care au participat 23 de parteneri din 11 tari: ministere ale educatiei, universitati, dezvoltatori de

67 | 394
materiale educationale, firme producatoare de medii virtuale de invatare.
Proiectul are ca rezultat un portal cu resurse educationale deschise - Learning Objects - LOs ( sa le
vedem ca resurse care au o descriere standard ): 1350 de LOs dezvoltate si evaluate de 319 scoli si 75 profesori
din 6 tari.
Resursele sunt dedicate invatamantului primar si gimnazial.
CELEBRATE este continuat de CALIBRATE - Calibrating e-Learning in Schools.
De asemenea exista si varianta preview a mediului colaborativ LeMill, distribuit sub licenta GNU
GPL license si parte a proiectului CALIBRATE.
LeMill are patru sectiuni:
• Content - pot fi create Learning Objects utilizand template-uri; sunt regasite dupa tag-uri, limba -
exista si limba romana, grup tinta - teacher training, school, higher education
• Activities - cuprinde activitati ce intervin in educatia formala sau informala, descrierea lor ( lipseste
insa legatura cu materialele din prima categorie ) - assesment, book, check list, collaboration,
concept, teaching, visualization, etc
• Tools - instrumente open-source cu descrierea lor si activitatile unde pot fi folosite ( din nou lipseste
insa legatura cu materialele din prima categorie ); regasirea se face tot dupa tag-uri - collaboration ,
communication, idea generation, knowledge building, messages, mindmap, etc
• Community - utilizatorii pot fi grupati dupa interes, regasiti dupa nume, limba, locatie, competente,
interese.
Spre deosebire de alte directoare de LOs, interesanta este aici organizarea bazata pe tag-uri, adaugarea
activitatilor, tool-urilor, a partii de comunitate; exista RSS-uri, chiar de cautare; lipseste insa posibilitatea de
comunicare, colaborare intre utilizatori.
Concluzie
În context european, obiectivul esenţial al învăţării şi formării profesionale vizează dezvoltarea personală
şi integrarea cetăţenilor europeni în societate, prin dobândirea unor competenţe care să le permită integrarea
pe o piaţă a muncii din ce în ce mai dinamică. Uniunea Europeană a formulat prin Consiliul de la Lisabona
un nou obiectiv strategic: să devină cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume,
capabilă de o creştere economică susţinută, cu locuri de muncă mai numeroase şi de o mai bună calitate şi care
să fie capabilă să asigure o mai mare coeziune socială. Raportul comun al Consiliului/ Comisiei cu privire la
Educaţie şi formare 2010 adoptat în 2004, pune accent pe necesitatea dobândirii de către toţi cetăţenii UE a
competenţelor de care au nevoie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii: . Competenţe de comunicare în limba
maternă, Competenţe de comunicare în limbi străine, Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe
şi tehnologie, Competenţe digitale, A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice, Spirit de iniţiativă şi
antreprenorial
Cum Romania este parte a UE, intelegerea si participarea de catre profesori si de catre factorii de
decizie din invatamant in aceste proiecte europene sunt importante si in aceiasi masura si obligatorii.

Bibliografie

• Open Educational Resources Portal si Open Educational Resources Wiki - la UNESCO Virtual
University
• UNESCO Free & Open Source Software Portal
• Open Educational Resources - la The William and Flora Hewlett Foundation
• Open Educational Resources - la Internet Archive
• Open Educational Resources - la OECD
• LifeWiki - wiki la EUN.org despre relatia dintre OER si curricule nationale
• Flosse Posse - wiki al Free and Open Source Software Association (VOPE), Finlanda
• The Current State of Open Educational Resources - o prezentare in blogul iterating toward
openness, al proiectului OpenContent.org
• Models for Sustainable Open Educational Resources - de Stephen Downes
• 80 Open Education Resource (OER) Tools for Publishing and Development Initiatives
• Digital Divide Network - community for educators, activists, policy makers
• Open Source and Web 2.0 - la EduSpaces

68 | 394
• Motoare de cautare pentru proiecte Open Source si Creative Commons
• categoria Open Source / Content - in eLearningBlog.
• http://unesdoc.unesco.org/images/0012/001285/128515e.pdf
• http://www.timsoft.ro/space4/_materiale/modul5.html
• http://www.oeconsortium.org/

Educaţie financiară curriculum la decizia școlii


pentru gimnaziu
Prof. Burlan Adrian
Școala Gimnazială „Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea

Programă şcolară este un instrument de lucru care se adresează profesorilor care predau în gimnaziu
disciplina opţională Educaţie financiară, fiind concepută în aşa fel încât să le permită acestora:
• să-şi orienteze propria activitate înspre formarea la elevi a competenţelor specifice domeniului;
• să-şi manifeste creativitatea şi să-şi adecveze demersurile didactice la particularităţile elevilor cu
care lucrează.
Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în vederea formării la
elevi a competenţelor formulate în programa şcolară. Dezvoltarea competenţelor cheie, considerarea elevului
ca subiect al activităţii instructiveducative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor specifice,
accentuarea caracterului practicaplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării
durabile, printre care:
• utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe:
- construcţia progresivă a cunoştinţelor, exersarea şi consolidarea abilităţilor elevilor;
- cultivarea exigenţei şi autoexigenţei elevului;
- abordări flexibile şi parcursuri didactice diferenţiate;
- abordări inter şi transdisciplinare;
• utilizarea unor metode active (de exemplu: simularea, învăţarea problematizată, învăţarea prin
cooperare, studiul de caz, învăţarea prin descoperire, jocul de roluri bazat pe empatie, analiza de
text, metode de gândire critică, realizarea de portofolii, lucrul pe calculator/internet/în grupuri de
lucru virtuale), care pot contribui la:
- crearea acelui cadru educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă;
- înţelegerea modului în care conceptele specifice Educaţiei financiare se pot aplica în viaţa de
fiecare zi;
- exersarea lucrului în echipă, a îndeplinirii unor roluri specifice în grupuri de lucru, a cooperării cu
persoane diferite în realizarea unei sarcini de lucru;
- înlăturarea stereotipurilor, a automatismelor de gândire, precum şi cultivarea spiritului tolerant;
- utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (individuală, pe
perechi şi în grupuri mici);
- învăţarea prin acţiune (experienţială), realizarea unor activităţi bazate pe sarcini concrete;
- utilizarea, în activitatea didactică, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, care să permită
subordonarea utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive,
atractive. Programa şcolară oferă cadrelor didactice un sprijin concret în centrarea demersului didactic pe
experienţe de învăţare, potrivit specificului competenţelor care trebuie formate, prin prezentarea cu caracter

69 | 394
orientativ a unor exemple de activităţi de învăţare:
• analizarea unor studii de caz în care elevii acţionează în calitate de consumatori;
• evaluarea informaţiilor prezentate de mass-media privind un anumit produs;
• elaborarea unui buget simplu pentru o familie;
• întocmirea unui buget personal, analizând veniturile şi cheltuielile;
• exerciţii de identificare a propriilor nevoi, pe termen scurt, mediu şi lung;
• exerciţii de alocare a resurselor financiare, în funcţie de nevoile care trebuie satisfăcute;
• simularea alocării banilor în cadrul familiei, prin conştientizarea:
• existenţei unor priorităţi/condiţionări/limitări/amânări (analizând, de exemplu, diferenţa dintre
nevoie şi dorinţă sau dintre ceea ce doreşte şi ceea ce este posibil, la un moment dat, dintre posibil
şi posibil imediat);
• necesităţii raportării la valori (pentru a înţelege, de exemplu, efortul necesar pentru îndeplinirea
unei dorinţe);
• exerciţii prin care elevii pot să înţeleagă că risipa de resurse trebuie evitată, indiferent dacă bugetul
familiei este afectat în mai mică sau în mai mare măsură;
• exerciţii prin care elevii pot să înţeleagă că valoarea banilor constă în valoarea lucrurilor pe care
le pot cumpăra banii;
• simularea achitării bunurilor şi serviciilor cumpărate, cu diferite mijloace de plată; analizarea
avantajelor şi a dezavantajelor utilizării acestora;
Educaţie financiară – Curriculum la decizia şcolii pentru gimnaziu
• exersarea luării unor decizii în cunoştinţă de cauză, pe baza unor informaţii prealabile;
• utilizarea noilor medii pentru dobândirea unor informaţii despre bănci şi despre ofertele acestora;
• analizarea şi compararea ofertelor unor bănci în scopul alegerii unei bănci pentru deschiderea unui
cont curent;
• analizarea, cu ajutorul tabelului T, a posibilităţii de a economisi o sumă de bani la bancă, în vederea
realizării de către o familie a unui proiect.
Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor la această vârstă şi să permită
valorizarea pozitivă a acestei experienţe.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. În perspectiva unui demers
educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative.
Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente
complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică
a activităţii şi a comportamentului elevilor. Procesul de evaluare va pune accent pe:
- corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;
- valorizarea rezultatelor învăţării, prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;
- recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în
contexte non-formale sau informale;
- utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.

Bibliografie

• Gary S. BECKER, Comportamentul uman. О abordare economică, Editura All, Bucureşti, 1994
• Module online axate pe diferite subiecte: Educaţia consumatorului, Iniţiere în domeniul financiar,
• Consumul sustenabil, Drepturile consumatorului, Servicii, Securitatea produselor, Servicii
financiare, disponibile la adresa: www.dolceta.eu

70 | 394
9 lucruri despre bani

Prof. Înv. Primar Popescu Mirela


Colegiul Național de Informatică “Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea

Dacă este un subiect care afectează în mod sigur toţi copiii pe parcursul etapelor de dezvoltare acela
este subiectul finanţelor personale. Din păcate, deşi este un subiect care are un impact atât de puternic, părinţii
nu oferă atenţia necesară învăţării celor mici despre noţiunile în domeniu în funcţie de vârstă potrivită.
„Utilitatea învăţării copiilor despre finanţele personale este atât de importantă…este unul dintre
lucrurile pe care le vor folosi toată viaţă lor, zi de zi. Însă, din păcate este şi subiectul care nu este predat şi
despre care nu sunt învăţaţi lucrurile de care au nevoie” spune Gregg Murset, directorul executiv de la My Job
Chart, un instrument online care îi învaţă pe copii despre responsabilitate, managementul banilor şi actelor de
caritate.
Din cauza faptului că în şcoli nu se preda educaţie financiară, responsabilitatea cade pe umerii părinţilor.
Din păcate, mulţi părinţi nu sunt atât de deschişi şi de doritori să îi înveţe pe copii despre finanţe din cauza
faptului că simt că nu sunt potriviţi sau că nu ştiu cum să facă acest lucru într-un mod adecvat. Într-un studiu
recent a ieşit la iveală faptul că 72% dintre părinţi nu au fost deschişi în a vorbi cu copiii lor despre educaţie
financiară, dar asta neînsemnând că nu îşi doresc pentru copiii lor să ştie. Alţi părinţi au considerat că este
foarte importantă educaţia financiară şi că ar trebui să fie introdusă în şcoli şi ca examen de absolvire.
Urmează o lista de concepte financiare despre care orice copil ar trebui să ştie ce înseamnă, în funcţie
de vârstă pe care o are şi de capacitatea de înţelegere.
Iată 9 cuvinte pe care orice copil ar trebui să le ştie în funcţie de vârstă:
1. De la vârstă de 4 ani
Economisirea este unul dintre cele mai bune subiecte pe care le poţi introduce de la o vârstă cât mai
fragedă. Este uşor pentru copii să îl înţeleagă şi poate avea un impact foarte puternic pentru cei care îl înţeleg
şi îl aplică cât mai devreme.
“Conceptul de economisire se referă la a nu-ţi folosi toţi banii imediat, ci să pui o parte din ei deoparte,
pentru mai târziu” spune Stacy Francis, preşedinte şi director executiv al Francis Financial.
Sunt foarte multe exemple pe care le poţi folosi cu copilul tău, precum păstrarea unei bucăţele de
ciocolată pentru mai târziu atunci când îşi doreşte să ia desertul. Oportunităţi sunt la tot pasul, trebuie doar să
fii un pic creativ şi atent la oportunităţile de învăţare pe care le ai în viaţă de zi cu zi.
2. De la vârstă de 8 ani
Un buget este un plan financiar pe care îl faci pentru a ţine evidenţă cheltuielilor familiei în funcţie de
cantitate şi de scop. O metodă foarte bună pe care părinţii o folosesc pentru a-i învaţă pe copii despre buget
este cea a borcanelor cu etichete sau a puşculiţelor specifice: cele cu bani de cheltuit şi cele de economii.
Astfel, de fiecare dată când copilul intră în posesia unor sume de bani, acesta poate să îi împartă în puşculiţele
special făcute pentru a menține bugetul pe care îl are.
3. De la vârstă de 8 ani
Un împrumut reprezintă ceva ce a fost luat pe o perioada de timp, deseori bani, şi care trebuie înapoiat
la o anumită dată. Copiii ajung să înţeleagă destul de repede acest concept deoarece la un moment sau altul
în mod cert va împrumuta ceva de la un prieten sau va împrumuta chiar el unui prieten ceva ce acesta va avea
nevoie.
Începi prin a-i explică, mai întâi, motivul pentru care oamenii au nevoie să împrumute bani şi de unde
se fac aceste împrumuturi şi îi poţi da exemple concrete pentru a înţelege mai bine. Exemplele nu trebuie să fie
neapărat personale, însă este important să fie cât mai concrete pentru că cel mic să înţeleagă mai bine.
4. De la vârstă de 8 ani
Împrumuturile şi datoriile pot fi explicate împreună. La fel că un împrumut, datoria reprezintă acei bani
pe care trebuie să îi înapoiezi de acolo de unde i-ai luat. Un foarte bun exemplu, care este şi foarte comun, este
datoria pe care oamenii care îşi cumpără casele prin împrumut bancar o au. Dacă te afli în această situaţie, poţi
folosi ipotecă pe care o aveţi chiar voi pentru a-i explică lucrurile copilului.

71 | 394
5. De la vârstă de 8-10 ani
Dobânda merge în două sensuri, este ori ceva ce tu plăteşti când cineva îţi oferă un împrumut, ori ceva
ce câştigi atunci când tu eşti cel care oferă împrumutul. O metodă prin care îi poţi explică acest lucru copilului
tău este să te foloseşti experienţele pe care le are cu prietenii sau cu fraţii lui. Spre exemplu, dacă sora lui
rămâne fără bani de alocaţie, dar are nevoie de bani într-un weekend, îi poate împrumută dacă mai are bani,
dar să îi ceară înapoi suma împrumutată, plus o dobânda. Pornind de aici pot să îi explici cum funcţionează
împrumuturile de la banca şi cum se întâmplă lucrurile în ceea ce priveşte ipotecă.
6. De la vârstă de 8-10 ani
Creditul îţi permite să cumperi ceva şi nu trebuie înapoiat imediat. Aici poţi introduce şi mai multe
informaţii despre serviciile bancare cele mai comune la care oamenii apelează cel mai des şi explică-i despre
cum funcţionează creditele şi înapoierea acestora în cadrul băncilor. Este foarte important aici să introduci şi
consecinţele neînapoierii creditului înapoi la banca.
7. De la vârstă de 10-12 ani
Şansele sunt că majoritatea copiilor să fi auzit despre taxe, dar foarte puţini ştiu ce înseamnă ele, de
fapt. Taxele sunt acei bani care se duc către stat pentru muncă pe care trebuie să o facă, precum îmbunătăţirea
şcolilor, a spitalelor, a străzilor şi altele. Acestea sunt luate direct din salariul pe care fiecare îl primeşte şi suma
pe care o plăteşti către stat depinde de cât de mare este salariul tău. Nu ar trebui să fie foarte greu de înţeles
pentru un copil cu vârstă cuprinsă între 10 şi 12 ani.
8. De la vârstă de 10-12 ani
Investiţia este ceva pentru care cheltui bani în ideea de a câştigă beneficii financiare ulterioare. Investiţia
nu este doar o cheltuiala pe un lucru de care poţi beneficia imediat, ci este o cheltuială menită să aducă în viitor
beneficii băneşti. Poţi face acest lucru practic pentru el de la această vârstă făcând o puşculiţa separată specială
pentru banii pe care copilul îi va investi atunci când va fi mai mare în ceva care îi va aduce beneficii.
9. De la vârstă de 12 ani
Este important că cei mici să ştie ce sunt pensiile, la ce se folosesc şi cum apar ele deoarece de la vârstă
de 12 ani deja se apropie rapid de perioada liceului unde apar job-urile de vara şi pentru asta este important să
ştie că o parte din salariul pe care îl au se va duce către pensie. Pensia este acea suma de bani pe care o primeşti
din partea statului atunci când nu vei mai lucra şi nu vei mai avea un salariu după o vârstă standard impusă de
legea în vigoare în momentul respectiv.
Aceste concepte sunt conceptele de baza ale educaţiei financiare şi este necesar că fiecare copil să ştie
ce înseamnă ele şi cum se aplică în mod practic, bineînţeles, în funcţie de vârstă pe care o au şi de nivelul de
înţelegere.
Bibliografie

• Ligia Georgescu Goloşoiu, „Educaţie financiară - Banii pe înţelesul copiilor” – auxiliar pentru
clasele I-IV (manual)
• Ligia Georgescu Goloşoiu, „Educaţie financiară - Banii pe înţelesul copiilor” – auxiliar pentru
clasele I-IV (Caietul elevului)

72 | 394
ABC-ul milionarului

Prof. înv.primar Răducioiu Emilia


Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea

Subiectul banilor este adesea unul dificil de abordat de noi, oamenii mari, așa că nu e nicio mirare că
el este de-a dreptul complicat pentru copii. Vestea bună este că tocmai copiii pot deprinde la vârsta lor noțiuni
utile de educație financiară, care îi vor ajuta mai târziu să descâlcească ițele pecuniare.
Educaţia financiară este arta de a gestiona eficient finanţele. Aşa cum există inteligenţă cognitivă,
emoţională etc., există şi inteligenţă financiară. Este important să le dezvoltăm copiilor un bun coeficient de
inteligenţă financiară, adică să îi ajutăm să îşi dezvolte capacitatea de a lua decizii înţelepte din perspectivă
financiară, să își crească autonomia şi să aibă un viitor financiar sănătos.
Când copilul înţelege de la o vârstă fragedă ca banii provin din muncă, îi cheltuim, economisim sau
donăm, atunci el va fi un tânăr pregătit să dea piept cu viaţa reală la douăzeci și doi de ani. Dacă, în schimb,
alegem să îl creştem într-un mediu “protejat”, departe de aspectele reale ale vieţii, iar noi ne transformăm
într-un bancomat uman gata oricând să îl “alimenteze” cu bani, îl expunem la riscul de a avea o viaţă adultă
stresantă, în dezechilibru financiar. Cred că a fi educat din punct de vedere financiar este la fel de important
ca a avea grijă de sănătatea ta.
Educaţia financiară este un proces ce se desfăşoară treptat. La 3 – 5 ani, de exemplu, se poate vorbi de
un buget punctual, de cheltuieli. La această vârstă, cei mici învaţă să facă legătura între a munci şi a primi bani.
Banii îi strâng într-o singură puşculiţă. Apoi, cea mai mare bucurie pentru ei este să meargă la cumpărături
cu o parte din banii câştigaţi pentru a-şi cumpăra ceva ce îşi doresc. Odată ce înaintează în vârstă, încep
pas cu pas să înveţe să gestioneze bugete pe termen mai lung. Învaţă să organizeze banii în trei categorii:
cheltuială, economisire, donaţie. Economisirea înseamnă deja o planificare, un obiectiv pe termen mediu său
lung, înseamnă alegere. La liceu, “copiii adolescenţi” încep să se gândească şi economisească pentru viitoarea
lor maşină (obiectiv pe termen lung) sau pentru o vacanţă (obiectiv pe termen mediu).
Anul trecut , în Săptămâna„Școala Altfel” am încercat o astfel de activitate împreună cu elevii mei.
În încercarea de a aduce cât mai aproape de copii preocupările practice ale vieții adulte, cu scopul
declarat de a le forma abilitați și obiceiuri comportamentale utile, programul „Atelierul de Bani” și-a propus,
încă de la început, să aducă la nivelul de preocupare și înțelegere al copiilor problemele nu doar obișnuite, ci
chiar inevitabile ale vieții. Pentru că educația nu trebuie sa fie o noțiune abstractă, ruptă de realitate si plutind
doar în sferele metafizice. Educația copiilor trebuie sa fie centrată pe pregătirea pentru viață. Finalitatea
procesului educativ și scopul uriașei investiții de resurse umane și materiale implicate în acesta ar trebui sa fie
un tânăr adult capabil sa trăiască, să decidă și să acționeze responsabil pe toate planurile vieții sale, inclusiv
cel al finanțelor personale. Am „beneficiat” de cunoștințele de matematică, dar și de „experiența” practică
a unor minunați copii de 9 ani. Pretextul activității de învățare a fost un joc-concurs, în cadrul căruia patru
grupe de elevi au întocmit bugetul de venituri și cheltuieli al unui copil de vârsta lor, libertatea de creație
fiind cvasitotală.Copiii nu au avut restricții de cheltuire a banilor, cu excepția interdicțiilor legale, au avut
posibilitatea de a-si imagina liber metode de câștigare a bănuților de buzunar și dreptul de a împrumuta bani,
contra unei dobânzi negociate liber, de la o altă echipă.
Puși în fața acestei simulări, copiii au luat decizii din care și părinții lor ar avea mult de învățat. Am
remarcat în primul rând faptul că nicio echipă nu a fost tentată să ia bani cu împrumut, nici măcar pentru
„distracția” de duminică. În schimb toți au încercat să-şi maximizeze veniturile, imaginându-și o mulțime de
activități casnice pentru care ar putea fi răsplătiți de părinți cu bani de buzunar. Cea mai mare parte a bănuților
astfel câștigați a fost economisită, cheltuielile zilnice pentru diverse mici plăceri fiind limitate sau chiar zero
uneori. Una dintre echipe și-a imaginat chiar câștigarea unui premiu în bani la un concurs de matematică.Toate
echipele au încheiat săptămâna fără datorii, sumele „economisite” putând stârni invidia multor adulți.
Educaţia financiară îşi reflectă calităţile în multe aspecte ale dezvoltării copilului. Copiii capătă
încredere în sine, încredere în propria lor capacitate de a-şi gestiona viaţa (nu doar bugetul). Atunci când
munceşte, copilul dobândeşte sentimentul de autonomie şi de mulţumire că a realizat ceva.

73 | 394
Un alt beneficiu uriaş al educaţiei financiare este că învaţă copilul despre importanţa stabilirii unui
obiectiv, despre disciplină şi perseverenţa necesare pentru a-l duce la bun sfârşit. Învăţând să economisească
şi să îşi gestioneze impulsul de a cumpăra, copilul îşi dezvoltă răbdarea. Astfel, învaţă să cheltuie cu mai multă
înţelepciune.
Banii sunt un subiect sensibil și important, care îi preocupă extrem de tare pe adulţi, dar care ar fi bine
să fie în egală măsură de interes şi pentru copii. Cei mici ar trebui să afle informaţii relevante despre bani şi
domeniul financiar încă de la vârste mici, iar acesta este şi motivul pentru care recomandarea specialiștilor în
educație financiară este ca și școala să le transmită informaţii corecte despre acest subiect elevilor ei.

Bibliografie

• Ligia Georgescu - Goloşoiu, Educaţie financiară. Banii pe inţelesul copiilor (manual) - auxiliar
curricular pentru clasa a III-a, Editura Explorator, Ploieşti, 2013.
• Ligia Georgescu - Goloşoiu, Educaţie financiară. Banii pe intelesul copiilor (caietul elevului) -
auxiliar curricular pentru clasa a III-a, Editura Explorator, Ploieşti, 2013.
• Ligia Georgescu - Goloşoiu (coordonator), Corina Mohorea, Stela Olteanu, Educaţie financiară.
Banii pe inţelesul copiilor (ghidul invatatorului pentru clasa a III-a), Editura Explorator, Ploieşti,
2013.

Alternative și instrumente în finanțarea


educației
Prof. înv. primar Becheru Cosmin
Școala Gimnazială Dăești/ Vâlcea
Prof. Becheru Ramona Florentina
Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului Râmnicu Vâlcea

Educaţia reprezintă una dintre instituţiile sociale definitorii ale fiinţei umane socializate, împreună
cu familia, guvernanţa, economia, sănătatea şi religia formând hexagonul creaţiei sociale care defineşte şi
delimitează omul.
Însoţitor al devenirii umane, educaţia a încercat, în forme şi cu finalităţi adesea divergente, să
conformeze omul la spiritualitatea sa, să-l adapteze şi să-l fortifice, să-l orienteze şi să-l comunitarizeze în
cadrul unei reţele, al unei ţesături de interacţiuni şi de interdependenţe umane din ce în ce mai complexe şi
complicate.
Dacă educaţia şi-a propus ca scop să-l înveţe pe om să vieţuiască în cadrul spiritualităţii sale trupeşti,
axată pe raţiune, economia, ca activitate de muncă, de producţie şi distribuire a bunurilor destinate consumului
psiho-biologic, şi-a propus ca scop să-i asigure omului supravieţuirea. Cum şi-au realizat scopurile cele două
instituţii sociale fundamentale se poate evidenţia în evoluţia celor două instituţii.
Din perspectiva practicii, economia educaţiei are, ca element central, determinant şi determinativ,
capitalul educaţional, componentă duală a capitalului uman, element definitoriu, prin imanenţa muncii, a
economicului. Eforturile economiei orientate spre capitalul educaţional
semnifică: costurile individuale şi sociale ale educaţiei; alocarea concurenţială a resurselor; ajustarea
capitalului educaţional la nevoile pieţei muncii; retribuirea (recunoaşterea economică) capitalului educaţional;
ratele de recuperare a capitalului educaţional; costuri private, publice şi comunitare etc. Efectele capitalului
educaţional asupra economiei vizează efectele monetare şi nonmonetare; private (individuale, familiale,
organizaţionale) şi sociale; externalităţile pozitive şi negative; productivitatea şi retribuirea; eficienţa şi
convenienţa etc.
Costurile educaţionale ale învăţământului, investiţia în educaţie (evident, formală) nu se regăsesc
adesea în efecte-beneficiu, conforme scopurilor educaţionale, mediul socializat, în diversele sale ipostaze,

74 | 394
influenţând calitatea capitalului educaţional şi, adesea, a serviciilor educaţionale oferite de către învăţământ.
Restrictiv, investiţia în educaţie îşi circumscrie numai educaţia formală(învăţământul), însă, în extensiunea sa
educaţia reclamă investiţii şi în educaţia familială, neformală(biblioteci, muzee, cluburi etc), conjuncturală,
informală etc.
Evaluarea serioasăa sistemelor educaţionale implică, printre altele, asigurarea transparenţei cheltuielilor,
problematica economiei educaţiei trebuind să fie valorificată, cel puţin în scopul adaptării sistemelor
educaţionale la cerinţele pieţei muncii. Totodată, se impune tratarea, în acelaşi mod, a investiţiilor materiale şi
a celor în educaţie, investiţia în competenţe constituind un factor central al competitivităţii şi al utilizabilităţii,
mai ales la nivelul investiţiilor realizate în capitalul uman şi în tratarea fiscală şi contabilă a cheltuielilor
în educaţie. Într-adevăr, evaluarea ar permite luarea în considerare a investiţiilor care reprezintă formarea
continuă pentru firme şi angajaţi, în acest fel cheltuielile educative în momentul reconversiilor interne sau al
formării deprinderilor şi abilităţilor constituind un activ pentru firme, comparabil cu celelalte imobilizări,
Pe plan mondial se accentuează preocupările referitoare la politicile de finanţare, managementul
bugetar, analiza costurilor în condiţiile schimbărilor din mediul educaţional, sub impactul globalizării şi
a noilor tehnologii asupra managementului şi finanţării educaţiei. Se impun, aşadar, abordări mai largi ale
sectorului educaţiei, evidenţiindu-se cinci obiective circumscrise managementului financiar al educaţiei:
• înţelegerea mai bună a costurilor educaţionale;
• analiza diferitelor modalităţi de finanţare a educaţiei, a învăţământului;
• anticiparea nevoilor şi îmbunătăţirea elaborării bugetelor;
• utilizarea auditului pentru a ameliora sistemele de management financiar;
• îmbunătăţirea sistemului informaţional pentru management şi monitorizare.
În prezent, finanţarea educaţiei este afectată pe plan mondial de dimensiunea sărăciei, de inegalităţile
sociale, constrângerile instituţionale, globalizare şi societatea cunoaşterii. Se relevă din ce în ce mai puternic
legăturile dintre diferitele componente ale sistemului educaţional, dintre acestea şi suportul organizaţional
şi formativ, producerea de cunoştinţe noi, furnizarea cunoştinţelor şi a informaţiilor pentru adoptarea
deciziilor, precum şi problemele privind priorităţile vizând costurile şi finanţarea, parteneriatul public-privat,
implementarea iniţiativelor referitoare la educaţia liberă, diversificată.
Pe plan internaţional se evidenţiază consensul referitor la reformarea modului de finanţare a educaţiei,
a învăţământului, inventarea a noi modele de finanţare în contextul unei evaluări a sistemelor educaţionale.
Obiective ale reformei finanţării educaţiei pot fi următoarele:
• creşterea resurselor financiare alocate educaţiei, din toate resursele mobilizabile;
• maximizarea distribuirii eficace şi eficiente a resurselor;
• promovarea investiţiilor pe termen lung în programe și proiecte şi în educaţia generală;
• asigurarea responsabilităţii publice pentru fondurile alocate şi acordate.
Resursele financiare constituie numai una dintre componentele dezvoltării şi reformei educaţionale,
fiind însă un factor cheie. Sub anumite niveluri de finanţare, multe programe şi proiecte sunt în pericol şi,
totodată, resursele financiare suplimentare nu determină întotdeauna o educaţie mai bună. În acest sens,
investiţia în educaţie şi susţinerea sa financiară trebuie să ia în considerare următoarele aspecte:
• educaţia este un proces pe termen lung, a cărei investiţie şi finanţare trebuie să fie susţinute numai
în măsura în care pot fi obţinute rezultate şi venituri optimale;
• susţinerea şi sprijinirea eficientă a educaţiei nu se poate face dintr-o singură sursă de finanţare,
sursele care operează izolat dovedindu-se inadecvate pentru finanţarea educaţiei.
• combinarea surselor, parteneriatul dintre acestea fiind opţiunea fezabilă, asemenea surse fiind:
cotizaţii, granturi, donaţii, subvenţii guvernamentale, taxe speciale, împrumuturi interne şi externe
etc.
Niciun copil sau tânăr nu trebuie să renunţe la educaţie din cauza incapacităţii familiei de a-l
susţine financiar, consideraţii privind dezvoltarea resurselor umane precum şi dreptul inalienabil la educaţie
impunând ca fiecare individ, indiferent de circumstanţele individuale şi sociale, să aibă acces la o educaţie
corespunzătoare, de calitate;
Instituţiile de educaţie sunt, sau ar trebui să fie, capabile şi competente să-şi gestioneze problemele
financiare, educaţia fiind o “afacere” care poate genera veniturile necesare dezvoltării sale

75 | 394
Bibliografie

• Curriculum la disciplina Educaţie civică, clasele I-XII, Chişinău, 2009;


• Curriculum la Educaţia moral-civică, clasele I-XII, Chişinău, 2006;
• Curriculum Educaţie Socială şi Financiară, Aflatoun, Secretariatul Amsterdam,
• 2010;
• Programa școlară pentru disciplina opţională Educaţia Economică (Curriculum la decizia şcolii
pentru gimnaziu), Bucureşti, 2009.

Educație financiară - un factor esențial în


dezvoltarea economică a țării
Prof. Sasu Elena Roxana
Școala Gimnazială ,,Anton Pann’’ Râmnicu Vâlcea

România se află pe ultimul loc din Uniunea Europeană în ce privește cunoștințele financiare ale
cetățenilor săi, conform studiului realizat la nivel internațional de S&P Global și Banca Mondială ”Financial
Literacy Around the World”22. Nivelul de alfabetizare financiară este variat în rândul statelor europene. În
timp ce în state precum Danemarca, Germania, Olanda și Suedia procentul de alfabetizare financiară este
de 65%, în România este de numai 22%, după țări precum Bulgaria și Cipru. La nivel mondial, România
se clasează pe locul 123, din 143 de state analizate, după Republica Moldova (27%), Pakistan (26%) sau
Rwanda(26%)23. Alfabetizarea financiară a acestor țări este modelată de politicile la nivel național, în special
cele legate de educația și protejarea consumatorilor.
Mai mult decât atât, educația financiară reprezintă o prioritate a Uniunii Europene în vederea creării
unei piețe integrate a serviciilor financiare la nivel comunitar, accesibilă tuturor cetățenilor statelor membre,
mai ales pentru tineri și dezvoltarea abilităților acestora în domeniul financiar, atât în calitate de consumatori,
cât si ca viitori antreprenori. Cu toate acestea, contextul în care ne aflăm le oferă elevilor doar un opțional
de educație financiară (curriculum la decizia școlii) care este realizat într-un număr foarte mic de instituții
de învățământ din România, doar un an de zile, o oră pe săptămână. Suntem, așadar, într-un context în care
educația financiară din mediul formal de învătământ nu îndeplinește nevoia de pregătire a elevilor raportată la
economia actuală.
Informarea și educarea diferitelor categorii de consumatori, cu scopul protecției acestora sunt
importante, mai ales când acest demers se realizează din timp, prin implicarea elevilor de gimnaziu si liceu,
pornind de la specificul experienței acestora și a nivelului de cunoștințe. Astfel, importanța educației financiare
nu poate fi subestimată tinând cont de lumea complexă și dinamică în care ne desfășurăm activitatea. Pentru
a își putea administra cu încredere veniturile personale, într-un mod eficient și sigur, tinerii de liceu trebuie să
fie informați și să cunoască o mare varietate de produse și servicii.
Elevii învață despre fenomene fizice, efecte chimie, calcule matematice, istoria lumii și toate acestea
îi ajută să devină indivizi cu cultură generală, și totodată, indivizi care se încadrează în normele educaționale
ale societății: trec examenul de bacalaureat. Totuși, imediat după absolvirea liceului (poate chiar mai devreme
în unele cazuri), elevii pășesc într-o etapă a vieții în care sunt nevoiți să ia decizii care le influențează puternic
viitorul. Aceste decizii - merg sau nu la facultate? Rămân sau nu în orașul meu natal? Plec sau nu din țară pentru
a munci? - mereu vor fi luate în funcție de background-ul financiar al familiei. Înțelegem prin ”background
financiar” atât veniturile familiei elevului, cât și cunoștințele financiare ale acesteia. Atât de importantă este
educația financiară în rândul elevilor de liceu: cea mai importantă decizie cu privire la viitorul lor este luată
mereu în funcție de cunoștințele financiare ale părinților, și ale elevului. Apoi urmează doar decizii financiare
pe care le vor lua elevii, viitori adulți: împrumut bancar sau nu? Prima Casă sau chirie? Investesc sau acumulez

22 http://media.mhfi.com/documents/2015-Finlit_paper_17_F3_SINGLES.pdf
23 https://www.spglobal.com/

76 | 394
bunuri?.
In ultimii ani, diferite asociatii au sustinut traininguri de antreprenoriat cu tineri cu vârsta cuprinsă între
18 și 35 de ani. S-a observat astfel că deși participanții își doreau să devină antreprenori, aceștia nu dețineau
cunoștințe de bază de educație financiară. Lipsa educației financiare în rândul elevilor este o problemă reală,
cu grave consecințe pentru viitorul economic al tinerilor, și implicit, a țării .
Prin înțelegerea mecanismelor de funcționare a bugetului de venituri și cheltuieli, tipuri de investiții,
servicii bancare și economii tinerii vor învăța să ia decizii financiare pertinente, pregătindu-i pentru o viață
activă și independentă financiar.
Sistemul de învățământ românesc încearcă să pună în aplicare directivele Uniunii Europene referitoare
la educația financiară prin introducerea unui opțional, însă acesta este insuficient, nu există personal specializat
pe domeniu, iar metodele de transmitere a informației sunt din sfera educației formale, și nu suscită suficient
de mult interesul elevilor astfel încât să existe impact pe termen lung. Educația non-formală are rolul de
a completa, îmbunătății si chiar de a înlocui carențele educaționale de la nivel național iar noi, după cum
am menționat deja, astfel ne dorim să implementăm proiectul. De aceea trebuie pus accentul pe activități
practice, simularea unor situații reale pentru a determină implicarea activă a elevilor și identificarea nevilor
lor financiare în raport cu dorințele lor.
Ajutând tinerii să înțeleagă problemele pe care le ridică educația financiară, le sunt dezvoltate
competențele necesare în evitarea riscurilor financiare, în realizarea de economii și planificarea bugetului
pentru nevoile lor educaționale, mai ales că majoritatea tinerilor cu vârste între 15-18 ani se lovesc de cea mai
importantă decizie financiară – continuarea studiilor prin investiții într-o educație de calitate.

Comunicarea eficientă – componentă


esențială a existenței
Prof. Mihăilescu Alina
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab”, Râmnicu Vâlcea

De vorbit, vorbim în fiecare zi - fiecare face acest lucru. Insă unii dintre noi ştiu să comunice mai
eficient decât alţii. De ce? De multe ori ne aflăm în situaţia de a începe o conversaţie cu o altă persoană şi
nu ştim cum să o facem. Pentru foarte mulţi, începutul unei conversaţii cu cineva are o valoare însemnată
privind relaţionarea viitoare cu persoana respectivă (şi aceasta valorizare este una reala dacă ţinem seama
de multitudinea de bariere care pot aparea în comunicare. La acest prim nivel - un exemplu elocvent este
disponibilitatea euristică, fenomen care înregistrează tendinţa de a aprecia un eveniment pe baza primelor
impresii create de acesta.
Pentru cele mai multe dintre persoane, începutul conversaţiei înseamnă angajarea în mica discuţie
(desemnând abordarea unor teme fără importanţă, exterioare, cum ar fi starea vremii): aceasta etapa are rolul de
a menţine persoanele în contact, până în momentul în care conversaţia poate să evolueze spre probleme mai
profunde. În situaţiile sociale noi, aşa cum se observă în literatura de specialitate, cea mai bună cale este aceea
de a începe conversaţia prin punerea unor întrebări (unele dintre acestea sunt ţintite în direcţia obţinerii unor
informaţii, dar scopul lor principal este de a stabili elemente comune cu cel cu care discutăm) - printre aceste
întrebări este util să existe și o chestionare generală a partenerului de conversaţie, deoarece oamenii, în marea
lor majoritate, se simt bine când ceilalţi manifestă interes pentru persoana lor.
Mult mai greu este atunci cand trebuie să vorbim în faţa mai multor persoane. Ce vom face în acest
caz? Pentru unii oameni, a vorbi în faţa unui auditoriu este o adevărată tortură, deoarece se tem că nu vor
avea succes. Cum putem vorbi eficient ? Încercaţi sa ascultaţi mai mulţi vorbitori la televizor sau la diverse
conferinţe şi să notaţi ce v-a impresionat pozitiv sau negativ în modul de prezentare, care dintre ei v-a
convins, ce elemente puteţi identifica la cel care v-a convins. Răspundeţi, pentru această din urmă persoană,
la următoarele întrebări şi găsiţi dumneavoastră altele: Vorbitorul părea că îşi cunoaşte audienţa, părea ca vă
înţelege pe dumneavoastră? Vorbitorul credea că, ceea ce face el, transmiţându-vă mesajul său este important!

77 | 394
Comunicarea publică implică o sursă primară (vorbitorul public) care comunică cu mulţi alţii: aceasta
devine comunicare de masă când mesajul este trimis printr-un mediu care face posibilă legătura cu un
mare număr de persoane - cum este cazul televiziunii, radioului, ziarelor, revistelor, cărţilor, filmelor etc. În
comunicarea de masă, în mod normal, nu există o interacţiune faţă în față.
Este imperios necesar să pregătim cuvântarea pe care dorim să o ţinem. Pornim, pentru aceasta, de la
selectarea ariei în care se va înscrie subiectul pe care dorim să îl prezentăm. Aceasta trebuie să se dovedească relevantă
şi interesantă pentru audienţa pe care v-aţi propus să o aveţi, dar şi pentru dumneavoastră (dacă zona în care se poate
dezvolta subiectul ales nu este interesantă în primul rând pentru vorbitor, acestuia îi va fi greu să-şi convingă publicul
că merită să asculte ce va avea el de zis) şi să fie în concordanţă cu ocazia prezentării. În acelaşi timp, trebuie
să ne asigurăm că avem suficient material la dispoziţie pentru a pregăti un discurs care să ofere informaţii
noi şi interesante pentru audienţă şi că subiectul discuţiei este adecvat unităţii de timp alocate (dacă aveţi la
dispoziţie cinci minute, nu veţi vorbi despre istoria unui întreg domeniu). Subiectul ales trebuie să fie bine
proporţionat în aria generală a posibilităţilor de tratare faţă de fenomenul pe care dorim să-1 analizăm; astfel,
este de dorit ca tema să poată avea profunzime mai degrabă decât să fie tratată cu superficialitate.
De asemenea, este necesară o distincţie la nivelul scopului pe care-l urmărim prin prezentarea
noastră: să informăm sau să exercităm o acţiune de persuasiune. Prezentarea informativă este gândită în sensul
creării înţelegerii, pentru a clarifica ce înseamnă ceva anume, a corecta neînţelegerile, a demonstra cum
funcţionează anumite fenomene, a explica cum trebuie făcute anumite lucruri. Atunci când este tratat un subiect
controversat, prezentarea informativă se centrează pe obiectivitate, punând egal în valoare argumentele
ambelor alternative
Prezentarea persuasivă este proiectată pentru a influenţa atitudinile ori comportamentele celorlalți,
pentru a schimba credințe ale audienței, pentru a motiva şi redirecţiona modul în care acționează publicul.
În prezentarea persuasivă, vorbitorul este un avocat al uneia dintre pozițiile aflate în controversă. Acestor două
modalități de structurate a discursului le mai putem adauga una (pe care o regăsim, de obicei ca un corolar al
primelor două) şi anume prezentarea în scopul de a distra/amuza audienţa. În continuarea stabilirii generale a
scopului discursului (informativ sau persuasiv), se trece la o dimensiune mai circumscrisă a scopului nostru
prin dezvoltarea completă şi clară a acestuia în directă legătură cu subiectul ales şi gândirea sa în termeni
de efecte pe care dorim să le producem asupra audienţei. In sfârşit, avem acum ocazia sa identificăm ideea
centrală a prezentarii noastre (în prezentarea informativă, aceasta conţine informaţiile pe care ne dorim să le
reţină audienţa, pe cand în prezentarea persuasivă, ideea centrală spune publicului ce doreşte vorbitorul să facă
acesta).
Desigur, este necesară o analiză a propriei persoane. Este evident ca subiectul ales trebuie să se potrivească,
într-un fel, unor abilitaţi şi resurse interioare pe care le putem folosi cu succes în dezvoltarea prezentării pe
care dorim să o întreprindem. Câteodată, oamenii pot descoperi că posedă caracteristici şi abilităţi unice, că
au avut parte de experienţe care, chiar dacă la o primă vedere nu păreau să se potrivească cu tema aleasă, vor
putea dezvolta motivaţional audienţa. Pentru a uşura activitatea de alcătuire a acestui inventar personal, putem
dezvolta activităţi de brainstorming individual.
De asemenea, trebuie să purcedem la o analiză a audienţei. Trebuie să cunoaştem, înainte de toate,
ceva despre publicul căruia ne vom adresa (de exemplu, este extrem de important cât de mult cunoaşte acesta
tema pe care dorim să o prezentăm - pentru că s-ar putea, în caz contrar, să ne aflăm în situaţia de a prezenta
informaţii pe care persoanele din audienţa noastră le ştiu deja: ce părere au acestea despre problema în cauză - pot să
o considere puţin importantă pentru ei sau ar putea avea resentimente dacă, într-un fel sau altul, contravine sistemului
lor de valori sau de credinţe? ; Ce ar dori să cunoască din întreaga arie de fenomene pe care doriţi să le-o prezentaţi?;
Ce aşteaptă de la dumneavoastră?) Pentru a face aceasta analiză, un prim pas ar fi crearea unei imagini mentale
a oamenilor cărora urmează sa va adresaţi (acest lucru este util nu doar în direcţia ajustării discursului, dar şi pentru
„obişnuirea cu publicul, cu eliminarea unor blocaje emoţionale care pot apărea la un prim contact cu persoane
necunoscute). Dacă aveţi o experienţă proprie cu aceştia (i-aţi cunoscut dinainte), folosiţi această experienţă
pentru a stabili respectivul tablou mental, dacă nu, puteţi cere unor alte persoane informaţii pentru a putea
face acest lucru. Un aspect important este cel al stabilirii compoziţiei demografice a audienţei dumneavoastră:
aspecte ca vârsta, sexul, statusul marital, religia, fondul cultural, ocupaţiile, statusul socioeconomic, educaţia
şi apartenenţa lor în organizaţii speciale pot să ocupe un rol hotărâtor în modul în care vă veţi structura
discursul. Pentru a lua doar un exemplu, vârsta participanţilor impune un mod de prezentare (aceasta diferă
dacă este făcută unor elevi de clasa a şasea, unor studenţi sau unor oameni adulţi), dar, în acelaşi timp, şi vârsta

78 | 394
vorbitorului poate fi un dinamizator ori, dimpotrivă, un frenator al comunicării.
Odată ce am stabilit compoziţia demografică, trebuie să trecem la stabilirea atitudinii audienţei; aceasta
din urmă este guvernată de patru paşi: motivaţia (dacă audienţa este obligată să participe sau dacă doreşte să
asculte discursul dumneavoastră), valorile (audienţa este mai degrabă omogenă/similară în ceea ce priveşte
tabela valorică sau eterogenă/ diferită), nivelul de acord (audienţa este de acord cu punctul de vedere pe care
doriţi să-1 prezentaţi sau este împotrivă) şi nivelul de implicare (cât de mult îi pasă de problematica în cauză ?).
În urma cuantificării răspunsurilor la aceste întrebări, putem să efectuăm o predicţie - care să aibă o ridicată
valoare de adevăr - asupra modului în care publicul nostru va reacţiona într-o situaţie dată. Se pot lua în
consideraţie cinci tipuri de audienţă: (1) audienţa trecătoare - o audienţă temporară, cum ar fi persoanele
care se află pe o stradă la un moment dat al zilei. Nici un element comun nu îi leagă pe membrii audienţei
de vorbitor; primul pas, cel de captare a atenţiei, este crucial: (2) audienţa pasivă - audienţa care este deja
structurată de reguli ale ordonării; prezentatorul este mai degrabă definit de pasul al doilea în discurs, de
menţinerea atenţiei şi interesului acestei audienţe ; (3) audienţa selectată reprezintă acei membri care se află
la un loc în funcţie de un scop comun, dar nu sunt solidari între ei sau cu punctul de vedere ai vorbitorului:
vorbitorul trebuie să urmărească impresionarea, persuadarea şi direcţionarea unui astfel de public; (4) audienţa
concertată reprezintă acei membri uniţi de un scop comun şi activ, solidari în interes şi urmărind o activitate
reciprocă, dar la care nu există o diviziune clară a muncii sau o organizare clară a autorităţii; (5) audienţa
organizată reprezintă un grup cu o divizare clară a activităţii şi care împărtăşeşte un scop comun şi interese
comune.
Astfel, trebuie să luăm în consideraţie ocazia şi contextul în care va fi făcută prezentarea. Ocazia include
cinci elemente: data şi timpul prezentării, întinderea prezentării, locaţia acesteia, natura ocaziei şi mărimea
audienţei. Data şi timpul prezentării sunt importante în funcţie de publicul pe care-1 avem. Dacă aveţi o
prezentare duminica la prânz, audienţa nu va fi prea încurajată saă asculte discursul; la fel se întâmplă când ora
discursului este împinsă până târziu, în cursul serii, după ce auditoriul dumneavoastră a avut o zi de muncă.
Întinderea prezentării este de asemenea importantă: astfel, în cazul în care conferenţiarul anunţă că discursul
nu va dura mai mult de 20 de minute, dar se lungește la o oră întreagă, aceasta nu fi percepută, cu plăcere, de
către public.

Scylla competiţiei şi Caribda bogăţiei

Prof. Mihaela Duţu,


Colegiul Economic, Râmnicu Vâlcea

Preocuparea permanentă a oamenilor pentru bunăstare şi bogăţie s-a dovedit a fi indisolubil legată
de acumularea şi repartiţia banilor, numai că, nici pe departe, aceasta n-a constituit doar obiectul analizelor
economice raționale și precise, deoarece, comportamentul economic a fost el însuși subordonat valorilor de
bază care s-au succedat de-a lungul timpurilor. După cum este lesne de observat, elementele de subiectivitate
ale atitudinii faţă de bani şi de mijloacele acumulării acestora sunt surprinse inclusiv în marile opere de artă ale
umanităţii, acestea invocând implicaţiile competiţiei şi ale inegalităţilor dintre oameni cu o intuiţie a realităţii
care scapă oricărui calcul economic.24
Aşezată într-un cadru al decenţei, inegalitatea în sine nu este un lucru rău, mai ales dacă ea este justificată
de o competiţie onestă, menită să ducă la progres, oferind fiecărui individ şansa de-a se autovalorifica după
voinţa şi posibilităţile sale. Pe de altă parte, trebuie avută în vedere inclusiv relaţia dintre egalitate şi libertate
care, la rândul ei, trebuie să fie determinată de trei variabile ce pot fi combinate între ele în funcţie de contexte
diverse, interese şi situaţii25:
a. persoanele pentru care trebuie să se repartizeze banii şi avuţiile;
b. banii şi avuţiile ce urmează a fi împărţite;
24 Thomas Piketty: ,, Capitalul în secolul XXI ‘’; Ed. Litera; Bucureşti, 2013; pag.15-16;
25 Norberta Bobbio: ,, Dreapta şi stânga’’;Ed. Humanitas; Bucureşti, 1992; pag.104;

79 | 394
c. criterile care stau la baza acestei împărţiri.
Abordarea echilibrată şi nu dihotomică a relaţiei dintre egalitate şi inegalitate derivă atât din elementele
care îi aseamană, cât şi prin cele ce îi deosebesc de oameni. De pildă, dintre elementele care îi aseamănă pe
oameni și care stau la baza relaţiilor de cooperare, putem identifica26: afinitatea de sânge, apartenenţa la un
teritoriu, cultul strămoşilor, comunitatea de tradiţie. La polul opus, se situează elementele de diferenţiere,
determinate atât de factorii naturali, cât şi sociali. Despre inegalităţile naturale, se poate spune că ele atestă
vechimea speciei umane şi că pot fi evidenţiate printr-o serie de elemente, precum: calitățile fizice, mediul
familial, localizarea într-o zonă geografică. De cealaltă parte, se situează inegalităţile sociale care fac referire
la capacităţile fizice şi intelectuale, la diversitatea motivaţiei, la calitatea efortului şi a rezultatelor obținute.
Privind retrospectiv în timp, toate aceste elemente au coexistat cu ponderi şi intensități diferite, dar
marea cotitură a fost generată de apariția capitalismului, care a permis ascensiunea burgheziei. Noua categorie
socială și-a dovedit măiestria în agonisirea şi multiplicarea banilor, întrând în relații de competiție și cooperare
cu vechea nobilime, deținătoare a bunelor maniere şi a simțului estetic, motiv pentru care stăpânea foarte bine
secretele cheltuielii banilor. Asemenea diferențe şi complementarități n-au făcut altceva decât să confirme că,
pe măsura schimbărilor economico-sociale, inteligența este cea care până la urmă primează, contribuind astfel
la restabilirea unui nou echilibru atunci când cel vechi se rupe. Explicația constă în faptul că, în mod evident,
viața cerebrală este cea care determină primatul competiției, resetând astfel toate inegalitățile acumulate în
timp, situație valabilă atât la nivelul elitelor, cât și al celorlalte categorii sociale. Prin urmare, o societate
normală este cea care fructifică atât cooperarea cât și competiția dintre oameni, iar inegalitățile economico-
sociale ar trebui să fie doar consecința diferențelor dintre oameni, numai că, aici este vorba despre o normalitate
în stare pură care nu se regăsește nicăieri în realitate.
Se poate astfel aprecia că elementul de care orice guvernare trebuie să țină cont este acela al asigurării
egalității de șanse, al cărui scop este să-i ofere omului modern atât posibilitatea, cât și speranța schimbării
în bine a propriului destin. Nu se pune nici pe departe problema diferenței de legitimitate între banii deținuți
la loteria genetică a moștenirilor ( care și ei pot fi un simbol al unei evoluții organice și al respectului pentru
continuitate) și cei obținuți prin muncă asigură, creativă și inovativă. Bineînțeles, nu trebuie neglijat nici
rolul riscului și al apetitului pentru speculație care, plasat în doze corespunzătoare, poate genera evoluții
spectaculoase atât pentru cei care și-l asumă, cât și pentru societate în ansamblu. Ceea ce deranjează de fapt
opinia publică este diferența dintre legalitatea și moralitatea averilor dobândite pe merit și cele căpătate pe căi
oculte. Până la urmă, averile meritate sunt susținute de toți membrii societății, chiar dacă, de cele mai multe
ori, produc inegalități, dar aici este vorba despre o echitate a inegalităților.
Este adevărat, ține de natura umană să-și dorească progres, bunăstare, numai că, de multe ori, scăpate
de sub control, aceste năzuințe pot degenera în lăcomie, în tentația încălcării flagrante a drepturilor și șanselor
celorlalți, culminând în final cu asumarea ca normalitate a unui asemenea mod de viață. Aceste tendințe
umane periculoase pot fi orientate spre zone relativ inofensive, societatea fiind chemată să ofere stimuli spre
oportunități și activități oneste de înmulțire a banilor și averilor. Privind lucrurile din această perspectivă27,
este preferabil ca un om să se simtă stăpân pe contul său personal decât pe banul public sau obținut prin fraudă,
numai că, și oamenii trebuie să-și asume responsabilitatea de-a discerne între mizele decente și cele care
sfidează limitele bunului simț.
Prin urmare, împletirea liberului arbitru cu regulile și legislația în domeniu trebuie să țină seama de
tendințele esențiale ale naturii umane și de pasiunea normală a acesteia de-a avea și de a face bani, percepută
ca izvor de identitate, de valorificare a meritelor și de implinire personală.

Bibliografie

• Bobbio, Norberto, ,,Dreapta şi stânga”; Ed. Humanitas; Bucureşti, 1992;


• Durkheim, Emile, ,,Diviziunea muncii sociale”; Ed.Albatros; Bucureşti,2001.
• Keynes, Maynard John, ,,Teoria generală a ocupării mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”; Ed.
Publica, Bucureşti,2009.
• Piketty, Thomas, ,, Capitalul în secolul XXI; Ed.Litera; Bucureşti, 2013
26 Emile Durkheim: ,, Diviziunea muncii sociale’’ Ed.Albatros; Bucureşti, 2001, pag.294.
27 John Maynard Keynes:,, Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor’’;Ed.Pu-
blica, Bucureşti, 2009, pag.447-450;

80 | 394
Educaţie financiară prin joc

Prof. Înv. Primar Badea Cristina-Ionela


Şcoala Primară ,,I. Creangă” Schitu Costineşti

ARGUMENT

Curriculum-ul din şcoală prezintă, prin finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire, strategiile
educaţionale promovate, o abordare globală a educaţiei timpurii, asigurând satisfacerea nevoilor, suficient de
variate, prezente şi a celor de perspectivă, ale şcolarilor. Datorită caracterului său flexibil, facil de adaptat la
necesităţile momentului, curriculum-ul poate sprijini în mod real adaptarea copilului la societatea dinamică, în
care se naşte şi trăieşte, înarmându-l, progresiv, cu cunoştinţe atitudini şi deprinderi necesare în viaţă.
Aceste îndrumări reprezintă un prim pas în punerea bazelor unei educaţii financiare atât de necesare
omului contemporan. Fiecare activitate este o provocare la cunoaştere şi acţiune,o propunere de călătorie
fascinantă în lumea banilor.
Elevii vor identifica şi exersa diferite tipuri de comportamente în situaţii de învăţare autentică. Ei vor
învăţa reguli de politeţe pe care trebuie să le aplice la cumpărături,vor fi familiarizaţi cu produse jucării,cu
bacnotele şi monedele din ţara noastră,vor învăţa să economisească,dar şi să muncească pentru a obţine ceea
ce-şi doresc.
Jocul este principala modalitate de realizare a acestor abilităţi, îmbinând armonios elementele instructiv-
educative cu cele distractive.

ROLUL BANILOR
Cand vine vorba de bani şi copil parcă nu mai ai răbdare până când acesta va înţelege odată că banii nu
cresc în pom, că se câştigă şi se muncesc cinstit şi că nu dispuneţi de sume infinite de bani.Tot în această etapă
a copilăriei copilul poate pricepe că banii vin dintr-un loc de muncă şi că sunt limitaţi, adică parinţii nu dispun
de bani fără număr. Ei pot înţelege şi că unii oameni au mai mulţi bani ca alţii şi că cei care au mai mult i-ar
putea ajuta pe cei cu mai puţin.
La 7 ani
Conceptul de economisire a banilor va prinde din ce in ce mai mult contur la copilul de 7 anişori. Însă
ideea de viitor este încă neclară pentru el, de aceea va stabili obiective pe termen scurt cu ei.
Puşculiţa este o idee bună pentru copilul de această vârstă. Însă are nevoie de tine pentru a o gestiona
şi pentru a întelege că dacă strange bănuţi va avea satisfacţii mai mari în viitor.
La începutul şcolii copilul este apt să numere ceea ce îi poate ajuta în administrarea bănuţilor şi în
numărarea lor. Tot la această varstă, copiii pot face diferenţa între “a vrea” şi “a avea nevoie”.
La 8 ani
Copilul de vârsta şcolară poate aprecia că are opţiuni atunci când vine vorba de bănuţi. De asemenea,
el nu se va mai mulţumi cu monede. Va ştii că moneda are o valoare foarte mică şi nu va fi prea încântat de
câte ori o va primi! Aşteptările cresc pe masură ce înaintează în vârstă!
La 9 ani
Până când va împlini 9 anişori, copilul va înţelege valoarea reală a monedelor. Vor ştii exact care este
de 5 bani, 10 bani sau 50 de bani.
Însă, copilul devine din ce în ce mai înţelegător şi deschis ideii de recompensă întârziată (economisirea

81 | 394
banilor în vederea unui scop viitor). De asemenea, va avea o reprezentare mai bună a ideii de viitor. Aşa că
obiectivele pe termen lung sunt mult mai realiste şi de pusă în practică la această vârstă.
BANII PE ÎNŢELESUL ELEVILOR-SFATURI
Arată-i cum se câștigă banii
Este destul de dificil pentru un copil să înțeleagă de unde anume provin banii dacă el te vede doar cum
plătești cu cardul sau cum îi scoți de la bancomat. Cel mic le va percepe ca dispozitive care oferă bani și nu o
modalitate prin care tu îți gestionezi salariul. Așadar, ia-l cu tine și atunci când pui bani la bancă sau când ai
de plătit facturi. La fel de folositor ar fi să-l iei într-o zi la locul tău de muncă și să-i arăți ce ai de făcut zilnic
pentru a avea bani de cheltuială. De asemenea, spune-i care este bugetul lunar al familiei și cum este acesta
împărțit. Arată-i fiecare bancnotă sau monedă și dă-i exemple ce poți cumpăra cu fiecare din ele.
A vrea sau a avea nevoie?
Încă de mici, copiii se simt într-o permanentă competiție și-și doresc să fie la fel ca micuții lor prieteni
de la grădiniță sau de la școală. Așadar, dacă unul din colegi are o mașinuță nouă sau o păpușă mai frumoasă,
și copilul tău își va dori una la fel. De multe ori cedezi în fața rugăminților și a scâncetelor. Însă, cât de tare
are nevoie de ea având în vedere că acasă are multe mașinuțe sau păpuși? Pentru a evita o astfel de scenă, este
bine să-l înveți încă de mic diferența între a vrea și a avea nevoie. Explică-i care sunt lucrurile de care avem
neapărată nevoie zilnic și de care ne putem lipsi, pentru a le cumpăra mai târziu.
Răsplată pentru fapte bune
Își dorește foarte mult o jucărie? Atunci încurajează-l să câștige propriii lui bani ca să o cumpere. Pune
deoparte un borcan pentru economii și ori de câte ori face o faptă bună sau este ascultător, îl poți premia cu o
mică sumă de bani. În timp, cel mic va înțelege că este nevoie să faci eforturi pentru a câștiga bani și va deveni
mai responsabil în ceea ce privește modul în care sunt folosiți.

Bibliografie

1. Educaţie financiară – Banii pe înţelesul copiilor, Manual publicat la Editura Explorator, 2013,
Ploieşti,autor Ligia Georgescu – Goloşoiu;
2. Educaţie financiară – Banii pe înţelesul copiilor, Caietul elevului publicat în Editura Explorator,
2013,Ploieşti, autor Ligia Georgescu -Goloşoiu;
3. Educaţie financiară – Ghidul învăţătorului + CD (programă, planificare, sugestii de activități),
apărute în Editura Explorator,2013, Ploieşti, autori: Ligia Georgescu – Goloşoiu – coordonator,
împreună cu prof. Corina Mohorea şi prof. Stela Olteanu.

82 | 394
Banii în viaţă copiilor noştri

Iordan Lucreţia Vasilica


Școala Gimnazială Nr.13, Râmnicu Vâlcea

În ultimii ani, tot mai multe bănci din România au iniţiat programe destinate copiilor şi tinerilor cu
scopul de a formă educaţia financiară a acestora de timpuriu. Specialiştii susţin importantă acestui tip de
educaţie, care contribuie la “o economie stabilă şi dezvoltată sănătos”.
Studii de piaţă recente privind educaţia financiară a populaţiei arată că 3,2% dintre români au acces la
programe de educaţie financiară, 14% nu au cunoştinţe despre produse şi servicii financiare şi 65% nu reuşesc
să se ajungă cu cheltuielile financiare zilnice, iar aceste rezultate demonstrează că există o nevoie stringentă
de educaţie financiară în România.
Copiii ar trebui să fie conştienţi de importantă banilor de la vârste cât mai fragede, şi părinţii sunt
de acord. Dar nu poţi să-i povesteşti unui copil de 5 ani despre credite ipotecare, pentru că este dincolo de
capacitatea lui de înţelegere.
Încă de la grădiniţă,poate nici nu ne dăm seama, copiii sunt deja conştienţi de bani. De exemplu, într-
un magazin de jucării, ei observă că sunt şanse mai mari să le cumperi jucării mai mici decât cele mai mari şi
mai spectaculoase. La această vârstă, copiii trebuie să înţeleagă patru lucruri:
• Ai nevoie de bani să cumperi lucruri
• Câştigi bani prin muncă
• S-ar putea să trebuiască să aştepţi înainte să-ţi cumperi ceva ce vrei
• Există o diferenţa între lucrurile pe care le vrei şi cele de care ai nevoie
Că să îi faci să înţeleagă aceste lucruri, la care chiar şi adulţii au probleme, trebuie să începi atunci
când copiii sunt foarte mici, în acea perioada în care sunt curioşi despre tot ceea ce îi înconjoară. Trebuie
incearcat să găseşti momente pe care poţi să le dai exemplu pentru a-i arată importantă banilor, să le cumpărăm
o puşculiţa, pentru a-i învaţă despre economii. Le putem spune că dacă strânge o anumită suma, tu îi vei da o
dobânda, şi cu această ocazie să îl înveţi ce este dobânda.
Ajuns la vârstă şcolarităţii, copiii ar trebui să ştie ce sunt economiile şi ce este dobânda. Ei ar trebui
să înţeleagă că un card de credit înseamnă un împrumut la banca, şi că dacă nu plăteşti facturile la timp,
vei sfârşi prin a plăti mai mult decât ai consumat. De asemenea, ar trebui să ştie că este periculos să-ţi pui
informaţiile personale, cum ar fi detaliile contului bancar, pe un site web pentru că ar putea fi furate.Cum îi
ajuţi să înţeleagă aceste lucruri: dacă nu are deja o suma stabilită de bani de buzunar, acum este timpul să îi
dai una săptămânal sau la un interval pe care îl alegi tu. Ai putea chiar să-l ajuţi să-şi facă şi să folosească un
cont la banca. Dacă faci aceste lucruri, copilul va înţelege mai bine importantă banilor, pentru că va observă
cât de repede se cheltuiesc dacă nu sunt atenţi.
Când este vorba de liceu copilul trebuie să se gândească la facultate şi costurile ei, şi să realizeze că nu
ar trebui să-şi cumpere un lucru pe care îl vrea dacă nu şi-l poate permite. De asemenea, ar trebui să realizeze
deja că banii pot să-i ajute să-şi îndeplinească visele, sau sunt obstacole în calea lor.
Poate fi dificil să-ţi înveţi adolescentul aceste lucruri, pentru că se află la vârstă la care nu prea ascultă
de părinţi. Decât să-i faci morală pe care el o va ignoră, ajută-l să înţeleagă cum poate obţine ceea ce vrea dacă
economiseşte şi cheltuieşte în mod responsabil.
La 18 ani ar trebui să aibă cunoştinţe destul de mari despre concepte financiare, să ştie ce sunt
împrumuturile, ratele de dobânda, cum să se angajeze, etc.
Poţi să îl ajuţi încurajându-l să meargă la un curs de finanţe personale, sau propune-i să ţină socoteală
fiecărui ban pe care îl cheltuieşte timp de o luna, apoi să analizeze care sunt tiparele lui de cheltuire a banilor.

Bibliografie

• ”Educaţia financiară : Banii pe înţelesul copiilor” Ligia Georgescu- Golosoiu , editura Explorator 2010

83 | 394
BANUL - necesitate fizică şi dependenţă psihologică

Bibliotecar Călin Maria


Şcoala Gimnazială „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea

Funcţiile banilor pun în evidenţă rolul pe care ei îl au în societate, de “sânge” al acestui organism
complex care este economia.
( P.A. Samuelson).

Banul în sine nu are nici o valoare, el primeşte valoarea pe care noi i-o dăm. Orice om are trei
necesităţi primare, şi anume: hrană, adăpost şi îmbrăcăminte, pe care trebuie să şi le satisfacă, iar pentru
aceasta este nevoie de bani. Dar când depindem de bani pentru a avea prestigiu, poziţie socială, succes, carieră,
atunci banul primeşte o valoare şi o importanţă exagerată şi disproporţionată, de aici apare lupta pentru a-l
poseda.
Din punct de vedere energetic, banul este neutru, dar se încarcă pozitiv sau negativ în funcţie de
provenienţa şi utilizarea lui: fie că este câştigat muncind corect, fie că este obţinut prin orice mijloace (bani
murdari) pentru a câştiga putere, prestigiu, poziţie socială, etc.
Avem nevoie de bani, acest lucru este sigur, dar e necesar să înţelegem profund relaţia noastră cu
aceştia. Nici ascetul şi nici avarul lacom nu au înţeles niciodată care este corecta noastră relaţionare cu banul.
Când înţelegem profund că banii trebuie să circule (nu sunt făcuţi să zacă în vreun cont bancar), când înţelegem
că scopul banilor este acela de a ne oferi cele trei necesităţi fizice primare – alimentaţie sănătoasă şi corectă,
o casă decentă sau un apartament confortabil, şi îmbrăcăminte in limita bunului simţ - atunci le impunem o
limitare inteligentă şi nu vor mai avea acea importanţă exagerată pe care o au atunci când sunt o necesitate
psihologică.
Trebuie să facem diferenţa între necesitate fizică imediată şi dependenţa psihologică de bani şi
lucruri materiale.
A existat întotdeauna o morală a valorilor şi a mijloacelor prin care se poate accede la aceste valori.
Banii au fost consideraţi dintotdeauna mijloace. Oamenii pentru care banii au devenit o valoare în sine au
fost taxaţi de societate, care a ţinut în acest fel nu doar să-şi conserve valorile, dar şi să amendeze orice
comportament care nu coincidea cu normele sale.
Pentru orice societate, indiferent de gradul de civilizaţie pe care l-a atins, valorile au reprezentat
întotdeauna o adevărată busolă după care membrii săi şi-au putut ghida existenţa. Civilizaţia occidentală
s-a ghidat timp de secole după valorile Antichităţii: Adevărul, Binele, Frumosul şi Sacrul. La acestea s-au
adăugat apoi valorile epocii moderne: Libertatea, Egalitatea şi Legalitatea.
Banii reprezintă mijloace prin care se poate accede la oricare dintre valorile mai sus amintite. Atunci
când părăsesc acest statut şi devin ei înşişi o valoare după care omul se ghidează, este denaturat şi statutul
celorlalte valori, sau chiar încălcat. Iar acest lucru contravine cu ceea ce societatea, tacit sau în scris, consideră
a fi corect sau cinstit.
Trecerea banului de la statutul de mijloc la cel de valoare nu este ea însăşi una cinstită. O astfel de
convertire nu poate decât să denatureze lucrurile cu adevărat importante în viaţă.

Bibliografie

• Andrei Cosmovici/Luminiţa Iacob – Psihologie şcolară – Iaşi, Editura Polirom, 2008


• Ligia Georgescu - Goloşoiu - Ghidul Învățătorului – Bucureşti, Editura InfomediaPro, 2016
• https://www.tpu.ro/stiinta-si-filosofie/

84 | 394
Cardurile de credit pe înţelesul tuturor

Prof. Calotă Luminiţa Elena


Liceul Tehnologic „Căpitan Nicolae Pleşoianu” Râmnicu Vâlcea

Ce este un card de credit? Un card de credit presupune o formă de împrumut. Poţi cere un card la o
bancă sau la o instituţie financiară nebancară. În cazul în care cererea ta este acceptată, emitentul cardului va
stabili o limită de credit (suma maximă pe care o poţi împrumuta).
Cum funcţionează? Cardul de credit se utilizează pentru a cumpăra bunuri şi servicii. Nu este
recomandat pentru extrageri de numerar la bancomat pentru că băncile te vor taxa mai mult decât în cazul
unul card de debit normal (0,5-2% din suma retrasă sau chiar peste).
Principalul avantaj este că poţi cumpăra lucruri acum plătind mai târziu. Ideal este să rambursezi
sumele trase din linia de credit în interiorul perioadei de graţie asociate, interval în care banca nu percepe
dobândă pentru banii utilizaţi. Un alt avantaj este că beneficiezi de un sistem de fidelizare care oferă reduceri
la comercianţi sau anumite bonusuri în bani sau puncte care cresc odată cu valoarea achiziţiilor.
Ca şi în cazul unui card de debit normal, vei plati taxe de emitere şi administrare a contului de card. Vei
primi un extras de cont de la instituţia creditoare, în fiecare lună, în care va apărea cât de mult ai cheltuit. În
fiecare lună va trebui să achiţi o „sumă minimă de plată”(o fracţiune din creditul utilizat) , informaţie prezentă
şi în extrasul de cont. Emitentul cardului va percepe dobânzi penalizatoare în cazul în care nu vei achita la
timp suma minimă de plată. Cardul va purta numele şi semnătura ta, alături de numele şi sigla emitentului şi
logo-urile firmelor emitente.Costurile cardului de credit. Emitentul cardului de credit va impune:
-o dobândă pentru sumele datorate,
-o valoare minimă de rambursat lunar din suma utilizată
-comision pentru retrageri de numerar, transferuri de bani, tranzacţii valutare
-dobânzi penalizatoare pentru depăşirea limitei de credit, pentru întârzierea plăţilor sau neplată.
Plata cu cardul de credit. Atât magazinele cât şi instituţiile care acceptă plata cu cardul de credit au
încheiate acorduri cu banca sau instituţia financiară nebancară emitentă a cardului. Cardul tău va fi debitat cu
suma de plată, iar operaţiunea se va realiza în cont imediat, deşi, în unele cazuri, poate dura câteva zile. Poţi
utiliza cardul şi pentru a retrage numerar de la bancomat, dar ai grijă când faci această operaţiune.
Limita de credit
Limita de credit este calculată pe baza unei proceduri, numită scoring. Aceasta ţine cont de veniturile
solicitantului, dar şi de o serie de alţi factori relevanţi pentru emitent: vechimea la locul de muncă, numărul de
persoane aflate în întreţinere, etc. Scoringul (scorul de credit) diferă de la o bancă la alta, astfel încât şi limita
de credit acordată este diferită . În unele cazuri diferenţa este semnificativă, de la un emitent la altul.
Un alt factor care influenţează limita este suma minimă care trebuie rambursată lunar. Tot mai
multe bănci solicită, în ultimul timp, plata obligatorie doar a dobânzilor şi comisioanelor datorate în fiecare
lună.
Cip-ul şi PIN-ul
Cardul cu CIP este un card bancar – de credit sau de debit – care are incorporat un microcip. Acesta
a fost conceput pentru a conferi tranzacţiilor cu cardul mai multă siguranţp şi rapiditate, dar şi pentru a oferi
posesorilor de carduri şi comercianţilor mai multe beneficii.
Ca şi cardurile bancare, cardurile de credit au un cod PIN (Personal Identification Number) pe care
trebuie să-l introduci de fiecare dată când cumperi ceva sau plăteşti un serviciu. Dacă nu îţi place numărul
care vine odată cu cardul (e greu de memorat), îl poţi schimba. Trebuie doar să introduci cardul într-un ATM
al băncii emitente şi să modifici PIN-ul vechi cu cel dorit de tine.
Nu dezvălui niciodată codul PIN nimănui. În cazul în care ai suspiciuni că cineva îţi ştie codul
PIN, atunci trebuie să-l schimbi imediat.
Extrasul lunar
Extrasul de cont se va primi lunar la adresa dorită de deţinătorul cardului de credit. Extrasul de credit
îţi poate oferi următoarele informaţii:

85 | 394
• toate tranzacţiile pe care le-ai făcut în ultima lună;
• comisioanele percepute;
• cursul de schimb aplicat la tranzacţiile efectuate într-o altă monedă;
• rata dobânzii care se aplică diferitelor utilizări ale cardului;
• suma minimă de rambursat;
• suma rămasă din limita de credit.
Suma care trebuie rambursată lunar trebuie plătită la data scadentă înscrisă în extras (în caz contrar vei
fi penalizat). Această operaţiune se poate face fie direct la ghişeul băncii emitente, fie la oficiul poştal sau la
ATM ori prin intermediul serviciilor bancare online.

Bibliografie

• http://www.bugetulfamiliei.ro

Ce înseamnă educaţie financiară?

Prof. Popa Ovidiu


Școala Gimnazială nr. 10 Râmnicu Vâlcea
Prof. Popa Dana Mihaela
Școala Gimnazială Nr. 10 – GPP nr. 14 Râmnicu Vâlcea

Educaţia financiară este acea educaţie care îţi arată cum să câştigi bani mai mulţi, cum să administrezi
banii bine şi cum să-i cheltuieşti cu cap.Este acea educaţie care te ajută să cunoşti momentul în care trebuie să
te opreşti să mai cheltuieşti şi să supraveţuieşti dar şi momentul în care trebuie să acţionezi ca să te îmbogăţeşti.
Este o educaţie care te ajută şi în viaţa de zi de zi să-ţi administrezi proprii bani dar şi în conducerea unei
afaceri prin administrarea cliclului de bani care intră şi ies dintr-o firmă.
Cum se aplică educaţia financiară?
Educaţia financiară se aplică aproape în orice facem. Indiferent de activitatea pe care o realziăm este
nevoie de bani sau este nevoie să administrăm bani.Este limpede că pentru orice lucru pe care noi îl facem
trebuie să plătim, mai mult sau mai puţin, şi tot timpul ajungem în momentul în care nu avem bani dar
niciodată nu ne-am gândim cum putem stopa acest lucru, cum putem să facem economii sau, mai important,
cum putem să învăţăm să câştigăm mai mulţi bani. Regula cea mai importantă a educaţiei financiare şi după
care aceasta se ghidează este următoarea:
Câştigă cât mai mult – Cheltuieşte cât mai puţin
Aceste elemente sunt cele mai importante în educaţia financiară pe care în următoarea perioadă o să
încerc să le detaliez cât mai mult.
Când avem nevoie de educaţie financiară?
De educaţie financiară avem nevoie oricând şi la orice oră. Tot timpul ne întâmpinăm de dificultăţi din
punct de vedere al banilor. În urma dobândirii cunoştinţelor despre educaţie financiară vei cunoşte:
• să scapi de grija lipsei banilor
• cum să-ţi petreci timpul astfel încât să câştigi şi bani
• cum să devii independent financiar
• cum să începi propia afacere
• care sunt documentele financiar-contabile importante pentru o firmă
• care sunt impozitele/taxele pe care oricine trebuie să le plătească
• linii de finanţare atât rambursabile cât şi nerambursabile
• cum să foloseşti un buget şi cash flow şi să dea rezultate
• fiscalitatea şi contabilitatea pe care toţi trebuie să o ştim

86 | 394
• şi multe multe alte informaţii cu şi despre educaţie financiară.
În final, putem spune că educaţia financiară a devenit importantă o dată cu scăderea mediului de trai
şi va deveni din în ce mai cautată având în vedere viitorul care se aproprie, un viitor care nu este unul foarte
pozitiv.

Cumpărăturile on line și drepturile


consumatorilor
Prof. Goran Nicoleta
Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea

Comerțul online este într-un proces de creștere accelerată. Acest tip de afacere se bazează pe relația
de încredere într-o măsură mult mai mare decât comerțul tradițional și, totodată, mediul virtual expune
consumatorul unor riscuri noi. Comerțul electronic este activitatea de cumpărare sau vânzare prin intermediul
transmiterii de date la distanță, activitate specifică politicii expansive a marketingului companiilor comerciale.
Din aceste motive, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor anticipează cateva posibile
întrebări ale consumatorilor, ce pot apărea în momentul deciziei de a cumpăra online produse sau servicii și
oferă răspunsurile în acord cu legislația în vigoare.
Amintim ca legislația care reglementează drepturile consumatorilor la achizițiile online este OUG
34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor incheiate cu profesioniștii, iar Telefonul
consumatorilor: 0219551.
Un magazin electronic este (simplificat vorbind) o pagină de Internet care întrunește minim urmatoarele
condiții: prezintă informații despre produse sau servicii, inclusiv prețul acestora, include un sistem prin care
vizitatorii paginii pot selecta produsele dorite și le pot adăuga intr-un coș electronic de cumparaturi (la fel cum
intr-un supermarket vizitatorii pot lua produsele dorite de pe raft și le pot pune in coș), include un sistem de
preluare și transmitere a datelor personale ale cumpărătorului, pentru a putea fi contactat de către vânzator,
include un sistem de plată prin care vânzatorul iși poate încasa banii de la clientul “virtual”.
Tranzactiile on-line care folosesc plata cu carduri sunt protejate criptografic, iar modalitatea concretă
de criptare asigură faptul că numai banca sau furnizorul de servicii pentru carduri de credit va putea vedea
numarul cărții de credit, nu si comerciantul. Puteți recunoaște paginile web securizate dacă în URL (bară de
adresa) aveți „https://” si browser-ul folosit vă arată o iconiță care să specifice că pagina este securizată.
Persoanele care obișnuiesc să cumpere prin Internet vor fi atrase de un site dacă:
• paginile web și imaginile se descarcă repede;
• site-ul web are o structură logică și clară;
• oferă posibilități diversificate de navigare;
• sistemul de comenzi online este ușor de folosit și sigur;
• oferă gratuități care să le stârnească interesul.
Site-urile de comerț online preferate de utilizatorii români, din punct de vedere al numărului total
de mențiuni, au fost: eMAG.ro, OLX.ro, Tocmai.ro., CEL.ro, Okazii.ro, Altex.ro, Bon Prix.ro, Domo.ro,
Elefant.ro, Miniprix.ro., iar comparatoare de pret online le-au găsit pe shopmania.ro, price.ro, compari.ro. (
se introduce produsul vizat şi sunt listate magazinele care oferă şi preţurile fiecăruia).
Pentru a putea fi bine informaţi, atunci când alegeţi cumpărăturile online vă oferim o serie de „reguli”
de bază:
1. Puteţi contacta comerciantul? Asiguraţi-vă că operatorul economic furnizează informaţii despre
nume, adresa geografică, telefon, adresa de e-mail – toate aceste informaţii trebuie să fie clare şi inteligibile şi
sunt obligatorii pentru comerciant.
2. Vă doriţi un anumit produs sau serviciu? Asiguraţi-va că site-ul afişează toate informaţiile despre
principalele caracteristici ale produselor şi serviciilor comercializate, inclusiv preţul total al acestora, pentru a
putea fi siguri că acestea sunt ceea ce vă trebuie.

87 | 394
3. Ştiţi din ce se compune preţul total? Acesta este format din preţul produsului sau serviciului, taxa
pe valoare adăugată care poate fi inclusă sau nu în preţul produsului, taxele de livrare şi eventuale alte costuri
suplimentare despre care comerciantul trebuie să vă informeze şi să va ceară acordul înainte de a da click
pe butonul “cumpără”.
4. Ştiţi cât costă livrarea unui produs sau serviciu? Comerciantul trebuie să va informeze despre
modalităţile de livrare disponibile şi preţul aferent acestora chiar în pagină de prezentare a produsului.
5. Aţi găsit în pagină de prezentare a produsului informaţia despre dreptul de retragere? Prin
legislaţie, dispuneţi de 14 zile în care puteţi să va răzgândiţi. Trebuie să returnaţi produsele la adresa indicată
de comerciant, achitând taxa de transport şi fără să motivaţi renunţarea la achiziţie. Ţineţi cont că operatorul
economic trebuie să vă pună la dispoziţie – în format electronic – un formular de retragere sau să vă ofere
posibilitatea de a completă orice altă declaraţie prin care să va exprimaţi decizia de retragere din contract.
6.Comerciantul nu a furnizat în mod clar informaţii despre dreptul de retragere din contract? În
acest caz, perioada în care puteţi returna produsul se prelungeşte la un an. Perioada de retragere se calculează
din momentul în care consumatorul primeşte produsele.
7. Există produse în cazul cărora nu este aplicabil dreptul de retragere din contract?
Da, cum ar fi produsele care sunt susceptibile a se deteriora sau a expiră rapid sau produsele sigilate
care nu pot fi returnate din motive de protecţie a sănătăţii sau din motive de igienă şi care au fost desigilate de
consumator, produsele care au fost executate după specificaţiile consumatorului, ziarele sau periodicele care
nu au fost livrate în baza unui abonament. De asemenea, furnizarea de conţinut digital care nu este livrat pe
un suport material, dacă livrarea a început cu acordul expres al consumatorului. Despre toate aceste produse
exceptate de la dreptul de retragere, comerciantul trebuie să va informeze chiar din pagină de prezentare a
produselor.
8. În cât timp primiţi banii înapoi pentru produsul returnat?
14 zile din momentul retragerii. Asiguraţi-va că în preţul de rambursare a fost inclus şi costul livrării.
Atenţie! Consumatorul este responsabil doar în ceea ce priveşte diminuarea valorii produselor rezultată din
manipularea acestora. Această diminuare a valorii nu trebuie să fie descurajantă , consumatorul poate să-şi
exercite dreptul de retragere. Totodată, consumatorul nu este responsabil pentru diminuarea valorii produselor
în cazul în care comerciantul a omis să-l informeze despre dreptul de retragere.
9.Afişează site-ul informaţii despre existenţa garanţiei legale?
În conformitate cu legislaţia Uniunii Europene, înainte de a achiziţiona un produs, comerciantul trebuie
să vă informeze în mod clar şi uşor de înţeles despre existenţa garanţiei legale de minim doi ani.
Ţineţi cont că aveţi dreptul că bunurile defecte să fie reparate sau înlocuite în termen de doi ani de la
cumpărare în întreagă Uniune Europeană. Dacă repararea sau înlocuirea nu este posibilă, aveţi dreptul la o
rambursare sau o reducere de preţ. Această garanţie legală este obligatorie şi comerciantul nu poate pretinde
altfel sau reduce durata acesteia!
10. Vă este oferită garanţia comercială?
Verificaţi înainte ce servicii sunt oferite în garanţie şi ce defecte şi situaţii sunt acoperite (de exemplu,
acoperă daunele accidentale).
Verificaţi cine oferă garanţia comercială (numele şi datele de contact ale garantului) şi care e durata şi
momentul de intrare în vigoare a acesteia. La achiziţii transfrontaliere, există restricţii geografice a acoperirii
garanţiei comerciale.
11. Sunt clauzele contractuale clare şi inteligibile? Trebuie să poţi consulta Termenii şi Condițiile
aplicabile, informaţiile fiind puse la dispoziţie chiar în pagină de prezentare a produsului. ANPC recomandă
citirea informaţiilor conţinute în Termeni şi Condiţii în totalitate şi întotdeauna înainte de a achiziţiona produsul
sau serviciul.
12. Aveţi o problemă?
Anunţaţi în scris comerciantul care a vândut marfă şi solicitaţi rezolvarea problemei. Comeciantul
trebuie să va informeze despre politica de soluţionare a reclamaţiilor. În cazul în care este vorba de un
comerciant dintr-un alt stat membru, va puteţi adresa reprezentantului local al Centrului European al
Consumatorilor.
Este important să tipăriţi la imprimantă comandă dumneavoastră şi clauzele şi condiţiile ce
apar pe site la momentul cumpărării, pentru situaţia în care ulterior aveţi de rezolvat o dispută cu
comerciantul.

88 | 394
Cunoaşterea limbii în care sunt oferite informaţiile pe site vă permite să faceţi o alegere conformă cu
intenţiile dumneavoastră.

Consumatorii din UE se pot baza acum pe:


• Creșerea transparenței prețurilor;
• Sfârțitul suprataxei nejustificate pentru utilizarea de carduri de credit și linii de asistență telefonică;
• Interdicție pentru ferestre pre-bifate pe Internet, ca de exemplu atunci când cumpără bilete de
avion;
• Prelungire a perioadei de a se răzgândi de la 7 zile la 14 zile pe teritoriul UE;
• Drepturi de rambursare mai puternice, în termen de 14 zile de la anularea achiziției;
• Reguli care interzic capcanele on-line, cum ar fi ofertele de pe Internet promovate ca fiind gratuite
când, in realitate, nu sunt (de exemplu, horoscopul) ;
• Mai bună protecție în raport cu conținutul digital.

Bibliografie

• Ion Gh. Rosca, Bogdan Ghilic-Micu si Marian Stoica - « INFORMATICA, SOCIETATEA


INFORMATIONALA, eSERVICIILE » -Editura Economica, Bucuresti 2006
• Ion Gh. Rosca si colab. –« COMERTUL ELECTRONIC » -Editura Economica, Bucuresti 2004
• http://www.ereferate-romana.com/cursuri/comertul-electronic-in-romania.php
• http://www.afaceri.net/articole/Comert_electronic/Cuprins_comert_electronic.htm
• http://www.scribd.com/doc/2326181/Comertul-electronic
• OUG 34/2014 privind drepturile consumatorilor

Conceptul de piață financiară

Prof. Tudosoiu Daniel


Colegiul Național. ,,Alexandru Lahovari” Râmnicu Vâlcea

Piața financiară, definită ca fiind ansamblul relațiilor si mecanismelor de alocare eficientă a resurselor
bănesti din economie și cuprinde : piața monetara și piața de capital (piața valorilor mobiliare).
Piața monetară este specializată în plasarea și atragerea de fonduri pe termen scurt, inclusiv acordarea/
luarea de credite. Piața monetară are mai multe segmente, fiecare dintre acestea fiind specializate in utilizarea
unor instrumente specifice dar utilizând același operator principal: băncile. Piața financiară, definită ca fiind
ansamblul relațiilor și mecanismelor de alocare eficientă a resurselor bănesti din economie și cuprinde : piața
monetară și piața de capital (piața valorilor mobiliare).
Segmentele pieței monetare sunt:
• piața interbancara, în cadrul căreia băncile se împrumuta reciproc;
• piața certificatelor de depozit, în care băncile atrag resurse bănești prin emiterea de certificate de
depozit negociabile, înscrisuri care pot fi rascumparate de banci la o anumita data cu o anumita
rata a dobanzii;
• piața efectelor de comerț, în care băncile, marile companii sau alte instituții financiare emit titluri
de credit (bilete la ordin sau cec-uri);
• piața eurovalutelor, reprezintă atragerea si plasarea de fonduri în valută.
Piața de capital (piața valorilor mobiliare) este specializată pe tranzacții cu active financiare pe termen
mediu si lung, reprezentând ansamblul relațiilor si mecanismelor prin care se realizează transferul capitalului
de la cei care au surplus (investitori ) către cei care au nevoie, cu ajutorul unor instrumente specifice (valori
mobiliare) si prin intermediul unor operatori specifici (societățile de intermediere de valori mobiliare).

89 | 394
Valorile mobiliare sunt documente din hârtie sau electronice create ca suport al tranzacțiilor financiare.
Acestea sunt active financiare care presupun drepturi pentru cei care le dețin (la dividende, la dobânzi, etc.) si
obligații (de a platii dividende, dobanzi, etc.) din partea celor care le-au emis.
Valorile mobiliare specifice pieței de capital sunt: acțiunile, obligatiunile si alte instrumente si titluri
financiare specifice.
Actiunea este un titlu de valoare, un titlu financiar, reprezentând o parte din capitalul social al firmei,
din patrimoniul firmei, din acest motiv se mai numeste si titlu de proprietate. In același timp, actiunea este
un mijloc de atragere a capitalurilor disponibile, necesare firmei, de pe piata de capital (interna sau externa).
Interesul deținatorilor de capitaluri de a subscrie si vărsa capitalurile la o firma este generat de avantajele ce
se ofera:
• o remunerație (dividend) mai mare decât ar plasa capitalurile în alte zone ale economiei și societații
(bănci, fonduri de investiții, etc.);
• puterea pe care o pot dobândi prin acțiunile cumpărate, in managementul firmei.
Actiunea, ca mijloc de atragere și de formare a capitalurilor firmei trebuie să conțina câteva elemente
de conținut minimale: denumirea societații, număr de înregistrare la registrul comertului, număr de ordine,
capitalul social, valoarea nominala a actiunii.
În funcție de modul de deținere și circulație, actiunile pot fi:
• acțiuni la purtator, pe care nu se mentionează nici un nume si pot fi transmise de la o persoană la
alta;
• acțiuni nominative, care poarta numele proprietarului si nu pot fi transmise decât prin transfer
înregistrat în registrul societații comerciale.
Acțiunile mai pot fi:
• privilegiate, atunci când dau dreptul deținătorului la un dividend fix, indiferent de mărimea
profitului realizat de societatea emitenta;
• ordinare, atunci cand cota de dividend este variabila, în funcție de mărimea anuala a profitului
firmei emitente.
Obligațiunile sunt tot valori mobiliare emise de firme sau de stat pentru procurarea fondurilor necesare
sub forma de împrumut. Proprietarul unei obligațiuni este o persoană care a împrumutat o anumită suma de
bani emitentului (statul, o colectivitate publică, societate natională sau privată) și de la care percepe o dobânda
proporțională cu totalul împrumutului. Împrumutul este rambursabil, fie intr-o singură tranșă, fie în mai multe
tranșe, care pot fi constante sau variabile dar esalonate încă de la emisiunea titlului.
După diferite criterii, obligațiunile se clasifică astfel:
1. După modul de identificare a proprietarului, obligațiunile pot fi:
a) la purtător, caz în care obligațiunea aparține posesorului;
b) nominative, dacă au numele proprietarului înscris pe certificat/ sau în cont.
2. După forma de emisiune:
a) materializate, sunt emise în formă materială, pe suport de hârtie;
b) dematerializate, emise prin înscriere în cont, pe suport de hârtie.
3. După tipul de venit pe care îl generează, obligațiunile emise de organele administrației publice
centrale și locale pot fi:
a) obligațiuni cu dobândă, sunt emise la o valoare nominală, valoare care se returnează, de regulă la
scadență, plus o dobândă care se distribuie conform unui program de distribuire;
b) obligațiuni cu cupon zero sau obligațiuni cu reducere (discount), sunt emise la un preț de
emisiune mai mic decât valoarea nominala care este plătita la scadența, nu se plătește dobânda iar
caștigul consta în diferența dintre prețul de cumpărare dat de investitor și prețul de răscumpărare
la scadența.
Riscurile deținătorului de obligațiuni sunt mai reduse în comparație cu cele ale deținătorului de acțiuni.
Ele se manifestă ca risc de nerambursare și de lichiditate a firmei, caz în care creditorii au prioritate în fața
acționarilor.
Piața valorilor mobiliare cuprinde doua segmente:
• piața primară;
• piața secundară.

90 | 394
Piața primara - este acea piața financiară în cadrul căreia se vând și se cumpără hârtiile de valoare
pe termen lung nou-emise de către diferiți agenți economici, bancar-financiari și autoritatea guvernamentală.
Operațiunile de emisiune și plasare a noilor titluri financiare se desfășoara, în principal prin intermediul
băncilor, care încasează un comision.
Piața secundară - este piața pentru titlurile care au fost deja emise, având același rol de a distribui
capital, dar pentru o sumă mai mica și, în plus, apar tranzacțiile care se depărteaza de acest scop, în sensul că
se fac îndeosebi pentru a realiza un profit datorită negocierii și jocului cererii si al ofertei.
Tranzacționarea acestor titluri se efectuează prin intermediul unor instituții specializate și autorizate
să acționeze pe aceste piețe: societați de valori mobiliare, burse de valori. În afara de burse de valori, în lume
exista burse de materii prime, burse de minereuri, burse de îmbrăcaminte, burse de piese auto, burse filatelice,
burse de operă de arta.
Titlurile financiare derivate sunt produsele burselor de valori și rezultă din contractele încheiate între
emitent si beneficiar, care dau beneficiarului drepturi asupra unor active ale emitentului, la o anumita scadență
viitoare.
Titlurile derivate spre deosebire de titlurile primare nu dau drepturi beneficiarului asupra veniturilor
nete ale emitentului, ci asupra unor active diverse ale acestuia (valute, mărfuri) numite active derivate.
Titlurile financiare derivate pot fi grupate în doua categorii:
• contractele viitoare (futures);
• opțiunile.
Contractul viitor îmbraca forma unei întelegeri între doua părți de a vinde, respectiv de a cumpăra
un anumit activ ( instrument monetar, titlu financiar) la un preț stabilit în momentul încheierii contractului,
transmiterea efectivă a activului către cumpărător având loc la o dată viitoare.
Opțiunile sunt contracte între un vanzător și un cumpărător de active, care dau dreptul acestuia din
urma de a vinde sau a cumpăra un activ până la o anumită dată în schimbul plății către vânzător a unei prime.
Opțiunea poate fi de vânzare (,, put option») dacă cumpărătorul prin contract, dobândește dreptul de a vinde
activul și de cumpărare (,,call option»), atunci când acesta are dreptul de a cumpăra active.
Produsele sintetice sunt rezultatul combinării de către instituțiile financiare a unor active financiare
diferite, din care rezultă instrumente de plasament noi, în special combinarea de contracte ,,futures « de
vânzare si cumpărare de opțiuni ,,put» și ,,call», precum și între diferite tipuri de ,,futures» și ,,option». Între
activele financiare sintetice o importanță deosebită o dețin titlurile financiare de tip ,,cos», care se întemeiază
pe selecția titlurilor finaciare primare, din a căror combinație rezultă un produs bursier standardizat.
Cunoașterea mecanismelor de funcționare a pieței de valori mobiliare și a reglementărilor referitoare
la acestea constituie o condiție esențială pentru orice manager financiar.

Bibliografie

• Fătu S. - Piața românească de capital, Editura Vox, Bucuresti, 1998


• I. Bogdan- Tratat de management financiar bancar, Editura Economică, Bucuresti, 2002

91 | 394
Cum sã economisim banii?

Prof. Dorobanţu Simona Cristina


Colegiul Naţional de Informatică ,,Matei Basarab’’, Râmnicu Vâlcea

Toţi avem tentaţia de a vedea partea pesimistă a finanţelor personale. Spunem că nu ne ajung banii, dar
nu ne gândim niciodată la cheltuielile pe care le facem si dacă acestea sunt sau nu justificate. “Dar deja m-am
strâns cât am putut!”, spunem adesea… ,,Nu reuşesc să mă descurc din salariul pe care ȋl primesc! Aş vrea
să pun un ban deoparte, dar nu reuşesc! După ce plătesc rata la banca, ȋmi rămân bani doar pentru strictul
necesar! ‘’
Există totuşi o multitudine de modalităţi prin care poţi ȋnvăţa cum sa economiseşti bani – sume
importante ȋn fiecare lună. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este o planificare a bugetului lunar.Vom
nota ȋntr-un document Excell cheltuielile pe care le avem ȋntr-o lună:
• pe o coloană trecem cheltuielile de utilităti: ȋntreţinere, curent electric, cablu TV, internet, telefon
mobil şi fix,etc.
• o altă coloană cuprinde cheltuielile curente: alimente, legate de copii (hăinuţe,medicamente, cărţi,
rechizite şcolare,etc)
• a treia coloană va cuprinde cheltuielile ocazionale: ieşiri ȋn oraş, ȋnnoirea garderobei, achiziţii de
bunuri de uz casnic,etc.
• a patra coloană este pentru cheltuieli legate de deplasare: carburant, ȋntreţinerea maşinii, abonamente
pentru transportul ȋn comun,etc.
Dupa o lună, vom putea vedea exact pe ce se duce salariul şi dacă am avut sau nu cheltuieli extravagante.
Iată câteva modalităţi de a economisi bani:
• Fă-ţi ȋntotdeauna acasă o listă de cumpăraturi ȋnainte să mergi la supermarket! Oricât de tentant ar
fi, ȋncearca să te ţii de plan;
• Nu cumpăra niciodată mai mult decât poţi mânca! Cam 48٪din totalul cumpărăturilor alimentare
ajung la gunoi.
• Profită de reducerile oferite de supermarketuri! Marile magazine au zilnic discounturi serioase la
diferite produse alimentare. Poţi beneficia de reduceri de preţ de 25-30 la sutaDacă mergi seara la
cumpărături poţi cumpăra alimente reduse la preţ până la 80 la suta pentru alimentele al căror stoc
este pe final sau pentru cele care nu s-au vândut bine ȋn timpul zilei.
• Găteşte ȋn casă cu cei dragi! Pe langă beneficiul financiar( costă mai mult să mănânci ȋn oraş, la
restaurant, fast-food,etc) vei mânca sănătos şi vei petrece timp de calitate cu familia.
• Economiseşte apa! Nu o folosi ȋn exces! Redu consumul de apă, ȋnchizând robinetul atunci cand
nu este absolut nevoie să fie pornit sau facând duş ȋn loc de baie. Închide lumina ȋn camerele ȋn care
nu stai, nu lăsa aerul condiţionat sa meargă fără să fie nevoie şi, pe perioada iernii, nu risipi caldura.
• În timpul saptămânii, pregateste-ţi de acasă pacheţelul pentru prânz. Evită să mănânci la cantină
sau restaurant ori să comanzi take-away.
• Consultă pe internet ofertele magazinelor ȋn cazul ȋn care intenţionezi să achiziţionezi produse
electronice. Vei afla unde poţi obţine cel mai bun preţ pentru produsul dorit. În plus, vei găsi o
mulţime de recenzii şi păreri legate de acesta şi vei afla cât de bine se potriveste nevoilor tale.
Totodată, poţi găsi alternative mai potrivite, oferite de utilizatori ca şi tine, care se pricep sau care
au le-au testat inaintea ta.
• Nu folosi un card de credit sau descoperire de cont! Este un produs care doar ȋţi da iluzia ca
poti cumpara mai mult. Într-un final, va veni scadenţa şi suma va trebui acoperita ȋntr-un fel. Iar
dobânda poate ajunge şi la 25-30% pe an. În plus, orice card de credit are un comision anual de
administrare destul de piperat.
Pentru doamne si domnişoare:
• Puteţi folosi site-urile de reduceri şi pentru tot ce ţine de beauty. Veţi găsi acolo soluţii mult mai
ieftine şi veţi economisi sume frumoase ȋn fiecare lună.

92 | 394
• Dacă vrei să ȋţi ȋnoiesti garderoba, mergi la shopping ȋn perioadele de reduceri, la schimbarea de
sezon. Poţi economisi, astfel chiar şi 50% din preţul produsului. Îti recomand ȋnsă să studiezi ȋn
prealabil cu atenţie piaţa, pentru a obţine un beneficiu real de pe urma achiziţiei tale.
• Dacă ai copii mici, ȋncearcă – pe cât se poate – să ȋmprumuţi pătuţuri, cărucioare, jucării şi haine
de la prieteni sau rude care au avut la randul lor copii mici sau achiziţionează-le second hand de pe
site-uri de unde poti vedea exact care este starea produsului, precum olx.ro sau lajumate.ro. Până
la vârsta de 12 ani, copiii schimbă hainele ȋn fiecare sezon, astfel că vei irosi foarte multe resurse
dacă vei cumpăra hăinute noi odată la fiecare 3 luni.

Sitografie

• https://bvbescu.ro/20-de-modalitati-concrete-prin-care-poti-invata-cum-sa-economisesti-bani/

Copiii şi valoarea banilor

Prof. Înv. Preşc. Peche Alina Marieta


Şcoala Gimnazială Nr. 13/Grădiniţa cu P.P. Nr. 14 Râmnicu Vâlcea

Cât cheltuim, cât economisim, care sunt lucrurile de care avem nevoie neapărat şi care sunt lucrurile
pe care le putem cumpăra din salariul următor sunt decizii pe care le luăm aproape în fiecare zi. Pentru mulţi
dintre noi, după ce am devenit părinţi, aceste decizii au devenit şi mai importante.
Aşadar, copiii învaţă atitudinea faţă de bani de la părinţi, în primul rând, observându-i şi imitându-i.
Cum te poţi asigura că cel mic nu va prelua de la tine şi greşelile tale (inevitabile, în cele din urmă) referitoare
la managementul banilor?
Învaţă-l pe copil de la cele mai mici vârste ce înseamnă banii, care este rolul lor şi cum se câştigă.
Jocul de-a cumpărăturile, în care copilul trebuie sa ofere bani de jucărie pentru a primi obiectele dorite, îi
învaţă pe preşcolari ideea de schimb care stă la baza relaţiilor comerciale şi le transmite ideea că pentru fiecare
obiect pe care şi-l doresc din magazine, sunt necesari bani. La vârste mai mari, copiii pot înţelege mecanismul
reclamelor şi al publicităţii şi pot fi învăţaţi să facă diferenţa între nevoi şi dorinţe, între produsele care îi fac
mai mult rău decât bine şi, mai ales, cum să reziste impulsului de a cumpăra spontan diverse produse.
Ajută-l să economisească. Când îşi doreşte un obiect mai scump, încurajează-l să strângă o parte
din sumă, economisind din banii de buzunar sau câştigând suplimentar bani din diverse mici servicii pe care
le realizează pentru tine sau pentru alte persoane. Nu în ultimul rând, este important să încerci tu insuţi să îţi
îmbunătaţeşti abilitatea de a gestiona banii, pentru a avea un model pe care să îl urmeze. Povesteşte-i cum ai
decis sa cumperi un produs mai ieftin, cum ai decis sa amâni o anumită achiziţie sau în cât timp ai economisit
destui bani pentru ce îţi doreşti. Nu te lăsa descurajat dacă tu insuţi încă ai dificultăţi la acest capitol. Copilul
va învăţa că este posibil sa învete la rândul său să gestioneze banii dacă observă că tu depui eforturi în acest
sens. În timp, veţi deveni împreună din ce în ce mai capabili să faceţi alegeri inspirate atunci când vine vorba
de bani.
Cu toţii ne dorim pentru copiii noştri tot ce este mai bun şi probabil că am face orice ca să îi ştim
fericiţi. De fiecare dată când ei îşi doresc anumite lucruri, părinţii încearcă să facă tot posibilul pentru a le
obţine şi de multe ori ajung să cheltuiască chiar mai mulţi bani decât şi-ar permite.
Dar banii nu sunt un subiect pe care copiii să îl înţeleagă prea uşor şi de aceea pot ajunge să ceară din
ce în ce mai multe lucruri, neştiind sacrificiile pe care părinţii lor sunt nevoiţi să le facă deseori. De aceea, dacă
copiii tăi sunt destul de mari încât să îşi dorească ceva, cel mai bine ar fi să ai cu ei o discuţie deschisă despre
valoarea banilor.
Odată ce copiii vor înţelege că banii nu sunt nelimitaţi, oricând şi oricâţi la dispoziţia părinţilor, vor
deveni mai înţelegători. Chiar dacă o discuţie mai serioasă cu cei mici, despre un subiect important, poate
uneori să-i sperie pe părinţi, este important să-i înveţi cât mai devreme pe copiii tăi adevărata valoare a banilor.

93 | 394
Iată 5 lucruri pe care ar trebui să le discutăm cu copiii despre bani şi valoarea lor:
1. Importanţa diferită a lucrurilor.
Este esenţial să le explici copiilor că unele lucruri sunt mai importante decât altele. De exemplu,
mâncarea şi cele necesare în casă sunt principala prioritate, în timp ce dulciurile şi jucăriile nu sunt. Ia-i cu
tine la cumpărături şi explică-le că mai întâi vei pune în coş lucrurile cele mai importante şi apoi, în funcţie de
câţi bani rămân, şi celelalte lucruri.
2. Modul cum „funcţionează” banii.
Copiii trebuie să înţeleagă că atunci când cumperi anumite lucruri, rămâi cu mai puţini bani. Poţi chiar
să le spui treptat, pe parcursul unei luni, câţi bani s-au cheltuit şi câti au mai rămas.
3. Modul cum se obţin banii.
Celor mici trebuie să le explici că părinţii au bani datorită faptului că muncesc pentru a-i câştiga. Ca să
le arăţi, poţi să le dai o sarcină uşoară în casă, pe care nu o fac în mod normal, şi apoi să îi răsplăteşti în mod
simbolic cu ceva pe placul lor. Odată ce copiii vor înţelege că banii sunt o răsplată pentru munca depusă, vor
fi mai atenţi cu ceea ce vor cere când veţi merge la cumpărături.
4. Despre economii.
Este foarte important să îi încurajezi pe copiii tăi să economisească bani, cumpărându-le puşculiţe, de
exemplu. Dacă au primit nişte bani, explică-le că este mai înţelept să îi pună de-o parte şi să aştepte până când
suma creşte. Astfel, îşi vor putea cumpăra lucruri mai consistente şi mai de valoare.
5. Preţul cel mai avantajos.
După ce copiii au conştientizat valoarea banilor, trebuie să-i înveţi să-i cheltuiască cu responsabilitate.
În loc să cumpere prima jucărie pe care o văd pe raft, ajută-i să se gândească dacă au într-adevăr nevoie de ea.
Nu cumva există ceva mai important pe care să-şi cheltuiască banii? Şi, dacă se hotărăsc să cumpere ceva,
atunci ei trebuie să găsească un preţ cât mai bun. Copiii trebuie să înveţe să caute un preţ avantajos şi nu să
cumpere sub impulsul momentului.
În concluzie, orice copil merită să se bucure de lucrurile pe care şi le doreşte, dar trebuie să reuşeşti să
păstrezi un echilibru. Explică-le copiilor cu calm şi cu exemple concrete de ce sunt banii importanţi şi care
este adevărata lor valoare şi vei vedea că pretenţiile lor se vor schimba şi vor deveni mai înţelegători.

Bibliografie

• Cucoş, C. Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006


• Ligia Georgescu – Goloșoiu, (2013), Educație financiară – Banii pe înțelesul copiilor, Manual,
Editura Explorator, Ploiești
• Ligia Georgescu – Goloșoiu (2013), Educație financiară - Banii pe înțelesul copiilor, Caietul
elevului, Editura Explorator, Ploiești
• Marinescu, M., (2013), Noile educații în societatea cunoașterii, București, Editura Pro Universitaria.

94 | 394
Costurile creditării

Prof. Manda Mihai


Școala Gimnazială „Take Ionescu” Râmnicu Vâlcea
Prof. Manda Claudia
Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea

Accesarea unui credit presupune şi costuri aferente, reprezentate de:


- dobânda aferentă creditului ;
- comisioanele aferente activităţii de creditare ;
- penalităţile aferente activităţii de creditare .
Dobânda este unul dintre elementele de bază în procesarea creditelor . Din punctul de vedere al
debitorului, ea reprezintă plata pentru suma împrumutată, iar din punctul de vedere al creditorului , ea este
recompensa pentru renunţarea la lichiditate pentru o anumită perioadă de timp şi presupune acoperirea riscurilor
legate de proiectul creditat. Marimea dobânzii totale depinde de următorii 3 factori: mărimea creditului
acordat, durata creditului, rata dobânzii. Suma dobânzii este calculată zilnic sau lunar în conformitate cu
sistemul de calcul intern al creditorului, care include următoarele elemente:
- suma creditului utilizat de debitor /împrumutător într-un interval concret de timp;
- rata creditului (în %), stabilită de părţi;
- durata (în zile) a acestui interval de timp.
Rata dobânzii este preţul plătit pentru a dispune timp de 1 an de 100 de unităti monetare. Ea reprezintă
raportul procentual (%) dintre mărimea absolută a dobânzii anuale plătite şi mărimea absolută a creditului
acordat. Pentru a calcula suma dobânzii sunt necesare următoarele date: suma (soldul) creditului, utilizat de
debitor în intervalul respectiv de timp, rata (%) anuală a dobânzii, conform contractului de credit, intervalul de
timp (în zile) pe parcursul căruia suma creditului nu s-a modificat. Suma dobânzii (lei) = Soldul creditului (lei)
x Numărul de zile/360 x Rata dobânzii (%)/100(%) Fiecare creditor /împrumutător stabileşte diferite limite ale
ratelor dobânzii pentru diferite tipuri de credite /împrumuturi acordate, în funcţie de diverşi factori, cum ar fi:
raportul stabilit pe piaţă între cererea şi oferta de capital, intensitatea proceselor inflaţioniste, moneda în care
este acordat creditul, destinaţia creditului, riscurile aferente proiectului creditat, persoana debitorului etc.
De regulă, informaţia privind rata dobânzii la contractul concret de credit este o informaţie confidenţială,
stabilită de părţile contractante în procesul negocierii condiţiilor de creditare. Rata dobânzii negociată de
părţile contractante poate fi: fixă – stabilită iniţial de comun acord între părţi, inclusă în contractul de credit şi
neschimbată pe parcursul întregii perioade de valabilitate a creditului , flotantă (variabilă) – stabilită iniţial de
comun acord între părţi, inclusă în contractul de credit , dar pe parcursul perioadei de valabilitate a creditului
modificată de către creditor la discreţia sa ori de câte ori el găseşte necesară o astfel de modificare. De regulă,
contractul de creditare prevede posibilitatea debitorului de a renunţa la noua rată a dobânzii, însă în acest
caz el va fi obligat să restituie întreaga sumă a creditului pe parcursul unui număr de zile indicat în clauza
contractuală respective, anuală, lunară, săptămânală sau zilnică – stabilită ca raport procentual al dobânzii
aferente faţă de suma creditului utilizată de debitor în perioada unui an (lună, săptămână, zi), unică –
dobânda este calculată pentru suma creditului contractat pentru întreg termenul de utilizare cu o rată (în %)
determinată şi aplicată indiferent de graficul de rambursare a creditului.
Prin contract pot fi stabilite şi alte scheme de calculare şi de aplicare a ratei dobânzii la creditele
acordate. În sistemul bancar se practică:
• dobânda simplă – folosită pentru perioadele de acordare a creditului (împrumutului) mai mici de
un an;
• dobânda compusă – folosită pentru perioadele de acordare a creditului mai mari de un an; în acest
caz dobânda se capitalizează (se plateşte dobândă la dobândă).
Durata utilizării creditului este calculată în număr de zile şi reprezintă intervalul de timp (termenul) în
care debitorul /împrumutatul a utilizat creditul şi pentru care el este obligat să achite dobânda. De exemplu,

95 | 394
modalitatea de calculare a termenului de utilizare a creditului este reglementată în art. 263 din Codul civil:
„Dacă termenele de un an şi de o lună se calculează fără a se ţine cont de curgerea lui neîntreruptă, se
consideră că luna are 30 de zile şi anul – 365 de zile”. Termenul (durata) utilizării creditului este un parametru
de bază la etapa stabilirii schemei de rambursare şi cere o abordare atentă din partea părţilor contractante,
în special din partea debitorului, în procesul de negociere a condiţiilor contractuale. Periodicitatea achitării
dobânzii se stabileşte de către părţile contractante de comun acord în perioada de negociere a condiţiilor de
creditare şi se stipulează în contractul de credit . Rambursarea se poate efectua: lunar, trimestrial, la date fixe
stabilite în contractul de împrumut, la data finală a contractului, conform altor scheme de rambursare.
Comisioanele: • se stabilesc în procente de la valoarea operaţiilor efectuate sau în sume fixe pentru
anumite servicii aferente activităţii de creditare;
• se achită în baza unui acord (inclusiv contractul de credit) semnat de părţi sau în baza unui document
de plată;
Calculul sumei comisioanelor, în cazurile în care ele nu sunt exprimate în sume fixe, ci în cotă
procentuală din suma creditului, se bazează pe: - suma pentru care se achită comisionul; - cota procentuală
aplicată: Suma comisionului (lei) = Suma creditului (lei) x Cota procentuală a comisionului (%)/100(%)
Penalităţile aferente procesării creditului sunt stipulate în clauzele respective ale contractelor de credit şi
garanţie, stabilite de comun acord între părţi, şi au scopul de a preveni derularea neconformă a creditului în
ce priveşte: - nerambursarea integrală sau parţială a creditului în termenele stabilite prin contract, neachitarea
dobânzii în termenele stabilite de contract, utilizarea creditului în alte scopuri decât cele indicate în contract,
deţinerea gajului în condiţii neconforme etc.

Bibliografie

• Ilie V. Gestiunea financiară a întreprinderii. Editura Meteor Press, 2007.


• Nanu R., Gruescu R., Budica I. Microcreditul – instrument de dezvoltare a anreprenoriatului în
România// în „Finanţe Publice şi Contabilitate”, 2007.
• Finanţarea IMM-urilor – între surse proprii şi credite externe. // în „Tribuna Economică”, 2004.

Cultura financiar-bancară începe de la o vârstă


fragedă
Prof. Gheorghe – Pavelescu Camelia
Liceul Tehnologic Băile Govora

Atunci când vine vorba despre bani, cu cât copilul știe de mic despre proveniența lor, despre ce poate
face cu ei și, mai ales, cum să-i gestioneze, cu atât este mai bine.
Care este vârsta de la care putem vorbi copiilor despre bani? De pe la trei ani, copilul începe să
asocieze cumpărăturile cu banii, plecarea părinților de acasă la serviciu pentru „a face bani”. Chiar dacă nu
înteleg, înca, despre valoarea banilor, este indicat să începeți să le vorbiți copiilor despre bani înca de pe la
această vârstă.
Pentru ca bazele educației financiare la copii trebuie puse din primii ani, specialistul american Gregg
Murset, specialist certificat în organizare financiară, a realizat pentru revista Business Insider un top al celor
mai importante 4 lucruri pe care copilul trebuie să le știe înainte de a termina gradinita.
Cu cât începi mai repede educația financiară, cu atat mai bine, iar responsabilitatea revine părinților,
nu instituțiilor de învățământ. În Statele Unite, în 17 state federale, educația financiară este curs obligatoriu
în liceele de stat. Însă, Gregg Murset este de părere că un astfel de curs este cam târziu pentru un adolescent,
iar bazele educației financiare ar trebui puse mult mai devreme: “Fiecare copil învață în propriul ritm. Dar
parinții pot începe educația financiară chiar de pe la vârsta de 5-6 ani”. De aceea iată câteva dintre obiectivele
pe care le au în vedere coținuturile propuse în programele școlare:

96 | 394
1. Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specific domeniului financiar-bancar
2. Recunoașterea unor elemente specifice fenomenului bancar în contexte practice diferite
3. Utilizarea unor mijloace și tehnici bancare
4. Manifestarea interesului pentru economisirea și gestionarea banilor
Specialistul american vine și cu câteva lectii ideale pentru copiii de gradiniță:
1. Conceptul de economisire
Copilul iți cere o jucărie nouă? În loc să i-o cumperi, ori să i-o refuzi, spune-i că-l vei ajuta să
economiseasca banii pentru a-și cumpăra singur. Copilul trebuie să înțeleagă de unde vin banii, că aceștia se
câstigă – părinții de la locul de muncă, iar copiii din activitățile pe care le primesc prin casa.
Strategie:
Copiii primesc, lunar, o alocatie de la stat. Daca nu vrei să o folosesti pe aceasta, stabilește tu o sumă
pe care să i-o oferi lunar, în schimbul unor mici servicii în casă: să pună masa, să strangă jucăriile din cameră
la finalul zilei, să fie responsabil cu umplerea recipientelor de apa și mâncare ale cățelului / pisicii. Copiilor
le plac responsabilitățile și să facă lucruri de “oameni mari”, să se simta importanți. Atenție! Să introduci
alocația fără a stabili câteva reguli despre cum pot fi cheltuiți banii, poate face mai mult rău decat bine. De
exemplu, chiar dacă sunt banii copilului, nu vor fi cheltuiți pe dulciuri.
2. Să economisești, să oferi, să cumperi!
Odată ce copilul a învățat despre bani și despre faptul că îi poate câștiga (și cum), este necesar să-l
înveți cele trei opțiuni pe care le are cu banii: economisesc pentru viitor, ofer cauzelor sau organizațiilor la care
țin și cheltuiesc pe lucruri pe care mi le doresc, ori de care am nevoie.
Strategie:
În momentul în care copilul începe să câstige bani, va simți nevoia de a-i cheltui. Pentru ca va dobândi
o putere nouă, dedicată până în acel moment doar părinților. Este cel mai bun moment pentru a învăța copilul
despre faptul că are și alte opțiuni. O strategie ar fi deschiderea unui cont de economisire, cu o sumă modestă.
La început, copilul va fi reticent, pentru ca va simți că nu are banii. Însă, dacă este mai mare și își doreste
un telefon, un alt obiect costisitor sau o tabară, oferiți-vă să puneți lunar, în cont, aceeași sumă pe care o
economisește și el. Avantajul de a avea un cont este că vă asigurați că nimeni din casă nu va cheltui banii
respectivi.
Daca vreti să vă implicați într-o cauză umanitară, alegeți împreună cu copilul: o donație anuală către un
ONG care se ocupă de copiii orfani sau către o asociație care îngrijește cățeii vagabonzi etc. Nu forțati copilul
să-și doneze banii dacă nu doreste!
Atunci când vine vorba despre cheltuirea banilor, mergeți împreună la magazin pentru a vedea ce poate
cumpara cu 5 lei si cu 10 lei. Îi spuneți că nu trebuie să-și cumpere ceva dacă nu vrea și că, dacă va economisi,
va avea puterea de a cumpăra ceva și mai mare (ceva ce îi face cu adevarat plăcere, ori un lucru de care are
nevoie.)
3. Cardul de credit nu face bani!
De cele mai multe ori, copilul vă vede plătind cu cardul. V-ați întrebat dacă știe ce înseamnă un card
de credit sau de debit?
Să presupunem că a înțeles că mami și cu tati trebuie să muncească pentru a avea bani. Apoi, a văzut
banii și i-a avut fizic în mână. A înteles și ce poate cumpara cu cei 5 lei pe care i-a avut în mână, la magazin.
Dar atunci când vă vede plătind cu cardul, poate avea senzația că acei bani sunt de nicăieri, ori vin dintr-o sursă
inepuizabilă (pentru că sunt invizibili pentru ei). Copilul trebuie învățat că banii cheltuiți de pe card sunt banii
din cont și că, la fiecare plată, banii pe care mami și tati i-au pus într-un cont la banca se reduc.
4. Fă-l pe copil să fie mândru de banii câștigați!
Este un moment de mândrie pentru copil, faptul că economisește bani. Astfel, anuntați și ceilalti membri
ai familiei, bunici, verisori, unchi, prieteni apropiați. Sigur vor dori să contribuie si ei la pușculița mezinului.
Copilul vede, astfel, că nu trebuie să facă singur tot efortul de a economisi si va fi încurajat să continue, pentru
a-și cumpara jucăria pe care și-o dorește.
Puteți stabili ca de ziua lui, în loc să primească diferite cadouri de la apropiați, acestia să contribuie
la pușculița. Iar cadoul ales de copil (mai costisitor) să fie considerat din partea tuturor. Copilul va învăța, în
același timp, atât recunoștinta, cât și să aprecieze altfel lucrurile pe care și le cumpără cu proprii bani.

97 | 394
5. Cum să îl înveți pe copil despre riscurile financiare?
Despre riscuri putem vorbi în orice context. Fiecare acțiune are un efect asupra propriei persoane și
asupra mediului care te înconjoară și este important să fim conștienți de urmările și consecințele acțiunilor
noastre. În situații de risc, cu atât mai mult, este necesară o evaluare atentă a consecințelor și a potențialelor
pericole.
În domeniul financiar riscurile sunt aduse foarte des în discuție, sunt analizate de către experți și se
creează strategii care să le reducă la maximul posibil. Cu toții știm cât de gravă poate fi asumarea nesabuita
a unui risc prea mare atunci când vine vorba despre propriile finanțe. Nimeni nu își doreste să facă astfel de
greșeli și cu atât mai mult, că nici pentru copiii lui nu își doreste să întâmpine astfel de situații.

Bibliografie

• wwweducatiefinanciarapentrucopii.ro
• www.bnr.ro

Cultura si civilizatie financiara

Ec. Fulgescu Luminita


Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea

Serviciile financiare, atat de dezvoltate in zilele noastre,isi gasesc probabil originea in adancurile
comportamentului uman, sesizate de Keynes si asezate la baza propriilor sale teorii economice, in anii de
dezvoltare a demersurilor psihanaliste.
Keynes enumera 8 scopuri principale care ii determina pe oameni sa ia decizii in legatura cu banii lor:
• de a-si crea o rezerva pentru situatii neprevazute;
• de a se asigura in vederea unui raport viitor scontat intre veniturile si trebuintele individului sau
ale familiei sale, raport diferit de cel existent si determinat, de pilda de imbatrinire, de studiile
membrilor de familie sau de intretinerea unor persoane dependente;
• de a beneficia de dobinzi si de sporuri de valoare deoarece se prefera un consum real mai mare la
o data ulterioara unui consum imediat mai mic;
• de a putea majora treptat cheltuielile, ceea ce satisface instinctul in virtutea caruia oamenii se
asteapta la imbunatatirea treptata a standardelor lor de viata si nu la contrariu;
• de a avea o senzatie de independenta si de libertate de miscare, chiar si fara o idee clara sau o
intentie bine definita in privinta unor actiuni umane;
• de a-si asigura o masa de manevra pentru punerea in aplicare a unor proiecte speculative sau
comerciale;
• de a lasa o avere mostenitorilor;
• de a satisface pur si simplu zgircenia, adica inhibitiile lipsite de temei rational in fata faptului de a
cheltui ca atare.
Priviti prin prisma celor de mai sus, banii, miscarile lor, depasesc in prezent functiile lor clasice, de
masura a valorii, de schimb si de tezaurizare, capatand functii noi, cu caracter social, si generand un volum
intens de fapte umane care, datorita dezvoltarii informatice si tehnologice, devin astazi posibile.
Produsele si serviciile legate de bani, ele insele au capatat o dezvoltare care absoarbe atentia umana,
eforturile si preocuparile societatii, generand un nou grad de interes, de confort (cartile de credit), de stabilitate
sau siguranta (asigurari), emotii, sperante.
Civilizatia post industriala, informatica, pe care o traim astazi, pare sa fi devenit in acelasi timp o
civilizatie financiara, acumuland mintile cele mai creative ale societatii, pe care in alte vremuri le atragea arta,
stiinta sau filozofia.
Chiar daca informatica si tehnologia sunt caracteristicile cele mai importante ale civilizatiei omenirii,

98 | 394
lor li se alatura serviciile financiare, gandirea, cunoasterea si preocuparea financiara.
Andre Maurois spunea ca „civilizatia noastra este suma cunostintelor acumulate de generatiile care
ne-au precedat”, iar Antoine de Saint- Exupery ca „ o civilizatie este o mostenire de credinte, de obiceiuri si de
cunoasteri dobandite pe indelete in cursul secolelor, greu de dovedit logic, dar care se justifica prin ele insele,
precum drumurile, daca intr-adevar duc undeva, fiindca deschid omului spatiile sale launtrice.”
In civilizatia financiara, toti membrii societatii participa activ, contribuie direct sau beneficiaza din plin
de dominanta pe care o reprezinta serviciile legate de bani. Educatia financiara incepe aproape imediat dupa
ce omul a invatat sa scrie si sa citeasca inca de pa bancile scolii.

Educaţia financiară

Matei Alina Mihaela


Liceul Tehnologic „Căpitan Nicolae Pleșoianu” Râmnicu Vâlcea

Societăţile moderne au sisteme politice,legislative, sociale și economico – financiare din ce în ce mai


sofisticate, mai pretenţioase şi care presupun eforturi de înţelegere, de adaptare, precum şi importante resurse
financiare pentru a putea funcţiona în mod eficient, eficace şi cu costuri cât mai mici.Dezvoltarea societăţilor
umane a fost posibilă datorită diviziunii sociale a muncii şi apariţiei banilor şi a relaţiilor financiare pe care
acestea le-au generat,dezvoltare ce a luat un serios avânt odată cu apariţia capitalismului la începutul secolului
al xvi – lea.Dezvoltarea creditului comercial și ulterior a creditului bancar, a făcut posibilă mobilizarea
resurselor financiare libere din economie şi punerea acestora la dispoziția investitorilor, adică a oamenilor
dispuşi să înfiinţeze întreprinderi individuale sau societare, prin care să exploateze resursele solului şi ale
subsolului , să mobilizeze şi să angajeze forţa de muncă, să contribuie la formarea produsului intern brut
național şi prin schimburi comerciale internaţionale să aducă un câştig mai mare economiei naţionale sau
forţelor productive naţionale aşa cum le denumea marele nostru economist Mihail Manoilescu,să contribuie
la formarea diferitelor bugete componente ale bugetului naţional consolidat prin impozitele și taxele plătite,
să contribuie la dezvoltarea societăţilor prin donaţii și sponsorizări cu caracter social și cultural. Se ştie că
dezvoltarea unei economii naţionale şi implicit creşterea nivelului de trai al cetăţenilor unei naţiuni este strict
dependentă de numărul şi valoarea întreprinderilor care acţionează pe teritoriul acestuia.
Din acest punct de vedere, la nivel internaţional există o preocupare permanentă din partea guvernelor
statelor în curs de dezvoltare sau a celor mai puţin dezvoltate să atragă investiţii străine, care să ducă la creşterea
stocului de capital, la generarea de locuri de muncă şi la creşterea netă a beneficiilor comunităţilor locale
unde sunt prezente aceste investiţii. Creşterea netă a beneficiilor se calculează ca diferenţă între câştigurile
comunităţilor locale formate din impozitele plătite de companiile străine la bugetul local sau la bugetul
naţional şi transferate ulterior bugetului local sub formă de transferuri şi subvenţii,impozitele pe salarii plătite
de către angajator, beneficii colaterale mai greu de cuantificat dar vizibile legate de dezvoltarea unor industrii
sau activităţi colaterale sau conexe din care se scad eventualele facilităţi acordate iniţial de autorităţile locale (
punerea la dispoziţia investitorilor a unor terenuri aflate în patrimoniul autorităţii locale pentru care se pierde
uzufructul, scutirea sau perceperea redusă de impozite pe o durată scurtă de timp – de regulă trei ani, investiţii
iniţiale relativ mari in infrastructura locală( utilităţi publice).
În teoria şi practica economică se consideră că subdezvoltarea este generată de două cauze majore,
care răspund în proporţii diferite dar invariabil prezente la perpetuarea sărăciei şi anume: lipsa capitalului şi
slaba pregătire a forţei de muncă
Cultura financiară presupune cunoaşterea şi utilizarea conceptelor cu care operează ştiinta finanţelor
si anume:dobânda nominală şi dobânda reală, capital, rata rentabilităţii, rata capitalului, profit net, profit

99 | 394
brut, investiţii directe şi de portofoliu, bursa de valori, acţiuni şi obligaţiuni, valoarea actualizată netă a
investiţiilor, pieţe financiare, curs de schimb, etc.
În literatura economică se face distincţie între două tipuri de finanţe: finanţe private şi finaţe publice
Finaţele private sunt supuse reglementărilor dreptului privat, legilor economiei de piaţă şi se
desfăşoară cu acordul expres al partenerilor consimţit prin încheierea, executarea şi derularea diverselor tipuri
de contracte financiare (contracte de depozit, contracte de împrumut, contracte de asigurare, contracte de
vânzare – cumpărare de acţiuni la bursa de valori, contracte de vânzare – cumpărare a diferitelor tipuri de
obligaţiuni private, contracte de finanţare etc).
Finanţele publice sunt supuse dreptului public şi privesc relaţiile de repartiţie a produsului intern sau
a venitului naţional, precum şi modul de formare şi de utilizare a resurselor publice în cadrul economiilor
naţionale.Ansamblul regulilor care formează finanţele publice sunt cuprinse în dreptul financiar public( Legea
finanţelor publice 500 din 2002, Legea finanţelor publice locale 273 din 2006, legea anuală a bugetului de
stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat etc), suportă modificări multiple datorită politicilor financiar
–bugetare diferite ale guvernelor, datorită modificării condiţiilor concrete în care se desfăşoară activitatea
finaciară, a imperativelor de dezvoltare social- culturală şi educaţională a comunităţilor locale.
Pe pieţele financiare care supun regulilor concurenţiale cererea şi oferta de bani in sens generic, de
resurse financiare in termeni de economics există o luptă foarte mare între state reprezentate de către guverne
şi investitorii privaţi care solicită resurse financiare de la cei care dispun de acestea şi care le centralizează(
fonduri de investiţii, fonduri de pensii, companii de asigurări, fonduri mutuale etc), deoarece statele moderne
au nevoie de sume considerabile de bani pentru finanţarea deficitelor bugetare din ce în ce mai mari şi care
au tendinţa de a se generaliza.Pentru a putea atrage fondurile necesare guvernele iniţiază prospecte prin care
propun investitorilor dobânzi atractive sau discounturi la cumpărarea de obligaţiuni guvernamentale.
Se consideră că titlurile de stat sunt cele mai sigure forme de plasament, unde riscul nu există sau tinde
catre zero.Cu toate acestea literatura de specialitate a reţinut câteva cazuri în care deţinatorii de obligaţiuni
au pierdut valoarea obligaţiunilor plus dobânda aferentă, deoarece statul nu şi-a onorat obligaţiunile, adică
nu le-a răscumpărat.Cazul cel mai celebru îl reprezintă pierderea investitorilor francezi de câteva miliarde
de franci francezi în obligaţiuni emise de Rusia în ultimele două decenii ale secolului al xix-lea, obligaţiuni
emise pentru finanţarea căilor ferate ruseşti.În momentul 1917 al Revoluţiei bolşevice care a dus la instaurarea
regimului comunist, noua orânduire refuză plata obligaţiunilor deţinute de cetăţenii francezi.Urmează mai
multe runde de negocieri între guvernele celor două state care nu duc însă la nici un rezultat, ultimele negocieri
derulându-se în formula Boris Eltin – Francois Mitterand, in anul 1991.Pierderea francezilor este totală, aceste
obligaţiuni vânzându-se acum ca numismate.
De aceea, considerăm că ştiinţa finanţelor trebuie să fie însuşită de către tineri, prin existenţa unor ore în
cadrul ciclului gimnazial, astfel încât tinerii să fie conştienţi de importanţa alegerii lor în materie de investiţii,
de plasare a resurselor care exced nevoile primare, de protecţia banilor pe care i-au strâns şi economisit,
deoarece aceştia reprezintă munca trecută care generează un venit mai mare in viitor.

Bibliografie

• Dominigue Gallois, Bursa, Editura Teora Bucureşti 1997


• Mihail Manoilescu, Forţele naţionale productive şi comerţul exterior;Teoria protecţionismului şi a
schimbului internaţional, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1986

100 | 394
Cultura şi educaţie financiară, o prerspectivă
europeană
Prof. Popa Ecaterina Georgeta
Colegiul de Silvicultură şi Protecţia Mediului Râmnicu Vâlcea

Educația financiară permite persoanelor să înțeleagă mai bine produsele și conceptele financiare,
precum și să își dezvolte competențele necesare pentru a-și aprofunda cunoștințele în domeniul financiar; și
anume să fie conștienți de riscurile și oportunitățile financiare și să ia decizii avizate în materie de servicii
financiare. Aceasta se extinde pe întreaga durată a vieții. Educația financiară vine în completarea măsurilor
menite să garanteze informarea, protecția și consilierea în mod corespunzător a consumatorilor. Toate aceste
politici contribuie la întărirea capacității consumatorilor de a lua cele mai bune decizii în raport cu situația lor
financiară.
Numeroase sondaje internaționale au demonstrat nivelul în general scăzut al cunoștințelor financiare
și economice de bază ale consumatorilor. În același timp, pe măsură ce inovația și mondializarea extind gama
și sporesc complexitatea serviciilor financiare propuse, dezvoltarea acestei educații devine din ce în ce mai
importantă.
Pentru a demonstra acest lucru este suficient să se reamintească dificultățile de pe piața americană a
creditelor ipotecare subprime, în care numeroși consumatori au contractat credite ipotecare peste mijloacele
de care dispuneau, datorită, în parte, unei proaste cunoașteri a caracteristicilor produselor financiare propuse.
Statele membre ar trebui să aibă rolul principal, însă UE le poate sprijini în acest demers.
Importanța educației financiare este recunoscută, atât la nivel mondial, cât și la nivel european,
inclusiv în Cartea albă privind politica serviciilor financiare (2005-2010), în Cartea verde din luna mai 2007
privind serviciile financiare cu amănuntul și în rezoluția Parlamentului European privind politica serviciilor
financiare, adoptată în luna iulie 2007. Chestiunea privind educația financiară a fost, de asemenea, menționată
în concluziile Consiliului ECOFIN din 8 mai 2007, în care Consiliul invită statele membre „să își intensifice în
mod semnificativ eforturile, în raport cu responsabilitățile și inițiativele proprii ale sectorului financiar, pentru
a spori sensibilizarea gospodăriilor în ceea ce privește nevoia lor de a fi informate corect și formate, astfel încât
să își îmbunătățească pregătirea, continuând în același timp să protejeze investitorii în mod corespunzător”.
Sectorul serviciilor financiare evoluează foarte rapid. Inovația și globalizarea permit accesul la o gamă
din ce în ce mai largă de produse și servicii menite să răspundă unei mari varietăți de nevoi și împrejurări.
Progresele tehnologice, noile mijloace electronice de comercializare, precum și integrarea piețelor financiare
au sporit gama serviciilor propuse și mijloacele de acces la acestea. Însă, pentru mulți consumatori, aceste
produse sunt complexe, iar rezultatele viitoare în ceea ce le privește sunt greu de evaluat. Lipsa concordanțelor
între informații continuă să fie importantă: chiar și un produs financiar simplu poate părea complex pentru
consumatorul obișnuit care este prost informat sau nu este deloc informat în materie financiară. Sondaje
recente evidențiază importanța problemelor cu care se confruntă consumatorii.
Consumatorii consideră că aspectele financiare sunt greu de înțeles: Consumatorii recunosc din ce în
ce mai des că le lipsesc anumite competențe esențiale pentru a înțelege aspectele financiare. Această lipsă a
competențelor poate avea consecințe semnificative asupra capacității lor de a interacționa cu furnizorii de
servicii financiare și de a obține de la aceștia cea mai bună ofertă. Conform unui sondaj efectuat în Ungaria,
consumatorii nu cunoșteau nici măcar noțiunile financiare de bază; de exemplu, 70% din respondenți nu
cunoșteau sensul cuvântului inflație. Un sondaj efectuat în Franța, Spania și Italia a arătat, de asemenea, că
o mare parte din populația cu venituri mici nu acorda nicio atenție diferențelor dintre costurile și condițiile
propuse de instituțiile financiare și că aceste persoane nu erau capabile să le evalueze.
Deseori consumatorii își supraestimează cunoștințele în materie de servicii financiare. Consumatorii
nu sunt interesați de educația financiară decât în măsura în care realizează că aceasta le poate fi utilă. Prin
urmare, prima etapă constă în creșterea gradului de conștientizare al persoanelor vizate, care „nu știu că nu au
cunoștințe” despre aspectele financiare. Respondenții la sondajele din Statele Unite ale Americii considerau
că înțeleg anumite noțiuni financiare, însă, în urma verificărilor, cunoștințele lor în materie s-au dovedit a fi
limitate. Într-un sondaj australian, două treimi din respondenți considerau că aveau o bună cultură financiară,

101 | 394
în timp ce numai un sfert dintre cei interogați cunoșteau noțiunea de „dobândă compusă”.
Puțini consumatori se proiectează în viitor sau aleg produse adaptate nevoilor lor. În consecință, mulți
consumatori pot contracta împrumuturi excesive și se pot confrunta cu dificultăți în cazul în care situația lor
personală se schimbă (de exemplu, datorită unui deces, eșecului unei relații sau perioadelor de șomaj). Pentru
aceștia este, de asemenea, mai dificil să își asigure un nivel de trai satisfăcător la pensie. Potrivit unui sondaj
britanic, există numeroși consumatori care nu se proiectează în viitor, indiferent de nivelul veniturilor lor, iar
70% din consumatori nu au luat nicio măsură în cazul unei scăderi neprevăzute a veniturilor.
Cu toate acestea, consumatorii doresc să se informeze în legătură cu aspectele financiare. În pofida
faptului că nivelul general de educație financiară este în mod evident scăzut, consumatorii sunt din ce în ce
mai conștienți de importanța crescândă pe care cunoștințele din domeniul financiar le vor avea atât pentru ei,
cât și pentru familiile lor. Potrivit unui studiu realizat de VISA, dezvoltarea unor bune competențe financiare
se situează pe locul doi în ierarhia preocupărilor părinților pentru copiii lor, imediat după siguranța personală
a acestora.
Educația financiară, oferită la un nivel corespunzător de-a lungul întregii vieți, poate aduce avantaje
fiecărui cetățean, indiferent de vârsta sa și de nivelul veniturilor sale. Aceasta aduce, de asemenea, avantaje
atât pentru economie cât și pentru societate în ansamblul ei. Educația financiară trebuie considerată, desigur,
ca un complement al unei protecții corespunzătoare a consumatorilor și al unui comportament responsabil al
prestatorilor de servicii financiare. În niciun caz, aceasta nu trebuie percepută ca fiind unicul remediu pentru
lipsa de simetrie a informațiilor dintre consumatori și prestatori.
Educația financiară poate ajuta copiii să ia cunoștință de valoarea banilor și îi poate învăța pe aceștia
să își gestioneze cheltuielile și să facă economii. Aceasta poate permite studenților și tinerilor să dobândească
competențe importante pentru autonomia lor, de exemplu în ceea ce privește gestionarea și rambursarea
ajutoarelor pentru studii. Aceasta poate ajuta adulții să își planifice mai bine deciziile importante, cum ar
fi achiziția unei case sau mărirea familiei. Educația poate ajuta cetățenii să anticipeze din punct de vedere
financiar situațiile neprevăzute, să investească în mod inteligent și să economisească pentru pensie.

Bibliografie

• Sursa: eur-lex.europa.eu
• Module online axate pe diferite subiecte: Educaţia consumatorului, Iniţiere în domeniul financiar,
Consumul sustenabil, Drepturile consumatorului, Servicii, Securitatea produselor, Servicii
financiare, disponibile la adresa: www.dolceta.eu

102 | 394
„Educaţia financiară: investiţie în viitorul
societăţii!”
Prof. Popescu Natalia
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea

Este bine ştiut că o economie stabilă şi dezvoltată sănătos are la bază o populație educată, inclusiv
din perspectiva unor cunoştinţe financiare solide. Importanța educației financiare s-a evidenţiat în special
în ultimele decenii pe măsură ce piețele s-au dezvoltat, precum și ca rezultat al schimbărilor demografice,
economice și politice.
Atât nevoile individuale, cât și oferta de produse financiare au devenit mai complexe. Oamenii
trebuie să cunoască noţiuni economicofinanciare pentru a face față complexității acestor nevoi și produselor
financiare. În acest context, în plan global, precum şi european, educația financiară ocupă un rol din ce în ce
mai semnificativ, cu inițiative care, în mod special în Uniunea Europeană urmăresc crearea unor programe
coerente, integrate.
Criza financiară globală a fost văzută drept o oportunitate, un moment în care schimbările profunde
de paradigmă economică și socială ne obligă la un nou tip de abordare pentru a asigura stabilitatea mediului
economic şi dezvoltarea durabilă.
Aşa cum spunea Alvin Toffler ”Analfabeții secolului XXI nu vor fi cei care nu știu să scrie și să
citească, ci aceia care nu pot învăța, dezvăța și reînvăța.”
Astfel, la nivelul Uniunii Europene în anul 2008 a fost creat Expert Group on Financial Education
(EGFE), având ca scop realizarea schimburilor de experiență și bune practici în sprijinirea educației financiare.
Acest grup este format din reprezentanți ai instituțiilor publice europene, băncilor centrale și comerciale,
ONG-uri și fundații în domeniul educației din 16 țări ale UE: Marea Britanie și Italia (3 reprezentanți);
Germania, Franța și Polonia (2 reprezentanți), Bulgaria, Ungaria, Cehia, Olanda, Belgia, Irlanda, Danemarca,
Spania, Austria, Suedia, Portugalia (1 reprezentant).
În prezent, România nu are niciun reprezentant în cadrul acestui grup de cooperare dedicat
educaţiei financiare la nivel european. Aceasta, în contextul în care potrivit celui mai recent studiu realizat
de către Banca Mondială, nivelul de cunoștințe economice și financiare în România, măsurat prin indicele
Financial Literacy Index se situează la o medie de 31 pe o scară de la 0 la 100.
Mai mult, cele mai recente evaluări şi analize ale Comisiei Europene subliniază rolul pe care nivelul
scăzut al cunoștințelor economico-financiare l-a avut în amplificarea impactului crizei globale. Cu toate
că UE acordă o atenție sporită educației financiare în ultimii ani, multe state europene încă nu răspund adecvat
la această problemă, iar populația nu deține încă suficiente cunoștințe care să o ajute să înțeleagă serviciile și
produsele financiare pentru a lua decizii corecte.
Începând din anul 2008, ca parte a strategiei de comunicare cu publicul, Banca Națională a
României și-a asumat o abordare strategică prin susţinerea educaţiei economico-financiare şi a
proiectelor care urmăresc distribuirea cât mai largă a informaţiilor cu privire la rolul, atribuţiile şi
funcţiile principale ale instituţiei, principiile de bază ale economiei, în special în rândul tinerilor.
Această implicare este atestată de proiectele dezvoltate şi consolidate de către BNR în ultimii ani - ” BNR
- Zilele Porților deschide pentru studenții economiști”, adresat studenților din facultăți cu profil economic, ”
Să vorbim despre bani și bănci”, care vizează sprijinirea educației financiare în învățământul preuniversitar,
ACADEMICA BNR, dedicat managementului universitar şi cadrelor didactice din universităţile partenere.
BNR a fost prezentă şi la nivel european în susţinerea unor programe educaţionale şi anume: găzduirea
Expoziţiei despre euro în anul 2011 sau participarea la conferinţe pe tematici de educaţie financiară.
Demersurile noastre s-au concretizat în acoperirea în planul comunicării directe a unui public de
peste 15.000 de elevi, studenţi şi cadre didactice, mesajele şi informaţiile oferite fiind ulterior multiplicate la
nivelul publicului larg. Aş dori să menţionez cea mai recentă acţiune la care am participat împreună cu domnul
Ministru: săptămâna trecută s-au desfășurat activitățile celei de-a treia ediţii a proiectului ACADEMICA BNR,
la care au participat reprezentanţii Ministerului Educației Naționale, Consiliului Național al Rectorilor, rectori
și profesori din cele 27 de universități partenere, membrii Consiliului de Administraţie al BNR, specialişti ai

103 | 394
băncii centrale, reprezentanți ai mediului academic, de afaceri și ai altor instituţii ale pieței financiare.
Mai mult, ca o reflectare a faptului că susţinerea valorilor româneşti şi europene a fost şi este o
preocupare importantă pentru Banca Naţională a României, din anul 2010 am integrat si proiectul “Zilele
Culturale ale BNR”, oferind astfel un cadru de manifestare a talentului și creativității, atât artiștilor consacraţi
cât şi celor mai tineri prin organizarea de evenimente culturale în sediile BNR.
Consolidarea și dezvoltarea proiectelor educaționale a fost certificată în anul 2013 prin semnarea unui
nou Protocol de Cooperare între BNR şi Ministerul Educației Naționale, cele două instituții urmând să
inițieze/ implementeze o paletă largă de activități dedicate susținerii educației financiare.
Aşa cum spunea marele istoric şi om de cultură Nicolae Iorga ”Învățătura trebuie să fie uneori un
drum; întotdeauna un orizont.”

Cultură şi educaţie financiară, o perspectivă


europeană
Prof. Andrei Simona
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea

Educația financiară are la bază dezvoltarea capacității de a înțelege cum funcționează banii în lume:
cum cineva reușește să-i câștige, cum acea persoană îi gestionează, cum îi investește (se transformă în mai
mult) sau cum o persoană poate dona bani pentru a-i ajuta pe alții. Mai precis, se referă la setul de competențe
și cunoștințe care permite unei persoane să ia decizii eficiente și bazate pe informații, în privința resurselor
financiare.
Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCED) a început un proiect inter-
guvernamental în anul 2003, cu scopul de a oferi modalități de îmbunătățire a standardelelor de educație și
de alfabetizare financiară prin dezvoltarea unor principii comune de alfabetizare financiară. În martie 2008,
OCDE a lansat International Gateway for Fianancial Education, un amplu proiect privind educația financiară,
care are drept scop de a servi ca un centru de schimb de informații pentru educație financiară, și cercetare din
întreaga lume.
A-i ajuta pe oameni să înțeleagă problemele financiare este foarte important ,deoarece generațiile mai
tinere, cel mai probabil, se vor confrunta cu produse și servicii financiare din ce în ce în ce mai complexe. În
multe țări, tinerii între 15 și 18 ani se confruntă cu una dintre deciziile lor financiare cele mai importante: dacă
să investească în învățământul superior sau nu.
Populatia trebuie sa cunoasca notiuni economico-financiare pentru a face fata complexităţii produselor
financiare, a afirmat guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, aratând că cele mai recente analize ale Comisiei
Europene subliniaza rolul pe care nivelul redus al cunoştinţelor l-a avut in criza globală. Acesta a mai precizat,
referitor la educaţia financiară a copiilor, ca este important ca aceştia sa preţuiască banii, dar ţi să-i cheltuiască
şi să-i investească. „Nimic atractiv, dinamic… copiii trebuie să fie implicaţi activ în activităţi practice si sa
contribuie cu soluţii la problemele expuse. „
Alfabetizarea financiară trebuie începută încă din gradiniţă. Nenumarate studii au demonstrat faptul că
principalul motiv pentru care oamenii se luptă cu dificultăţile financiare este acela că au trecut prin sistemul
de învăţământ preşcolar fară sa înveţe mai nimic concret despre bani. Cu cat educaţia financiară începe de la
o varstă mai fragedă, cu atât rezultatele vor fi mai vizibile pe termen lung. Copiii trebuie să îneleagă ideea de
limită (de pildă, distincţia dintre ceea ce îşi doresc şi ceea ce este posibil), ideea de amânare (nu tot ce este
posibil este posibil imediat, sunt dorinţe a caror realizare necesită suportarea unui anume grad de frustrare) sau
cea de valoare (legată în primul rând de efortul necesar pentru a obţine satisfacerea unei dorinţe).
În România, educaţia financiară este extrem de scăzută, nu doar la copii, ci şi la adulţi, ceea ce s-a
văzut inclusiv în recenta criză a francului, a declarat Georgescu Goloşoiu, expert BNR, autoarea unor manuale
de educaţie financiară pentru clasa a treia şi a patra. Oamenii nu ştiu ce e aceea dobândă la un depozit, nu ştiu
că e 3% pe an, nu pe lună. Oamenii nu ştiu să calculeze DAE la un credit, nu citesc tot e scrie în contracte.

104 | 394
Toată lumea trebuie să aibă nişte noţiuni financiare generale.Educaţia financiară a fost introdusă în rândul
cursurilor opţionale, la clasa a treia sau a patra. În anul şcolar 2014-2015 la cursuri participă 46.000 de copii
din 41 de judeţe şi Bucureşti, respectiv 11% din totalul elevilor de clasa a treia şi a patra. Copiii învaţă cum să
devină mai chibzuiţi, să nu pună accent pe consum, pe cheltuieli, să ştie să economisească. De exemplu, învaţă
cum să strângă bani cu care să cumpere materiale şi să modeleze obiecte la care să stabilească un preţ şi să le
vândă. Atât învățătorii, cât și părinții și copiii au doar cuvinte de laudă pentru acest opțional, deoarece sunt
abordate teme de actualitate, pe înțelesul elevilor; subiectele sunt atractive, practice și îi vor responsabiliza în
gestionarea banilor atunci când vor fi adulți.
„La un test făcut în rândul copiilor preșcolari, aceștia au răspuns că banii sunt fabricați de zâne și
personaje din desene animate. Problema este că și părinții lor au crezut același lucru, când au cerut credite doar
cu buletinul „- a spus Valentin Lazea, economistul Șef al Băncii Naționale a României, în cadrul conferinței
organizate de BNR cu tema „Educația financiară - o investiție pentru viitor”. „Chiar ar trebui să ne gândim ca,
orice persoană care vine la bancă să ceară un credit, să răspundă mai întâi la un chestionar, care să conțină un
set de întrebări de bază referitoare la dobândă, comisioane, curs de schimb, risc valutar, etc. Dacă nu știi să
răspunzi este ca și cum ai conduce pe șoselele țării o mașină, fără permis de conducere - te pui în pericol și pe
tine și pe cei din jur”.
Visa Europe, împreună cu băncile membre din România şi cu sprijinul Ministerului Educației Naționale,
Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare și Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, a
extins programul naţional de educaţie financiară BaniIQ, lansat în 2012, ca urmare a succesului înregistrat în
prima ediţie. Acesta a depăşit aşteptările iniţiale şi a ajutat 55.000 de persoane să obţină informaţiile necesare
pentru a-şi administra mai bine finanţele personale. Programul se adreseaza atat tinerilor cat si adultilor.
Cursurile din cadrul programului BaniIQ includ notiuni teoretice esentiale si studii de caz despre planificarea
financiara, organizarea bugetului personal, modalitati de utilizare a serviciilor financiare pe internet,
economisire, investitii si multe altele.
„Romania, in opinia mea, are nevoie de perseverenta, care este o calitate nu foarte frecventa pe malurile
Dambovitei, de consolidare, de intelegere a ceea ce inseamna de exemplu un ciclu economic si faptul ca este
inerent oricarei economii de piata” - Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale Române.

Cum le explicăm copiilor că banii nu cresc în copaci?


Prof. înv. pr. Dîrleci Gina-Eugenia
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea

Nicio vârstă nu este prea mică pentru că un copil să învețe despre importanța banilor. Clasele primare reprezintă
perioada ideală pentru educația financiară a celui mic, întrucât la școală este familiarizat cu înmulțirea, împărțirea și alte
concepte matematice utile în acest sens. Chiar dacă juniorul este micuț, îl poți ajuta să deprindă câteva noțiuni fiscale, cum
ar fi economisirea. Pe măsură ce va crește, va începe să ia decizii financiare precum modalitatea de cheltuire a alocației sau
chiar să te ajute să plănuiești bugetul familiei pentru vacanță.

Încă de când este micuț primește bani de la bunica să își cumpere ceva dulce, iar când merge cu tine în magazin
crede că banii nu se termină niciodată, mai ales că „are și el de la bunica”... Cum să procedăm astfel încât să le formăm
deprinderi financiare sănătoase? Cum să îi obișnuim, încă de mici, să facă economii și să își gestioneze puținul venit?
Psihologii sunt de acord că, la 4-5 ani este destul de mare încât să îl putem învăța câte ceva despre
bani și despre prețul lor. Pedagogii occidentali se folosesc de această aptitudine și predau copiilor încă din
clasele primare concepte și strategii despre cum să își gestioneze venitul. Copiii sunt învățați că am nevoie
este prioritar față de îmi doresc, atunci când ai o sumă limitată de bani. Sunt învățați că, dacă ai două produse
aproape la fel, să îl cumperi pe cel care costă mai puțin, pentru că, vorba unei fetițe, cine ar vrea să dea
mai mulți bani pe același lucru?. Acestea sunt lucruri simple, dar care trebuie comunicate, exemplificate și
confirmate copilului. Cum? Prin exemplul propriu. Pentru că, până să ajungă la școală, educația financiară
începe în familie...

105 | 394
Să le oferim o pușculiță! Să le arătăm ce se face cu ea și să procedăm și noi la fel. Să-i luăm cu noi de
fiecare dată când punem bani în cont, când scoatem bani de pe bancomat, când plătim la casă cumpărăturile,
când distribuim banii și facem liste, când prioritizăm un bun sau altul...
Este important să vadă că noi ne preocupăm efectiv: ca acele hârtii și acele bancnote sunt
valoroase și că și mami, și tati le folosesc cu un scop anume, nu oricum... Copilul învață din exemplul
personal, învață imitându-ne. Apoi, să verbalizăm și să-l facem pe cel mic martor la alegerile și deciziile
pe care le luăm. Altfel spus, să gândim cu voce tare. Să-i explicăm de ce alegem un anumit lucru și
renunțăm la altul. Ar trebui să procedăm așa în supermarket, când luăm de pe raft fie untul de arahide, fie
crema de ciocolată. Continuăm acasă, când ne uităm împreună în catalogul publicitar de la supermarketul X,
când stabilim unde să mergem în vacanță, când hotărâm ce cadou luăm pentru aniversarea unor prieteni... Să-l
ținem pe copil aproape atunci când au loc în familie discuțiile generale despre buget și cheltuieli.
Să ne jucăm de-a educația financiară! Este la fel de important să ne vadă concret când umblăm cu banii
și cum umblăm cu banii. Gândirea copilului este foarte concretă. Așa că trebuie să-l ținem pe lângă noi
atunci când venim cu banii acasă, îi numărăm și îi repartizăm. Chiar dacă îi ținem pe card, putem proceda
astfel, din când în când, astfel încât cel mic să vizualizeze și să înțeleagă efectiv cum se gestionează banii.
Apoi, se recomandă să-l implicăm în gestionarea bugetului familiei, tot într-un mod concret. Pregătim niște
borcane pentru fiecare dintre cheltuielile familiei, pe care lipim o etichetă (Lumină, Apă, Internet, Mâncare,
Hăinuțe, Concediu...). Folosim apoi bani din jucărie, decupați și desenați de noi sau chiar bani reali. Împreună
cu cel mic, îi numărăm și-i punem pe fiecare în borcanul care îi revine. Este un joc foarte atractiv pentru cel
mic. Dacă mai rămân bani fără destinație, dezbatem ce am putea face cu ei.
Cu prima ocazie (iar aceasta nu ne va lăsa prea mult să așteptăm...), trebuie să le explicăm că nu putem să le
cumpărăm jucăria sau bicicleta pe care și-o doresc cu pasiune, pentru că nu avem toți banii acum, respectiv că nu este
de trebuință imediată. Însă, le putem propune să cooperăm, pentru că așa vom putea strânge banii împreună.
Important este să identificăm noi, părinții, acel lucru care i-ar motiva să facă economii, pe care și le doresc foarte mult.
Ca să le menținem motivația, le punem pe perete în camera lor o imagine, o fotografie sau un desen cu lucrul dorit.
Ulterior, le propunem un plan de economii. Ca să le fie clar ce se întâmplă și ca să le păstrăm entuziasmul pe
parcurs, înregistrăm fiecare progres pe care îl fac copiii noștri. Pregătim o etichetă pe care să o lipim pe pușculiță, pe
care să desenăm un interval gradat, format din maxim 5 unități, ca să nu descurajeze dacă sunt prea multe, sau desenăm
pe etichetă un cerc împărțit în patru. Atunci când copilul strânge jumătate sau o cincime din sumă, colorăm împreună
o bucată din cerc sau facem un semn clar pe intervalul gradat. Apoi când ajunge la jumătate...și tot așa. În acest fel, cel
mic are o reprezentare vizuală a progresului și rămâne motivat în continuare.
Să-l stimulăm în mod concret. Punem mâna și contribuim și noi la succesul lui, după vorba cui are i se va
da.... Aceasta înseamnă că putem stabili cu el astfel: de fiecare dată când reușește să strângă o anumită sumă,
de exemplu 5 lei, noi i-o dublăm. Suma o stabilim în funcție de venitul lui. Dacă 5 lei este o nimica toată pentru noi,
atunci pornim de la o valoare mai mare. Daca nu este chiar o nimica toată pentru cel mic să strângă 5 lei, așadar îi trebuie
puțină răbdare, atunci aceasta este o valoare potrivită. Important este să îl stimulăm să amâne recompensa imediată
pentru o recompensă mai mare, pentru mai târziu. Pe măsură ce mai crește și își formează această deprindere,
putem micșora procentul pe care i-l adăugăm. Adică, nu îi mai dublăm suma, ci îi adăugăm jumătate din ea.
Îl mai putem încuraja și altfel: să-i oferim o răsplată concretă atunci când atinge suma stabilită. Dacă primește
bănuți de la bunici, îi rămâne lui restul de la cumpărături și în plus preferă o înghețată mai ieftină, ca să păstreze câțiva
bănuți, atunci va ajunge să aibă la un moment dat 10 lei. Bravo! Numai că pentru el, acești 10 lei nu înseamnă nimic...
nu se concretizează în nimic, dacă mai are de strâns pe lângă ei până să își poată cumpăra lucrul acela mai scump pe
care și-l dorește. Mai mare impact are pentru el faptul că a mâncat o înghețată cu 2 cupe, nu cu 4, decât că acum are încă
10 lei în pușculiță... Așa că îi oferim o recompensă pe care să o simtă. Îi oferim o mică jucărie, o etichetă colorată
pentru caiete, o ora în plus la joacă, o vizită la Zoo...
Copilul are nevoie și de stimulente pe parcurs, până să experimenteze recompensa reală care îl așteaptă
odată ce va strânge întreaga sumă de bani...
Noi, toți, educatori și părinți, trebuie să ținem cont de mesajul pe care îl transmitem copilului legat de relația noastră
cu banii, de atitudinea față de bani. Noi suntem modele pentru copii în toate, așadar, inclusiv pentru relația cu banii.

Bibliografie

• http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_34804/Zece-metode-de-educatie-financiara-pentru-

106 | 394
copii.html
• http://www.educatiefinanciarapentrucopii.ro/
• http://www.gokid.ro/cum-facem-educatie-financiara-copiilor/
• http://www.urbankid.ro/educatie/cum-incepem-educatia-financiara-copiilor-18414

Cum să prețuim banii

Prof. înv. primar Pleantă Doris


Școala Gimnazială Nr. 5 Râmnicu Vâlcea

1. Cultura banilor şi nevoia obiceiurilor financiare sănătoase.


Fiecare ţară are propria sa cultură a banilor, adică a modului în care banii pot fi folosiţi,
percepuţi şi reglementaţi. Există multe diferenţe privitoare la felul în care sunt utilizaţi banii. În unele
ţări cecurile sunt folosite la plata taxiurilor, în vreme ce în alte ţări plata în numerar este acceptată pentru acest
serviciu. În multe ţări sunt plătite şi percepute dobânzi, dar în alte state acestea sunt de neacceptat.
Banii reprezintă un lucru asupra căruia fiecare are propria sa părere. Indiferent dacă ai foarte mulţi
bani sau foarte puţini, ai nevoie de ei în fiecare zi. Felul în care cineva foloseşte banii este unic, determinat de
circumstanţele şi de locul în care trăieşte. S-ar părea că toată lumea ştie să-şi câştige şi să-şi cheltuiască banii.
Realitatea demonstrează însă, că prea mulţi oameni nu ştiu cum să controleze modul în care folosesc
banii. Banii îi controlează pe ei. Unii nu ştiu cum să-şi administreze resursele financiare, alţii nu ştiu cum să-
şi cumpere ceva de care au nevoie, alţi adulţi îşi pierd banii pe investiţii neperformante sau în faţa escrocilor,
în sfârşit oameni care nu ştiu să trăiască cu banii pe care îi au. Întrucât atât adulţii, dar şi copiii folosesc banii
pentru a adăuga bunuri la cele pe care le au, îşi sporesc experienţa de viaţă prin filme, teatre sau excursii şi
îşi plătesc costul traiului zilnic, relevă faptul că educaţia financiară este importantă pentru a obţine controlul
deplin asupra propriei situaţii financiare şi implicit a controlului pe care să-l aibă asupra propriei vieţi.
Elementele fundamentale ale educaţiei pentru bani atât la nivelul tinerilor cât şi la nivelul adulţilor
sunt: planificarea financiară, stabilirea obiectivelor şi luarea deciziilor.
Planificarea financiară este un proces de gândire şi nu un produs. Un plan financiar se fundamentează
pe ce este mai important în viaţa fiecăruia, adică ce vrea să obţină, să fie şi să facă.
Stabilirea obiectivelor îl ajută pe fiecare să traseze direcţia către planurile şi acţiunile sale. Ca să faci
acest lucru este necesară cunoaşterea activelor, pasivelor şi cash-flow-ului. Pentru a-şi putea stabili obiectivele
oamenii trebuie să prioritizeze conştientizând că resursele sunt întotdeauna limitate. Ele le dau oamenilor
dorinţa de a reuşi. Fiecare dintre noi trebuie să facem distincţia dintre nevoi şi dorinţe. Un element esenţial
în îndeplinirea obiectivelor financiare este practica economisirii continue şi consecvente, lucru posibil prin
efectuarea de cheltuieli mai mici decât veniturile. Această practică se numeşte P.T.P. (plăteşte-te pe tine primul).
Luarea unei decizii joacă un rol important în procesul de planificare financiară. Este important ca
oamenii să înţeleagă că multe decizii personale actuale vor avea consecinţe asupra deciziilor viitoare.
2. Banii în familie.
Problema banilor constituie subiect de discuţii în familie, discuţii care uneori ajung la conflicte. Atunci
când membrii adulţi ai unei familii ajung în situaţii dificile din cauza banilor, ceilalţi membri ai familiei trebuie
să ţină seama de experienţa de viaţă a celuilalt, care îl face să fie mai econom sau mai generos.
Certurile legate de bani pot fi prevenite dacă problemele apărute sunt discutate deschis de fiecare
dată. Nici un membru al familiei nu trebuie să plece de la premisa că celălalt cunoaşte destinaţia banilor şi
are imaginea situaţiei financiare a întregii familii. De aceea, este necesară elaborarea unui plan periodic al
cheltuielilor în funcţie de obiective, întrucât un aspect fundamental al educaţiei pentru bani este ca fiecare
membru al familiei să cunoască posibilităţile financiare ale acesteia. Necunoaşterea situaţiei reale în legătură
cu posibilităţile familiei poate duce la presiuni nejustificate asupra veniturilor din partea unor membri ai
acesteia. În ceea ce priveşte norma privind punerea banilor la comun, ea nu este obligatorie. Membrii adulţi ai
familiei pot să aibă conturi separate iar cheltuielile se pot împărţi în funcţie de veniturile proprii. Se poate de

107 | 394
asemenea crea un cont comun pentru cheltuieli gospodăreşti şi conturi separate pentru cheltuieli personale. O
a treia situaţie este atunci când membrii familiei au conturi separate dar oferă acces celuilalt la propriul cont.
3. Vârsta şi educaţia pentru bani.
Cei mici văd în bani o sursă de plăcere dar şi de discuţii frustrante, nelinişte, recompense, pedeapsă.
Necesitatea de a educa treptat până la adolescenţă în acest domeniu, rezultă din faptul că aceştia vor fi viitori
administratori ai familiilor lor, dar şi clienţi potenţiali ai băncilor, vânzători şi cumpărători.
La vârsta de cinci ani, banii sunt pentru copii ceva abstract, dar ei pot fi învăţaţi că banii se obţin
prin muncă iar banii găsiţi pe stradă nu sunt ai lor. Ei pot fi educaţi în spiritul economiilor şi determinaţi să
nu risipească mâncarea, lumina şi apa. Cele mai bune modalităţi de educare la această vârstă le constituie
exemplul adulţilor dar şi răspunsurile potrivite la întrebările copiilor privind problemele banilor din familie.
La această vârstă copiii trebuie să înveţe despre valoarea banilor altfel ei vor fi asociali şi vor începe să ne
fure din portofelele pe care le au uneori la îndemână. Copilului i se dă posibilitatea cât mai devreme, să aibă
bani la dispoziţia sa. Aceasta este o condiţie ca el să înveţe că nu toate dorinţele sunt realizabile şi că el este
responsabil de suma pe care o are la dispoziţia sa.
La vârsta de şapte ani, copiilor li se poate oferi periodic o sumă care le dă sentimentul
autonomiei şi responsabilităţii. La această vârstă se poate discuta despre modul în care au fost cheltuiţi
aceşti bani. Copilul nu trebuie remunerat pentru ceea ce face în gospodărie şi nici nu trebuie să i se retragă
suma pentru că nu a fost cuminte. De asemenea, dacă suntem într -o situaţie financiară grea, este necesar ca
adulţii să explice copilului acest lucru pe măsura înţelegerii sale. Lor trebuie să li se vorbească despre preţul
lucrurilor al hranei şi serviciilor pe care le foloseşte familia dar şi de banii necesari pentru o anumită perioadă.
La această vârstă, i se poate aloca o sumă pentru şcoală lăsându-i libertatea s-o împartă singur. Copiii învaţă
valoarea banilor cu exemple concrete, nu cu adjective sau cu morală. La această vârstă putem săi învăţăm să
viseze cu privire la bani dar să şi constate că un vis poate să treacă.
La vârsta de doisprezece ani începe adevărata educaţie pentru bani. La această vârstă pot să fie utilizate
conturile bancare. Sumele livrate de familie sau dobândite din alte surse nu trebuie să depindă de rezultatele
şcolare şi nici de serviciile prestate. Este necesar ca părinţii să le vorbească despre modul în care ei câştigă
banii. Participarea copiilor şi adolescenţilor la repartizarea banilor în familie, este o condiţie pentru ca aceştia
să nu aibă pretenţii exagerate şi să se încadreze în anumite sume alocate, a căror valoare să o estimeze corect.
Toate aceste aspecte arată cât de importantă este educaţia în acest domeniu, educaţie care va trebui să ducă la
evitarea unor decizii costisitoare cu efecte negative asupra vieţii viitorilor cetăţeni. La această vârstă copilul
începe să-şi dea seama că va fi stăpân pe puterea pe care ţi-o dau banii, dacă nu-i va cheltui pe toţi deodată.
Copilul poate învăţa că nu trebuie să se lase dominat de bani, ci să-i folosească, transformându-i în lucruri
utile. Banii constituie şi simbolul puterii, dar o putere pe care nu trebuie să te laşi orbit. Copilul trebuie să
înveţe să-i preţuiască şi să-i respecte şi pe cei care câştigă mai puţin. Copiii trebuie ajutaţi să înţeleagă valoarea
concretă, simbolică şi valoarea lor imaginară. Însă e la fel de greşit să li se dea prea mulţi bani copiilor care nu
ştiu ce să facă cu ei şi în acelaşi timp să-i ajutăm să înţeleagă valoarea banilor.

Bibliografie

• Ioana Raluca Ghioarcă, Banii în familie. Cum îi gestionaţi ca să nu vă certaţi., Evenimentul zilei,
22 septembrie 2011;
• Marian Ignat, Ce fac bancherii cu banii pe care îi deţin?, Evenimentul zilei, 28 noiembrie 2011;
• Magda Săndulescu, Ce soluţii ai pentru a pune bani deoparte pentru copii., Evenimentul zilei, 10
decembrie 2011.

108 | 394
Daca vreau sa citesc…..citesc

Bibliotecar, Paunoiu Valerica


Colegiul National ,,Mircea cel Bătrân”, Râmnicu Vâlcea

Un rol important în viaţa şcolii îl au bibliotecile, sălaş de cultură, educaţie şi artă. În acest context,
se poate afirma, fără teamă de a greşi, că bibliotecile au îndeplinit în trecut şi îndeplinesc şi astăzi multe
dintre activităţile care sunt revendicate acum de cercetarea de marketing. Totuşi, aceasta poate fi folositoare
în activitatea viitoare de stimulare a bibliotecarilor în a-şi redefini intenţiile, în a-şi regândi scopurile şi a-şi
re-examina metodele de deservire a publicului.
Schimbul de idei dintre bibliotecari şi specialiştii în marketing a început. Stă în puterea bibliotecarilor
acum să se iniţieze un asemenea tip de schimb între ei şi beneficiarii lor (cititorii).
Din pacate, in aceasta societate,numita atat de sugestiv,,informationala”,nu se mai citeste de placere.
De ce citim? Citim...pentru ca,uneori cititul in scop documentar este obligatoriu...pentru ca ne
imbogateste vocabularul...pentru ca ne largeste orizontul cultural.
Dar,cati elevi citesc de placere? Lectura nu devine placere decat daca intra in joc creativitatea,daca
ne,,teleportam”in pielea unui personaj.Si aici intervenim noi,slujitorii cartii.Cu noi tehnici,pline de
imaginatie,atragem viitorii utilizatori ai bibliotecii.Incercam sa-i convingem ca o carte este un prieten tacut
care nu se va supara niciodata daca nu este inteleasa,ea va astepta oricat si oricand sa fie rasfoita.
Incet,incet,micii nostri cititori...pasesc zambind in biblioteca si se adreseaza.....va rog frumos,vreau sa
citesc...ce-mi recomandati?
In concluzie...daca vreau sa citesc...citesc.

Geneza, evoluţia şi funcţiile banilor

Prof. înv. primar Drăguşin Maria Mihaela


Şcoala Gimnazială Anton Pann, Râmnicu Vâlcea

Apariţia banilor a reprezentat una din cele mai ingenioase creaţii ale omenirii, ea fiind o consecinţă
directă a dezvoltării societăţii, respective a schimbului de mărfuri.
Schimbul de bunuri şi servicii în societăţile timpurii se desfăşura pe baza unei întelegeri mutuale, de
obicei între vecini. În decursul timpului, el se concentra în locuri special amenajate, denumite pieţe. Chiar şi
azi utilizăm noţiunea de economie de piaţă pentru a ne referi la o societate în care indivizii sunt specializaţi în
activităţi productive şi îşi îndeplinesc cea mai mare parte a dorinţelor prin schimb voluntar acceptat de părţile
contractante.
În diferite epoci, din diferite motive, diferitele popoare şi civilizaţii au acceptat diferiţi mijlocitori ai
schimbului, acestea fiind primele forme de bani cunoscute de societatea omenească. Putem da ca exemple:
argila, ceramica, carapacea de broasca testoasa, dinţii de delfin, vite, porci, tutun, sare, etc. În cele din urmă a
fost preferat aurul, datorita calităţilor sale. La început, aurul a circulat în calitate de bani sub forma de bucăţi
brute, apoi de lingouri şi bare de greutăţi egale. Principalul neajuns al acestei situaţii consta în necesitatea
cântăririi şi verificării purităţii aurului la fiecare act de vânzare-cumpărare. Acest neajuns a fost înlăturat prin
marcarea lingourilor şi barelor, mai întâi de către negustori, apoi de căpeteniile feudale, oraşe şi sate. Astfel
s-a ajuns la folosirea monedelor de aur.
Pe teritoriul României, primele monede autohtone au fost drahmele din argint, bătute în oraşul pontic
Histria în secolul V-IV î.e.n. Omenirea a folosit monede metalice cu valoare intrinsecă, mai întâi din aur şi
argint, apoi din diferite aliaje timp de peste 26 de secole.
Baza apariţiei şi existenţei banilor o constituie schimbul de produse.

109 | 394
Monedele de aur din epoca modernă erau perfect rotunde, echilibrate, bine reliefate cu inscripţii clare,
zimţate pe margini, emise ca urmare a unor legi foarte precise. Acestea au început să fie bătute în Europa
aproximativ din secolul al XVIII-lea. În primul deceniu al secolului al XX-lea, toate statele europene aveau
moneda de aur proprie. Statul stabilea prin lege numele, greutatea, titlul şi capacitatea monedei de a circula şi
stinge obligaţiile. În funcţie de titlu şi greutate se stabileau raporturi de schimb între diferitele monede de aur.
Deoarece pentru cumpărături de valoare mică ar fi fost necesare monede foarte mici de aur, care nu se puteau
confecţiona, alături de monedele de aur au circulat şi monede divizionare din argint, arama si alte metale.
Banii au fost semne ale valorii care certificau ca posesorul lor este creditorul băncii emitente pentru
suma de bani specificată pe bancnotă. Acestea au circulat ca monede-hârtie, fiind convertibile la cerere, în
moneda metalică cu valoare deplină. Faptul ca banii nu pot fi creaţi, la dorinţă, de către persoane private sau
agenţi economici şi că există în cantitate limitată îi încadrează în categoria bunurilor economice rare. În zilele
noastre, banii se prezintă sub următoarele forme:
• hârtia-moneda de diferite cupiuri;
• moneda divizionară metalică pentru operaţiuni de mică dimensiune;
• banii de depozit sau cont, adică disponibilitate.
Aceste disponibilităţi apar prin depunerea de către anumite persoane sau firme a unor bunuri,
devize, numerar la bănci sau alte instituţii financiare. Depozitele respective pot fi: la vedere, în situaţia în
care proprietarul depozitului îl poate retrage parţial sau total în orice moment; la termen, în situaţia în care
retragerea depozitului este condiţionată de scurgerea unei perioade determinate de timp.
Banii sunt orice bun cu destinaţie specială de a servi ca instrument de schimb şi etalon de mşsurare,
evaluare pentru toate celelalte bunuri. Banii fac ca schimbul de mărfuri să fie mult mai simplu prin eliminarea
necazurilor şi costului trocului. În ştiinţa economică modernă banii nu sunt niciodată definiţi numai ca monedă,
deoarece moneda şi depozitele economisite au acelaşi rol, adică servesc pentru plata mărfurilor şi serviciilor.
Atât timp cât moneda şi depozitele înregistrate în cecuri au acelaşi rol şi atât timp cât suntem interesaţi de ceea
ce putem face cu banii, trebuie să includem în definiţia banilor depozitele economisibile exprimate cu ajutorul
monedei. În timp ce definiţia populară dată banilor de„monedă“ este foarte îngustă pentru a fi utilizată în
ştiinţa economică, există o altă definiţie populară a banilor care este prea largă. Această definiţie tratează banii
ca sinonim al „avuţiei“. Dacă această utilizare particulară era urmată de ştiinţa economică amestecând banii
cu statut real, stocurile de capital, acţiunile şi toate celelalte tipuri de avuţie, am fi ignorat trăsăturile distincte
ale banilor. A treia definiţie populară a banilor este de „venit“. Dar definind banii ca venit putem face o mare
confuzie pentru că modificările ofertei de bani determină schimbări echivalente ale venitului. Banii reprezintă
un stoc ceea ce înseamnă că există o anumită cantitate în orice moment, în timp ce venitul este o curgere în
timp.
În ciuda definirii banilor fie în sens îngust ca monedă, fie în sens larg incluzând toate formele de avuţie,
economiştii definesc banii prin intermediul funcţiilor lor. Banii nu sunt consideraţi altceva decât mijloc de
schimb, măsură a valorii, mijloc de plaţi întârziate sau de stoc al avuţiei.

Bibliografie

• https://biblioteca.regielive.ro

110 | 394
Educația financiară în familie

Ed. Georgescu Patricia-Maria


Școala Gimnazială Nr. 5 Râmnicu Vâlcea

Complexitatea produselor și serviciilor financiare din România justifică existența unui program de
educație financiară. Apariția unor noi canale de distribuție, diversitatea reglementărilor din domeniu, dinamica
schimbărilor pot pune în dificultate consumatorii români. De aceea, un program care oferă instrumentele
pentru un control mai strict al veniturilor și cheltuielilor personale sau familiale poate fi foarte util pentru
aceștia.
Educația financiară permite consumatorilor să înțeleagă mai bine conceptele financiare și să-și
însușească și să-și dezvolte competențe necesare pentru aprofundarea cunoșțintelor în domeniul financiar. Se
dorește ca prin acest program să crească gradul de conștientizare în rândul consumatorilor în ceea ce privește
riscurile și oportunitățile financiare pe care aceștia le au și să îi ajute să ia decizii informate în materie de servicii
financiare. Aceasta se extinde pe întreaga durată a vieții. Educația financiară vine în completarea măsurilor
menite să garanteze informarea, protecția și consilierea consumatorilor. Toate aceste politici contribuie la
întărirea capacității consumatorilor de a lua cele mai bune decizii în raport cu situația lor financiară.
Sondajele internaționale au demonstrat nivelul scăzut al cunoștințelor financiare și economice de bază
în rândul consumatorilor. În același timp, pe măsură ce inovația și mondializarea extind gama și sporesc
complexitatea serviciilor financiare propuse, dezvoltarea programelor de educație financiară a devenit o
prioritate.
Importanța educației financiare este recunoscută, atât la nivel mondial, cât și la nivel european. În
raportul său privind o piață unică pentru Europa secolului al XXI-lea, Comisia Europeană prezintă educația
financiară ca fiind o parte integrantă a eforturilor sale de a garanta că piața unică aduce beneficii directe
cetățenilor europeni, în special prin stimularea acestora de a dobândi anumite cunoștințe de bază în materie de
finanțe personale.
Educația financiară face parte din lecțiile importante pe care un părinte trebuie să i le predea copilului
său: cum să câștige bani, cum să-i economiseasăa, cum să-i cheltuiască și cum să-i investească. Din fericire,
această lecție nu trebuie neapărat să fie plictisitoare pentru cel mic. Iată 5 modalități creative prin care le putem
da această lecție:
1. Pușculița
Pușculița este cel mai distractiv mod în care un copil poate economisi bani. Singurul inconvenient este
că, deși pușculițele sunt colorate și haioase, nu îți permit să vezi ce e inăuntru. Poți face o pușculiță împreună
cu cel mic dintr-un borcan pe care să îl pictați cu linii fine. Astfel, copilul va vedea bănuții adunându-se și va
avea sens pentru el să economisească.
2. Lasă-l să manevreze banii
Atunci când vă duceți la cumpărături, spune-i ce preț au produsele de bază din casa voastră, eventual
exemplifică-i raportându-te la ciocolată sau jucării, astfel încât să îi vorbești la nivelul lui de înțelegere.
Învață-l treptat cum să economisească bani, începând de la compararea prețurilor. Lasă-l pe el să țină banii și
să-i înmâneze casierului.
3. Board games
Cea mai ușoară modalitate de învățare este prin joc, așa că organizați seri de jocuri în familie. Apelează
cu încredere la board games sau puteți inventa chiar voi un joculeț. Monopoly este un exemplu bun de joc prin
care copiii pot învăța să își gestioneze banii astfel încât să nu rămână fără și cum să investească inteligent.
4. Permite-i să-și gestioneze banii
Dacă îl lași să își gestioneze singur banii, pe cei economisiți, dar și alocația, va învăța să fie responsabil.
Verifică-l din când în când, dar dă-i lui toată responsabilitatea pentru banii săi.
5. Folosește o tablă sau foi
Scrieți împreună pe o tablă sau pe o foaie mare obiectele pe care și le dorește și le poate cumpăra cu
banii pe care îi are deja și pe o altă coloană alte obiecte mai importante, cum ar fi o bicicletă sau un joc nou,

111 | 394
pentru care ar trebui să strângă mai mulți bani. Acestea vor fi scopurile lui și îl vor ajuta să fie mai calculat în
privința cheltuielilor inutile.

Bibliografie

• http://www.bugetulfamiliei.ro
• http://stefan-dumitru.ro/2015/04/08/educatie-financiara-pentru-copii-in-5-pasi

Educație financiară proiect didactic

Prof. înv. primar Bălana Dorina


Liceul ”Preda Buzescu” Berbeşti

Unitatea de învăţământ:
Clasa a IV-a
Disciplina: EDUCAȚIE FINANCIARĂ
Subiectul lecţiei: Economisirea
Tipul lecţiei: Asimilare de noi cunoşţinţe

Scopul: S1-Însuşirea noţiunii de economisire;


S2- Cunoaşterea metodelor de economisire a banilor;
Obiective operaţionale:
O1 - să definească noţiunea de” economisire”;
O2 - să explice beneficiile unui cont de economisire;
O3 - să identifice metode de gestionare a banilor;
O4 - să cunoască serviciile bancare de economisire;
Resurse
I. Metodologice: Manualul şi caietul de Ed. financiară
Strategii didactice
Metode şi procedee: conversaţia, observaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, lucrul în echipă
Mijloace de învăţământ: Fly-ere de la Banca Raiffeisen ,,Planul de economii pentru copii”
Forme de organizare: individual, frontal
II. Forme şi tehnici de evaluare: aprecieri verbale

III. Bibliografice:
Manualul,, Ed. financiară-auxiliar curricular. Banii pe înţelesul copiilor (clasele I-IV)”
Caietul elevului,, Ed. financiară-auxiliar curricular.Banii pe înţelesul copiilor (clasele I-IV)”
Sfaturi utile de la bancă - planşă

112 | 394
SCENARIU DIDACTIC

Strategii didactice Evaluare

Etapele Conţinut informativ Metode Mijloace Forme de


lecţiei organizare
Aranjarea manualelor şi caietelor Conversaţia Manualul şi frontal Evaluare
1 . M o m e n t pe bancă. Verificarea temei euristică caietul orală
organizatoric anterioare.
Pe fiecare bancă se găseşte un Observaţia Fly-er,,Planul Individual
2. Captarea fly-er,,Planul de economii pentru Explicaţia de economii
atenției copii-Raiffeisen Bank”. Se Asaltul de pentru copii-
cere elevilor să parcurgă şi să-l idei Raiffeisen
citească. Se discută ce cuvânt Conversaţia Bank”
au observat că se repetă de mai
multe ori.
Identifică cuvântul “economisire,
economii, economiseşti”.
Cu ajutorul metodei “Asaltul de
idei” se cere elevilor să găsească
un sinonim pentru aceste cuvinte.
Se notează la flipchart toate
cuvintele găsite.
Se anunţă tema lecţiei Conversaţia M a n u a l u l , , frontal Aprecieri
3. Anuntarea ,,Economisirea” şi obiectivele Observaţia Ed. financiară verbale
subiectului lecţiei : Explicaţia
lecţiei noi și să definească noţiunea de”
a obiectivelor economisire”; să explice
urmărite beneficiile unui cont de
economisire; să identifice metode
de gestionare a banilor; să
cunoască serviciile bancare de
economisire.
Se scrie titlul lecţiei pe tablă.
Se poartă discuţii pe tema ce
înseamnă a economisi,dacă şi
ei economisesc bani şi cum pot
economisi, unde se ţin banii
economisiţi, avantajele unui cont
de economii.

113 | 394
Se cere elevilor să deschidă Observaţia M a n u a l u l , , frontal
4 . D i r i j a r e a manualul la pagina 23. Se Explicaţia Ed. financiară
învăţării citeşte lecţia din manual, se
aduc completări pe parcursul C a i e t u l
parcurgerii lecţiei. Problemati- elevului,, Ed.
Se cere elevilor să rezolve o zarea financiară-
problema dată:,,Ana doreşte să auxiliar
plece în vacanţa de vară în tabără Exerciţiul c u r r i c u l a r.
la Năvodari, tabăra costă 1000 Banii pe
lei. Ea are strânşi 200 de lei, de înţelesul
ziua ei primeşte de la bunica 350 copiilor
de lei şi de la unchiul ei 380 de
lei.
Câţi lei trebuie să mai
economiseacă Ana ca să meargă
în tabără?
Se deschid caietele şi se rezolvă
exerciţiile 1 şi 2 de la pag.25
5. Obţinerea Se formează 4 echipe care vor Joc de rol,,La “Sfaturi utile lucru în Aprecieri
performanţei trebui să simuleze deschiderea bancă” de la bancă”- echipă orale
unui cont de economii, să Observaţia planşă
identifice paşii în demararea şi Explicaţia
administrarea unui cont. Conversaţia
Se fac aprecieri asupra participării
la oră şi se cere pentru următoarea Problemati-
oră să se aducă informaţii de zarea
la alte bănci despre planul de
economii .
Anexa

“Sfaturi utile de la bancă”


ABCdar bancar – Când cheltuielile devin economii, curs practic
I . Află cum și cât poți să economisești
1. Hotărăște pentru ce anume vrei să economisești
2. Analizează-ți veniturile și cheltuielile lunare
3. Invață să reduci din cheltuieli

II. Ce variantă de economisire ți se potrivește?


1. Beneficiile economisirii
2. Așteptările tale și produsele de economisire
3. Cum e mai bine să economisești?

Ți se întamplă frecvent să rămai fără bani la cateva zile după ce ai încasat salariul?
Realizezi adesea la sfarsitul lunii că nu stii pe ce ai cheltuit banii? Te-ai obișnuit să contractezi un
credit pentru cumpărături de valoare mai mare?
Dacă raspunsul tău la întrebarile de mai sus este “Da”, înseamnă că a sosit momentul să faci o
schimbare. Întocmește-ți bugetul personal și începe să economisești!

3 pași care îți asigură succesul:


1. Hotărăște pentru ce anume vrei să economisești.
2. Analizează-ți veniturile și cheltuielile lunare.
3. Invață să reduci din cheltuieli.

114 | 394
Importanța educației financiare

Prof. Olaru Maria


Școala Gimnazială Stoilești, Jud. Vâlcea

MOTTO
,,Banii nu răsar din pămănt și nici nu cresc în copaci ! Banii se câștigă prin muncă !’’

Educația financiară este procesul prin care dobândim cunoștințe, aptitudini și abilități care ne permit să
luăm decizii mai bune în ceea ce privește gestionarea resurselor noastre, să facem analize pe baza informațiilor
corecte și să știm cui să cerem ajutor și sfaturi pentru a obține mai multe beneficii din banii noștri .
În ziua de azi trebuie să fim bine informați despre instrumentele financiare pe care le folosim sau pe
care diverse instituții bancare încearca să ni le vândă. Pentru a utiliza aceste servicii, avem nevoie să înțelegem
în ce măsură satisfac nevoile noastre și ce obligații avem în calitate de clienți. Astăzi avem la dispoziție o gamă
largă de servicii financiare care ne pot ușura viața și în același timp ne ajută să ne atingem obiectivele. Asta
dacă le înțelegem pe fiecare în parte și știm să le folosim în avantajul nostru.
Primul pas în educația financiară este acela de a înțelege cum să câștigăm bani , să avem mai multe
surse de venit astfel încât să nu fim 100% dependenți de un salariu.
Educatța financiară ne ajută să menținem un echilibru financiar, ne învață cum să gestionam
veniturile noastre și să cheltuim mai putin, cum să facem economii pentru situații neprevazute, cum să strângem
avere sau să economisim pentru diverse obiective din viața de zi si zi.
Nevoia de educație financiară timpurie a devenit evidentă în ultimii ani într-un context economic
internațional marcat de o înțelegere redusă a serviciilor financiare. La nivel european, directivele Comisiei
Europene recomandă introducerea educației financiare în școli de la cele mai mici niveluri, pentru a educa și
responsabiliza viitorii consumatori.
În acest program educațional, elevii desfășoară diverse activități și experiențe din care află ce înseamnă
gestionarea banilor, de ce este important să economisească, cum să aibă grijă de bugetul familiei și alte noțiuni
utile, pe care le descoperă lucrând în echipă sau implicându-se în familie și în comunitate.
Rezultatele de până acum arată că pe măsură ce parcurg activități de educație financiară, cei mici și
părinții lor tind să vorbescă din ce în ce mai mult despre finanțele familiei și despre importanța comportamentului
chibzuit. Evaluarea programului ce s-a derulat în anii școlari anteriori a arătat că cei mici și părinții lor au
vorbit de aproape trei ori mai mult despre diverse aspecte ce țin de finanțele familiei în al doilea an de predare.
Metodele de economisire si de investire a banilior sunt multiple, iar pentru a face cele mai bune alegeri,
trebuie de asemenea sa fii informat si sa intelegi

Bibliografie

• Ligia Georgescu-Goloșoiu, Educație financiară. Banii pe înțelesul copiilor, Ed. Explorator, 2013.
• Ligia Georgescu-Goloșoiu, De la joc…la educația financiară, Ed. Explorator, 2016.

115 | 394
Cum îi învăţăm pe copii să aibă un comportament
responsabil faţă de bani
Prof. înv. primar Dragotă Florina
Şcoala Gimnazială “ Şerban Cioculescu “ Găeşti

De ce cred că este important să facem educaţie financiară? De ce copiii trebuie să înveţe încă
de mici despre valoarea banilor şi să facă alegeri responsabile, să gândească pe termen lung şi să-şi planifice
bugetul, să gândească antreprenorial?
Fiecare părinte cred că a trecut prin experienţa în care , fiind la cumpărături, copilul începe să insiste
foarte mult. Sau mai rău, începe să ţipe că îşi doreşte ceva. iar noi nu mai ştim cum să reacţionăm corect. Poate
că uneori putem să refuzăm, dar alteori cedăm din cauza oboselii sau disconfortului pe care il simţim când
toată lumea se uită la noi. Dacă în schimb reuşim să-i explicăm copilului importanţa banului, cum se strâng
banii, câtă muncă necesită obţinerea unor bani şi cât de chibzuit trebuie să fii atunci când trebuie să foloseşti
banii, cu siguranţă că aceste situaţii pot să apară mult mai rar sau poate chiar deloc.
Să ţinem cont de mesajul pe care îl transmitem copilului legat de relaţia noastră cu banii, de atitudinea
faţă de bani. Noi suntem modele pentru copii in toate, aşadar inclusiv pentru relaţia cu banii. Să discutăm
despre bani în familia noastra. Bineinţeles că sunt excluse certurile din cauza banilor. Le povestim istoria
banilor, de unde vin banii, ce reprezintă, cum se cheltuie. Astfel, ei vor înţelege că banii se termină, nu avem
un sac fără fund de unde să tot scoatem bani. Le explicăm diferenţa dintre nevoi şi dorinţe. Alimentele,
hainele intră la categoria nevoi, dar dacă vorbim de haine de lux deja intră la dorinţe. Dacă îi obişnuim să le
cumpărăm tot timpul ce îşi doresc, vor creşte cu ideea că este datoria noastră să le satisfacem toate cerinţele.
Cum ii obişnuim să facă această diferenţă? Îi implicăm în realizarea listei de cumpărături, dar şi în efectuarea
cumpărăturilor. Pot să bifeze singuri puncte de pe listă, să observe şi să profite de oferte. Să înveţe că acelea
sunt momente în care se pot economisi bani faţă de bugetul iniţial alocat. Este recomandat să plătim cash
când suntem cu cei mici la cumpărături, tocmai pentru ca banii să fie ceva palpabil pentru ei, să socotească
singuri cât trebuie să plătim şi să primească restul. Cardul este o noţiune prea abstractă pentru ei şi nu o înţeleg.
Nu este bine să spui “Nu îmi permit”. Este bine să-i spui la ce ar trebui să renunţe familia voastră pentru a-i
satisface cerinţa. Dacă este o jucărie foarte scumpă, un exemplu de explicaţie ar fi că “pentru a-i cumpăra ce
îşi doreşte, e necesar să renunţaţi la a mai cumpăra fructe timp de o lună”.
Îi putem ajuta pe copii să câştige bani de buzunar implicându-i în diferite treburi gospodăreşti, însă
acest obicei nu trebuie să devină o rutină. Trebuie să-i învăţăm să-şi organizeze banii de buzunar, astfel încât
să reuşească să aibă şi pentru nevoi şi dorinţe, şi pentru economisire, dar şi pentru diferite donaţii.
Este indicat să-i învăţăm să îşi stabilească obiective clare în privinţa a ceea ce urmează să facă cu banii.
Doar având în minte obiectivul vor fi capabili să facă ceea ce e necesar pentru a câştiga banii de care au nevoie.
De asemenea, este necesar să îi lăsăm copilului liberatatea de a decide ce vrea să facă cu banii proprii,
chiar dacă ne asumăm riscul de a fii în faţa unor greşeli. De ce ? Pentru că este bine ca ei să înveţe din propriile
lor greşeli. Ei nu vor învăţa din teorie, ci din experienţele personale. Îl lăsăm să ia decizii pe banii lui, chiar
dacă greşeşte. Doar aşa va învăţa şi pe viitor va şti să îşi asume consecinţele. Copiii devin responsabili cu banii
lor dacă le dăm ocazia să ia decizii singuri.
În concluzie, indiferent de vârsta copilului, acesta trebuie să cunoască valoarea banului. Educaţia
financiară este necesară de la cele mai fragede vârste, pentru că viitorul cetăţean pe care-l formăm trebuie să
aibă simţul antreprenorial.

Bibliografie

• www.piticlic.ro/ro/piticlic-mobil/piticlic-mobil/educatie-financiara
• Educaţia financiară. Banii pe înţelesul copiilor., Ligia Georgescu Goloşoiu, Editura Explorator

116 | 394
Totul despre educaţia financiară

Prof. Dăncău Monica-Adriana


Şcoala Gimnazială „Costea Marinoiu” Ocnele Mari

În predarea Educaţiei Sociale şi Financiare se va urmări transferul de valori de la o disciplină la alta,


transferul cunoştinţelor în situaţii apropiate de viaţa reală. Formarea competenţelor generale şi subcompetenţelor
în cadrul disciplinei Educaţia Socială şi Financiară presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile,
printre care: dezvoltarea unei metodologii centrate pe elev; dezvoltarea unor capacităţi de a pune probleme, de
a construi ipoteze, de a investiga independent, de a observa şi explica; utilizarea unor strategii didactice care
să pună accent pe:
• exersarea şi dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor;
• participarea elevului;
• tehnici de muncă independentă, de autoinstruire sau învăţare autodirijată;
• procese prin care elevii ajung la elaborări personale;
• abordări flexibile şi parcursuri didactice diferențiate;
• abordări inter- şi transdisciplinare.
În cadrul Educaţiei Sociale şi Financiare se va încuraja:
• utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (individuala, pe
perechi şi în grupuri mici);
• utilizarea strategiilor de micro-grup, activ-participative, cooperative, colaborative, parteneriale,
şi socializante prin implicarea elevilor în activităţi ce presupun cooperare pentru rezolvarea unor
probleme, unde pot învăța să negocieze, să asculte, să accepte opinii diferite, indiferent de statutul
sau rolul pe care îl deţin în grup cît şi rezolvarea unor sarcini de lucru în perechi sau grupuri mici;
• învăţarea prin acţiune (experienţială), realizarea unor activităţi bazate pe sarcini concrete; •
acordarea de funcţionalitate învăţării.
Obiectivele formulate vor presupune antrenarea sistematică a capacităţilor elevilor de a cunoaşte,
înţelege, reacţiona, transfera cunoştinţele în practica vieţii.
• utilizarea, în activitatea didactică, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, care să permită
subordonarea utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive,
atractive.
• lucrul în echipă, exerciţiile de luare a deciziilor, axarea pe caracterul activparticipativ al strategiilor,
elevul fiind antrenat în elaborarea de modele de conduită.
• oportunităţile de învăţare vor fi planificate şi se vor desfăşura, astfel, încît să răspundă unei game de
nevoi individuale ale elevilor.
• feedback periodic privind procesul de învăţare şi modul în care pot obţine progres elevii;
• aprecierea şi utilizarea experienţei elevilor în cadrul procesului de predare de către personalul şcolii.
Important este respectarea unor reguli de participare, aşa cum ar fi: respect reciproc, atitudine pozitivă,
toleranţă, sinceritate, discreţie şi confidenţialitate, analiză a faptelor, nu a persoanelor, dreptului de a nu participa
etc. Toate aceste metode acţionează aşadar în limitele unei permisivităţi interrelaţionale. Sugestii de evaluare
Evaluarea în cadrul Educaţiei Sociale şi Financiare va fi una autentică, valorificînd punctele forte ale fiecărui
elev, evidenţiind progresele elevilor; antrenînd rezultatele colaborării active dintre părinţi şi învăţători, precum
şi dintre învăţători şi copiii. În cadrul evaluării atitudinilor vor fi luate în consideraţie atitudinile copiilor faţă
de semeni, familie, comunitate, colaborarea cu alte persoane.
Evaluarea în cadrul Educaţiei Sociale şi Financiare va urmări progresul personal în ceea ce priveşte
integrarea socială; succesul în propria activitate; interesele privind evoluţia personală; cît şi efecte de ordin
afectiv atitudinal (autonomie, iniţiativă, responsabilitate, perseverenţă, cooperare etc.). Metodele de evaluare
vor reflecta evoluţia abilităţilor de comunicare; a gradului de integrare: acceptare şi respect; gradului de
sociabilitate: relaţionare şi interacţionare socială – activităţile pe grupe; gradului de participare – cooperare;
gradului de implicare – iniţiativă şi creativitate în oferta de soluţii; capacităţii de autoevaluare obiectivă şi

117 | 394
coevaluare.
Fiecare determinare a evaluării poate fi utilizată în funcţie de parametri educaţionali ai procesului
corelate cu cei al elevului şi cei ai clasei, în ansamblu. În cadrul orelor vor fi evaluate rezultatele realizărilor
şcolare şi semnificaţiile lor, ca efecte ale activităţii desfăşurate în comun profesor–elev.
Aceste rezultate pot fi: – domeniul cognitiv: înţelegere autentică, aptitudine de sesizare a esenţialului,
performanţe-activităţi, orientate către un scop; gradul de reuşită al acestora – de realizare a unei sarcini de
învăţare, explorări, rezolvări originale a sarcinilor. – domeniul afectiv-atitudinal: atitudini pozitive faţă de
activitate; interes faţă de valorile de participare şi responsabilitate; sentimente, convingeri, manifestări afective,
volitive, cognitive în situaţii de cotidian; priceperi de autoanaliză şi autoapreciere, manifestarea spiritului
critic, gîndirea creativă (divergentă). – domeniul psihomotor: priceperi şi deprinderi practice, capacitatea de
punere în practică a cunoştinţelor achiziţionate (transferabilitate), capacitatea de interpretare, priceperea de
a regăsi informaţii, deprinderea de investigaţie, capaciatatea de sisizare a semnificaţiilor, originalitatea în
expresie sau prezentarea ingenioasă a ideilor.
În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se vor utiliza ală- turi de forme şi
instrumentele clasice de evaluare, forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul,
autoevaluarea, scale de atitudini, evaluarea în perechi, observarea sistematica a activităţii şi a comportamentului
elevilor, jurnalul reflexiv, jocul teatral. În cadrul disciplinei se va evalua: activitatea elevilor în procesul de
învăţare; rezultatele/produsele învăţării; capacitatea de reflectare la propria învăţare (măsura conştientizării
procesului la care participă şi rezultatele atinse).
Procesul de evaluare va pune accent pe corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice
vizate; valorizarea rezultatelor învăţării, prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev; recunoaşterea,
la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobîndite în contexte nonformale sau
informale; utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.

Bibliografie

• Ligia Georgescu-Goloşoiu, Educaţie financiară, Banii pe înţelesul copiilor manual auxiliar,


• Site www.bnr.ro

Educatia antreprenoriala, importanta atat la


nivel de start-up, cat si pe parcursul afacerii
Prof. Inv. Primar Cumpănășoiu Lavinia Elena
Liceul ,,Preda Buzescu ‘’Berbesti

Afirmatia ii apartine omului de afaceri Marius Ghenea, care spune ca educatia antreprenoriala
este un proces complex, alcatuit atat din elemente formale, cat si informale.
Elementele formale sunt legate de educatia antreprenoriala din scoala, din liceu, facultate sau din
programele complementare de educatie antrepenoriala formala, iar cele informale sunt dobandite in activitatea
antreprenoriala proprie sau din citirea unor carti sau alte materiale specializate pe domeniul antreprenorial.
“Antreprenorii nu se nasc, ci se fac, se dezvolta in timp. Din acest punct de vedere, fiecare trebuie
sa inteleaga ca nimeni nu s-a nascut invatat, nimeni nu s-a nascut antreprenor, si ca prin urmare calitatile
necesare unui antreprenor de succes trebuie invatate si trebuie educate, iar rezultatele vin cu studiu si cu
experienta”, spune omul de afaceri.
De asemenea, el este de parere ca antreprenorii care pornesc la drum dupa ce au invatat cate ceva
despre antreprenoriat au sanse mai mari de succes, pornesc cu o probabilitate mai mare de a face afaceri bune,
fata de cei care pornesc in business fara a se fi informat in prealabil.
Marius Ghenea va participa la Startup Week 2011 - festival dedicat start-up-urilor europene, in perioada
3 - 7 octombrie, la Viena, atat in calitate de membru al juriului in competitia Startup Challenge, cat si ca

118 | 394
speaker, unde va vorbi despre necesitatea educatiei antreprenoriale pentru toti cei care doresc sa porneasca un
start-up.

Educatia antreprenoriala la inceput de drum

Desi este necesara atat celor care isi infiinteaza un start-up, cat si celor care au deja un business si il
dezvolta, educatia antreprenoriala este si pentru categoriile de persoane fara legatura cu afacerile - antreprenori
sociali care conduc organizatii neguvernamentale, antreprenori de cercetare care conduc laboratoare sau
proiecte de cercetare stiintifica, antreprenori politici, culturali, artistici etc. Mai mult, acest tip de educatie este
util pentru orice persoana, deoarece viata oricarui om este influentata de activitatea antreprenoriala.
In ceea ce priveste antreprenorii aflati la inceput de drum, acestia sunt sfatuiti sa incerce sa combine cat
mai eficient elementele formale si informale ale procesului de educatie antreprenoriala, sa studieze cu atentie
bazele antreprenoriatului inainte de a incepe o afacere proprie (citind o carte, participand la un curs sau la o
scoala antreprenoriala), dar si sa invete din experienta altora. Totusi, o greseala des intalnita la antreprenorii
aflati la inceput este faptul ca au impresia ca pot invata totul numai din experienta proprie.
“Probabil greseala cea mai mare este ca unii antreprenori cred ca pot invata totul din experienta
proprie, sau pe principiul <incercare si eroare>, ceea ce in opinia mea este foarte periculos, unele greseli de
start-up putand fi fatale pentru business. Iata de ce le recomand tuturor antreprenorilor la inceput de drum sa
incerce sa invete cat mai repede si mai bine din experienta lor proprie, dar sa incerce la fel de mult sa invete
din experienta altora, prin programe de educatie antreprenoriala si/sau discutand cu antreprenori care au
mai multa experienta. Astfel, ei vor putea evita o parte dintre erorile frecvente facute de multi antreprenori,
deci vor putea avea un start-up cu sanse mai mari de succes”, spune Marius Ghenea.

Autoeducarea antreprenoriala tine si de resursele folosite

Potrivit omului de afaceri, poate fi vorba si de autoeducare, la nivel de antreprenoriat. Aceasta depinde
insa foarte mult nu doar de vointa si disciplina antreprenorului, dar si de sursele si resursele folosite.
“Nu este suficient sa doresti sa te autoeduci in acest domeniu, trebuie sa ai posibilitatea sa accesezi
si sursele potrivite de informative. Multi antreprenori merg catre surse de informatie care se afla la mare
distanta de tara (in SUA, de obicei), care sunt excelente, unele dintre ele, insa nu sunt deloc localizate pentru
problemele si realitatile antreprenoriale romanesti, asa ca unele concepte din aceste materiale (carti, articole
Internet etc.) nu sunt aplicabile, sau pot deveni aplicabile doar cu o contextualizare atenta”, precizeaza Marius
Ghenea.
El mai spune ca acesta este si motivul pentru care de regula recomanda acele surse de informatie care
au fost deja corect localizate ca fiind mai utile si mai putin confuze pentru antreprenorii din Romania.

Bibliografie

• Obiectivele si abordarile unei educatii antreprenoriale


• http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1408#ixzz3URLooK1T

119 | 394
Educația financiară în rândul copiilor

Prof. Cîmpeanu Florența


Școala Gimnazială Nr.10 Râmnicu Vâlcea

Când auzim termenul de educaţie financiară, majoritatea ne gândim la instrumente financiare complexe
precum acţiunile, obligaţiunile, pieţele derivate sau piaţa Forex. Dar de fapt educaţia financiară se referă la
noţiunile de bază pe care fiecare dintre noi ar trebui să le aibă.
Termeni precum administrarea veniturilor, prioritizarea şi planificarea cheltuielilor, economisire şi
investiţii, nu ar trebui să lipsească din vocabularul tău.Educaţia financiară te învaţă cum funcţionează banii, de
unde provin, cum să îi administrezi eficient şi cum să îi înmulţeşti investindu-i.
Educaţia şi planificarea financiară te ajută să răspunzi la întrebări precum: cât cheltuieşti şi pe ce, cât
trebuie să economiseşti, când, cât şi dacă ar trebui să te îndatorezi şi unde ar trebui să îţi investeşti economiile?
Importanţa educaţiei financiare:
• Învăţând diferenţa între nevoi şi dorinţe, înveţi să prioritizezi cheltuielile şi să economiseşti
pentru achiziţiile de mare valoare sau pentru obiectivele pe termen lung.
• O educaţie financiară sănătoasă te va ajuta să iei decizii financiare bine informate. Să înţelegi
cum funcţionează produsele financiare şi să faci diferenţa între varietatea de instrumente financiare,
pentru a putea alege soluţia cea mai potrivită pentru nevoile tale.
• Având o educaţie financiară solidă vei utiliza adecvat instrumentele de creditare , astfel încât să ai
numai beneficii. Vei putea decide când să apelezi la creditare pentru satisfacerea nevoilor financiare
şi când economisirea este soluţia optimă.
• Educaţia financiară te ajută să îţi însuşeşti noţiuni de planificare financiară şi să îţi organizezi
finanţele şi viitorul.
• Te ajută să alegi din multitudinea de opţiuni financiare complexe, atât în privinţa produselor de
creditare cât şi a produselor de investiţii şi a riscurilor asociate. Pieţele financiare evoluează şi se
dezvoltă într-un ritm accelerat, de aceea trebuie să fii bine informat pentru a putea alege cele mai
bune soluţii financiare pentru nevoile şi obiectivele tale.
• Educaţia financiară contribuie la creşterea numărului de adulţi cu un comportament financiar
responsabil şi are impact asupra evoluţiei economice a întregii societăţi.
• Educaţia financiară îţi dă posibilitatea să devii un adult responsabil şi independent financiar.
• Oamenii cu un nivel de educaţie financiară crescută au şanse mai mari să aibă succes în viaţă.
Psihologii sunt de acord ca la 4-5 ani este destul de mare incât sa îl poți învăța câte ceva despre bani si
despre «prețul» lor. Pedagogii occidentali se folosesc de aceasta aptitudine si predau copiilor înca din clasele
primare concepte si strategii despre cum sa își gestioneze venitul . Copiii sunt învațați că «am nevoie» este
prioritar față de «îmi doresc», atunci când ai o sumă limitată de bani. Sunt învățați că, dacă ai două produse
aproape la fel, să îl cumperi pe cel care costă mai puțin, pentru că, vorba unei fetițe, «cine ar vrea sa dea mai
mulți bani pe același lucru?».
Acestea sunt lucruri simple, dar care trebuie comunicate, exemplificate si confirmate copilului. Cum?
Prin exemplul propriu. Pentru că, pană să ajungă la școală, educația financiară începe în familie.Încă de când
este micuț ,primește bani de la bunica să își cumpere ceva dulce, iar când merge cu tine în magazin crede
că banii nu se termină niciodată, mai ales că «are și el de la bunica»... Cum să procedezi astfel încât să îi
formezi deprinderi financiare sănătoase? Cum să îl obișnuiești înca de mic să facă economii ?
Odată cu evoluţia tehnologiei a evoluat şi accesul la produsele financiare complexe. În prezent
poţi accesa produse financiare fără să te prezinţi la instituţiile care le oferă. De aceea trebuie să fii sigur că
înţelegi produsele pentru care optezi şi să te asiguri că generaţiile tinere, care au acces nelimitat la tehnologie,
conştientizează importanţa educaţiei financiare.
Deprinderile pe care le câştigăm în primii ani de viaţă nu se pierd niciodată! Atunci de ce nu ţi-ai educa
copiii de mici să aibă o viaţă financiară sănătooasă Aşa cum îi educi să se comporte în societate, trebuie să
le oferi şi noţiunile de bază privind importanţa banilor astfel ajutându-i să aibă succes în viaţă. Familia este

120 | 394
primul loc în care copiii aud vorbindu-se despre bani, de aceea este important să începi educaţia financiară a
copilului tău în familie.
Cultura generală a copilului tău este mai importantă decât educaţia lui financiară? Educaţia financiară a
copiilor este în aceeaşi masură importantă pentru ei cum este spălatul pe dinţi sau mâncatul sănătos. Atunci de
ce i-ai acorda mai puţină atenţie decât celorlalte aspecte ale vieţii lor? Doar pentru că tu ai fost educat altfel?
Schimbarea începe cu tine!
Înainte de a-i oferi copilului tău o educaţie financiară corectă ,trebuie să te asiguri că tu ai noţiunile de
bază pe care să le transmiţi copiilor tăi.

Bibliografie

• Georgescu Goloșoiu, Ligia, Educația financiară. Banii pe înțelesul copiilor- auxiliar pentru
clasele I-IV, Explorator,2013
• Kiyosaki, Robert, Tată bogat,tată sărac, Curtea Veche ,2008
• Eker, T. Harv, Secretele minții de milionar, Curtea Veche, 2013

Cultură si educație financiară, o perspectivă


europeană
Tălăban Mioara Mihaela
Tălăban Adrian
Colegiul Național “Al. I. Cuza” Corabia

Conceptul de cultură si civilizație: Nici încercarea de a se porni de la sensul originar al termenului nu a


dat roade. Este adevărat că termenul “cultură” provine din latinescul cultura, culturae, numai că în antichitate
românii foloseau acest termen cel mai adesea în înțelesul originar de cultivare a pământului, ca acțiune de
transformare a naturii, sens care, în multe limbi romanice, s-a perpetuat până astăzi.
Conceptul de cultură si civilizație: Înțelesul celălalt al culturii, cultura animi, și opus lui cultura agri,
ca educație în sens larg, a spiritului îndeosebi, înțeles provenind din mediile intelectuale ale Romei antice, este
și el prezent printre semnificațiile uzuale actuale ale culturii, fără însă ca o asemenea perspectivă să devină
satisfăcatoare și operațională din punct de vedere epistemologic.
În epoca modernă, cele mai importante contribuții la studiul culturii le-au adus etnologia (sau/și
etnografia), antropologia culturală, sociologia culturii si istoria. Iată în ce constă punctul lor de vedere asupra
culturii.
Sociologia culturii, ca ramură a sociologiei generale, analizează raporturile dintre societate (în termenii
sociologiei - sistemul social global) și cultura, ca subsistem al acesteia, din perspectiva condiționării sociale a
culturii si funcției sociale a culturii. Sociologia abordează cultura ca ansamblu de valori materiale și spirituale,
de instituții, obiceiuri, norme, tradiții ca expresie a modului de trai și calității vieții.
Sociologia analizează: raportul dintre cultură si civilizație, mai ales din perspectiva condiționării
reciproce, sistemul culturii naționale, cultura folclorică, cultura înaltă, cultura de masa, structura internă a
culturii. Toate aceste aspecte sunt privirile oarecum explicativ-constatativ, atemporal, aspațial, funcțional-
cauzal.
Este vorba de rolul culturii în procesul de socializare a indivizilor, în acțiunea de organizare, conducere,
control si dinamica socială. Ajutorul sociologiei in rezolvarea problemelor pe care filosofia culturii și le
propune este de un mare folos și nu poate fi trecut cu vederea.
Antropologia culturală este o disciplină particulară despre cultura specifică unor comunități etnice
determinate. Ea nu se ocupă de etnos în general, ci pune accentul pe tipurile culturale ale diferitelor comunități
etnice întruchipate in moduri de trai (ca un ansamblu de fapte de cultură si civilizație), în care cunoașterea,
acțiunea, valoarea culturală și faptul de civilizație, sensul cognitiv si cel etic sunt abordate în unitatea lor

121 | 394
originară.
Antropologia culturalistă (culturală) din mediile anglo-americane, mai ales cea din prima jumatate a
acestui secol, tinde să substituie complet conceptul de cultură celui de societate, transformând, în același timp,
în obiect de analiză modelele comportamentului, nu comportamentul însuși.
O anumită idealizare, ca și supraevaluarea unității caracteristicilor culturale in dauna diversității
acestora, vor face ca acest curent să propună mai degrabă o ficțiune teoretică despre un model ideal de cultură
decât o construcție aptă să-i descrie mecanismele și funcționarea. Este vorba aici de o antropologie culturală
holistă si universalistă, adică de o încercare de a explica părți prin întreg și de a aplica același cadru conceptual
pentru orice fel de societate și cultură.

Educaţia financiară pentru copii

Înv. Mihai Alina-Maria


Şcoala Gimnazială Şuşani

Deprinderile financiare sănătoase sunt esenţiale pentru buna dezvoltare a copilului şi pregatirea lui ca
adult de succes
Dacă este un subiect care afectează în mod sigur toţi copiii pe parcursul etapelor de dezvoltare acela este
subiectul finanţelor personale. Din păcate, deşi este un subiect care are un impact atât de puternic, parinţii nu
oferă atenţia necesară învăţării celor mici despre noţiunile în domeniu în funcţie de vârsta potrivită.
„Utilitatea învăţării copiilor despre finanţele personale este atât de importantă…este unul dintre
lucrurile pe care le vor folosi toataă viaţa lor, zi de zi. Însă, din păcate este şi subiectul care nu este predat
şi despre care nu sunt învăţaţi lucrurile de care au nevoie” spune Gregg Murset, directorul executiv de la
My Job Chart, un instrument online care îi învaţă pe copii despre responsabilitate, managementul banilor şi
actelor de caritate.
Din cauza faptului ca în şcoli nu se predaă educaţie financiară, responsabilitatea cade pe umerii
părinţilor. Din păcate, mulţi părinţi nu sunt atat de deschişi şi de doritori să îi înveţe pe copii despre finanţe
din cauza faptului că simt ca nu sunt potriviţi sau că ştiu cum să facă acest lucru într-un mod adecvat. Într-un
studiu recent a iesit la iveală faptul ca 72% dintre părinţi nu au fost deschişi în a vorbi cu copiii lor despre
educaţie financiară, dar asta neînsemnând că nu îşi doresc pentru copiii lor să ştie. Alţi părinţi au considerat
că este foarte importantă educaţia financiară şi că ar trebui sa fie introdusă în şcoli şi ca examen de absolvire.

1. De la vârsta de 4 ani
Economisirea este unul dintre cele mai bune subiecte pe care le poţi introduce de la o vârsta cât mai
fragedă. Este uşor pentru copii să îl inţeleagă şi poate avea un impact foarte puternic pentru cei care il inţeleg
şi îl aplică cat mai devreme.
“Conceptul de economisire se referă la a nu-ţi folosi toţi banii imediat, ci să pui o parte din ei deoparte,
pentru mai târziu” spune Stacy Francis, preşedinte si director executiv al Francis Financial.
Sunt foarte multe exemple pe care le poţi folosi cu copilul tău, precum păstrarea unei bucăţele de
ciocolată pentru mai târziu atunci când işi doreşte să ia desertul. Oportunităţi sunt la tot pasul, trebuie doar
sa fii un pic creativ si atent la oportunitaţile de învaţare pe care le ai in viaţa de zi cu zi.
2. De la vârsta de 8 ani
Un buget este un plan financiar pe care îl faci pentru a ţine evidenţa cheltuielilor familiei in funcţie
de cantitate şi de scop. O metodă foarte buna pe care parinţii o folosesc pentru a-i învata pe copii despre buget
este cea a borcanelor cu etichete sau a pusculiţelor specifice:cele cu bani de cheltuit si cele de economii.
Astfel, de fiecare dată când copilul intră în posesia unor sume de bani, acesta poate sa îi împarta în puşculiţele
special făcute pentru a menţine bugetul pe care îl are.
3. De la vârsta de 8 ani
Un împrumut reprezinta ceva ce a fost luat pe o perioada de timp, deseori bani, si care trebuie înapoiat

122 | 394
la o anumită dată. Copiii ajung sa inţeleagă destul de repede acest concept deoarece la un moment sau altul
în mod cert va imprumuta ceva de la un prieten sau va împrumuta chiar el unui prieten ceva ce acesta va avea
nevoie.
Începi prin a-i explica, mai întâi, motivul pentru care oamenii au nevoie sa împrumute bani şi de unde
se facă aceste împrumuturi şi îi poţi da exemple concrete pentru a întelege mai bine. Exemplele nu trebuie
sa fie neapărat personale, însa este important sa fie cât mai concrete pentru ca cel mic sa inţeleaga mai bine.
4. De la vârsta de 8 ani
Împrumuturile si datoriile pot fi explicate împreuna. La fel ca un împrumut, datoria reprezintă acei
bani pe care trebuie să îi înapoiezi de acolo de unde i-ai luat. Un foarte bun exemplu, care este şi foarte
comun, este datoria pe care oamenii care îşi cumpără casele prin împrumut bancar o au. Daca te afli in
aceasta situaţie, poţi folosi ipoteca pe care o aveţi chiar voi pentru a-i explica lucrurile copilului.
5. De la vârsta de 8-10 ani
Dobânda merge in doua sensuri, este ori ceva ce tu plătesti când cineva iţi oferă un împrumut, ori ceva
ce câştigi atunci când tu eşti cel care oferă împrumutul. O metodă prin care îi poţi explica acest lucru copilului
tău este sa te foloseşti experienţele pe care le are cu prietenii sau cu fraţii lui. Spre exemplu, dacă sora lui
rămane fară bani de alocaţie, dar are nevoie de bani într-un weekend, îi poate împrumuta dacă mai are bani,
dar să îi ceară înapoi suma împrumutată, plus o dobandă.
Pornind de aici pot să îi explici cum funcţionează împrumuturile de la bancă şi cum se întamplă
lucrurile în ceea ce priveşte ipoteca.
6. De la varsta de 8-10 ani
Creditul îţi permite să cumperi ceva şi nu trebuie înapoiat imediat. Aici poţi introduce şi mai multe
informaţii despre serviciile bancare cele mai comune la care oamenii apeleaza cel mai des şi explică-i despre
cum funcăioneaza creditele şi înapoierea acestora in cadrul băncilor.
Este foarte important aici să introduci şi consecinţele neînapoierii creditului înapoi la banca.
7. De la vârsta de 10-12 ani
Şansele sunt ca majoritatea copiilor să fi auzit despre taxe, dar foarte puţini ştiu ce înseamnă ele, de
fapt. Taxele sunt acei bani care se duc către stat pentru munca pe care trebuie sa o faca, precum îmbunataţirea
şcolilor, a spitalelor, a strazilor şi altele. Acestea sunt luate direct din salariul pe care fiecare îl primeşte şi suma
pe care o plătesti către stat depinde de cât de mare este salariul tău. Nu ar trebui sa fie foarte greu de înţeles
pentru un copil cu vârsta cuprinsa între 10 şi 12 ani.
8. De la vârsta de 10-12 ani
Investiţia este ceva pentru care cheltui bani în ideea de a câştiga beneficii financiare ulterioare.
Investiţia nu este doar o cheltuială pe un lucru de care poţi beneficia imediat, ci este o cheltuială menită să
aducă în viitor beneficii bănesti. Poţi face acest lucru practic pentru el de la această vârstă făcând o puşculiţă
separată specială pentru banii pe care copilul îi va investi atunci când va fi mai mare in ceva care îi va aduce
beneficii.
9. De la vârsta de 12 ani
Este important ca cei mici să ştie ce sunt pensiile, la ce se folosesc şi cum apar ele deoarece de la vârsta
de 12 ani deja se apropie rapid de perioada liceului unde apar job-urile de vară şi pentru asta este important
să ştie că o parte din salariul pe care îl au se va duce către pensie. Pensia este acea sumă de bani pe care o
primeşti din partea statului atunci când nu vei mai lucra şi nu vei mai avea un salariu dupa o vârsta standard
impusă de legea in vigoare in momentul respectiv.
Aceste concepte sunt conceptele de baza ale educaţiei financiare şi este necesar ca fiecare copil să ştie
ce înseamnă ele şi cum se aplică in mod practic, bineinţeles, în funcţie de vârsta pe care o au şi de nivelul de
întelegere.

Bibliografie

• Georgescu – Goloșoiu Ligia, Educație financiară – Banii pe înțelesul copiilor, Editura Explorator,
2013, Ploiești ;
• www.educatiafinanciarapentrucopii.ro

123 | 394
Educația financiară

Prof. Moldoveanu – Guven Roxana


Prof. Marin Vlădulescu Ionel
Colegiul Național ”Alexandru Lahovari” Râmnicu Vâlcea

Educatia financiara este procesul prin care dobandim cunostinte, aptitudini si abilitati care ne permit sa
luam decizii mai bune in ceea ce priveste gestionarea resurselor noastre, sa facem analize pe baza informatiilor
corecte si sa stim cui sa cerem ajutor si sfaturi pentru a obtine mai multe beneficii din banii nostri .
Educatia financiara ne ajuta sa mentinem un echilibru financiar, ne invata cum sa gestionam veniturile
noastre si sa cheltuim mai putin, cum sa facem economii pentru situatii neprevazute, cum sa strangem avere
sau sa economisim pentru diverse obiective din viata de zi si zi.
In ziua de azi trebuie sa fim bine informati despre instrumentele financiare pe care le folosim sau pe
care diverse institutii bancare incearca sa ni le vanda. Pentru a utiliza aceste servicii, avem nevoie sa intelegem
in ce masura satisfac nevoile noastre si ce obligatii avem in calitate de clienti. Astazi avem la dispozitie o gama
larga de servicii financiare care ne pot usura viata si in acelasi timp ne ajuta sa ne atingem obiectivele. Asta
daca le intelegem pe fiecare in parte si stim sa le folosim in avantajul nostru.
Primul pas in educatia financiara este acela de a intelege cum sa castigam bani , sa avem mai multe
surse de venit astfel incat sa nu fim 100% dependenti de un salariu.
Apoi, stiind cat si de unde avem banii, este important sa avem si o evidenta a cheltuielilor pentru a
putea planifica investitii ulterioare. Poti invata cum sa tii un buget de venituri si cheltuieli pentru familia ta.
Metodele de economisire si de investire a banilor sunt multiple, iar pentru a face cele mai bune alegeri,
trebuie de asemenea sa fii informat si sa intelegi avantajele si dezavantajele fiecarei optiuni.
Iar intelegerea intrumentelor financiare este cruciala in situatia economica actuala. Cand e bine sa faci
un credit, cu ce dobanzi si pe ce perioada, care sunt avantajele si dezavantajele cardurilor de credit si cum sa
alegi cel mai bun instrument de economisire oferim de banca. Toate aste cunostinte tin de educatia financiara,
iar noi va ajutam sa gasiti raspunsuri corecte.
Alfabetizarea financiara trebuie inceputa inca din gradinita. Nenumarate studii au demonstrat faptul ca
principalul motiv pentru care oamenii se lupta cu dificultatile financiare este acela ca au trecut prin sistemul
de invatamant prescolar fara sa invete mai nimic concret despre bani. Cu cat educatia financiara incepe de la
o varsta mai frageda, cu atat rezultatele vor fi mai vizibile pe termen lung. Copiii trebuie sa inteleaga ideea de
limita (de pilda, distinctia dintre ceea ce isi doresc si ceea ce este posibil), ideea de amanare (nu tot ce este
posibil este posibil imediat, sunt dorinte a caror realizare necesita suportarea unui anume grad de frustrare) sau
cea de valoare (legata in primul rand de efortul necesar pentru a obtine satisfacerea unei dorinte).
În România, educaţia financiară este extrem de scăzută, nu doar la copii, ci şi la adulţi, ceea ce s-a
văzut inclusiv în recenta criză a francului, a declarat Georgescu Goloşoiu, expert BNR, autoarea unor manuale
de educaţie financiară pentru clasa a treia şi a patra. Oamenii nu ştiu ce e aceea dobândă la un depozit, nu ştiu
că e 3% pe an, nu pe lună. Oamenii nu ştiu să calculeze DAE la un credit, nu citesc tot e scrie în contracte.
Toată lumea trebuie să aibă nişte noţiuni financiare generale.
Educaţia financiară a fost introdusă în rândul cursurilor opţionale, la clasa a treia sau a patra. În anul
şcolar 2014-2015 la cursuri participă 46.000 de copii din 41 de judeţe şi Bucureşti, respectiv 11% din totalul
elevilor de clasa a treia şi a patra. Copiii învaţă cum să devină mai chibzuiţi, să nu pună accent pe consum,
pe cheltuieli, să ştie să economisească. De exemplu, învaţă cum să strângă bani cu care să cumpere materiale
şi să modeleze obiecte la care să stabilească un preţ şi să le vândă. Atât învățătorii, cât și părinții și copiii au
doar cuvinte de laudă pentru acest opțional, deoarece sunt abordate teme de actualitate, pe înțelesul elevilor;
subiectele sunt atractive, practice și îi vor responsabiliza în gestionarea banilor atunci când vor fi adulți.

124 | 394
Educația financiara o prioritate pentru societatea
actuala
Prof. Letiția Muraruș
Școala Gimnazială „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea

Educația este un tip particular de acțiune umană, o intervenție sau direcționare, o categorie fundamentală
a pedagogiei.
Prin educație se dorește dezvoltarea conștientă a potențialului biopsihic al omului și formarea unui tip
de personalitate solicitat de condițiile prezente și de perspectiva societății.
Educaţia financiară este acea educaţie care îţi arată cum să câştigi bani mai mulţi, cum să administrezi
banii bine şi cum să-i cheltuieşti cu cap; este acea educaţie care te ajută să cunoşti momentul în care trebuie să
te opreşti să mai cheltuieşti şi să supraveţuieşti dar şi momentul în care trebuie să acţionezi ca să te îmbogăţeşti.
Educatia financiara nu este importanta doar la copii sau doar la adulți. Educatia financiara este
importanta de cand ne-am nascut, pana cand o să murim. In tot acest timp, zi de zi, putem considera banii ca
fiind prietenii sau dușmanii noștri.
Importanța educației financiare s-a evidenţiat în special în ultimele decenii pe măsură ce piețele s-au
dezvoltat, precum și ca rezultat al schimbărilor demografice, economice și politice. Criza financiară globală a
fost văzută drept o oportunitate, un moment în care schimbările profunde de paradigmă economică și socială
ne obligă la un nou tip de abordare pentru a asigura stabilitatea mediului economic şi dezvoltarea durabilă.
Este bine ştiut că o economie stabilă şi dezvoltată sănătos are la bază o populație educată, inclusiv din
perspectiva unor cunoştinţe financiare solide.
De ce se considera ca educația financiara este importanta pentru copii?
Este simplu: ii va face mai responsabili, vor invața sa prețuiasca la adevarata valoare chiar și lucrurile
aparent neinsemnate, ii va face mai constienți, mai relaxați in viata de zi cu zi și, nu in ultimul rand, vor castiga
independența.
Psihologii sunt de acord ca la 4-5 ani copilul este destul de mare incat sa il poți invața cate ceva despre
bani si despre “prețul” lor. Pedagogii occidentali se folosesc de aceasta aptitudine și predau copiilor inca din
clasele primare concepte și strategii despre cum sa iși gestioneze venitul. Copiii sunt invațați ca “am nevoie”
este prioritar fața de “imi doresc”, atunci cand ai o suma limitata de bani. Sunt invațați ca daca ai doua produse
aproape la fel, sa il cumperi pe cel care costa mai puțin, pentru ca, vorba unei fetițe, “cine ar vrea sa dea mai
mulți bani pe același lucru?”.
Acestea sunt lucruri simple, dar care trebuie comunicate, exemplificate și confirmate copilului.
Cum? Prin exemplul propriu. Pentru ca, pana sa ajunga la școala, educația financiara incepe in familie
prin urmatorii pași:
1. Educatia financiara a copilului incepe cu exemplul personal
Ofera-i o pusculița. Arata-i ce se face cu ea și procedeaza și tu la fel. Ia-l cu tine de fiecare data cand
pui bani in cont, cand scoți bani de pe bancomat, cand platești la casa la cumparaturi, cand distribui banii și
faci liste, cand prioritizezi...
Este important sa vada ca tu te preocupi efectiv: ca acele hartii și acele bancnote sunt valoroase și ca
mami și tati le folosesc cu un scop anume, nu oricum... Copiii invața din exemplul personal, invața imitandu-
te.

125 | 394
Mai departe, verbalizeaza și fa-l pe cel mic martor la alegerile și deciziile pe care le iei. Altfel spus,
gandește cu voce tare. Explica-i de ce alegi un anumit lucru și renunți la altul.
Ține-l pe copil aproape atunci cand au loc in familie discuțiile despre buget și cheltuieli.
2. Joaca de-a educația financiara
Este la fel de important sa te vada concret cand umbli cu banii și cum umbli cu banii. Gandirea copilului
este foarte concreta. Așa ca ține-l pe langa tine atunci cand vii cu banii acasa, ii numeri și ii repartizezi. Chiar
daca ii ții pe card, poți proceda astfel din cand in cand, pentru ca cel mic sa vizualizeze și sa ințeleaga efectiv
cum gestionezi banii.Apoi, implica-l in gestionarea bugetului familiei, tot intr-un mod concret. Pregatește niste
borcane pentru fiecare din cheltuielile familiei, pe care lipești o eticheta (Lumina, Apa, Internet, Mancare,
Hainuțe, Concediu...). Folosește apoi bani din jucarie, decupați și desenați de voi sau chiar bani reali. Impreuna
cu cel mic, numara-i și pune-i pe fiecare in borcanul care ii revine. Este un joc foarte atractiv pentru cel mic.
Daca mai raman bani fara “destinație”, dezbateți ce s-ar putea face cu ei.
3.Gasește un motiv pentru care cel mic sa economiseasca
Cu prima ocazie (iar aceasta nu te va lasa prea mult sa astepți...), explica-i ca nu poți sa ii cumperi
jucaria sau bicicleta pe care și-o dorește cu pasiune, pentru ca nu ai toți banii acum. Insa propune-i sa cooperați,
pentru ca așa puteți strange banii impreuna. Important este sa identifici acel lucru care il motiveaza sa faca
economii, pe care și-l doreste foarte mult.
Ca sa ii menții motivația, pune-i pe perete in camera lui o imagine, o fotografie sau un desen cu lucrul
dorit.Apoi, propune-i un plan de economii. Ca sa ii fie clar ce se intampla și ca sa ii pastrezi entuziasmul pe
parcurs, inregistreaza fiecare progres pe care il face.
4.Incurajaza-l pe copil sa economiseasca!
Stimuleaza-l in mod concret.Pune mana și contribuie și tu la succesul lui, dupa vorba “cui are i se va
da…”Aceasta inseamna ca poți stabili cu el astfel:de fiecare data cand reușește sa stranga o anumita suma de
bani, de exemplu 5 lei, tu i-o dublezi.Suma o stabilești in functie de venitul lui.
Este nevoie permanent de acest tip de educaţie, pentru că permanent eşti cumva în jurul banilor, iar
banii sunt în jurul tău.
De fiecare dată când umbli la portofel există un schimb de energie, pe care banii o preiau de la tine
şi o transmit mai departe. De fiecare dată când încasezi, banii vin încărcaţi cu un anumit tip de energie şi te
îndeamnă să o foloseşti.
Educaţia financiară se aplică aproape în orice facem. Indiferent de activitatea pe care o realziăm este
nevoie de bani sau este nevoie să administrăm bani.
Este limpede că pentru orice lucru pe care noi îl facem trebuie să plătim, mai mult sau mai puţin, şi
tot timpul ajungem în momentul în care nu avem bani dar niciodată nu ne-am gândim cum putem stopa acest
lucru, cum putem să facem economii sau, mai important, cum putem să învăţăm să câştigăm mai mulţi bani.
Regula cea mai importantă a educaţiei financiare şi după care aceasta se ghidează este următoarea:
Câştigă cât mai mult – Cheltuieşte cât mai puţin!
“Cumpărăm lucruri de care nu avem nevoie, cu bani pe care nu îi avem, pentru a impresiona oameni
pe care nu-i simpatizăm”.
Este un comportament pe care il obeservam la multe persoane din jurul nostru dar pe care ar trebui sa
nu il promovam.
Aşa cum spunea Alvin Toffler ”Analfabeții secolului XXI nu vor fi cei care nu știu să scrie și să
citească, ci aceia care nu pot învăța, dezvăța și reînvăța.”

126 | 394
Educatia financiara- o necesitate

Deresu Aurelia Gabriela


Școala Gimnazială Olanu

Educaţia financiară este acea educaţie care îţi arată cum să câştigi bani mai mulţi, cum să administrezi
banii bine şi cum să-i cheltuieşti cu cap. Este acea educație care te ajută să cunoști momentul în care trebuie
să te oprești să mai cheltuiești și să supraviețuiești dar și momentul în care trebuie să acționezi ca wsș te
imbogățești.
Care este primul lucru ce îți vine în minte atunci când te gândești la bani, la mulți bani? Ce ai face
dacã ai avea un buget nelimitat pentru orice? Te-ai gândit vreodatã cum ar fi ca banii sã nu mai reprezinte o
problemã pentru tine? Te-ai gândit vreodatã cã nu întotdeauna trebuie sã iei decizii în funcţie de bugetul de
care dispui? Şi o ultimã întrebare, ai stat vreodatã sã analizezi ce se întâmplã cu fiecare bãnuţ pe care îl câştigi?
Cel mai probabil nu, pentru cã sunt foarte puţini cei care fac asta, iar noi românii nu am fost niciodatã
lãudaţi pentru modul în care ne administrãm banii şi pentru deciziile financiare pe care le luãm. De cele mai
multe ori , ne gândim la bani atunci când avem o problemã, când încercãm sã planificãm bugetul pentru o
nouã achiziţie, şi în cel mai rãu caz, atunci când ne dãm seama cã mai sunt douã sãptãmâni pânã la salariu şi
am rãmas fãrã bani. Continuând scenariul de mai sus, cu siguranţã vei spune cã banii sunt puţini şi este ceva
obişnuit sã îi epuizezi într-un timp foarte scurt. Ei bine, nu este deloc adevãrat! Existã şi posibilitatea ca venitul
tãu sã fie împãrţit în funcţie de nevoile pe care le ai iar banii sã îţi ajungã. Planificarea este foarte importantã şi
reprezintã cea mai bunã metodã prin care poţi observa ce se întâmplã cu banii tãi. Tot când vine vorba de bani,
te gândeşti cã instituţiile financiare şi cele de investiţii nu sunt de încredere, cã doar tu ştii cel mai bine cum
sã îţi gestionezi banii și ce trebuie sã faci cu ei, cã nu are rost sã consul?i un specialist în domeniu când vrei sã
invest ești sau sã achiziționezi un bun sau un serviciu. Crezi cã toate aceste concepții despre bani, investiții și
un viitor financiar lipsit de griji
.1 Caracterizarea stãrii tale financiarã Cum crezi cã reuşesc unii oameni sã se descurce cu banii? Crezi
cã modalitatea în care îţi administrezi bugetul personal este una corespunzãtoare şi responsabilã? Starea ta de
sãnãtate financiarã este dattã de raportul dintre veniturile şi cheltuielile pe care le ai lunar şi de modul în care
îti administrezi bugetul. De asemenea, existenta unui cont de economii poate fi un semn de sãnãtate financiarã
si încã unul pe termen lung. Adevãrul este cã nu prea reuşim sã economisim, cheltuim cea mai mare parte a
banilor pe mâncare, ne plãtim ratele la timp, dar ne este fricã sã ne gândim cum vom trãi la pensie. DA, poţi
fi “sãnãtos” din punct de vedere financiar şi nu este atât de complicat pe cât îți imaginezi. Probleme financiare
nu apar întotdeauna din lipsa banilor, ci mai degrabã din cauza lipsei educatiei financiare. Iatã câteva indicii
care te vor ajuta sã depistezi problemele în ceea ce priveþte resursele tale financiare și modul în care le
administrezi: !
Nu ai un buget și o evidențã clarã a veniturilor şi cheltuielilor tale sãptãmânale sau lunare. Nu ştii pe
ce anume îti cheltuieşti banii, de unde ai putea economisi şi cum poți sã îi administrezi în mod eficient.! Nu
reuşeşti sã şpui nimic deoparte, banii se terminã întotdeauna înainte de salariu. ! Ai un stil de viaţã pe care nu
ţi-l permiţi, cheltuieşti mai mult decât câştigi . Nu existã un echilibru între venituri şi cheltuieli. ! Nu investeşti
în educaţia ta, nu te intereseazã nimic din ceea ce se întâmplã în plan economic şi nu detii informatii din
domeniul financiar. Ai nevoie de o culturã financiarã, iar în zilele noastre nici nu este foarte complicat sau
scump! Nu ai nici un obiectiv, laşi lucrurile sã îşi urmeze cursul şi nu ştii unde vrei sã ajungi peste unul, trei sau
cinci ani. Iatã câteva dintre semnalele care spun cã modul în care îţi administrezi banii nu este tocmai eficient.
Scenariile de mai sus reprezintã semnale clare ale existenţei problemelor în viaţa ta financiarã.
De ce am nevoie de un buget? Cele mai multe probleme financiare nu au la baza lipsa banilor, ci lipsa
educației financiare și a comunicarii privind veniturile și cheltuielile realizate de fiecare membru al familiei.
Tocmai pentru a preveni aceste probleme se recomandă realizarea unui buget de familie. Bugetul
personal sau bugetul familiei reprezintă un prim pas spre independența financiară. Este cel mai important
semn că banii pe care îi ai sunt folosiți corespunzator și responsabil. Totodată, bugetul îți va arata unde te
afli fața de obiectivele financiare pe care ți le-ai propus, cât de eficient sau de echilibrat este raportul dintre

127 | 394
veniturile și cheltuielile tale. După cum am precizat, bugetul constă în înregistrarea tuturor surselor de venit
și a cheltuielilor dintr-o perioadă de timp stabilită. Acesta trebuie sa se bazeze pe un calcul exact și cât se
poate de real al posibilitaților financiare ale unei familii. Scopul final al unui buget este acela de a ajuta la
planificarea unor economii pentru atingerea sau îndeplinirea unor obiective (cumpararea unei case sau a unei
mașini). Așa arată bugetul familiei.
Orice buget trebuie sa conțina cele doua componente: bugetul de venituri: în care sunt incluse veniturile
fixe lunare și veniturile variabile și bugetul de cheltuieli: toate cheltuielile cu întreținerea, hrana, utilitați etc.
Pentru a avea un comportament financiar sănătos, trebuie să parcurgi câțiva pași: Ai un buget bine pus la punct
în care sunt incluse atât veniturile cât și cheltuielile lunare. Acesta se bazează pe un calcul exact și cât se
poate de real. Ești la curent cu traseul banilor tăi și respecti o anumită disciplină în circuitul acestora. Ai un
cont de economii, iar acești bani sunt destinați unui obiectiv bine stabilit. Ai învățat să îți gestionezi banii, iar
cunoștințele tale financiare sunt solide. Investești în educația ta, pentru ca vrei sa deții un bagaj de informații
cât mai mare si mai complex. Ai un stil de viața pe care ți-l permiți și nu cheltuiești mai mult decât produci. !
Gândești în obiective, aștepți ”momente potrivite” iar daca mai gresești, știi să înveți și să mergi mai
departe. Fii sincer cu privire la scenariul din care faci parte. Supravegheaza-ți atent veniturile si cheltuielile.
Implica-ți familia în demersurile tale, va fi mult mai ușor. Bugetul personal sau al familiei reprezintă primul
pas spre independența financiară. Economiile reprezintă cea mai eficientă metodă de a-ți asigura echilibrul
financiar. Conturile de economii sunt metode de economisire sigure si avantajoase. Atunci când ești în impas,
ești sigur că împrumutul este cea mai bună soluție. Atenție la condițiile de împrumut, citește cu atenție orice
document. Înainte de a lua un împrumut, nu uita de celelalte datorii pe care le ai. Nu uita, sănătatea financiară
ar trebui să reprezinte scopul fiecaruia dintre noi.

Bibliografie

• Dezmir Luca- Magia inmulțirii banilor;


• Federal Deposit Insurance Corporation- Simple strategii pentru o administrare mai bună a banilor:
• Kiyosaki T. Robert- Școala de afaceri.Pentru oameni carora le place să îi ajute pe alții;
• Lechter L. Sharon- Tată bogat, tată sarac. Educația financiară în familie;
• Transformare financiară totală- Ramsey Dave.

Educaţia financiară trebuie să fie luată în


serios!
Prof Predescu Georgeta
Liceul Tehnologic „Oltchim” Râmnicu Vâlcea

Educaţia financiară este abilitatea de a utiliza cunoștințele și aptitudinile necesare pentru a lua decizii
eficiente și în cunoștință de cauză în gestionarea banilor. Dobândirea cunoștințelor și dezvoltarea abilităților
de cultură financiară este un proces pe tot parcursul vieții, care începe în copilărie prin colectarea banilor în
puşculiţă și evoluează la subiecte mai avansate, cum ar fi managementul riscului si alocarea activelor.
Preocupările legate de pregătirea financiară sunt documentate în studii recente care demonstrează că
atât tinerii, cât şi adulții, nu au cunoștințele de bază necesare pentru a face bune opțiuni financiare. Aceste
îngrijorări au fost sporite în 2005 de un raport al Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare
(OCDE), care indică faptul că analfabetismul financiar este foarte răspândit în grupe de vârstă și zone
geografice. Un studiu din 2006, menit să testeze cunoștințele financiare de bază ale adulților cu vârsta peste 50
de ani, a relevat faptul că analfabetismul financiar este deosebit de puternic în rândul persoanelor în vârstă, de
sex feminin, și cele cu studii limitate.
Situaţia financiară de astăzi este tot mai complexă, iar familiile sunt forțate să aleagă între o gamă
variată de produse și servicii financiare. O astfel de complexitate ridică semne de întrebare în ceea ce privește

128 | 394
capacitatea financiară a consumatorului- capacitatea acestuia de a gestiona resursele și de a lua decizii financiare
eficiente. Educaţia financiară poate fi un factor determinant al securității financiare a unui individ pe termen
lung, în ceea ce priveşte veniturile sale, sănătatea și educația. De la a ști cum să creezi și să gestionezi un
buget al familiei, la a învăţa cum să investeşti bani pentru pensie sau să creezi bazele unei afaceri, capacitatea
financiară este esențială pentru capacitatea unei familii de a construi și a proteja bunurile. De aceea, asigurarea
educației financiare în școală, la locul de muncă şi în societate este o modalitate prin care factorii de decizie în
educaţie pot ajuta următoarea generație în a obține o viață stabilă financiar și sigură.
Tinerii sunt adesea activi punct de vedere economic on-line la o vârstă fragedă, folosind carduri de credit
ale părinților pentru achiziții, și pot avea responsabilitatea pentru contractele de telefonie mobilă. În același
timp, aceste produse și servicii sunt din ce în ce mai complicate, alegerile sunt mai dificile, iar tânăra generaţie
este nevoită să ia decizii financiare importante la o vârstă mult mai fragedă, în comparaţie cu generațiile
anterioare. În consecinţă, înțelegerea financiară este o competență majoră de viață, şi ea trebuie dobândită
din şcoală. Primul pas în asigurarea faptului că tinerii care părăsesc școala au abilitățile necesare pentru a
face față cu încredere problemelor financiare de zi cu zi este dezvoltarea înţelegerii financiare. Copiii trebuie
să înțeleagă valoarea banilor și cum să interacționeze cu furnizorii de servicii financiare pentru a- şi asigura
propriul lor viitor. Ei trebuie să fie în măsură să aplice cunoștințele și să înțeleagă aspectele financiare într-o
serie de contexte, utilizând TIC acolo unde este cazul. Abilităţile pe care le vor învăța în clasă, combinate cu
experiența dobândită în propria familie şi şansa de a avea propriul lor produs de economisire, îi va pregăti mai
bine pentru a evita problemele financiare ulterioare.
În sprijinul noilor generaţii, profesorii au nevoie de materiale adecvate curriculumului şi dezvoltare
profesională. În plus, factorii de decizie trebuie să recunoască faptul că managerierea finanţelor personale este
o abilitate fundamentală pentru carieră şi pentru viaţa individului. Pentru a acoperi decalajul dintre sprijinul
acordat profesorilor și lipsa actuală de resurse, trebuie insistat pe susținerea sistemică a educației financiare şi
oportunitatea predării disciplinei afaceri și economie la toate nivelurile, începând cu școala elementară.

Bibliografie

• http://annalusardi.blogspot.ro/
• http://scorecard.assetsandopportunity.org/latest/measure/financial-education-in-schools
• https://www.afcpe.org/assets/pdf/lewis_mandell_linda_schmid_klein.pdf

Educația financiară, opțional de perspectivă


europeană
Prof. Mateescu Corina-Elena
Școala Gimnazială „ Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea

„Lasă-le copiilor tăi destul de mulți bani încât să creadă că pot face orice, dar nu atât de mulți încât
să nu mai facă nimic.”
(Warren Buffe t)

Educația Financiară începe din copilărie! Mărturie suntem noi, părinții noștri și generația de tineri
din prezent. Banii nu sunt doar o problemă a oamenilor mari, de aceea explicațiile despre bani și finanțe
personale trebuie să vina din timp.
Iar cei mici ……cu toții….sunt minunați! Sunt extraordinar de curioși și da, foarte isteți. Vor să știe,
să cunoască, să facă, să exploreze, să se joace, să își imagineze, să viseze. Iar modelul lor în viață suntem noi,
părinții.
Cred foarte tare că nu trebuie sa îi privăm pe copiii noștri de educație în domeniul financiar: adică să
le vorbim despre bani! Este un subiect care ne însoțește toată viața și ne influențează puternic existența și felul

129 | 394
în care facem alegeri încă din copilărie.
Pentru că ne tratam copiii cu respect și credem că este dreptul lor să le explicăm și să le oferim
răspunsuri atunci când vor să știe mai mult. Bugetul familiei, locul de muncă al părinților și nevoia de a fi
atenți ce facem cu banii nu ar trebui să fie un secret. Pentru că vrem să facem tot ceea ce ține de noi pentru ca
ei să facă alegeri înțelepte în viață, iar banii sunt parte inseparabilă a ei.
În ultima decadă, asistăm la o expunere tot mai mare a copiilor noștri la discuții legate de procuarea și
gestionarea banilor, ca urmare a implicării acestora în viața de familie, astfel că nu este de mirare că micuții
devin tot mai interesați de ceea ce pot face cu banii pe care mulți dintre ei îi dețin.
Studierea în școli a disciplinei opționale „ Educație financiară” răspune acestor întrebări prin explicarea
unor noțiuni specifice – economisire, dobândă, schimb valutar, profit, troc, servicii bancare electronice etc.
De altfel, disciplina opțională îmbină cunoștințele dobândite în cadrul altor cursuri, cum ar fi:
matematică, limba română, istorie, desen, muzică.
Astfel, organizarea la nivelul clasei, a unor târguri, în care cei mici au confecționat și au comercializat
diverse obiecte artizanale, precum și a unor concursuri cu tematici financiare au oferit copiilor posibilitatea
de a-și manifesta spontaneitatea, inventivitatea, inițiativa și a constituit prin aceasta un element de interes din
structura cursului.
De cealaltă parte, părinții sunt încântați de faptul că micuții lor acumulează noțiuni despre abc-ul
financiar în moduri atractive ce depășesc convențiile învățământului tradițional. Copiii sunt actorii principali
ai acestui demers, iar rolurile ce le sunt atribuite rezultă din scenarii adaptate mediului social și economic
actual.
Obiceiurile comportamentale se formează încă din prima copilărie. Copiii vor face în viața de adult
ceea ce au văzut sau învățat încă de mici, începând de acasă, continuând cu sistemul de educație preșcolar
și școlar și completând cu exemplul comportamental al persoanelor adulte din preajma lor. Încurajând copiii
să experimenteze economisirea, la început cu ajutorul unei pușculițe, le oferim șansa unei vieți organizate
și cumpătate. Învățându-i să renunțe la unele plăceri imediate pentru a-și redirecționa resursele, astfel
disponibilizate către o satisfacție viitoare ( materializată prin jucăria sau cărticica dorită), le oferim însuși
instrumentul de bază al economisirii: capacitatea de a amâna consumul.
Educația financiară începută în familie este astfel consolidată și substanțial îmbunătățită, iar cei mici
învață că banii se obțin prin muncă, au valoare, pot fi economisiți și trebuie cheltuiți responsabil.

Bibliografie

• Ghidul învățătorului Educație financiară –Banii pe înțelesul copiilor- auxiliar curricular (clasele
I-IV);
• Ligia Georgescu-Goloșoiu, Educație financiară- Banii pe înțelesul copiilor-auxiliar pentru clasele
a III-a și a IV-a, Editura Explorator, Ploiești, 2013;
• Marin Manolescu, Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar, Editura Credis, București,
2006.

130 | 394
Educația părinților pentru educația financiară
a copiilor
Profesor Marin-Badea Ana-Veronica
Colegiul Economic, Râmnicu Vâlcea

Patru motive pentru care orice părinte are nevoie să fie educat financiar copilul său:
Educația financiară a copilului nu are un impact doar asupra lui si a stării sale generale de bine din
punct de vedere profesional si financiar, ci si asupra stării generale de bine a părinților. Studiile arata că
educația financiară a copiilor nu este la nivelul la care ar fi sănătos si necesar sa fie si mai mult de atât, faptul
ca aceasta nu este introdusa in scoli este un lucru care îi afectează pe copii in sens negativ, aceștia nevăzând
educația financiară ca pe ceva la fel de important precum celelalte materii.
1. Vei avea nevoie de copilul tău atunci când te vei pensiona
Deși suna foarte egoist, acesta este un adevăr. Paringii se bazează pe copiii lor atunci când ajung la
bătrânețe si au nevoie de aceștia sa aibă grijă de ei, sa ii ajute financiar si cu alte lucruri.
Pe lângă acest lucru, un alt adevăr este faptul că pentru părinți este ceva emoțional să își vadă copilul
având succes sau suferind din cauza unor eșecuri. Orice părinte își dorește pentru copilul său să fie fericit si să
se descurce in situațiile pe care le va întâmpina, însă nu va putea face acest lucru dacă părinții nu îl pregătesc.
Mai ales când vine vorba despre bani si despre situațiile financiare. În fiecare zi din viața lui va trebui sa
gestioneze astfel de situații, fără excepție, de la cele mai mici lucruri pana la cele mai complicate.
Așa ca dacă până acum părinții nu s-au interesat educația financiara a copilului or, nu au văzut-o ca
pe ceva necesar sau au considerat ca este ok să învețe din mers pe măsură ce întâmpină situațiile respective,
poate te se vor mai gândi in aceasta privință, deoarece in mod cert și-ar dori să prevină un eșec dacă ar ști ca
au puterea sa facă asta.
2. Copiii sunt deja vizați de instituțiile financiare și nu doar de ele
Părinții au nevoie de un copil educat financiar dacă vor să nu cadă pradă tuturor instituțiilor bancare
si de altă natură care își doresc sa atragă cât mai mulți clienți cu orice preț. Au nevoie sa știe că au un copil
informat care nu va cumpăra orice este promovat frumos si care nu va fi convins sa cumpere ceva de care nu
are nevoie.
Dincolo de asta, există foarte multe situații in care cadrul depășește limitele legale făcând victime care
nu își mai pot recupera, spre exemplu, banii investiți intr-o afacere piramidală. Cu toții știm despre aceste
situații si ne ferim de ele, tocmai de aceea este important ca și copiii sa afle despre ele si sa înțeleagă care sunt
consecințele si cum se pot proteja.
Educația financiară nu mai este doar un instrument pe care îl poate folosi copilul pentru a avea succes,
devine si o măsură de protecție in fața diverselor pericole.
3. Situația actuala nu este una favorabila
Chiar daca au un copil cu note foarte mari la școală, acest lucru nu îi va asigura un loc de munca stabil
și un salariu bun. Este foarte bine să ai un copil care se ocupă de școală si care are rezultate academice de
apreciat, însă important este sa te asiguri ca acesta se poate descurca in lumea reala, dincolo de cărți si de note.
Indiferent cât de puțin ne place sa auzim ca nu contează atât de mult notele, este un adevăr. Deși foarte
mulți dintre noi am crescut in perioade si in familii in care notele erau cele mai importante si ni se spunea ca
ele prezic un viitor financiar strălucit, adevărul nu este si nu a fost acesta.
In prezent, diferența este ca suntem expuși realității si a diverselor instrumente care ne ajuta sa ne
dezvoltam si sa avem succes, ce mai rămâne de făcut este sa si alegem pe ce ne vom concentra atenția deoarece
acolo ni se va canaliza energia si acolo vor apărea rezultate.
Ai grija sa ai un copil care nu are doar note mari la școală si atât, ai grija sa ai un copil care știe ce sunt
banii, care știe sa se descurce in majoritatea situațiilor financiare, care știe cum sa economisească, care știe
cum si când sa investească deoarece acestea ii vor garanta venituri mari si succes, nu doar notele de la școală.
4. Tinerii cheltuie si câștigă in prezent mai mult ca niciodată
Este o realitate faptul ca in prezent sunt mai multe oportunități decât au fost vreodată si ca este mai
multa expunere la informații. Nivelul de accesibilitate la ceea ce avem nevoie sa știm a crescut considerabil si

131 | 394
depinde doar de noi daca vom folosi asta in interesul nostru sau nu.
Studiile recente au arătat ca cei mai mari cheltuitori sunt copiii, iar mall-urile, magazinele, toate acestea
o dovedesc. La orice ora din zi majoritatea clienților sunt părinții cu copiii lor, iar in ceea ce privește studiile
făcute pe tinerii salariați, unul a scos la iveala faptul ca in 2006 tinerii din Statele Unite au cheltuit 195 de
miliarde de dolari din banii câștigați de ei.
Din moment ce a fost demonstrat chiar si statistic ca cele mai mari cheltuieli si cele mai mari câștiguri
sunt înregistrate de copii si de tineri, este necesar si important ca si copilul tău sa fie informat si sa aibă șanse
la acele câștiguri foarte mari.
Nouă noțiuni pe care orice copil ar trebui să le știe în funcție de vârstă:
Daca este un subiect care afectează in mod sigur toți copiii pe parcursul etapelor de dezvoltare acela
este subiectul finanțelor personale. Din păcate, deși este un subiect care are un impact atât de puternic, părinții
nu oferă atenția necesara învățării celor mici despre noțiunile in domeniu in funcție de vârsta potrivita.
„Utilitatea învățării copiilor despre finanțele personale este atât de importanta…este unul dintre
lucrurile pe care le vor folosi toata viața lor, zi de zi. Însă, din păcate este si subiectul care nu este predat si
despre care nu sunt învățați lucrurile de care au nevoie” spune Gregg Murset, directorul executiv de la My Job
Chart, un instrument online care îi învață pe copii despre responsabilitate, managementul banilor si actelor de
caritate.
Din cauza faptului ca in scoli nu se preda educație financiara, responsabilitatea cade pe umerii părinților.
Din păcate, mulți părinți nu sunt atât de deschiși si de doritori sa îi învețe pe copii despre finanțe din cauza
faptului ca simt ca nu sunt potriviți sau ca știu cum sa facă acest lucru intr-un mod adecvat. Intr-un studiu
recent a ieșit la iveala faptul ca 72% dintre părinți nu au fost deschiși in a vorbi cu copiii lor despre educație
financiara, dar asta neînsemnând ca nu își doresc pentru copiii lor sa știe. Alți părinți au considerat ca este
foarte importanta educația financiara si ca ar trebui sa fie introdusa in scoli si ca examen de absolvire.
1. De la vârsta de 4 ani
Economisirea este unul dintre cele mai bune subiecte pe care le poți introduce de la o vârsta cat mai
frageda. Este ușor pentru copii sa îl înțeleagă si poate avea un impact foarte puternic pentru cei care îl înțeleg
si îl aplica cat mai devreme.
“Conceptul de economisire se refera la a nu-ti folosi toți banii imediat, ci sa pui o parte din ei deoparte,
pentru mai târziu” spune Stacy Francis, președinte si director executiv al Francis Financial.
Sunt foarte multe exemple pe care le poți folosi cu copilul tău, precum păstrarea unei bucatele de
ciocolata pentru mai târziu atunci când își dorește sa ia desertul. Oportunități sunt la tot pasul, trebuie doar sa
fii un pic creativ si atent la oportunitățile de învățare pe care le ai in viața de zi cu zi.
2. De la vârsta de 8 ani
Un buget este un plan financiar pe care îl faci pentru a tine evidenta cheltuielilor familiei in funcție de
cantitate si de scop. O metoda foarte buna pe care o părinții o folosesc pentru a-i învață pe copii despre buget
este cea a borcanelor cu etichete sau a pușculițelor specifice: cele cu bani de cheltuit si cele de economii.
Astfel, de fiecare data când copilul intra posesia unor sume de bani, acesta poate sa ii împartă in pușculițele
special făcute pentru a menținute bugetul pe care îl are.
3. De la vârsta de 8 ani
Un împrumut reprezintă ceva ce a fost luat pe o perioada de timp, deseori bani, si care trebuie înapoiat
la o anumita data. Copiii ajung sa înțeleagă destul de repede acest concept deoarece la un moment sau altul
in mod cert va împrumuta ceva de la un prieten sau va împrumuta chiar el unui prieten ceva ce acesta va avea
nevoie.
Începi prin a-i explica, mai întâi, motivul pentru care oamenii au nevoie sa împrumute bani si de unde
se fac aceste împrumuturi si îi poți da exemple concrete pentru a înțelege mai bine. Exemplele nu trebuie sa fie
neapărat personale, însă este important sa fie cat mai concrete pentru ca cel mic sa înțeleagă mai bine.
4. De la vârsta de 8 ani
Împrumuturile si datoriile pot fi explicate împreuna. La fel ca un împrumut, datoria reprezintă acei bani
pe care trebuie sa ii înapoiezi de acolo de unde i-ai luat. Un foarte bun exemplu, care este si foarte comun, este
datoria pe care oamenii care își cumpăra casele prin împrumut bancar o au. Daca te afli in aceasta situație, poți
folosi ipoteca pe care o aveți chiar voi pentru a-i explica lucrurile copilului.
5. De la vârsta de 8-10 ani
Dobânda merge in doua sensuri, este ori ceva ce tu plătești când cineva iți oferă un împrumut, ori ceva

132 | 394
ce câștigi atunci când tu ești cel care oferă împrumutul. O metoda prin care ii poți explica acest lucru copilului
tău este sa te folosești experiențele pe care le are cu prietenii sau cu frații lui. Spre exemplu, daca sora lui
rămâne fără bani de alocație, dar are nevoie de bani intr-un weekend, ii poate împrumuta daca mai are bani,
dar sa ii ceara înapoi suma împrumutata, plus o dobânda.
Pornind de aici pot sa ii explici cum funcționează împrumuturile de la banca si cum se întâmpla
lucrurile in ceea ce privește ipoteca.
6. De la vârsta de 8-10 ani
Creditul iți permite sa cumperi ceva si nu trebuie înapoiat imediat. Aici poți introduce si mai multe
informații despre serviciile bancare cele mai comune le care oamenii apelează cel mai des si explica-i despre
cum funcționează creditele si înapoierea acestora in cadrul băncilor.
Este foarte important aici sa introduci si consecințele ne înapoierii creditului înapoi la banca.
7. De la vârsta de 10-12 ani
Șansele sunt ca majoritatea copiilor sa fi auzit despre taxe, dar foarte putini știu ce înseamnă ele, de
fapt. Taxele sunt acei bani care se duc către stat pentru munca pe care trebuie sa o facă, precum îmbunătățirea
școlilor, a spitalelor, a străzilor si altele. Acestea sunt luate direct din salariul pe care fiecare il primește si suma
pe care o plătești către stat depinde de cat de mare este salariul tau. Nu ar trebui sa fie foarte greu de înțeles
pentru un copil cu vârsta cuprinsa intre 10 si 12 ani.
8. De la vârsta de 10-12 ani
Investiția este ceva pentru care cheltui bani in ideea de a câștiga beneficii financiare ulterioare. Investiția
nu este doar o cheltuiala pe un lucru de care poți beneficia imediat, ci este o cheltuiala menita sa aducă in
viitor beneficii bănești. Poți face acest lucru practic pentru el de la aceasta vârsta făcând o pușculița separata
speciala pentru banii pe care copilul ii va investi atunci când va fi mai mare in ceva care ii va aduce beneficii.
9. De la vârsta de 12 ani
Este important ca cei mici sa știe ce sunt pensiile, la ce se folosesc si cum apar ele deoarece de la vârsta
de 12 ani deja se apropie rapid de perioada liceului unde apar job-urile de vara si pentru asta este important sa
știe ca o parte din salariul pe care îl au se va duce către pensie. Pensia este acea suma de bani pe care o primești
din partea statului atunci când nu vei mai lucra si nu vei mai avea un salariu după o vârsta standard impusa de
legea in vigoare in momentul respectiv.
Aceste concepte sunt conceptele de baza ale educației financiare si este necesar ca fiecare copil sa știe
ce înseamnă ele si cum se aplica in mod practic, bineînțeles, in funcție de vârsta pe care o au si de nivelul de
înțelegere.

Bibliografie

• http://www.educatiefinanciarapentrucopii.ro/4-motive-pentru-care-ai-nevoie-de-un-copil-educat-
financiar/
• http://www.educatiefinanciarapentrucopii.ro/9-lucruri-pe-care-orice-copil-ar-trebui-sa-le-stie-
despre-bani-in-functie-de-varsta/

133 | 394
Educația financiară în învățământul preșcolar

Inst. Cernușcă Maria Mirela


Prof. înv. preșcolar Negrilă Ioana
Școala Gimnazială Carpen

Educaţia financiară în grădiniţă reprezintă o formă de activitate educaţională al cărui scop este să
pregătească copiii pentru dobândirea unor deprinderi şi abilităţi de management al banilor şi de adoptare
al deciziilor care au consecinţe financiare, utilizând forme şi activităţi de învăţare diversificate. Motivaţia
proiectului Încă de mici, copiii sunt capabili de a lua decizii. Acest lucru poate fi încurajat de către adulţi.
Această tip de educaţie stimulează prin activităţi bine structurate, luarea deciziilor legate de bani pentru copiii
preşcolari. Ghidarea copiilor mici în alegeri simple le va oferi experienţa şi încrederea pentru luarea propriilor
decizii pe măsură ce cresc, fapt care îi reponsabilizează şi îmbunătăţeşte capacitatea lor de a funcţiona cu
succes în anii adolescenţei şi maturităţii lor. Procesul de luare a deciziilor consolidează controlul copiilor
asupra vieţii lor şi le dă putere. Copiii foarte mici sunt capabili să analizeze şi să aleagă între două alternative
la fel de pozitive fără consecinţe negative majore. Pe măsură ce copiii cresc, ei devin capabili de a selecta cele
mai bune dintr-un număr mai mare de alternative.
Educaţia presupune schimbare, iar schimbarea nu poate exista fără educaţie. Tot mai acut se
recepţionează ideea că învăţământul trebuie privit în perspectiva educaţiei permanente, conturându-se astfel şi
ideea unei educaţii pentru schimbare. De la educaţie se aşteaptă mult pentru modelarea omului, în conformitate
cu zestrea lui ereditară, cu mediul familial şi social, ea chiar poate conduce la performanţe superioare celor
obţinute de generaţiile anterioare.
Realizarea educaţiei pentru adaptare la schimbare presupune ca fiecare copil să fie ajutat să-şi dezvolte
propriul potenţial, să fie creativ, motivat să înveţe pe tot parcursul vieţii, capabil să rezolve probleme, să
comunice şi să colaboreze cu alţii. Prin educaţie se modelează personalitatea tinerei generaţii. Ea începe în
familie, continuă la gradiniţă, apoi la şcoală şi se termină în societate. O educaţie de bună calitate, trebuie să
se desfăşoare permanent, de la primii ani de viaţă până la vârste înaintate. Nu doar schimbările care asigură
progresul omenirii, ci şi continuitatea civilizaţiei umane într-o anumită zonă geografică sau pe întreaga planetă
sunt asigurate de educaţie prin exercitarea funcţiilor sale. In principiu, ne dorim ca, atunci cand vor deveni
adulti, copiii nostri sa fie responsabili cu banii lor si sa stie sa-si gestioneze eficient finantele personale. Cu
toate acestea, foarte putini parinti au o strategie clara in acest sens. Acest lucru este important, deoarece, pe
masura ce copilul creste, el invata obiceiurile financiare pe care le vede in jurul lui si isi formeaza deja niste
tipare de gandire legate de bani. Daca nu intervii la timp, insemnand cat mai devreme, in acest proces, este
posibil ca micutul sa invete obiceiuri care, dimpotriva, sa-i dauneze pe viitor. Dezvoltarea şi menţinerea
interesului copiilor asupra problemelor legate de cunoaşterea şi aplicarea corectă a instrumentelor de plată,
dezvoltarea cunoştinţelor financiare, intărirea ideii că „banul înseamnă muncă”.
Centrată pe copil, noua abordare a educației propune teme din realitatea de zi cu zi, teme pragmatice
și în concordanță cu interesele și necesitățile preșcolarilor. Astfel prin abordarea acestui opțional de educație
financiară ne propunem să abordăm teme atractive, pragmatice și de mare interes, printr-o manieră de joc
...prin joc copilul învață dezvoltându-se ca viitor adult.
Împreună cu personajele din desenele și poveștile preferate, copiii vor parcurge un itinerar tematic
învățând termeni esențiali ai educației financiare.Itinerarul tematic pornește de la realitățile cotidiene mai
familiare copilului cum ar fi ”pușculița” explorând apoi locuri mai îndepărtate și anume ”sediul unei
bănci”;”magazinul alimentar”, unde se familiarizează cu noțiuni și situații noi, înțelegând cu ușurință ce sunt
banii, de unde avem bani, cum și pentru ce îi economisim , cheltuim sau donăm, transformand învățarea într-
un joc interactiv .
Considerăm că acest opțional îi invață pe cei mici să își însușească deprinderi, abilități și cunostințe
adaptate nivelului lor de vârstă, care să-i pregătească pentru un start financiar în viață, atât de necesar pentru
a-și asigura o independență financiară. Copilul va învăța ce înseamnă să fii generos, iar bogăția nu se va
raporta numai la cei care au resurse financiare nelimitate, ci și la cei care sunt privați de minimul necesar.

134 | 394
Activitatea opțională de educație financiară a fost gândită în așa fel încât să aducă un plus de entuziasm,
curiozitate, seriozitate ....fiind mai bine zis un arhitect al vieții, așa cum o casă are nevoie de o fundație solidă,
de pereți trainici pe care să se poată pune un acoperiș rezistent, așa și educația financiară este necesară încă
din grădiniță deoarece acum la această vârstă fragedă punem bazele unei educații solide, construim fundația
individului, peste care școala va ridica pereți trainici cu un acoperiș rezistent.
Pentru implementarea educației financiare propus la nivelul preșcolar, se va avea în vedere folosirea
unor strategii şi metode didactice moderne, care pun preșcolarii în situaţii similare celor din realitate, astfel
încât cunoştinţele şi deprinderile să fie maximal potenţate (de exemplu, prin vizitarea unor bănci ,magazine ,etc
sau utilizarea unor imagini din viaţa reală care ilustrează comportamente într-o instituţie bancară, asumarea
de roluri/responsabilităţi în cadrul jocurilor de rol propuse).
Conversaţia euristică, metodă care presupune dialogul activ cu preșcolarii grupei, poate fi folosită
pentru analizarea unor aspecte legate de economisire sau pentru identificarea elementelor pozitive ale utilizării
instrumentelor moderne de efectuare a plaţilor (de exemplu, pentru identificarea nevoilor și modalităților de
economisire, a avantajelor/dezavantajelor diferitelor tipuri de economisire).
Crearea unor contexte dilematice simple, în care preșcolarii sunt solicitaţi să caute soluţii care
pot contribui la înţelegerea firească a necesităţii adoptării unor comportamente, respectiv a deţinerii unor
informaţii (de exemplu, prin formularea unor întrebări de genul: „Ce faci dacă...?”, „Cum putem economisi/
dona …?”Cum putem câștiga bani…?).
În cadrul strategiilor didactice poate fi utilizat jocul de rol urmărind drept finalitate: dezvoltarea
capacităţilor cognitive, afective şi volitive ale copiilor; asimilarea unor modele de relaţii interpersonale,
manifestarea creativităţii (de exemplu, jocuri de rol cu tema: La bancă ; La magazin ; La restaurant…).
Educaţia financiară reprezintă o formă distinctă de activitate educaţională al cărei scop este să
pregătească preșcolarii pentru a dobândi abilităţi de management al banilor şi de luare a deciziilor care au
consecinţe financiare, utilizând forme şi activităţi de învăţare diversificate, cum sunt cele:
• bazate pe un demers inductiv – se prezintă copiilor probleme concrete de rezolvat sau asupra cărora
trebuie să ia o decizie, încurajându-i să generalizeze pentru alte situaţii, pornind de la acestea;
• active – preșcolarii sunt încurajaţi să realizeze activităţi, să participe la discuţii şi dezbateri, şi nu
doar să recepteze pasiv informaţii;
• relevante – conceperea unor activităţi de învăţare în jurul unor situaţii reale semnificative din viaţa
familiei, a comunităţii;
• bazate pe colaborare – se folosesc activităţile pe grupuri şi învăţarea prin cooperare;
• critice – preșcolarii sunt încurajaţi să gândească ei înşişi, solicitându-le opiniile şi punctele de
vedere şi ajutându-i să-şi dezvolte capacitatea de argumentare.
Strategiile didactice pot include şi o serie de activităţi nonformale şi informale, precum:
• vizite la diverse bănci, magazine , muzee,care oferă preșcolarilor posibilitatea de a observa, analiza
şi experimenta în mod direct activităţi care au legătură cu domeniul financiar;
• parteneriate cu alte grădinițe în scopul realizării unor proiecte simple;
• expoziţii cu lucrările preșcolarilor(machete cu diverse teme , desene , etc.).
Instrumentele de evaluare trebuie să evidenţieze progresul realizat de fiecare preșcolar pe parcursul
anului şcolar/anilor şcolari, prin formarea competenţelor propuse în programa şcolară.
Pentru tema de educație financiară sunt recomandate metode moderne de evaluare cum ar fi explozia
stelară , ciorchinele , diagrama Venn , piramida și diamantul , turul galeriei cât și probelor scrise şi practice.

Bibliografie

• Ligia Georgescu-Goloşoiu – De la joc la educație financiară, auxiliare curriculare vol.1 și 2, Editura


EXPLORATOR; Ploiești, 2015
• Ligia Georgescu-Goloşoiu- Educaţie financiară prin joc (manual)-auxiliar curricular pentru
clasele P/ I/ a II-a, Editura EXPLORATOR; Ploiești, 2015
• Noul curriculum pentru preșcolari
• Marin Manolescu- Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar, Editura Credis, Bucureşti,
2006;
• Ligia Georgescu-Goloşoiu-De la joc la educație financiară (manual)-auxiliar curricular pentru

135 | 394
nivel preșcolar, Editura EXPLORATOR;

Educaţia financiară – când ar trebui să înceapă?

Orășan Laura
Clubul Copiilor Drăgășani

Termenul de educaţie financiară a început să fie folosit în limba română de vreo 15 ani, cu toate astea
înca este doar o expresie pentru majoritatea românilor .
Educația financiară are la bază dezvoltarea capacității de a înțelege cum funcționează banii în lume:
cum cineva reușește să-i câștige, cum acea persoană îi gestionează, cum îi investește (se transformă în mai
mult) sau cum o persoana poate dona bani pentru a-i ajuta pe alții. Mai precis, se referă la setul de competențe
și cunoștințe care permite unei persoane să ia decizii eficiente și bazate pe informații, în privința resurselor
financiare.
Alfabetizarea financiara trebuie începuta înca din grădiniţa. Nenumărate studii au demonstrat faptul ca
principalul motiv pentru care oamenii se lupta cu dificultăţile financiare este acela ca au trecut prin sistemul
de învatamânt preşcolar fără sa învete mai nimic concret despre bani. Cu cat educaţia financiară începe de la
o vârsta mai frageda, cu atât rezultatele vor fi mai vizibile pe termen lung. Copiii trebuie sa înteleagă ideea de
limită (de pildă, distincţia dintre ceea ce îsi doresc și ceea ce este posibil), ideea de amânare (nu tot ce este
posibil este posibil imediat, sunt dorinţe a căror realizare necesită suportarea unui anume grad de frustrare) sau
cea de valoare (legată în primul rând de efortul necesar pentru a obţine satisfacerea unei dorinţe).
Educaţia financiară a fost introdusă în rândul cursurilor opţionale, la clasa a treia sau a patra. În anul
şcolar 2014-2015 la cursuri participă 46.000 de copii din 41 de judeţe şi Bucureşti, respectiv 11% din totalul
elevilor de clasa a treia şi a patra. Copiii învaţă cum să devină mai chibzuiţi, să nu pună accent pe consum,
pe cheltuieli, să ştie să economisească. De exemplu, învaţă cum să strângă bani cu care să cumpere materiale
şi să modeleze obiecte la care să stabilească un preţ şi să le vândă. Atât învățătorii, cât și părinții și copiii au
doar cuvinte de laudă pentru acest opțional, deoarece sunt abordate teme de actualitate, pe înțelesul elevilor;
subiectele sunt atractive, practice și îi vor responsabiliza în gestionarea banilor atunci când vor fi adulți.
De multe ori ne-am întrebat daca sa dăm bani de buzunar copiilor noştri, la ce vârstă, ce sumă, cât de
des, ce legătură să fie între comportamentul lor si aceşti bani.
Luăm copilul cu noi in magazine? Il învăţăm de mic să aleagă anumite produse, îl învățăm banii si
prețurile, îi spunem ce ne permitem să cumpărăm și ce nu, care sunt obiectele de care avem nevoie în casă,
pentru uz personal, pentru distracţie etc.?
Cumpărăturile au un important rol educativ.
Mergând împreuna cu cel mic, îl putem învăța valoarea banilor, putem încuraja anumite comportamente
(cum ar fi cele legate de curățenie, cumpărând pastă de dinţi, periuţe, săpunul lui preferat etc.), îl ajutăm să-și
formeze capacitatea de a alege între mai multe produse care îi plac, să reușească să amâne cumpărarea unui
produs dorit pentru o dată ulterioară, să obțină informaţii despre diferite obiecte, să comunice cu persoane
străine (vânzătoare, alţi cumpărători).
Mergând regulat cu el în magazine, făcând împreuna liste de cumpărături, stabilind ce este necesar și
ce cumpăram din plăcere, ajutându-l să învețe valoarea lucrurilor, să-ți facă „mici socoteli” privind lucrurile
pe care și le doreşte și ar vrea să îi fie cumpărate, copilul va reuşi să se comporte adecvat în magazine și chiar
să fie de ajutor. In acelaşi timp, va dobândi încredere în el însuşi, în capacitățile lui de a face cumpărături, de
a ajuta.
Sigur că odată cu cumpărăturile, cu dorinţele lui pentru diferite produse, va începe să strângă bănuţi,
să-și facă planuri legate de anumite jucării sau cadouri pe care vrea să le facă celor din familie sau prietenilor.
Aşa va afla cum să gestioneze sumele pe care le-a strâns sau le-a primit cu diferite ocazii, va cunoaşte cu
aproximaţie prețurile obiectelor pe care le doreşte.
Primii paşi către banii de buzunar sunt aşadar făcuţi împreuna cu părinţii, încă de când copilul este mic.

136 | 394
Dacă toate acestea merg bine, copilul va putea beneficia de o anumită sumă care să-i permită cumpărarea unor
obiecte pentru el însuşi.
Sumele de care copilul dispune este bine să fie în conformitate cu capacitatea lui de a le gestiona. Dacă
se va trezi cu sume mai mari, copilul nu va şti ce să facă cu ele. Aşadar chiar dacă îsi doreşte o jucărie sau
altceva, valoarea respectivului obiect nu trebuie să depășească posibilitățile lui de a strânge banii respectivi.
La 6-7 ani, un copil poate să facă mici cumpărături cu condiţia sa se descurce cu socotelile pana la 20,
cu restul și cu relaţia cu vânzătorul. Astfel el poate merge singur la un magazin mic pentru a cumpăra un corn,
nişte bomboane, un iaurt, un caiet, o punga de pufuleţi.
Mergând din aproape în aproape, nu vom ajunge în situaţia de a fi depășiți de cererile copilului, în
imposibilitatea de a-i fixa o suma de bani de buzunar, de a-l pedepsi că a cheltuit prea mult sau pe obiecte care
nu-i folosesc. Ba chiar, copilul va deveni responsabil, va face diferenţa între nevoi și dorinţe, va căuta obiecte
de calitate și nu va fi risipitor.
Din punct de vedere psihologic, atât recompensarea cât și pedepsirea copilului cu ajutorul banilor, nu
este recomandată pentru că astfel el va înţelege ca banii sunt un cadou, va avea un comportament duplicitar
doar pentru a-i obţine și va pierde din vedere aspectul cel mai important, cel practic – avem nevoie de bani
pentru a cumpăra diferite produse.
Banii vor deveni un lucru cu care să se mândrească, va pune semnul egal între comportamentul lui
și sumele obţinute, va învăța pentru bani și totul ar putea degenera în a cumpăra dragostea și bunăvoinţa
părinţilor, prietenia colegilor.
Educaţia financiară este procesul prin care dobândim cunoştinţe, aptitudini și abilităţi care ne permit să
luăm decizii mai bune în ceea ce priveşte gestionarea resurselor noastre, să facem analize pe baza informaţiilor
corecte și să ştim cui să cerem ajutor și sfaturi pentru a obţine mai multe beneficii din banii noştri .

Bibliografie

• Ligia Georgescu - Golosoiu , Educaţie financiară - Banii pe înțelesul copiilor (manual) - auxiliar
curricular pentru cls. a III - a si / sau a IV - a.
• Marin Manolescu , Curriculum pentru învațământul primar și preșcolar , Editura Credis , București
, 2006.

Când trebuie începută educația financiară și cine


o face?
Prof. Diaconescu – Armășescu Claudia
Liceul de Arte ”Victor Giuleanu ” Râmnicu Vâlcea

Înainte de a aborda subiectul educației financiare, trebuie să ne oprim, succint, asupra educației, ca
fenomen general. Sunt patru surse din care ne luăm informațiile și învățăm, începând cu copilăria și continuând
cu vârsta adultă:
• Educația familială, așa numiții “Cei șapte ani de acasă”, care continuă și dincolo de vârsta de șapte
ani
• Educația în sistemul școlar, liceal și de învățământ superior
• auto-educația
• influența mediului social (de la influența prietenilor și cunoscuților până la influența mass media)
Dupa cum se vede, se formează un paienjeniș de influențe, mai mult sau mai puțin pregnante, în funcție
de
• intensitatea acțiunii factorului
• susceptibilitatea personală de a fi influențat de unul sau altul dintre factori
Intensitatea acțiunii

137 | 394
Fiecare element al listei poate contribui cu o infinită paletă de intensități
• un părinte poate investi o doză importantă de timp sau bani în educația copilului sau poate să o
neglijeze total, din lipsă de timp sau dorința de a se implica
• un sistem școlar de calitate mai slabă influențează parțial educația copilului
• lipsa motivației de a te autoeduca poate să reducă la zero acest segment
• dependența de televizor și mass media în general poate produce o educație infirmă, care numai
educație nu se poate numi.
Susceptibilitatea personală
Este determinată de înclinațiile pe care le avem, spre o anumită sursa de informare sau alta:
• o personalitate timidă va fi, probabil, mai înclinată spre mass media sau spre auto-educație prin
lectură.
• o pesonalitate dependentă de atenția grupului de prieteni va fi influențată major de valorile (sau
non-valorile) grupului pe care il frecventează.
Educația financiară trebuie să înceapă în familie.
Din acest punct de vedere, recomandarea e clară: educația financiară începe oricum în familie, prin
exemplul propriu, al modului în care se fac banii sau se cheltuie. Ca atare, e bine să se înceapă activ dirijarea
acestei educații, de la o varstă cât mai fragedă, de când copilul poate să recepționeze primele sale concepte
abstracte. Vârsta de început a educației financiare în familie, este indicat a fi palierul de 3-5 ani, în funcție de
dezvoltarea intelectuală a copilului și receptivitatea sa spre asemenea subiecte.
A educa înseamna a transfera informații și deprinderi de la o persoană care le deține (învătător, în
accepțiunea generală a termenului) la o persoană care va stoca aceste informații sau va acumula deprinderile .
Transferul de informație înseamnă, eminamente, comunicare. Ca atare, dacă nu esti capabil să comunici
cu propriul copil, ai slabe șanse să îl poți învăța ceva, în afară de transferul de informații, ca efect secundar al
exemplului propriu.
Deficiențele comunicării apar din mai multe cauze:
• perpetuarea unei inabilități de a comunica, din educația anterioară; actualul părinte nu știe să
comunice deoarece, la randul lui, nu a comunicat cu părinții lui, deoarece aceștia nu au învățat
comunicarea de la părinții lor, și așa mai departe
• lipsa interesului de a educa, din varii motive
• alte motive
Iată cateva recomandări generale, legate de educație financiară în familie:
• porneste devreme, de îndata ce copilul poate să comunice eficient și e capabil să înțeleagă primele
noțiuni abstracte simple
• educația înseamna comunicare, deci trebuie să înveți să comunici înainte de a educa
• educația începe prin exemplu personal, care de multe ori “vorbeste mai tare” decât un discurs; de
aceea trebuie să fii atent ce spun faptele tale
• implică-te activ
• stimulează copilul să te imite, din punct de vedere financiar, în economisire, în urmărirea fluxului
de bani etc.
• educă-te continuu
• fă educație pe baze permanente
Educația financiară trebuie să continue în școală.
Din păcate, statul este complet impotent în acest domeniu. Deși banii reprezintă un aspect esențial în
viața cetățeanului, ministerele care se ocupă cu educația natională, au considerat că acest subiect nu trebuie
privit ca o disciplină de bază în procesul de învățământ. Ca atare nu se predă decât, cel mult, ca disciplină
alternativă sau optională. Mai mult decât atât, profesorii care predau orele de educație financiară sunt școliți și
primesc manuale realizate în cadrul unor programe educaționale sustinute de ONG-uri .
Societatea civilă face, de asemenea, educație financiară prin intermediul organizațiilor non profit care
școlarizează profesorii în domeniul educației financiare și furnizează manuale de studiu pentru ciclul primar
și gimnazial. De asemenea, ele organizează o serie de manifestări cu caracter educativ, prin care implică tinerii
la participare și actțune.
Autoeducația. Cel puțin pentru moment, autoeducația ramâne cea mai importantă sursa care poate aduce
schimbare. Nimic nu este mai puternic decât motivația proprie, alimentată de nemulțumire sau, preferabil, de

138 | 394
țeluri înalte. Banii nu trebuie să devină un scop în sine ci un instrument care să ajute în dezvoltarea personală
a fiecăruia dintre noi.Ca atare, indiferent de motivație, înclinația spre asimilarea de informații din domeniul
finanțelor personale și a zonelor conexe trebuie să devină o prezență zilnică în viața noastră. Cea mai simplă
metodă este de a găsi, în fiecare zi, măcar o jumătate de oră în care să citim un articol de ziar, să deschidem
o carte, să urmărim știrile economice pe internet sau să ascultăm o prezentare audio. Acumulările nu sunt
suficiente. Odată ce mintea noastră are un bagaj suficient de mare de informații, trebuie să o punem la lucru
pentru a creea conexiuni. Trebuie să incepem să ne facem propriile analize și predicții. Ulterior suntem datori
să ne conturăm propriile planuri financiare, care să ne propulseze spre zona independenței financiare si, de
ce nu, a libertații financiare. Orice obiectiv poate fi atins în momentul în care te concentrezi suficient de mult
asupra lui.
Nu trebuie să ne limităm la ce primim de la alții, fie că e vorba de părinți sau de școală. Suntem datori
să gasim calea cea mai rapidă spre competența în domeniul finanțelor personale în special și al domeniilor
financiare în general. Acest lucru ne va permite să ne îmbunătățim constant și consistent situația financiară și
ne va deschide ușile spre zonele realității pe care pâna atunci nu le puteam accesa din lipsa potenței monetare.
Știința înseamnă putere! E bine să nu uităm acest lucru.

Importanța banilor in viața noastră

Prof. Hoidrag Mihaela


Școala Gimnazială Gura Văii

„Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte.”


(Confucius)

Vorbele lui Confucius încă sunt de actualitate, însă de ce şi cum deosebim educaţia? Pentru că, la fel ca
orice alt proces aflat într-o continuă evoluţie, şi educaţia trebuie să fie dinamică. Ea trebuie să fie perfecţionată,
pliată pe descoperirile ştiinţifice, economice, sociale, tehnologice etc. Dar mai ales, ea se pliază pe gândirea
unui popor şi tradiţiile adânc înrădăcinate în mentalul colectiv.
Sistemul şi viziunea educaţională, deşi în ultimele decenii încearcă o uniformizare, vor fi diferite
pentru fiecare popor în parte, în baza patrimoniului cultural al acestuia, istoriei lui şi a contextului socio-
economic, religios şi politic în care se află la un moment dat.
Lipsa educaţiei financiare cauzează cel mai periculos comportament economic în rândul adulţilor –
îndatorare, creditare fără acoperire, cheltuieli fără discernământ, antreprenoriat slab dezvoltat etc.
Banii reprezintă mai mult decât un simplu mijloc de schimb. Ei pot servi la înțelegerea modului în care
trăim în diverse situații, în diferite momente ale existeței noastre și în anumite domenii:
a) Profesional: cu salariul de care dispunem pentru a trăi;
b) Personal: când este vorba de fondurile de rulaj (chirii, credite, asigurări, eventual datorii);
c) Intim: asociat cu viața noastră privată (capitalul de care dispunem, cheltuielile, investițiile, etc).
Am putea astfel modifica zicala „Spune-mi cu cine te însoțești…“ cu „ Spune-mi cum cheltuiești, ca
să-ți spun cine ești.“
Banul își începe „domnia“ de la venirea pe lume a bebelușului și servește drept indicator pe toată
durata educației copilului. Banii oferiți în mod sistematic devin principala dovadă de dragoste a părinților față
de copilul lor. Banul este rege din momentul în care orice formă de regularizare devine dificilă. Încet-încet,
banul – rege produce un copil – rege, care nu trăiește decât prin capriciile lui și suportă din ce în ce mai greu
ca cei din apropierea lui să îi refuze o cerere.
Însă, banii de buzunar ai copilului reprezintă o sumă de bani în mod regulat pentru micile lui cheltuieli
personale. Obiectivul ar trebui să fie acela de a-l face pe copil să devină conștient de valoarea lucrurilor,
de a-l învăța de-a lungul anilor să-și administreze un buget și, în fine, de a-și asuma cheltuielile, deci de a

139 | 394
deveni adult. Acest lucru presupune trecerea prin diferite experiențe: cea a frustrării, când a cheltuit tot; cea
a economiei în vederea unei cumpărături mai mari, ca și experiența mulțumirii când ajunge să finanțeze un
proiect.
Fără a-l influența, părinții pot ghida copilul în cumpărăturile pe care le face sau îl poate ajuta să
economisească. E bine să se vorbească deschis despre bugetul familiei.
Banii de buzunar nu trebuie să fie obiectul șantajului afectiv sau de alta natură. De exemplu, e delicat
să confuzi banii de buzunar cu rezultatele școlare. Se poate recompense un copil care are rezultate bune, dar nu
strecurându-i în pușculiță o bancnotă ca bani de buzunar. Este mai bine să îi fie dată separat acea sumă. Tot așa
cum a tăia banii de buzunar pe motiv de note proaste, înseamnă a compromite valoarea reală a muncii școlare.
Experiențele trăite în copilărie constituie temelia existenței unui individ. Și, bineînțeles, relația sa cu
banii va fi mai mult sau mai puțin condiționată de aceste experiențe.
Întrucât iubirea este echivalentul simbolic al banilor, dacă cineva se simte iubit și valorizat, el va avea
– în adâncul fiiiței sale – sentimentul că poate să-și găsească locul și să reușească în viață, chiar dacă condițiile
socio-economice nu sunt dintre cele mai favorabile.
Copilul conștientizează noțiunea de bani către vârsta de 4 ani, atunci când își dă seama că monedele
sau teancul de hârtie îi permit să obțină ceea ce-și dorește – bomboane, jucării, etc. La această vârstă, gândirea
are un caracter magic. Prin urmare, copilul tinde să creadă că portofelul mamei este magic și că e suficient să-l
deschizi pentru a obține ce-și dorește.
Este evident că relația pe care familia o are cu banii, pe de o parte, și contextual social, pe de altă parte,
joacă un rol important, dacă nu chiar hotărâtor, în modul în care o persoană se va raporta la bani.
Orice educație este menită să ducă la autonomia individului, și prin urmare la autonomia sa financiară.
Ce este un buget? Înainte de a da răspunsul la această întrebare, să ne gândim de ce, majoritatea
familiilor, nu își planifică lunar bugetul? Răspunsul este că n-am fost învățați să ne facem bugetul. Realizarea
unui buget nu face parte încă din prioritățile educatorilor, banii sunt considerați ca un teritoriu al părinților.
Nestabilind nici un fel de buget, credem că ne simțim liberi față de bani și că astfel scăpăm de constrângerile
bugetare.
La ce servește să faci un buget? În primul rând, ne liniștim spiritual, intrând pe picior de egalitate în
realitatea venitului și a cheltuielilor. Să faci un buget înseamnă să transformi câteva constrângeri bugetare ân
oportunități de reflexive pentru utilizarea la maximum a resurselor și ținerea sub control a cheltuielilor.
A face un buget înseamnă să opezi pentru o socoteală reală a banilor reali și să eviți astfel deformările
și aproximările în materie de cheltuieli curente. A face un buget, îți poate permite să faci economii.
Cum să-l faci? E vorba de completarea unui document simplu în care sunt notate încasările și
cheltuielile. La jumătatea parcursului se face bilanțul pentru a verifica eventualele abateri sau, dimpotrivă,
economiile realizate la capitolul cheltuieli.
Concluzie: A reflecta asupra banilor înseamnă a refecta la noi înșine și la relația noastră cu lumea. Este
o muncă asupra realului, implicând o relație în plan simbolic. Este foarte important să încercăm să-i stăpânim
noi pe bani, pentru a nu le cădea victime.

Bibliografie

• Emmanuelle Daviet, Marc Levy-Davila, Tu și banii – cum să-ți controlezi relația cu banii, Editura
Trei, București, 2007
• Site: profitpoint.ro

140 | 394
L `importance de l`éducation financière
pour les jeunes
Prof. Peca Ana Maria
Scoala Profesionala Speciala Bistrita

,, La théorie est absurde dans la pratique et la pratique est aveugle sans la théorie”.
Emmanuel Kant

Les enfants et les jeunes sont à la fois des acteurs économiques et sociaux dont les décisions
influenceront le développement de leur société. La réalité économique a mis en relief la nécessité de
promouvoir la responsabilité sociale et de développer les compétences en gestion financière de toutes les
personnes, notamment les enfants et les jeunes, qui sont particulièrement vulnérables.
L` apprentissage précoce des valeurs importantes propres à la citoyenneté et l` acquisition des
compétences en matière de gestion des ressources financières permet d`atténuer leur vulnérabilité sociale et
financière et par conséquent de réduire le risque de pauvreté. L `éducation sociale et financière fournit aux
enfants une expérience d` apprentissage au sein du système scolaire.
L `éducation sociale et financière de l`enfant comprend trois composantes essentielles : l`éducation
financière, l`éducation aux compétences pratiques et l`éducation aux moyens d`existences. Ces trois
composantes visent à promouvoir et à développer des compétences pratiques et à stimuler les activités
commerciales.
L ` éducation aux compétences pratiques peut donner aux jeunes les moyens de faire face aux exigences
et aux problèmes de tous les jours. Une approche complémentaire de la culture financière et de l’éducation aux
compétences pratiques peut contribuer à atténuer les pressions commerciales et sociales.
Pour qu`on diminue les différences sociales et financières il faut implémenter un programme
d`éducation financière.
Un programme d’éducation sociale et financière équilibré et correctement mis en oeuvre peut améliorer
la confiance en soi des enfants et leur faire prendre conscience du rôle important et unique qu`ils jouent au sein
de la société.
L’éducation financière fournit aux enfants une meilleure compréhension des questions financières
en leur enseignant les principes de la gestion de l`argent, de la génération de revenus, des dépenses et de
l`épargne, des investissements et du crédit.
Cette éducation est souvent associée à la possibilité de participer à des plans d`épargne.
Elle familiarise les enfants et les jeunes avec différents types de systèmes financiers et leur enseigne la
façon d`interagir efficacement avec eux et avec différents modes de prestation de services financiers, tells que
les services bancaires en ligne par téléphonie mobile.
Donner aux enfants et aux jeunes les moyens de se prendre en charge en leur faisant prendre conscience
de leurs droits et responsabilités. Les enfants doivent exercer un contrôle approprié à leur âge, faire des choix
qui les affectent et participer à la société. La culture financière doit englober des connaissances de base en
mathématiques, comme le calcul d’un pourcentage, la capacité à lire et à interpréter des textes promotionnels
et contractuels, ainsi que la gestion des facteurs émotionnels et psychologiques.
En ces temps les individus sont confrontés à des problèmes et des questions complexes et l` acquisition
des compétences pratiques par l`intermédiaire de l`éducation sociale et financière est nécessaire pour que
l`enfant devienne un citoyen plus fort socialement et plus responsable.

Bibliographie

• Ēducation sociale et financière de l`enfant

141 | 394
Educația financiară pe înţelesul copiilor

Prof. înv. presc. Dinica Elena Ramona


Grădinița cu Program Normal Colonie Râmnicu Vâlcea

De la educaţie se aşteaptă mult pentru modelarea omului, în conformitate cu zestrea lui ereditară,
cu mediul familial şi social, ea chiar poate conduce la performanţe superioare celor obţinute de generaţiile
anterioare. Realizarea educaţiei pentru adaptare la schimbare presupune ca fiecare copil să fie ajutat să-şi
dezvolte propriul potenţial, să fie creativ, motivat să înveţe pe tot parcursul vieţii, capabil să rezolve probleme,
să comunice şi să colaboreze cu alţii.
Prin educaţie se modelează personalitatea tinerei generaţii. Ea începe în familie, continuă la gradiniţă,
apoi la şcoală şi se termină în societate. O educaţie de bună calitate, trebuie să se desfăşoare permanent,
de la primii ani de viaţă până la vârste înaintate. Nu doar schimbările care asigură progresul omenirii, ci
şi continuitatea civilizaţiei umane într-o anumită zonă geografică sau pe întreaga planetă sunt asigurate de
educaţie prin exercitarea funcţiilor sale. In principiu, ne dorim ca, atunci cand vor deveni adulti, copiii nostri
sa fie responsabili cu banii lor si sa stie sa-si gestioneze eficient finantele personale. Cu toate acestea, foarte
putini parinti au o strategie clara in acest sens. Acest lucru este important, deoarece, pe masura ce copilul
creste, el invata obiceiurile financiare pe care le vede in jurul lui si isi formeaza deja niste tipare de gandire
legate de bani. Daca nu intervii la timp, insemnand cat mai devreme, in acest proces, este posibil ca micutul
sa invete obiceiuri care, dimpotriva, sa-i dauneze pe viitor.
De cate ori s-a întâmplat să intram într-un magazin și să asiștam la o scenă în care un copil cere cu
insistență să-i fie cumpărată o jucărie sau ceva dulce? Acest lucru se întâmplă deoarece în multe cazuri copiii
nu înțeleg care este valoarea banilor și, mai ales, cum faci rost de ei. Este destul de dificil pentru un copil
să înțeleagă de unde anume provin banii dacă el te vede doar cum plătești cu cardul sau cum îi scoți de la
bancomat. Cel mic le va percepe ca dispozitive care oferă bani și nu o modalitate prin care tu îți gestionezi
salariul. Așadar, ia-l cu tine și atunci când pui bani la bancă sau când ai de plătit facturi. La fel de folositor ar
fi să-l iei într-o zi la locul tău de muncă și să-i arăți ce ai de făcut zilnic pentru a avea bani de cheltuială. De
asemenea, spune-i care este bugetul lunar al familiei și cum este acesta împărțit. Arată-i fiecare bancnotă sau
monedă și dă-i exemple ce poți cumpăra cu fiecare din ele.
Pe masura ce capacitatea mentala a copilului se dezvolta si este expus unor medii si situatii in care
apar tranzactii de bani, el incepe sa inteleaga ca banii au o valoare. Daca-i dai unui copil de 3 ani o moneda
este foarte posibil sa inteleaga ca poate lua ceva in schimbul ei. Multi copii pot intelege “aspectul comercial”
al banilor, astfel ca, daca este pus in situatia de a da o moneda unui casier, el stie ca nu o va mai primi inapoi.
Insa ei nu inteleg si care sunt diferentele de pret si ce anume se poate cumpara cu o moneda si ce nu. Daca are
o moneda in manuta copilul el are impresia ca poate cumpara un intreg magazin cu ea. Tot in aceasta etapa a
copilariei copilul poate pricepe ca banii vin dintr-un loc de munca si ca sunt limitati, adica parintii nu dispun
de bani fara numar. Ei pot intelege si ca unii oameni au mai multi bani ca altii si ca cei care au mai mult i-ar
putea ajuta pe cei cu mai putin.
Încă de mici, copiii se simt într-o permanentă competiție și-și doresc să fie la fel ca micuții lor prieteni
de la grădiniță sau de la școală. Așadar, dacă unul din colegi are o mașinuță nouă sau o păpușă mai frumoasă,
și copilul tău își va dori una la fel. De multe ori cedezi în fața rugăminților și a scâncetelor. Însă, cât de tare
are nevoie de ea având în vedere că acasă are multe mașinuțe sau păpuși? Pentru a evita o astfel de scenă,
este bine să-l înveți încă de mic diferența între a vrea și a avea nevoie. Explică-i care sunt lucrurile de care
avem neapărată nevoie zilnic și de care ne putem lipsi, pentru a le cumpăra mai târziu. Incepand cu 5 ani
copilul incepe treptat sa aiba o reprezentare din ce in ce mai realista a banilor. Poti incepe chiar sa ii dai o
mica indemnizatie incepand cu aceasta varsta pe care sa o aiba in gestiune, bineinteles cu cateva indrumari
din partea ta.
Dacă ii explici ca o bancnota poate cumpara o jucarie (daca strange mai mult timp), in timp ce de o
moneda (pe care o are acum) nu isi poate lua decat o bombonica, copilul va intelege asta. Va intelege ca exista
o valoare a banilor si o diferenta de pret. Cel mai probabil insa ca va opta pentru bomboana, pentru ca ei traiesc

142 | 394
foarte mult ancorati in prezent si in satisfactiile imediate.
Dacă iși dorește foarte mult o jucărie atunci încurajează-l să câștige propriii lui bani ca să o cumpere.
Pusculita este o idee buna pentru copilul de aceasta varsta. Insa are nevoie de tine pentru a o gestiona si pentru
a intelege ca daca strange banuti va avea satisfactii mai mari in viitor, pentru economii și ori de câte ori face
o faptă bună sau este ascultător, îl poți premia cu o mică sumă de bani. În timp, cel mic va înțelege că este
nevoie să faci eforturi pentru a câștiga bani și va deveni mai responsabil în ceea ce privește modul în care
sunt folosiți.Fie că ai sau nu bani să-i cumperi ceea ce dorește, încearcă să negociezi cu el. În loc să-i spui un
simplu „Nu“sau „Nu ne permitem acest lucru“, arată-i care sunt posibilitățile. De exemplu, spune-i că dacă
nu-i cumperi acum jucăria, poți economisi bani pentru a merge în vacanță la vară. Așa, cel mic se va învăța sî
cântărească opțiunile, înainte să-ți ceară ceva
Copilul de vârsta scolară poate aprecia ca are optiuni atunci cand vine vorba de banuti. De asemenea,
el nu se va mai multumi cu monede. Va stii ca moneda are o valoare foarte mica si nu va fi prea incantat de
câte ori o va primit! Asteptările cresc pe masura ce inainteaza in varsta. Pana cand va implini 8 anisori copilul
va intelege valoarea reala a monedelor. Vor stii exact care este de 5 bani, 10 bani sau 50 de bani. Insa, copilul
devine din ce in ce mai intelegator si deschis ideii de recompensa intarziata (economisirea banilor in vederea
unui scop viitor). De asemenea, va avea o reprezentare mai buna a idee de viitor. Asa ca obiectivele pe termen
lung sunt mult mai realiste si de pus in practica la aceasta varsta.
Atunci când părintele doreşte să pună o limita copilului la cumpărături, ei spun adesea „nu avem bani
să cumpărăm, nu mai sunt bani şi pentru jucăria această etc“. Pentru copil această explicaţie, care funcţionează
în acelaşi timp că o interdicţie şi ca un refuz, este foarte confuză. Pentru că el nu înţelege de ce părinţii alocă
bani altor produse, de ce pentru ele sunt bani şi pentru ceea ce îşi doreşte el nu sunt. Explicaţia trebuie să se
refere la nevoia şi prioritatea cumpărării unui produs, la modul în care sunt împărţiţi banii, ce se cumpără cu
ei. Dacă aceste lucruri sunt explicate în familie, copilul ajunge să îşi formeze o imagine completă despre bani
şi utilizarea lor la magazin

Bibliografie

• Programa activităţilor instructiv -educative în grădiniţa de copii, Editura V& I Integral, Bucureşti,
2005
• Educaţie financiară – Banii pe înţelesul copiilor, Manual publicat la Editura Explorator, 2013,
Ploieşti,autor Ligia Georgescu – Goloşoiu;
• Educaţie financiară – Banii pe înţelesul copiilor, Caietul elevului publicat în Editura Explorator,
2013, Ploieşti, autor Ligia Georgescu -Goloşoiu;

143 | 394
Educația financiara timpurie în învățământul
primar
Prof. Înv. Primar Negrilă Elena Liliana
Prof. Înv. Primar Crișu Veronica
Școala Gimnazială Carpen, jud. Dolj

Educaţia presupune schimbare, iar schimbarea nu poate exista fără educaţie. Tot mai acut se
recepţionează ideea că învăţământul trebuie privit în perspectiva educaţiei permanente, conturându-se astfel şi
ideea unei educaţii pentru schimbare. De la educaţie se aşteaptă mult pentru modelarea omului, în conformitate
cu zestrea lui ereditară, cu mediul familial şi social, ea chiar poate conduce la performanţe superioare celor
obţinute de generaţiile anterioare.
Educatia fiananciara a copilului nu are un impact doar asupra lui si a starii sale generale de bine
din punct de vedere profesional si financiar, ci si asupra starii tale generale de bine. Studiile arata ca educatia
financiara a copiilor nu este la nivelul la care ar fi sanatos si necesar sa fie si mai mult de atat, faptul ca aceasta
nu este introdusa in scoli este un lucru care ii afecteaza pe copii in sens negativ, acestia nevazand educatia
financiara ca pe ceva la fel de important precum celelalte materii.
Din cauza faptului ca in scoli nu se preda educație financiară, responsabilitatea cade pe umerii parinților.
Din pacate, multi parinti nu sunt atat de deschisi si de doritori sa ii invete pe copii despre finante din cauza
faptului ca simt ca nu sunt potriviti sau ca stiu cum sa faca acest lucru intr-un mod adecvat. Intr-un studiu
recent a iesit la iveala faptul ca 72% dintre parinti nu au fost deschisi in a vorbi cu copiii lor despre educatie
financiara, dar asta neinsemnand ca nu isi doresc pentru copiii lor sa stie. Alți parinți au considerat ca este
foarte importanta educatia financiara si ca ar trebui sa fie introdusa in scoli si ca examen de absolvire.
Exista un moment in viata familiei cand parintii trebuie sa vina in intampinarea curiozitatii celui mic,
fara a sti care este cel mai potrivit mod de a aborda subiectul… buget.
De cele mai multe ori, limbajul trebuie adaptat nivelului de intelegere al micutului, iar explicatiile date
astfel incat el sa inteleaga. In cuvinte simple, el poate pricepe ca banii au o limita, la fel si pretentiile.
Comportamentul invatat de copil inca din frageda pruncie este acela de „cere si ti se va da“. Bebelusul
stie ca daca plange va fi hranit, stie sa ceara sa i se schimbe scutecul, iar pe parcurs invata ca e suficient sa vrea
ca parintii sa ii ofere.
Dincolo de nevoile de baza, exista si nevoia de joc, de rasfat, de atentie. Daca stim sa ii explicam ca
este imposibil sa il aiba pe Scooby Doo animal de companie, trebuie sa gasim si metoda de a-i explica anumite
limite bugetare.
Copilul nu va intelege de ce uneori poate avea anumite lucruri iar alteori nu. Prin urmare, regulile se
impun si atunci cand ii oferim ceva celui mic. Daca ii oferim odata multe cadouri, iar alteori unul singur, foarte
probabil se va simti mai degraba mai putin iubit, decat sa inteleaga limitarile financiare.
De asemenea, nici schimbarile bruste de comportament din partea parintilor nu sunt cea mai potrivita
metoda. Daca acestia se hotarasc fara explicatii sa-si limiteze generozitatea, ea va fi inteleasa ca o pedeapsa.
Parintii sunt cei care gestioneaza cum va aprecia copilul tot ce primeste din partea lor. Ei sunt cei care il
invata sa valorizeze ceea ce primeste, sa se bucure de ceea ce are si sa inteleaga atunci cand parintii spun „nu“
sau „nu se poate“. În acest fel se pot evita in avans scene publice in care copilul tipa sau se tavaleste pentru a
obtine ceva ce parintele, in prima faza, ii refuza.
Economisirea este unul dintre cele mai bune subiecte pe care le poti introduce de la o varsta cat mai
frageda. Este usor pentru copii sa il inteleaga si poate avea un impact foarte puternic pentru cei care il inteleg
si il aplica cat mai devreme.
Sunt foarte multe exemple pe care le poti folosi cu copilul tau, precum pastrarea unei bucatele de
ciocolata pentru mai tarziu atunci cand isi doreste sa ia desertul. Oportunitati sunt la tot pasul, trebuie doar sa
fii un pic creativ si atent la oportunitatile de invatare pe care le ai in viata de zi cu zi.
Un buget este un plan financiar pe care il faci pentru a tine evidenta cheltuielilor familiei in functie de
cantitate si de scop. O metoda foarte buna pe care o parintii o folosesc pentru a-i invata pe copii despre buget
este cea a borcanelor cu etichete sau a pusculitelor specifice:cele cu bani de cheltuit si cele de economii. Astfel,

144 | 394
de fiecare data cand copilul intra posesia unor sume de bani, acesta poate sa ii imparta in pusculitele special
facute pentru a mentinte bugetul pe care il are.
Un imprumut reprezinta ceva ce a fost luat pe o perioada de timp, deseori bani, si care trebuie inapoiat
la o anumita data. Copiii ajung sa inteleaga destul de repede acest concept deoarece la un moment sau altul
in mod cert va imprumuta ceva de la un prieten sau va imprumuta chiar el unui prieten ceva ce acesta va avea
nevoie.Incepi prin a-i explica, mai intai, motivul pentru care oamenii au nevoie sa imprumute bani si de unde
se fac aceste imprumuturi si ii poti da exemple concrete pentru a intelege mai bine. Exemplele nu trebuie sa
fie neaparat personale, insa este important sa fie cat mai concrete pentru ca cel mic sa inteleaga mai bine.
Împrumuturile și datoriile pot fi explicate impreuna. La fel ca un imprumut, datoria reprezinta acei bani pe care
trebuie sa ii inapoiezi de acolo de unde i-ai luat. Un foarte bun exemplu, care este si foarte comun, este datoria
pe care oamenii care isi cumpara casele prin imprumut bancar o au. Daca te afli in aceasta situatie, poti folosi
ipoteca pe care o aveti chiar voi pentru a-i explica lucrurile copilului.
Pornind de aici pot sa ii explici cum functioneaza imprumuturile de la banca si cum se intampla
lucrurile in ceea ce priveste ipoteca.
Creditul iti permite sa cumperi ceva si nu trebuie inapoiat imediat. Aici poti introduce si mai multe
informatii despre serviciile bancare cele mai comune le care oamenii apeleaza cel mai des si explica-i despre
cum functioneaza creditele si inapoierea acestora in cadrul bancilor. Este foarte important aici sa introduci si
consecintele neinapoierii creditului inapoi la banca. Sansele sunt ca majoritatea copiilor sa fi auzit despre taxe,
dar foarte putini stiu ce inseamna ele, de fapt. Taxele sunt acei bani care se duc catre stat pentru munca pe care
trebuie sa o faca, precum imbunatatirea scolilor, a spitalelor, a strazilor si altele. Acestea sunt luate direct din
salariul pe care fiecare il primeste si suma pe care o platesti catre stat depinde de cat de mare este salariul tau.
Nu ar trebui sa fie foarte greu de inteles pentru un copil cu varsta cuprinsa intre 8 si 10 ani.
Investitia este ceva pentru care cheltui bani in ideea de a castiga beneficii financiare ulterioare. Investitia
nu este doar o cheltuiala pe un lucru de care poti beneficia imediat, ci este o cheltuiala menita sa aduca in
viitor beneficii banesti. Poti face acest lucru practic pentru el de la aceasta varsta facand o pusculita separata
speciala pentru banii pe care copilul ii va investi atunci cand va fi mai mare in ceva care ii va aduce beneficii.
Aceste concepte sunt conceptele de baza ale educatiei financiare si este necesar ca fiecare copil sa stie
ce inseamna ele si cum se aplica in mod practic, bineinteles, in functie de varsta pe care o au si de nivelul de
intelegere.

Bibliografie

• Ligia Georgescu-Goloşoiu – De la joc la educație financiară, auxiliare curriculare vol.1 și 2, Editura


EXPLORATOR; Ploiești, 2015
• Ligia Georgescu-Goloşoiu- Educaţie financiară prin joc (manual)-auxiliar curricular pentru
clasele P/ I/ a II-a, Editura EXPLORATOR; Ploiești, 2015
• Noul curriculum pentru preșcolari
• Marin Manolescu- Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar, Editura Credis, Bucureşti,
2006;
• Ligia Georgescu-Goloşoiu-De la joc la educație financiară (manual)-auxiliar curricular pentru
nivel preșcolar, Editura EXPLORATOR;
• Revista Psychologies, ediția de aprilie 2017, http://www.psychologies.ro/

145 | 394
Educaţia financiară – o necesitate

Profesor Dobra Carmen Mădălina


Liceul Tehnologic „Cpt. Nicolae Pleşoinau” Râmnicu Vâlcea

Finalitatea procesului educativ și scopul uriașei investiții de resurse umane și materiale implicate în
acesta ar trebui să fie un tânăr adult capabil să trăiască, să decidă și să acționeze responsabil pe toate planurile
vieții sale, inclusiv cel al finanțelor personale.
Educația nu trebuie să fie o noțiune abstractă, ruptă de realitate şi plutind doar în sferele metafizice.
Educația copiilor trebuie să fie centrată pe pregătirea pentru viață. Educaţia financiară reprezintă o formă
distinctă de activitate educaţională al cărei scop este să pregătească elevii pentru a dobândi abilităţi de
management al banilor şi de adoptare a deciziilor care au consecinţe financiare, utilizând forme şi activităţi
diversificate cum sunt cele bazate pe un demers inductiv (se prezintă elevilor probleme concrete de rezolvat sau
asupra cărora trebuie să ia o decizie, încurajându-i să generalizeze pentru alte situaţii, pornind de la acestea),
active (elevii sunt încurajaţi să realizeze activităţi, să participe la discuţii şi dezbateri şi nu doar să recepţioneze
pasiv informaţii), relevante (conceperea unor activităţi de învăţare în jurul unor situaţii reale semnificative
din viaţa familiei şi a comunităţii), bazate pe colaborare (se folosesc activităţi pe grupuri şi învăţarea prin
cooperare), critice (elevii sunt încurajaţi să gândească ei înşişi, solicitându-le opiniile şi punctele de vedere şi
ajutându-i să-şi dezvolte capacitatea de argumentare).
În cadrul proiectului „Să vorbim despre bani”, din programul Şcoala altfel – „Să ştii mai multe să fii
mai bun!” am desfăşurat un joc-concurs, iar patru grupe de elevi au întocmit bugetul de venituri și cheltuieli
al unui copil de vârsta lor, libertatea de creație fiind cvasitotală.
Copiii nu au avut restricții de cheltuire a banilor, cu excepția interdicțiilor legale, au avut posibilitatea
de a-si imagina liber metode de câștigare a banilor de buzunar și dreptul de a împrumuta bani, contra unei
dobânzi negociate liber, de la o altă echipă.
Puși în fața acestei simulări, copiii au luat decizii din care și părinții lor ar avea mult de învățat. Am
remarcat în primul rând faptul că nici o echipă nu a fost tentată să ia bani cu împrumut, nici măcar pentru
„distracţia” de duminică. În schimb toți au încercat să-ți maximizeze veniturile, imaginându-și o mulțime de
activități casnice pentru care ar putea fi răsplătiți de părinți cu bani de buzunar. Cea mai mare parte a banilor
astfel câștigați a fost economisită, cheltuielile zilnice pentru diverse mici plăceri fiind limitate sau chiar zero
uneori. Una dintre echipe și-a imaginat chiar câștigarea unui premiu în bani la un concurs de şah.
Toate echipele au încheiat săptămâna fără datorii, sumele „economisite” putând stârni invidia multor
adulți.
Stimularea creativității copiilor inclusiv în abordarea și rezolvarea unor probleme practice va avea
efecte benefice în viața reală. Chiar dacă e ușor să scrii orice cu creionul pe hârtie, realismul soluțiilor alese
de acești copii demonstrează că sunt capabili să perceapă corect valoarea banilor dar şi a muncii, să aprecieze
confortul mental oferit de securitatea financiară și să-și organizeze viața în acest sens.
Aceste întâlniri cu copiii și reacția lor pozitivă la provocările acestui tip de activitate non-formală îmi
întăresc convingerea că depinde doar de noi ca generația ce ne urmează, cea despre care spunem că va trebui
să ne plătescă pensiile (pentru că noi n-am fost capabili să ne asigurăm independența pentru bătrânețe) să fie
una formată din adulți responsabili și capabili să ia decizii corecte pentru ei și pentru familiile lor.
Copiii sunt viitorii consumatori de servicii şi produse bancare, dar şi viitorii manageri şi antreprenori,
de aceea ei trebuie să fie informaţi. Scopul final este ca elevii să înveţe să fie mai responsabili şi mai atenţi la
cum folosesc banii, să pună valoare pe economisire, să înţeleagă că atunci când se vorbeşte despre bani se
vorbeşte, de fapt, despre valori, dacă sunt asociaţi cu termenii de “muncă” şi “responsabilitate”.

Bibliografie

• Georgescu - Goloşoiu Ligia, Corina Mohorea, Stela Olteanu – Educaţie financiară – Banii pe
înţelesul copiilor – Ghid , Editura Credis, Bucureşti, 2006

146 | 394
Educaţia financiară a copilului mic

Înv. Drumeşi Adriana Elena


Liceul „George Ţărnea” Băbeni

Educația financiară nu trebuie să fie învățată doar în școli sau la cursuri speciale, ci aceasta trebuie
învățată începând cu perioada când copilul își dă interesul, încă de acasă. Părinții trebuie să fie primii ghizi
ai lumii financiare, cei care îi vor învăța ce înseamnă banul și cum acesta este câștigat. Abordarea subiectului
trebuie să fie simplă și trebuie să fie pe înțelesul celor mici. Limbajul trebuie adaptat conform nivelului
intelectual al copilului, astfel încât acesta să înțeleagă în cuvinte simple, mesajul cheie al discuției. Cei mici
sunt foarte receptivi atunci când li se spun povești, identificându-se mai ușor cu personajele acestora.
Încă de cand este micuţ, copilul primeşte bani de la bunica să îşi cumpere ceva dulce, iar când merge
cu părinţii în magazin crede ca banii nu se termină niciodată, mai ales ca “areăsi el de la bunica”... Cum să
procedeze părinţii astfel încât să îi formeze deprinderi financiare sănătoase? Cum să îl obişnuiască încă de
mic să facă economii şi să îşi gestioneze micuţul venit? Psihologii sunt de acord că la 4-5 ani este destul de
mare încât să îl poţi învăţa câte ceva despre bani şi despre “preţul” lor. Pedagogii occidentali se folosesc de
această aptitudine si predau copiilor încă din clasele primare concepte şi strategii despre cum să îşi gestioneze
venitul. Copiii sunt învăţaţi că “am nevoie” este prioritar faţă de “îmi doresc”, atunci când ai o sumă limitată
de bani. Sunt învăţaţi că dacă ai două produse aproape la fel, să îl cumperi pe cel care costa mai puţin. Acestea
sunt lucruri simple, dar care trebuie comunicate, exemplificate si confirmate copilului. Cum? Prin exemplul
propriu. Pentru că, până să ajungă la şcoală, educaţia financiară începeîn familie...
1. Educatia financiară a copilului începe cu exemplul personal
Oferă-i o puşculită. Arată-i ce se face cu ea şi procedează şi tu la fel. Ia-l cu tine de fiecare dată când
pui bani în cont, când scoţi bani de la bancomat, când plăteşti la casă la cumpărături, când distribui banii şi faci
liste, când prioritizezi...Este important sa vadă că tu te preocupi efectiv: că acele hârtii şi acele bancnote sunt
valoroase şi că mami şi tati le folosesc cu un scop anume, nu oricum... Copiii învaţă din exemplul personal,
învaţă imitându-te.
Mai departe, verbalizează şi fă-l pe cel mic martor la alegerile şi deciziile pe care le iei. Altfel spus,
gândeşte cu voce tare. Explică-i de ce alegi un anumit lucru şi renunţi la altul. Procedează aşa în supermarket,
când luaţi de pe raft diferite alimente/obiecte. Continuă acasă, când vă uitaţi împreună în diferite cataloage de
la diferite magazine, când stabiliţi unde să mergeţi în vacanţă, când hotărâţi ce cadou luaţi pentru aniversarea
unor prieteni... Ţine-l pe copil aproape atunci când au loc în familie discuţiile despre buget si cheltuieli.
2. Joaca de-a educaţia financiară
Este la fel de important să te vadă concret când umbli cu banii şi cum umbli cu banii. Gândirea copilului
este foarte concretă. Aşa că ţine-l pe lângă tine atunci când vii cu banii acasă,îi numeri şi ii repartizezi. Chiar
dacă îi ţii pe card, poţi proceda astfel din când în când, pentru ca cel mic să vizualizeze şi să înţeleagă efectiv
cum gestionezi banii. Apoi, implică-l în gestionarea bugetului familiei, tot într-un mod concret. Pregăteşte
nişte borcane pentru fiecare din cheltuielile familiei, pe care lipeşti o etichetă (Lumină, Apă, Internet, Mâncare,
Hăinuţe, Concediu...). Foloseşte apoi bani din jucărie, decupaţi şi desenaţi de voi sau chiar bani reali. Împreună
cu cel mic, numără-i şi pune-i pe fiecare în borcanul care îi revine. Este un joc foarte atractiv pentru cel mic.
Dacă mai rămân bani fără “destinaţie”, dezbateţi ce s-ar putea face cu ei.
2. Găseşte un motiv pentru care cel mic să economisească
Cu prima ocazie (iar aceasta nu te va lasa prea mult să aştepti...), explică-i că nu poţi să îi cumperi
jucăria sau bicicleta pe care şi-o doreşte cu pasiune, pentru că nu ai toţi banii acum. Însă propune-i să cooperaţ
i, pentru ca aşa puteţi strânge banii împreună. Important este să identifici acel lucru care îl motivează să facă
economii, pe care şi-l doreşte foarte mult. Ca să îi menţii motivaţia, pune-i pe perete în camera lui o imagine,
o fotografie sau un desen cu lucrul dorit. Apoi, propune-i un plan de economii. Ca să îi fie clar ce se întâmplă
şi ca să îi păstrezi entuziasmul pe parcurs, înregistrează fiecare progres pe care îl face. Pregăteşte o etichetă
pe care să o lipiţi pe puşculiţa, pe care să desenezi un interval gradat, format din maxim 5 unităţi, ca să nu
descurajeze daca sunt prea multe. Sau desenează pe etichetă un cerc împărţit în patru. Atunci când copilul

147 | 394
strânge jumătate sau o cincime din sumă, coloraţi împreună o bucată din cerc, sau faceţi un semn clar pe
intervalul gradat. Apoi când ajunge la jumatate... Şi tot aşa. În acest fel, cel mic are o reprezentare vizuală a
progresului şi rămâne motivat în continuare.
4. Încurajează-l pe copil să economisească
Stimulează-l în mod concret. Pune mâna şi contribuie şi tu la succesul lui, după vorba “cui are i se
va da...”. Aceasta înseamnă că poţi stabili cu el astfel: de fiecare dată când reuşeste să strângă o anumită
sumă, de exemplu 5 lei, tu i-o dublezi. Suma o stabileşti în funcţie de “venitul” lui. Dacă 5 lei este o nimica
toată pentru voi, atunci porneşti de la o valoare mai mare. Dacă nu este chiar o nimica toată pentru cel mic
să strângă 5 lei, aşadar îi trebuie puţină răbdare, atunci aceasta este o valoare potrivită. Important este să îl
stimulezi să amâne recompensa imediată pentru o recompensă mai mare, mai târziu. Pe măsură ce mai creşte
şi îşi formează aceasta deprindere, poţi micşora procentul pe care i-l adaugi. Adică nu îi mai dublezi suma,
ci îi adaugi jumătate din ea. Îl mai poţi încuraja şi altfel. Oferă-i o răsplată concretă atunci când atinge suma
stabilită. Dacă primeşte bănuţi de la bunici, îi rămâne lui restul de la cumpărături şi în plus preferă o îngheţată
mai ieftină, ca să păstreze câţiva bănuţi, atunci va ajunge să aibă la un moment dat 10 lei. Numai că pentru el,
aceşti 10 lui nu înseamnă nimic... nu se concretizează în nimic, dacă mai are de strâns pe langă ei până să îşi
poată cumpăra lucrul acela mai scump pe care şi-l doreşte. Mai mare impact are pentru el faptul că a mâncat o
îngheţată cu 2 cupe, nu cu 4, decât că acum are încă10 lei în puşculiţă... Aşa că oferă-i o recompensă pe care să
o simtă. Oferă-i o mică jucărie, o etichetă colorată pentru caiete, o oră în plus la joacă, o vizita la Zoo... Copilul
are nevoie şi de stimulente pe parcurs, până să experimenteze “recompensa” reală care îl aşteaptă odată ce va
strânge întreaga sumă de bani...

Bibliografie

• Revista - Cultura si educatie financiara, o perspectiva europeana Nr. 1 mai 2016


• Ligia Georgescu Goloşoiu, Educaţie financiară - Banii pe înţelesul copiilor

Educaţia financiară este tot atât de importantă


ca cei 7 ani de acasă!
Prof. Agapin Mihaela
Scoala Gimnazială „Teodor Bălăşel” Stefăneşti

Indiferent de profesia pe care o avem, fiecare dintre noi intră în contact cu domeniul finanţelor.
Atunci când auzim termenul de educaţie financiară, majoritatea ne gândim la instrumente financiare
complexe precum acţiunile, obligaţiunile, pieţele derivate sau piaţa Forex. Dar de fapt educaţia financiară se
referă la noţiunile de bază pe care fiecare dintre noi ar trebui să le aibă.
Termeni precum administrarea veniturilor, prioritizarea şi planificarea cheltuielilor, economisire şi
investiţii, nu ar trebui să lipsească din vocabularul nostru.
Educaţia financiară ne învaţă cum funcţionează banii, de unde provin, cum să îi administrăm eficient
şi cum să îi înmulţim investindu-i.
Educaţia şi planificarea financiară ne ajută să răspundem la întrebări precum: cât cheltuim şi pe ce, cât
trebuie să economisim când, cât şi dacă ar trebui să ne îndatorăm şi unde ar trebui să investim economiile?
Importanţa educaţiei financiare:
• Învăţând diferenţa între nevoi şi dorinţe, înveţi să prioritizezi cheltuielile şi să economiseşti pentru
achiziţiile de mare valoare sau pentru obiectivele pe termen lung.
• O educaţie financiară sănătoasă te va ajuta să iei decizii financiare bine informate. Să înţelegi cum
funcţionează produsele financiare şi să faci diferenţa între varietatea de instrumente financiare,
pentru a putea alege soluţia cea mai potrivită pentru nevoile tale.
• Având o educaţie financiară solidă vei utiliza adecvat instrumentele de creditare, astfel încât să ai

148 | 394
numai beneficii. Vei putea decide când să apelezi la creditare pentru satisfacerea nevoilor financiare
şi când economisirea este soluţia optimă.
• Educaţia financiară te ajută să îţi însuşeşti noţiuni de planificare financiară şi să îţi organizezi
finanţele şi viitorul.
• Te ajută să alegi din multitudinea de opţiuni financiare complexe, atât în privinţa produselor de
creditare cât şi a produselor de investiţii şi a riscurilor asociate. Pieţele financiare evoluează şi se
dezvoltă într-un ritm accelerat, de aceea trebuie să fii bine informat pentru a putea alege cele mai
bune soluţii financiare pentru nevoile şi obiectivele tale.
• Educaţia financiară contribuie la creşterea numărului de adulţi cu un comportament financiar
responsabil şi are impact asupra evoluţiei economice a întregii societăţi.
• Educaţia financiară îţi dă posibilitatea să devii un adult responsabil şi independent financiar.
• Oamenii cu un nivel de educaţie financiară crescută au şanse mai mari să aibă succes în viaţă.
Odată cu evoluţia tehnologiei a evoluat şi accesul la produsele financiare complexe. În prezent
poţi accesa produse financiare fără să te prezinţi la instituţiile care le oferă. De aceea trebuie să fii sigur că
înţelegi produsele pentru care optezi şi să te asiguri că generaţiile tinere, care au acces nelimitat la tehnologie,
conştientizează importanţa educaţiei financiare.Deprinderile pe care le câştigăm în primii ani de viaţă nu se
pierd niciodată!
Atunci de ce nu ne-am educa copiii de mici să aibă o viaţă financiară sănătoasă? Aşa cum îi educăm să
se comporte în societate, trebuie să le oferim şi noţiunile de bază privind importanţa banilor astfel ajutându-i
să aibă succes în viaţă. Familia este primul loc în care copiii aud vorbindu-se despre bani, de aceea este
important să începem educaţia financiară a copilului în familie.
Cultura generală a copilului este mai importantă decât educaţia lui financiară? Educaţia financiară a
copiilor este în aceeaşi masură importantă pentru ei cum este spălatul pe dinţi sau mâncatul sănătos. Atunci
de ce să-i acordăm mai puţină atenţie decât celorlalte aspecte ale vieţii lor? Doar pentru că noi am fost educati
altfel? Schimbarea începe cu tine!
Înainte de a-i oferi copilului o educaţie financiară corectă trebuie să ne asigurăm că avem noţiunile de
bază pe care să le transmitem copiilor noştri.
Într-o lume în care responsabilitatea financiară individuală creşte şi fiecare este răspunzător pentru
propria stabilitate financiară şi pieţele financiare ne oferă produse financiare inovatoare şi din ce în ce mai
complexe, educaţia financiară este esenţială. Aşa cum este imposibil să ai succes în viaţa modernă fără să
ştii să scrii şi să citeşti, tot aşa este imposibil să ai succes în sistemul financiar complex de astăzi, fără să ai
noţiunile financiare de bază bine însuşite.

Bibliografie

• Ligia Georgescu Goloşoiu –“Educaţia financiară.Banii pe inţelesul copiilor, Editura Eplorator,


2013.
• Robert T. Kiyosaki-Educatia financiara in familie, Editura Curtea Veche, 2008

149 | 394
Educația financiară începe în familie

Profesor Tertereanu Aurelia


Liceul Tehnologic „General Magheru” Râmnicu Vâlcea

Psihologii sunt de acord ca la 4-5 ani copilul este destul de mare încât să îl poți învăța câte ceva despre
bani și despre „prețul” lor. Pedagogii occidentali se folosesc de această aptitudine și predau copiilor încă din
clasele primare concepte și strategii despre cum să își gestioneze venitul. Copiii sunt învățați că «am nevoie»
este prioritar față de «îmi doresc», atunci când ai o sumă limitată de bani. Sunt învățați că dacă ai două produse
aproape la fel, să îl cumperi pe cel care costă mai puțin.
Acestea sunt lucruri simple, dar care trebuie comunicate, exemplificate și confirmate copilului. Cum?
Prin exemplul propriu. Pentru că, până să ajungă la școală, educația financiară începe în familie...
1. Educația financiară a copilului începe cu exemplul personal
Oferă-i o pușculiță. Arată-i ce se face cu ea și procedează și tu la fel. Ia-l cu tine de fiecare dată când
pui bani în cont, când scoți bani de pe bancomat, când plătești la casă la cumpărături, când distribui banii și
faci liste, când prioritizezi...
Este important să vadă că tu te preocupi efectiv:
că acele hârtii și acele bancnote sunt valoroase și
că mami și tati le folosesc cu un scop anume, nu
oricum...Copiii învață din exemplul personal,
învață imitându-te.

Mai departe, verbalizează și fă-l pe cel


mic martor la alegerile și deciziile pe care le
iei. Altfel spus, gândește cu voce tare. Explică-i
de ce alegi un anumit lucru și renunți la altul.
Procedează așa în supermarket, când luați de pe raft
fie untul de arahide, fie crema de ciocolată. Continuă
acasa, când stabiliți unde să mergeți în vacanță,
când hotărâți ce cadou luați pentru aniversarea unor
prieteni... Ține-l pe copil aproape atunci când au loc
în familie discuțiile despre buget și cheltuieli.
2. Joaca de-a educația financiară
Este la fel de important să te vadă concret când umbli cu banii și cum umbli cu banii. Gândirea
copilului este foarte concretă. Așa că ține-l pe lângă tine atunci când vii cu banii acasă, îi numeri și îi
repartizezi. Chiar dacă îi ții pe card, poți proceda astfel din când în când, pentru ca cel mic să vizualizeze și
să înțeleagă efectiv cum gestionezi banii.

150 | 394
Apoi, implică-l în gestionarea bugetului familiei, tot într-un mod concret. Pregătește niște borcane
pentru fiecare din cheltuielile familiei, pe care lipești o etichetă (Lumina, Apa, Internet, Mâncare, Hăinuțe,
Concediu...). Folosește apoi bani din jucărie, decupați și desenați de voi sau chiar bani reali. Împreună cu cel
mic, numără-i și pune-i pe fiecare în borcanul care îi revine. Este un joc foarte atractiv pentru cel mic. Dacă
mai rămân bani fără «destinație», dezbateți ce s-ar putea face cu ei.
3. Găsește un motiv pentru care cel mic să economisească
Cu prima ocazie, explică-i că nu poți să îi cumperi jucăria sau bicicleta
pe care și-o dorește cu pasiune, pentru ca nu ai toti banii acum. Însă propune-i
să cooperați, pentru că așa puteți strânge banii împreună. Important este să
identifici acel lucru care îl motivează să facă economii, pe care și-l doreste foarte
mult.
Ca să îi menții motivația, pune-i pe perete în camera lui o imagine, o
fotografie sau un desen cu lucrul dorit.
Apoi, propune-i un plan de economii. Ca să îi fie clar ce se întâmplă și ca să
îi păstrezi entuziasmul pe parcurs, înregistrează fiecare progres pe care îl face.
Pregătește o etichetă pe care să o lipiți pe pușculiță, pe care să desenezi un interval
gradat, format din maxim 5 unități, ca să nu descurajeze dacă sunt prea multe. Sau
desenează o etichetă un cerc împărțit în patru. Atunci când copilul strânge jumătate
sau o pătrime din sumă, colorați împreună o bucată din cerc, sau faceți un semn clar
pe intervalul gradat. Apoi când ajunge la jumătate... Și tot așa. În acest fel, cel mic are o reprezentare vizuală
a progresului și rămâne motivat în continuare.
4. Încurajează-l pe copil să economisească
Stimulează-l în mod concret. Pune mâna și contribuie și tu la succesul lui, după
vorba „cui are i se va da...”. Aceasta înseamnă că poți stabili cu el astfel: de
fiecare dată când reușește să strângă o anumită sumă, de exemplu 5 lei, tu i-o
dublezi. Suma o stabilești în funcție de «venitul» lui. Dacă 5 lei este o nimica toată
pentru voi, atunci pornești de la o valoare mai mare. Dacă nu este chiar o nimica
toată pentru cel mic să strângă 5 lei, așadar îi trebuie puțină răbdare, atunci aceasta
este o valoare potrivită. Important este să îl stimulezi să amâne recompensa
imediată pentru o recompensă mai mare, mai târziu. Pe măsură ce mai crește
și își formează această deprindere, poți micșora procentul pe care i-l adaugi. Adică
nu îi mai dublezi suma, ci îi adaugi jumătate din ea.
Îl mai poți încuraja și altfel. Oferă-i o răsplată concretă atunci când atinge
suma stabilită.
Oferă-i o recompensă pe care să o simtă. Oferă-i o mică jucărie, o
etichetă colorată pentru caiete, o oră în plus la joacă, o vizită la Zoo...
Copilul are nevoie și de stimulente pe parcurs, până să experimenteze „recompensa” reală care

151 | 394
îl așteaptă odată ce va strânge întreaga sumă de bani...

Bibliografie

• Yves BERNARD, Jean-Claude COLLI, Vocabular economic şi financiar, Editura: Humanitas,


Bucureşti, 1994
• Gary S. BECKER, Comportamentul uman. О abordare economică, Editura All, Bucureşti, 1994

Educația financiară începe în familie

Prof. Înv. Primar Dogaru Nicuța Aura


Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâlcea

Încă de când este micuț primește bani de la bunica să îsi cumpere ceva dulce, iar când merge cu tine în
magazin crede că banii nu se termină niciodată, mai ales că „are și el de la bunica”... Cum să procedezi astfel
încât să îi formezi deprinderi financiare sănătoase? Cum să îl obișnuiești încă de mic să facă economii și să își
gestioneze micuțul venit?
» 1. educaţia financiară a copilului începe cu exemplul personal
» 2. joaca de-a educaţia financiară
» 2. găseşte un motiv pentru care cel mic să economisească
» 4. încurajează-l pe copil să economisească
Psihologii sunt de acord că la 4-5 ani este destul de mare încât să îl poţi învaţă câte ceva despre bani şi
despre „preţul” lor. Pedagogii occidentali se folosesc de această aptitudine şi predau copiilor încă din clasele
primare concepte şi strategii despre cum să îşi gestioneze venitul. Copiii sunt învăţaţi că „am nevoie” este
prioritar faţă de „îmi doresc”, atunci când ai o suma limitată de bani. Sunt învăţaţi că dacă ai două produse
aproape la fel, să îl cumperi pe cel care costă mai puţin, pentru că, vorba unei fetiţe, „cine ar vrea să dea mai
mulţi bani pe acelaşi lucru?”.
Acestea sunt lucruri simple, dar care trebuie comunicare, exemplificate şi confirmate copilului. Cum?
Prin exemplul propriu. Pentru că, până să ajungă la şcoală, educaţia financiară începe în familie...
1. Educaţia financiară a copilului începe cu exemplul personal
Oferă-i o puşculiţa. Arată-i ce se face cu ea şi procedează şi tu la fel. Ia-l cu ţine de fiecare dată când
pui bani în cont, când scoţi bani de pe bancomat, când plăteşti la casă la cumpărături, când distribui banii şi
faci liste, când prioritizezi...
Este important să vadă că tu te preocupi efectiv: că acele hărţii şi acele bancnote sunt valoroase şi că
mami şi tati le folosesc cu un scop anume, nu oricum... Copiii învaţă din exemplul personal, învaţă imitându-
te.
Mai departe, verbalizează şi fă-l pe cel mic martor la alegerile şi deciziile pe care le iei. Altfel spus,
gândeşte cu voce tare. Explică-i de ce alegi un anumit lucru şi renunţi la altul. Procedează aşa în supermarket,
când luaţi de pe raft fie untul de arahide, fie crema de ciocolată. Continuă acasă, când va uitaţi împreună în
catalogul de la Ikea, când stabiliţi unde să mergeţi în vacanţă, când hotărâţi ce cadou luaţi pentru aniversarea
unor prieteni... Ţine-l pe copil aproape atunci când au loc în familie discuţiile despre buget şi cheltuieli.
2. Joacă de-a educaţia financiară
Este la fel de important să te vadă concret când umbli cu banii şi cum umbli cu banii. Gândirea copilului
este foarte concretă. Aşa că ţine-l pe lângă ţine atunci când vii cu banii acasă, îi numeri şi îi repartizezi. Chiar
dacă îi ţii pe card, poţi proceda astfel din când în când, pentru că cel mic să vizualizeze şi să înţeleagă efectiv
cum gestionezi banii.
Apoi, implică-l în gestionarea bugetului familiei, tot într-un mod concret. Pregăteşte nişte borcane
pentru fiecare din cheltuielile familiei, pe care lipeşti o eticheta (Lumina, Apă, Internet, Mâncare, Hăinuţe,
Concediu...). Foloseşte apoi bani din jucărie, decupaţi şi desenaţi de voi sau chiar bani reali. Împreună cu cel

152 | 394
mic, numără-i şi pune-i pe fiecare în borcanul care îi revine. Este un joc foarte atractiv pentru cel mic. Dacă
mai rămân bani fără „destinaţie”, dezbateţi ce s-ar putea face cu ei.
2. Găseşte un motiv pentru care cel mic să economisească
Cu prima ocazie (iar această nu te va lasă prea mult să aştepţi...), explică-i că nu poţi să îi cumperi
jucăria sau bicicletă pe care şi-o doreşte cu pasiune, pentru că nu ai toţi banii acum. Însă propune-i să cooperati,
pentru că aşa puteţi strânge banii împreună. Important este să identifici acel lucru care îl motivează să facă
economii, pe care şi-l doreşte foarte mult.
Ca să îi menţii motivaţia, pune-i pe perete în camera lui o imagine, o fotografie sau un desen cu lucrul
dorit.
Apoi, propune-i un plan de economii. Că să îi fie clar ce se întâmplă şi ca să îi păstrezi entuziasmul
pe parcurs, înregistrează fiecare progres pe care îl face. Pregăteşte o eticheta pe care să o lipiţi pe puşculiţa,
pe care să desenezi un interval gradat, format din maxim 5 unităţi, că să nu descurajeze dacă sunt prea multe.
Sau desenează o etichetă cu un cerc împărţit în patru. Atunci când copilul strânge jumătate sau o cincime din
sumă, coloraţi împreună o bucată din cerc, sau faceţi un semn clar pe intervalul gradat. Apoi când ajunge
la jumătate... Şi tot aşa. În acest fel, cel mic are o reprezentare vizuală a progresului şi rămâne motivat în
continuare.
4. Încurajează-l pe copil să economisească
Stimulează-l în mod concret. Pune mâna şi contribuie şi tu la succesul lui, după vorba „cui are i se va
da...”. Această înseamnă că poţi stabili cu el astfel: de fiecare dată când reuşeşte să strângă o anumită suma, de
exemplu 5 lei, tu i-o dublezi. Suma o stabileşti în funcţie de „venitul” lui. Dacă 5 lei este o nimica toată pentru
voi, atunci porneşti de la o valoare mai mare. Dacă nu este chiar o nimica toată pentru cel mic să strângă 5 lei,
aşadar îi trebuie puţină răbdare, atunci această este o valoare potrivită. Important este să îl stimulezi să amâne
recompensă imediată pentru o recompensă mare, mai târziu. Pe măsură ce mai creşte şi îşi formează această
deprindere, poţi micşora procentul pe care i-l adaugi. Adică nu îi mai dublezi suma, ci îi adaugi jumătate din
ea.
Îl mai poţi încuraja şi altfel. Oferă-i o răsplată concretă atunci când atinge suma stabilită. Dacă primeşte
bănuţi de la bunici, îi rămâne lui restul de la cumpărături şi în plus preferă o îngheţată mai ieftină, ca să păstreze
câţiva bănuţi, atunci va ajunge să aibă la un moment dat 10 lei. Bravo! Numai că pentru el, aceşti 10 lui nu
înseamnă nimic... nu se concretizează în nimic, dacă mai are de strâns pe lângă ei până să îşi poată cumpăra
lucrul acela mai scump pe care şi-l doreşte. Mai mare impact are pentru el faptul că a mâncat o îngheţată cu 2
cupe, nu cu 4, decât că acum are încă 10 lei în puşculiţa...
Aşa că oferă-i o recompensă pe care să o simtă. Oferă-i o mică jucărie, o eticheta colorată pentru caiete,
o ora în plus la joacă, o vizită la Zoo...
Copilul are nevoie şi de stimulente pe parcurs, până să experimenteze «recompensa” reală care îl
aşteaptă odată ce va strânge întreagă suma de bani...

Bibliografie

• Ligia Georgescu Goloşoiu, „Educaţie financiară - Banii pe înţelesul copiilor” –


• auxiliar pentru clasele I-IV (manual)
• Ligia Georgescu Goloşoiu, „Educaţie financiară - Banii pe înţelesul copiilor” –
• auxiliar pentru clasele I-IV (Caietul elevului)

153 | 394
Educaţia financiară o prioritate încă din
copilărie
Prof. Oteşanu Ioana
Şcoala Gimnazială Nr.13 Râmnicu Vâlcea

“Ne dorim să educăm elevii încă de la o vârstă fragedă de importanţa pe care o are administrarea
eficientă a banilor, parte importantă din viaţa noastră. În momentul de faţă, disciplina Educaţie Financiară
este opţională în şcoli, însă proiectul pe care îl susţinem îşi propune integrarea acesteia printre materiile
obligatoriu de urmat. Susţinerea proiectului este parte a eforturilor noastre de a dezvolta pe termen lung
responsabilitatea românilor cu privire la gestionarea bugetului personal şi pe cel al familiei.”, declară Anca
Bidian, CEO KIWI Finance.

Există un moment în viața familiei când părinții trebuie să vină în întâmpinarea curiozității celui mic,
fară a ști care este cel mai potrivit mod de a aborda subiectul… buget.
De cele mai multe ori, limbajul trebuie adaptat nivelului de întelegere al micuțului, iar explicațiile
date astfel încat el să înteleagă. În cuvinte simple, el poate pricepe că banii au o limită, la fel și pretențiile.
Comportamentul învățat de copil încă din fragedă pruncie este acela de „cere și ți se va da“. Bebelușul
știe că dacă plânge va fi hrănit, știe să ceară să i se schimbe scutecul, iar pe parcurs învață că e suficient
să vrea ca părinții să îi ofere.
Dincolo de nevoile de baza, există și nevoia de joc, de răsfăț, de atenție. Dacă știm să îi explicăm că
este imposibil să îl aibă pe Scooby Doo animal de companie, trebuie să găsim și metoda de a-i explica anumite
limite… bugetare.
Copilul nu va întelege de ce uneori poate avea anumite lucruri iar alteori nu. Prin urmare, regulile se
impun și atunci când îi oferim ceva celui mic. Daca îi oferim odată multe cadouri, iar alteori unul singur, foarte
probabil se va simți mai degrabă mai puțin iubit, decât să înțeleagă limitările financiare.
De asemenea, nici schimbările bruște de comportament din partea părinților nu sunt cea mai
potrivită metoda. Daca aceștia se hotărăsc fără explicații să-și limiteze generozitatea, ea va fi înțeleasă ca o
pedeapsă.
Părinții sunt cei care gestionează cum va aprecia copilul tot ce primește din partea lor. Ei sunt cei care
îl învață să valorizeze ceea ce primește, să se bucure de ceea ce are și să înțeleagă atunci când părinții spun
„nu“ sau „nu se poate“.
În acest fel se pot evita în avans scene publice în care copilul țipă sau se tăvălește pentru a obține ceva
ce părintele, în prima fază, îi refuză.
Totodată, dacă este învățat să accepte anumite reguli, îi va fi mai usor să înțeleagă atunci când i se
explică ceva și să nu perceapă schimbările de atitudine ale părinților ca fiind bruște și supărătoare. Foarte
important de reținut este că acest tip de educație este bine să aibă loc până la vîrsta de șase ani, dupa această
vârstă fiind mai greu să schimbăm anumite obișnuințe și deprinderi ale copilului.
Începînd cu vârsta de trei ani, celui mic i se pot explica reguli simple care țin de cheltuirea și
economisirea banilor, iar pușculițele sunt un pas mic către un buget personal al copilului. Un moment potrivit
pentru a responsabiliza copilul în privința banilor este acela în care își dorește ceva anume.
O jucarie după care tânjește este un prilej bun pentru a se simți motivat să strângă singur bani pentru
a și-o achiziționa. În același timp, el învață că nu poate avea totul pe loc, ce înseamnă răbdarea și că anumite
lucruri implica un efort.
Părinții sunt cei care îl ajută în acest plan și îl încurajează. Bineînțeles, tot ei sunt cei care îi vor da bani
pentru obiectul dorit, dar cu masură și cu reguli. Copilul afla că există o zi – de salariu, în care primește sume
mai mărișoare de la ambii părinți și, de asemenea, că și el poate face anumite lucruri ce pot fi recompensate
financiar.

154 | 394
Bibliografie

• Revista Nr.2.,,Educaţia financiară pe înţelesul tuturor”-coordonator Ligia Georgescu Goloșoiu
• Gary S. BECKER, Comportamentul uman. О abordare economică, Editura All, Bucureşti, 1994
• Module online axate pe diferite subiecte: Educaţia consumatorului, Iniţiere în domeniul
• financiar, Consumul sustenabil, Drepturile consumatorului, Servicii, Securitatea produselor,
Servicii financiare, disponibile la adresa: www.dolceta.eu
• Programa şcolară pentru disciplina optională ,,Educaţia financiară “,Bucureşti 2010

Educaţia financiară pentru tineri-exemplu de


practici Montréal, Québec
Prof. Culea Lavinia Cristina
Colegiul Tehnic de Arhitectură şi Lucrări Publice I. N. Socolescu, Bucureşti

Educaţia financiară face parte din procesul educaţional, ca acţiune complexă, organizată şi de durata.
Într-o societate de consum, dinamică şi în permanentă transformare, tinerii vor să fie autonomi şi mai bine
informaţi. Sunt ei cu adevărat pregătiţi ? Responsabilitatea revine şcolii sau părinţilor ?
În timpul vacanţei de vară din anul 2015, aflându-mă în Montreal, am avut ocazia să întâlnesc o
profesoară de la o şcoală primară .Printre multe subiecte abordate, am discutat şi despre educaţia financiară în
rândul tinerilor, mai precis, în şcoli. Ea mi-a povestit despre modalităţile prin care se pun bazele unei educaţii
finaciare, încă de la vârstă de 6 ani, în clasa întâi.
Totul este practic şi pe înţelesul copiilor, iar contextul în care ei sunt expuşi la termenii financiari este
de multe ori prin joc. O altă situaţie în care elevii folosesc termeni finaciari sau practici legate de acest domeniu
este cea legată de gestiunea de clasa,. De fapt, este vorba despre ceea ce ei numesc <<système d’émulation>>,
adică un sistem prin care sunt valorizate comportamentele pozitive, sunt apreciate eforturile elevilor şi
descurajate comportamentele negative, legate de disciplină sau de învăţare. Acest sistem este un instrument
foarte utilizat în şcolile primare, considerat aproape obligatoriu. El este explicat elevilor şi părinţilor chiar în
primele zile de şcoală, iar de multe ori, conceput de către elevii înşişi, împreună cu titular clasei (învăţătoarea,
diriginta).
Mai precis, pentru un comportament pozitiv (teme bine făcute, întrajutorare, disciplină, etc), elevul
primeşte o sumă de bani ( 5 cenţi, 10 cenţi, 25 cenţi), în funcţie de cum a fost gândit sistemul. Este vorba,
binenţeles despre bani şcolari, de plastic ( <<argent scolaire>>).
Ce pot să facă elevii cu aceşti bani ? Îşi pot cumpăra‘‘ privilegii‘‘. De exemplu, dacă economisesc şi
ajung să strângă 5 $, pot cumpăra un ‘‘scutire de teme‘‘. Din dorinţa de a nu face temele pentru a doua zi sau
de a avea 15 minute de timp liber sau de joacă , ei economisesc. Cu 1$ pot să cumpere un creion sau o gumă
de şters din ‘‘magazinul clasei‘‘. În acelaşi timp, elevii caută să aibă un comportament corespunzător, pozitiv,
din dorinţa de a fi recompensaţi.
Nu trebuie să se înţeleagă că elevii învaţă sau îşi fac temele numai ca urmare a recompenselor.
Aici intervine rolul familiei, În plus, dacă nu se respectă regulile de funcţionare ale clasei sau ale şcolii(de
exemplu, în caz de indisciplină), li se retrage o sumă de bani. Sistemul este deci unul de ‘‘recompense şi
consecinţe‘‘. Aşa cum am spus mai devreme, sistemul are reguli clare, explicate încă de la începutul anului
şcola şi este afişat în clasă, astfel încât să fie vizibil. În comunicările cu familia, părinţii sunt la curent cu ceea
ce se întâmplă în clasă.
Evident, acesta este o modalitate simplă , eficace şi pe înţelesul copiilor de a-i conştientiza de valoarea
banilor, de cheltuieli , dar mai ales de practica economisirii.
Aşadar, iată un mijloc de a face educaţie finaciară, într-un context şi cu un obiectiv principal diferit,
acela de a gestiona clasa sau altfel spus, o modalitate de a incuraja perseverenţa şi reuşita şcolară.
Această profesoară mi-a relatat şi despre o altă modalitate de a face educaţie finaciară, într-un cadru

155 | 394
organizat şi planificat, conform programei şcolare din Quebec. De câţiva ani s-a introdus ca şi disciplină <<
Éducation financière>> în şcolile secundare ( gimnaziu, la noi). Obiectivele sunt de a-i face pe tineri să devină
conştienţi de alegeri, de consecinţele acestor alegeri si cum să îşi gestioneze finanţele intr-un mod responsabil.
Metodele de lucru cele mai utilizate sunt analiza situaţiei financiare şi stabilirea unei soluţii. De asemenea,
elevii sunt familiarizaţi cu vocabularul din acest domeniu, sunt încurajaţi să achiziţioneze cunoştinţe şi strategii
durabile pentru calcularea unor costuri, finanţări, etc şi să facă cercetări, să caute informaţii din surse diferite.
Rolul profesorului este de a anima discuţiile,de a-i ghida şi de a-i ajuta în acţiunile lor, precum şi de a–i expune
la diferite tehnici finaciare. În colaborare cu şcolile primare, instituţii bancare din Quebec au lansat o campanie
de educaţie finaciară în rândul elevilor cu vârste între 6 şi 11 ani.
De exemplu, o cunoscută banca oferă gratuit un caiet de activităţi pentru elevi, jocuri online, video-uri.
Documentul se adresează un numai elevilor, ci în egală măsură , părinţilor şi profesorilor . În introducere, sunt
prezentate obiectivele acestei iniţiative şi rolul educaţiei financiare. A avea o astfel de educaţie înseamnă să ai
cunoştinţe şi competenţe financiare, să înţelegi importanţa economisirii şi a fixării unui buget de cheltuieli,
săptămânal sau lunar. Programul include pe lângă o baza teoretică, un website de 40 filme scurte, jocuri, quizz-
uri şi sondaje. Banca se implică şi în proiectele de antreprenoriat, adminístrate de către elevi, dar supervizate de
către profesori şi de către reprezentanţi ai băncii. Programul <<La caisse étudiante>> oferă servicii financiare
(retrageri, depozite). Obiectivul este să îi responsabilizeze pe tineri, ca o măsură de prevenire a realităţii de
astăzi, în rândul populaţiei: un grad mare de îndatorare şi o scădere a practicii de economisire.
Aşa cum am spus ,programul se adresează şi părinţilor,o secţiune fiind concepută pentru ei Aici,prin
intermediul activităţilor şi articolelor , ei pot găsi informaţii de care se pot folosi atunci când vor să explice
copiilor de unde vin banii sau ce este supraconsumatia. Aşadar, părinţii trebuie să fie conştienţi că educaţia
finaciara începe în familie şi că alături de şcoală, ei sunt responsabili de formarea tinerilor în acest sens.
Binenţeles, limbajul este adaptat, astfel încât tinerii să înţeleagă şi să poată să transmită sau să se servească de
aceste informaţii în viaţa reală.
De exemplu, ei învaţă cum să facă un studiu pentru achiziţionarea unei tablete electronice. O altă
situaţie de învăţare este cea în care elevii analizează reclame la diferite produse sau le creează ei înşişi.
Ca urmare a celor aflate, mi-am dat seama că în acest colţ de lume, educaţia financiară în rândul
tinerilor este considerată importantă şi că este văzută ca o condiţie esenţială pentru integrarea în societate. Pe
lângă dezvoltarea bagajului de cunoştinţe în acest domeniu, prin educaţia financiară se formează valori cum ar
fi perseverenţă , aprecierea muncii şi a efortului de a câştigă bani, precum şi responsabilitatea.
Atunci când există motivaţie, într-un mod organizat sau spontan, în contexte cu obiective financiare
precise sau de altă natură, putem să facem educaţie financiară copiilor prin diverse mijloace şi încă din primii
ani de şcoală. Foarte importantă este responsabilizarea părinţilor care să îşi educe copiii astfel încât să aprecieze
valoarea banilor şi efortul de a-i câştiga.

Bibliografie

• Programme d’Éducation financière-www.opc.gouv.qc.ca


• www.lesaffaires.com

156 | 394
Educaţia financiară, o necesitate pentru elev

Prof. înv. primar: Vîlcu Maria Narcisa


Şcoala Gimnazială Dăeşti- Popeşti

Educaţia presupune schimbare, iar schimbarea nu poate exista fără educaţie. Tot mai acut se recepţionează
ideea că învăţământul trebuie privit în perspectiva educaţiei permanente, conturându-se astfel şi ideea unei
educaţii pentru schimbare. De la educaţie se aşteaptă mult pentru modelarea omului, în conformitate cu zestrea
lui ereditară, cu mediul familial şi social, ea chiar poate conduce la performanţe superioare celor obţinute de
generaţiile anterioare. Realizarea educaţiei pentru adaptare la schimbare presupune ca fiecare copil să fie ajutat
să-şi dezvolte propriul potenţial, să fie creativ, motivat să înveţe pe tot parcursul vieţii, capabil să rezolve
probleme, să comunice şi să colaboreze cu alţii. Prin educaţie se modelează personalitatea tinerei generaţii. Ea
începe în familie, continuă la grădiniţă, apoi la şcoală şi se termină în societate.
O educaţie de bună calitate trebuie să se desfăşoare permanent, de la primii ani de viaţă până la vârste
înaintate. Nu doar schimbările care asigură progresul omenirii, ci şi continuitatea civilizaţiei umane într-o
anumită zonă geografică sau pe întreaga planetă sunt asigurate de educaţie prin exercitarea funcţiilor sale. În
principiu, ne dorim ca atunci când vor deveni adulţi, elevii noştri să fie responsabili cu banii lor şi să ştie să-şi
gestioneze eficient finanţele personale. Cu toate acestea, foarte puţini părinţi au o strategie clară în acest sens.
Pe măsură ce copilul creşte, el învaţă obiceiurile financiare pe care le vede în jurul lui şi îşi formează deja nişte
tipare de gândire legate de bani. Dacă nu se intervine la timp, însemnând cât mai devreme, în acest proces, este
posibil ca micuţul să înveţe obiceiuri care, dimpotrivă, să-i dăuneze pe viitor.
Educaţia financiară reprezintă o formă de activitate educaţională al cărui scop este să pregătească
copiii pentru dobândirea unor deprinderi şi abilităţi de management al banilor şi de adoptare a deciziilor care
au consecinţe financiare, utilizând forme şi activităţi de învăţare diversificate.
Încă de mici, copiii sunt capabili de a lua decizii prin încurajarea de către adulţi. Acest tip de educaţie
stimulează prin activităţi bine structurate luarea deciziilor legate de bani pentru şcolarii mici. Ghidarea copiilor
în alegeri simple le va oferi experienţa şi încrederea pentru luarea propriilor decizii pe măsură ce cresc,
fapt care îi reponsabilizează şi îmbunătăţeşte capacitatea lor de a funcţiona cu succes în anii adolescenţei şi
maturităţii.
Se urmăreşte să se formeze deprinderi de structurare a cheltuielilor pentru a-i ajuta pe copii în a face
alegeri şi de conştientizare că aceştia vin în cantităţi limitate, fiind necesară economisirea lor.
Rolul educaţiei financiare constă în: dezvoltarea şi menţinerea interesului copiilor asupra problemelor
legate de cunoaşterea şi aplicarea corectă a instrumentelor de plată, dezvoltarea cunoştinţelor financiare,
întărirea ideii că „banul înseamnă muncă”.
Educaţia financiară a copiilor urmăreşte să îi înveţe despre valoarea banilor în raport cu celelalte
valori ale vieţii economice, sociale şi personale, precum şi despre moralitate în câştigarea şi cheltuirea
banilor. Preţuirea muncii ca singura sursă generatoare de venituri va induce respectul pentru banii câştigaţi şi
necesitatea planificării modului în care aceştia sunt cheltuiţi.
Prin activităţile practice copiii îşi însuşesc informaţiile de care sunt interesaţi şi care le vor fi de folos
pentru dezvoltarea unor comportamente proprii în relaţie cu ceea ce înseamnă banii. În clasă se pot organiza
târguri în care elevii confecţionează şi comercializează obiecte artizanale. De asemenea se pot realiza pusculiţe
necesare economisirii banilor.
Jocuri didactice care contribuie la însuşirea şi consolidarea noţiunilor de educaţie financiară sunt: “Cât
am economisit?”, “La cumpărături, “Cum plătesc?”, “Călătorii în timp- Trocul”, “ Plec în excursie”. Acestea
au rolul de a îmbina elementele instructiv- educative cu cele distractive, creându-se o atmosferă relaxantă,
plăcută elevilor. De asemenea, economisirea banilor şi cheltuirea lor pot fi însuşite cu uşurinţă prin analogie la
risipa de apă, mâncare, energie. Astfel, elevii îşi însuşesc noţiuni de bază privind educaţia financiară în moduri
atractive.
Clasele primare reprezintă perioada potrivită pentru educaţia financiară a elevului deoarece întâlneşte
noţiunile matematice fundamentale necesare. Elevii sunt actorii principali iar rolurile lor se desprind din

157 | 394
scenarii adaptate mediului social şi economic. Educaţia copiilor trebuie să urmărească pregătirea pentru viaţă.
Finalitatea procesului educativ se referă la un adult capabil să trăiască, să decidă şi să acţioneze responsabil pe
toate planurile vieţii sale, inclusiv pe cel al finanţelor personale.

Bibliografie

• Deaconu, Petre, Stoica, Victor, (2003), Bani şi credit: banii, teoriile monetare, administrarea banilor
şi politica monetară, Bucureşti, Editura Economică;
• http://ccdgiurgiu.ro/data/uploads/diverse/20161010-gradinita-dumbrava-minunata-giurgiu-
proiect-educatie-financiara.pdf.

Educaţia financiară, o necesitate modernă

Prof. Truşcă Anca Maria,


Colegiul Național „Alexandru Lahovari” Râmnicu Vâlcea

Potrivit corespondentului latin, educatio, educaţia înseamnă creştere, hrănire, cultivare.Este vorba,
bineînţeles, de o cultivare spirituală, o dezvoltare interioară, ce are sarcina de a pregăti omul ca element activ
al vieţii sociale.
Filosoful german Immanuel Kant, aprecia că educația contribuie la valorificarea naturii umane în
folosul societății: „este plăcut să ne gândim că natura omenească va fi mai bine dezvoltată prin educație și
că se poate ajunge a i se da o formă care să-i convie cu deosebire. Aceasta ne descoperă perspectiva fericirii
viitoare a neamului omenesc”. Pedagogul român Constantin Narly, consideră că educația este „un fapt social
și individual în același timp”.
Educaţia presupune schimbare, iar schimbarea nu poate exista fără educaţie. Tot mai acut se
recepţionează ideea că învăţământul trebuie privit în perspectiva educaţiei permanente, conturându-se astfel şi
ideea unei educaţii pentru schimbare. De la educaţie se aşteaptă mult pentru modelarea omului, în conformitate
cu zestrea lui ereditară, cu mediul familial şi social, ea chiar poate conduce la performanţe superioare celor
obţinute de generaţiile anterioare.
Realizarea educaţiei pentru adaptare la schimbare presupune ca fiecare copil să fie ajutat să-şi dezvolte
propriul potenţial, să fie creativ, motivat să înveţe pe tot parcursul vieţii, capabil să rezolve probleme, să
comunice şi să colaboreze cu alţii. Prin educaţie se modelează personalitatea tinerei generaţii. Ea începe în
familie, continuă la gradiniţă, apoi la şcoală şi se termină în societate. O educaţie de bună calitate, trebuie să
se desfăşoare permanent, de la primii ani de viaţă până la vârste înaintate. Nu doar schimbările care asigură
progresul omenirii, ci şi continuitatea civilizaţiei umane într-o anumită zonă geografică sau pe întreaga planetă
sunt asigurate de educaţie prin exercitarea funcţiilor sale. In principiu, ne dorim ca, atunci cand vor deveni
adulti, copiii nostri sa fie responsabili cu banii lor si sa stie sa-si gestioneze eficient finantele personale. Cu
toate acestea, foarte putini parinti au o strategie clara in acest sens. Acest lucru este important, deoarece, pe
masura ce copilul creste, el invata obiceiurile financiare pe care le vede in jurul lui si isi formeaza deja niste
tipare de gandire legate de bani. Daca nu intervii la timp, insemnand cat mai devreme, in acest proces, este
posibil ca micutul sa invete obiceiuri care, dimpotriva, sa-i dauneze pe viitor.
Domeniul financiar este un domeniu care ne dirijează viaţa de la naştere şi până la moarte, este un
domeniu activ care necesită cunoaştere înca de la vârste fragede.Educaţia financiară nu este importantă doar
pentru adulţi , ci şi pentru copii.Este importantă de când ne naştem şi până murim.În tot acest timp, zi de zi,
putem considera banii ca fiind prietenii sau duşmanii noştri. Prieteni ne vor fi dacă, încă din copilărie, suntem
învăţaţi să-i administrăm, să-i producem şi să-i cheltuim cum trebuie. Educaţia din copilărie în legătură cu
banii este extrem de importantă în momentul ăn care ajungem adulţi. Evident că aceasta nu se termină când
devenim adulţi, dar dacă nu avem baza dezvoltată de mici, greu vom înţelege mecanismul banilor. Duşmani ne
vor fi dacă în copilărie nu am avut parte de o educaţie financiară solidă. Şi aici sunt extrem de multe persoane

158 | 394
care după vârsta de 20 de ani au luat decizii mai puţin bune cu privire la veniturile lor. Educaţia financiară
trebuie începută aşadar de la o vârstă fragedă, deoarece fără ea riscăm să nu luăm deciziile cele mai bune
pentru noi atunci când vom avea cel mai mult nevoie de ele.
Este imperios necesar să le facem copiilor o educaţie financiară, deoarece banii sunt importanţi, dar
rostul şi valoarea lor trebuie învăţate. Copiii trebuie să ştie de mici cum se fac banii, cum se gestionează, ce
este un cont, ce este un card, cum se face un buget şi , mai ales, de ce este important să-l respectăm. Doar
aşa putem să-i ajutăm pe cei mici să se tranforme în adulţi responsabili, cumpătaţi, care ştiu să-şi ordoneze
priorităţile şi care ştiu să facă diferenţe între nevoi şi dorinţe.
Educaţia financiară, ca disciplină opţională introdusă la clasele primare, îi familiarizează pe tinerii
învăţăcei cu feluritele informaţii despre domeniul banilor şi viaţa oamenilor, despre valoarea bunurilor
sau despre folosirea banilor. Astfel, copiii învaţă despre moneda naţională a României şi a celorlalte state,
despre instituţiile de credit(ce sunt băncile? cum apărut? diverse operaţiuni bancare simple), despre felul în
care se câştigă banii (prin locuri de muncă şi meserii) şi se economisesc (de ce economisim bani?care sunt
modalităţile de economisire?etc) sau se investesc(ce sunt investitiile? Cum putem investi?). Mai mult, elevii
sunt familiarizaţi cu noţiuni precum a vinde, a cumpăra, modalităţile de plată(bancomatul, codul Pin, cardul,
cecul etc).
Consider ca educaţia financiară nu trebuie să fie responsabilitatea şcolii, ci a noastră ca părinţi, în
primul rând. Părinţii trebuie să fie primii ghizi în lumea financiară, ei trebuie să înveţe copilulce este banul şi
cum se câştigă. Orice discuţie despre acest subiect trebuie să fie cât mai simplă şi pe înţesul copilului. Trebuie
utilizat un limbaj adecvat nivelului de vârstă al copilului astfel încât să înţeleagă cu uşurinţă, în cuvinte cât mai
simple, mesajul cheie al discuţiei.
Receptivitatea copiilor este crescută când acestora li se spun poveşti şi, aşadar, aceasta este o modalitate
potrivită de le transmite informaţii din domeniul finaciar. De ce să nu tranformăm totul în poveste? De ce să
nu îi luam eroul preferat şi să-l punem să cumpere sau să vândă ceva? Sau să meargă la bancă? Din păcate,
în cele mai populare basme nu se pune niciodată problema banilor, a salariului sau a unor nevoi financiare,
toate personajele fiind prinţi sau prinţese, regi sau regine. De aceea, mici modificări, mici adaptări la realitatea
modernă sunt binevenite.
De curând, m -am lovit de întrebarea Ce înseamnă să fii bogat?, aflându-mă în perioada De ce-urilor şi
a lui Ce înseamnă...? a fiului meu de cinci ani. Consider că cea mai corectă atitudine în faţa acestei întrebări
este aceea în care îi explicăm copilului ce este bogăţia. A fi bogat înseamnă , în primul rând, a avea o familie
şi a avea tot ce ai nevoie. Bineînţeles că sunt copii care au jucării mai multe sau o casă mai mare, dar copilul
trebuie învăţat să valorizeze ceea ce are şi să considere bogăţie faptul că nu-i lipseşte nimic. Interesul financiar
al copilului trebuie lămurit îndată ce apare, dar ,totodată, este bine să subliniem şi că există şi alte aspecte mult
mai importante decât banii.
Educaţia financiară este un domeniu extrem de util şi avantajos copiilor de toate vârstele. Date fiind
circumstanţele actuale moderne, era internetului, se poate face educaţie financiară de către părinţi sau chiar
profesori utilizând mijloacele media, internetul fiind o sursă la îndemâna oricui. Astfel, se pot găsi tutoriele
sau filmuleţe pe Youtube precum Poveste banilor, Ce sunt banii? Educaţia financiară şi jocuri pentru copii,
Educaţia financiară pe înţelesul copiilor etc.

Bibliografie

• Georgescu-Goroşoiu, Ligia- Educaţia finaciară prin joc, ed.Oscar Print, 2010


• Georgescu- Goroşoiu, Ligia- Educaţia financiară.Banii pe înţelesul copiilor, Ed.Oscar Print, 2011

159 | 394
Educația financiară, componentă esențială în
educația copiilor
Prof. înv. primar Popa Emilia
Școala Gimnazială Mateești

Importanța educației financiare nu poate fi subestimată în ziua de astăzi – trăim într-o lume mult mai
complexă și mai dinamică decât cea a generației anterioare. Pe măsură ce înaintează în viață, copiii devin
conștienți de puterea banului și de ce pot face cu el, de modul în care își pot satisface plăcerile prin utilizarea
lui.
Educația financiară este procesul prin care dobândim cunoștințe, aptitudini și abilități care ne permit
să luăm decizii bune în ceea ce privește gestionarea resurselor noastre, să facem analize pe baza informațiilor
corecte și să știm cui să cerem ajutor sau sfaturi atunci când vrem să obținem beneficii din economiile noastre.
Educația financiară se face optim în perioada copilăriei mici și se definitivează în perioada adolescenței.
În acest fel, obiceiurile sănătoase pe care ar trebui să le aibă un tânăr se sădesc și se maturizează înainte ca
acesta să-și câștige banii proprii.
Ca primi formatori ai copilului, pe lângă educarea, formarea și susținerea acestuia, părinții sunt cei
care gestionează cum va aprecia copilul tot ce primește din partea lor. Ei sunt cei care îl învață să valorizeze
ce primește, să acorde importanța cuvenită banului, să-i contureze anumite deprinderi care să-i fie folositoare
în viață. Copiii trebuie să-și facă o părere reală, obiectivă, actualizată în legătură cu banii și tot ce implică
obținerea, utilizarea și economisirea acestora. Tocmai de aceea, educația financiară se dovedește a fi un subiect
util de abordat , intr-o primă fază în relația părinte-copil, ca mai apoi să fie continuată în școală.
Prin studierea educației financiare în școală, elevii de astăzi, respectiv viitorii consumatori de produse
și servicii bancare, vor fi mai bine informați și pregătiți în sensul formării unei gândiri și a unui mod de
abordare corecte atunci când se vor confrunta cu astfel de probleme și, nu în ultimul rând, vor avea abilitățile
necesare pentru a purta discuții cu specialiști financiari, astfel încât, apoi să ia decizii în cunoștință de cauză.
De asemenea, ar putea contribui la creșterea responsabilității viitorilor clienți bancari în ceea ce privește limita
de îndatorare, însușirea unor noțiuni de bază legate de evoluția cursului de schimb, a inflației și respectiv a
legăturii dintre acestea și nivelul ratelor de împrumut.
Programa pentru Educație financiară urmărește următoarele competențe generale:
• Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specific domeniului financiar-bancar;
• Recunoașterea unor elemente specifice fenomenului bancar în contexte practice diferite;
• Utilizarea unor mijloace și tehnici bancare;
• Manifestarea interesului pentru economisirea și gestionarea banilor.
De asemenea programa de educație financiară trebuie să cuprindă instrumente de ordin general, care
să atragă atenția asupra necesității de îmbunătățire a cunoștințelor în materie de probleme și riscuri financiare.
Astfel, viitorii consumatori de produse și servicii bancare vor fi ajutați să adopte un stil de viață chibzuit care să
încurajeze economisirea. În acest sens disciplina Educație financiară urmărește modelarea unui comportament
pe termen lung al populației.
Copiii trebuie să rețină faptul că banii se câștigă prin muncă remunerată, se economisesc și se investesc
în ideea de a fi înmulțiți. La fel de bine trebuie să cunoască faptul că într-o economie cât mai prosperă, banii
trebuie să circule. Ei trebuie informați cu privire la sistemul bancar, care este importanța băncilor și cum au
apărut acestea, să cunoască legătura dintre locul de muncă și salariu, dar și rolul banilor.
Un lucru la fel de important care este necesar a fi cunoscut de copii, este acela de a cunoaște circuitul
banilor în economie( împrumut/credit bancar, investiție într-o eventuală afacere).
În concluzie educația financiară este o necesitate, chiar dacă alegi să utilizezi sau nu produse și servicii
bancare, dezvoltă în rândul copiilor spiritul antreprenorial și o multitudine de abilități de viață.

Bibliografie

• Ligia Georgescu - Goloșoiu, Educație financiară - Banii pe înțelesul copiilor, Manual, Editura

160 | 394
Explorator, Ploiești, 2013
• Ligia Georgescu -Goloșoiu, coordonator, Corina Mohorea, Stela Olteanu, Educație financiară -
Banii pe înțelesul copiilor, ghidul învățătorului+CD lecțiile predate, Editura Explorator, Ploiești,
2013
• Programa școlară pentru disciplina opțională Educație financiară, București, 2013

Educația financiară - o necesitate

Nălbitoru-Mărăcine Maria-Mihaela
Școala Gimnazială Nr. 5 Râmnicu Vâlcea

Educația financiară constituie cu adevărat o necesitate pentru dezvoltarea unei comunități locale sau
a unei țări. Tocmai de aceea se impune ca ea să fie implementată încă de la vârste fragede copiilor pentru a le
deschide micilor ,,vlăstare” ancorate în călătoria vieții o perspectivă asupra viitorului care-i așteaptă cu brațele
deschise.

Există un moment în viața familiei când părinții trebuie să vină în întâmpinarea curiozității celui mic,
fără a ști care este cel mai potrivit mod de a aborda subiectul… buget. De cele mai multe ori, limbajul trebuie
adaptat nivelului de înțelegere a micuțului, iar explicațiile date astfel încât el să înțeleagă. În cuvinte simple,
el poate pricepe că banii au o limită, la fel și pretențiile. Comportamentul învățat de copil încă din fragedă
pruncie este acela de „cere și ți se va da“. Bebelușul știe că dacă plânge va fi hrănit, știe să ceară să i se schimbe
scutecul, iar pe parcurs învață că e suficient să vrea ca părinții să îi ofere.
Dincolo de nevoile de bază, există și nevoia de joc, de răsfăț, de atenție. Dacă știm să îi explicăm că
este imposibil să îl aibă pe Scooby Doo animal de companie, trebuie să găsim și metoda de a-i explica anumite
limite… bugetare. Copilul nu va înțelege de ce uneori poate avea anumite lucruri, iar alteori nu. Prin urmare,
regulile se impun și atunci când ii oferim ceva celui mic. Dacă îi oferim odată multe cadouri, iar alteori unul
singur, foarte probabil se va simți mai degrabă mai puțin iubit, decât să înțeleagă limitările financiare.
De asemenea, nici schimbările bruște de comportament din partea părinților nu sunt cea mai potrivita
metodă. Dacă aceștia se hotărăsc fără explicații să-si limiteze generozitatea, ea va fi înțeleasă ca o pedeapsă.
Părinții sunt cei care gestionează cum va aprecia copilul tot ce primește din partea lor. Ei sunt cei care îl
învață să valorizeze ceea ce primește, să se bucure de ceea ce are și să înțeleagă atunci când părinții spun „nu“
sau „nu se poate“. În acest fel, se pot evita în avans scene publice în care copilul țipă sau se tăvălește pentru a
obține ceva ce părintele, în primă fază, îi refuză.
Totodată, dacă este învățat să accepte anumite reguli, îi va fi mai ușor să înțeleagă atunci când i se
explica ceva și să nu perceapă schimbările de atitudine ale părinților ca fiind bruște și supărătoare. Foarte
important de reținut este că acest timp de educație este bine să aibă loc până la vârsta de șase ani, după această
vârstă fiind mai greu să schimbăm anumite obișnuințe și deprinderi ale copilului.
Mic ghid de responsabilizare
Începând cu vârsta de trei ani, celui mic i se pot explica reguli simple care țin de cheltuirea și
economisirea banilor, iar pușculițele sunt un pas mic către un buget personal al copilului. Un moment potrivit
pentru a responsabiliza copilul în privința banilor este acela în care își dorește ceva anume.
O jucărie după care tânjește este un prilej bun pentru a se simți motivat să strângă singur bani pentru
a și-o achiziționa. În același timp, el învață că nu poate avea totul pe loc, ce înseamnă răbdarea și că anumite
lucruri implică un efort.
Părinții sunt cei care îl ajută în acest plan și îl încurajează. Desigur că tot ei sunt cei care îi vor da bani
pentru obiectul dorit, dar cu măsură și cu reguli. Copilul află că există o zi – de salariu, în care primește sume
mai mărișoare de la ambii părinți și, de asemenea, că și el poate face anumite lucruri ce pot fi recompensate
financiar.
Strângerea jucăriilor și aranjarea lor, păstrarea ordinii în propria cameră, așezarea hainelor pe scaun

161 | 394
sau în dulap sunt activități ce pot fi recompensate de către părinți. Este o metodă de a-l educa pe cel mic și a-l
responsabiliza treptat.
În felul acesta, el va învăța că, la rândul lui, are anumite sarcini în cadrul familiei, fiind motivat cu
ajutorul unor mici recompense, nu doar de ordin material.
Cei mici sunt foarte receptivi când le spunem povești, identificându-se mai ușor cu personajele acestora.
Fie că vorbim despre inventarea unora dacă imaginația ne ajută, fie despre adaptarea unor povești cunoscute în
scurte povestiri din care cel mic să primească informația pe care dorim să i-o transmitem, acestea sunt mereu
binevenite.
Din păcate, în cele mai populare basme nu se pune niciodată problema salariului, toate personajele
fiind prințese, regi, regine etc. De aceea, mici adaptări la realitatea modernă, nu strică niciodată.
Pentru ca cei mici să învețe valoarea banilor și pentru a aprecia ce înseamnă scump versus ieftin, este
bine să le prezentam treptat monedele și bancnotele.
Astfel, ei vor înțelege pentru început că monedele înseamnă mai ieftin, iar bancnotele mai scump. De
asemenea, odată ce au învățat cifrele, putem să citim prețurile cu ei și să îi ajutăm să înțeleagă ce este scump.
O întrebare cu care ne întâlnim destul de des este: „Mami, noi de ce nu suntem bogați?“
Cea mai corectă atitudine este aceea în care explicăm copilului ce înseamnă să fii bogat. Sunt copii care
au o casă mai mare sau jucării mai multe, dar în egală măsură copilul trebuie să învețe să valorizeze ceea ce
are și să considere bogăție faptul că nu îi lipsește nimic.
Foarte important și benefic este să îl educăm pe cel mic să îi ajute pe cei care au mai puțin decât el.
Astfel, putem strânge anumite jucării sau hăinuțe care nu îi mai vin, dar sunt în stare bună, pe care apoi să le
dăm împreună unor copii care provin din familii sărmane.
Copilul va învăța ce înseamnă să fii generos, iar bogăția nu se va raporta numai la cei care au resurse
financiare nelimitate, ci și la cei care sunt privați și de minimul necesar. Interesul financiar trebuie lămurit, dar
totodată este bine să subliniem și alte aspecte care sunt mai importante decât banii.
Banii sunt importanți, dar rostul și valoarea lor reală trebuie explicate copilului de când arată primele
semne de interes pentru acest aspect.
Fie in joacă, fie cu o poveste, fie prin mici responsabilizări, fiecare părinte va găsi cea mai potrivită
metodă de a lamuri și, implicit, de a educa propriul copil.

Bibliografie

• Educația financiară cu Eusebiu Burcaș și prietenii lui


• www.bnr.ro/Prezentari-si-interviuri--1332.aspx?fld_menu_name...

Educaţia financiară

Ec.Vladucu Dana
Colegiul National „Gib Mihaescu” Drăgăşani
Ec. Coman Mihaela
Liceul Tehnologic „Bratianu” Drăgăşani

Educaţia financiară este abilitatea de a înţelege cum funcţionează banii: cum cineva reuşeşte să îi
câştige, cum îi gestionează, cum îi investeşte şi cum îi foloseşte spre binele propriu sau al altora.
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) este o organizaţie internaţională care
a pornit un proiect interguvernamental în anul 2003 cu scopul de a facilita modurile de creştere ale educaţiei
financiare.
În România, educaţia financiară este sub nivelul celorlalte ţări participante la OCDE, precum Statele
Unite, Regatul Unit al Marii Britanii, Australia, dar şi Belgia, Austria, Germania, Franţa şi Italia, ţări dezvoltate
care beneficiază de proiectele lansate de către OCDE.

162 | 394
Educaţia financiară este necesară dezvoltării armonioase a oamenilor în societatea bazată pe capitalism
în care trăim. Deocamdată, unele instituţii din ţară oferă această disciplină cu caracter opţional şi conţinut
modular, care poate fi predat pe durata unui an de studiu sau a doi ani, la clasele a III-a şi/sau a IV-a.
O educaţie financiară corectă trebuie începută la vârsta la care o persoană are interacţiune directă cu
banii, precum bani de mâncare pentru prânz la şcoală sau bani pentru diverse cumpărături oferiţi de către
părinţi copilului, atunci când acesta este rugat să meargă la magazin. Un copil poate înţelege valoarea banilor
doar atunci când aceasta este explicată sau, şi mai bine, exemplificată, cum ar fi în cazul plăţilor lunare (chirie,
întreţinere, rată, etc.).
Un alt punct important al unei educaţii corecte în domeniul financiar o constă explicarea şi exemplificarea
importanţei economiilor în viaţa oamenilor, atât înstăriţi cât şi cu o posibilităţi financiare scăzute. Educaţia
financiară ar trebui să trateze aceste aspecte astfel încât să se înţeleagă uşor conceptele discutate. O bună
metodă este includerea copiilor în diversele discuţii legate de bani ale părinţilor, în special cele de care se
va lovi în viitorul apropiat sau mediu-îndepărtat. Conceptele de bază sunt: cum se câştigă banii, cum se
gestionează corect, cum se economisesc şi, mai târziu, cum se investesc inteligent, asigurând un trai bun şi
posibilitatea de a fi asigurată independenţa financiară.
Astfel, un copil poate învăţa ce înseamnă şi ce percepe câştigarea şi gestionarea banilor într-un mod
care să îi permită să se poată descurca mai uşor atunci când va pleca, spre exemplu, la facultate. Indiferent de
natura stării financiare a unei familii, discuţiile trebuie să aibă un ton calm şi să fie sincere.
În învăţământ, se recomandă parcurgerea întregii materii de educaţie financiară pentru a asigura o
înţelegere aprofundată a domeniului. Toţi oamenii folosesc bani şi acest lucru trebuie să ne îndemne să ne
perfecţionăm strategiile financiare. Un elev sau student trebuie să ştie ce poate să facă pentru a câştiga bani,
să ştie să îşi facă un buget lunar sau săptămânal şi să înţeleagă gradul de posibilitate al părinţilor în ceea ce
priveşte ajutorul financiar acordat. În plus, un elev sau student trebuie să se poată îngriji singur în cazul în
care părinţii nu îl mai pot ajuta, din orice motive. Astfel, conceptul de economisire a banilor pentru situaţii de
urgenţă este unul necesar pentru o dezvoltare armonioasă în cadrul educaţiei financiare.
Concluzionând, educaţia financiară este o lecţie importantă de viaţă care trebuie predată atât acasă,
în familie, cât şi în cadrul şcolii/liceului pe care elevul îl urmează. Literatura de specialitate propune discuţii
ample în familie cu privire la acest subiect.

Educație financiară

Profesor Rogobete Alina


Şcoala Gimnazială „Tudor Vladimirecu”, Drăgăşani

Educația financiară are la bază dezvoltatea capacității de a înțelege cum funcționează banii în lume:
cum cineva reușește să-i câștige, cum acea persoană îi gestionează, cum îi investește (se transformă în mai
mult) sau cum o persoanp poate dona bani pentru a-i ajuta pe alții. Mai precis, se referă la setul de competențe
și cunoștințe care permite unei persoane să ia decizii eficiente și bazate pe informații, în privința resurselor
financiare.
Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCED) a început un proiect inter-
guvernamental în anul 2003, cu scopul de a oferi modalități de îmbunătățire a standardelelor de educație și
de alfabetizare financiară prin dezvoltarea unor principii comune de alfabetizare financiară. În martie 2008,
OCDE a lansat International Gateway for Fianancial Education, un amplu proiect privind educația financiară,
care are drept scop de a servi ca un centru de schimb de informații pentru educație financiară, și cercetare
din întreaga lume. A-i ajuta pe oameni să înțeleagă problemele financiare este foarte important deoarece
generațiile mai tinere, cel mai probabil, se vor confrunta cu produse și servicii financiare din ce în ce în ce mai
complexe. În multe țări, tinerii între 15 și 18 ani se confruntă cu una dintre deciziile lor financiare cele mai
importante: dacă să investească în învățământul superior sau nu.

163 | 394
Populatia trebuie sa cunoasca notiuni economico-financiare pentru a face fata complexitatii produselor
financiare, a afirmat guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, aratand ca cele mai recente analize ale Comisiei
Europene subliniaza rolul pe care nivelul redus al cunostintelor l-a avut in criza globala. Acesta a mai precizat,
referitor la educatia financiara a copiilor, ca este important ca acestia sa pretuiasca banii, dar si sa-i cheltuiasa
si sa-i investeasca. “Nimic atractiv, dinamic… copiii trebuie sa fie implicati activ in activitati practice si sa
contribuie cu solutii la problemele expuse. “
Alfabetizarea financiara trebuie inceputa inca din gradinita. Nenumarate studii au demonstrat faptul ca
principalul motiv pentru care oamenii se lupta cu dificultatile financiare este acela ca au trecut prin sistemul
de invatamant prescolar fara sa invete mai nimic concret despre bani. Cu cat educatia financiara incepe de la
o varsta mai frageda, cu atat rezultatele vor fi mai vizibile pe termen lung. Copiii trebuie sa inteleaga ideea de
limita (de pilda, distinctia dintre ceea ce isi doresc si ceea ce este posibil), ideea de amanare (nu tot ce este
posibil este posibil imediat, sunt dorinte a caror realizare necesita suportarea unui anume grad de frustrare) sau
cea de valoare (legata in primul rand de efortul necesar pentru a obtine satisfacerea unei dorinte).
În România, educaţia financiară este extrem de scăzută, nu doar la copii, ci şi la adulţi, ceea ce s-a
văzut inclusiv în recenta criză a francului, a declarat Georgescu Goloşoiu, expert BNR, autoarea unor manuale
de educaţie financiară pentru clasa a treia şi a patra. Oamenii nu ştiu ce e aceea dobândă la un depozit, nu ştiu
că e 3% pe an, nu pe lună. Oamenii nu ştiu să calculeze DAE la un credit, nu citesc tot e scrie în contracte.
Toată lumea trebuie să aibă nişte noţiuni financiare generale.
Educaţia financiară a fost introdusă în rândul cursurilor opţionale, la clasa a treia sau a patra. În anul
şcolar 2014-2015 la cursuri participă 46.000 de copii din 41 de judeţe şi Bucureşti, respectiv 11% din totalul
elevilor de clasa a treia şi a patra. Copiii învaţă cum să devină mai chibzuiţi, să nu pună accent pe consum,
pe cheltuieli, să ştie să economisească. De exemplu, învaţă cum să strângă bani cu care să cumpere materiale
şi să modeleze obiecte la care să stabilească un preţ şi să le vândă. Atât învățătorii, cât și părinții și copiii au
doar cuvinte de laudă pentru acest opțional, deoarece sunt abordate teme de actualitate, pe înțelesul elevilor;
subiectele sunt atractive, practice și îi vor responsabiliza în gestionarea banilor atunci când vor fi adulți.
“La un test făcut în rândul copiilor preșcolari, aceștia au răspuns că banii sunt fabricați de zâne și
personaje din desene animate. Problema este că și părinții lor au crezut același lucru, când au cerut credite doar
cu buletinul “- a spus Valentin Lazea, economistul Șef al Băncii Naționale a României, în cadrul conferinței
organizate de BNR cu tema “Educația financiară - o investiție pentru viitor”. “Chiar ar trebui să ne gândim
ca, orice persoană care vine la bancă să ceară un credit, să răspundă mai întâi la un chestionar, care să conțină
un set de întrebări de bază referitoare la dobândă, comisioane, curs de schimb, risc valutar, etc. Dacă nu ști să
răspunzi este ca și cum ai conduce pe șoselele țării o mașină, fără permis de conducere - te pui în pericol și pe
tine și pe cei din jur”.
Visa Europe, împreună cu băncile membre din România şi cu sprijinul Ministerului Educației Naționale,
Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare și Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, a
extins programul naţional de educaţie financiară BaniIQ, lansat în 2012, ca urmare a succesului înregistrat în
prima ediţie. Acesta a depăşit aşteptările iniţiale şi a ajutat 55.000 de persoane să obţină informaţiile necesare
pentru a-şi administra mai bine finanţele personale. Programul se adresează atât tinerilor cât si adulţilor.
Cursurile din cadrul programului BaniIQ includ noţiuni teoretice esentiale si studii de caz despre planificarea
financiară, organizarea bugetului personal, modalităţi de utilizare a serviciilor financiare pe internet,
economisire, investitii si multe altele.
“Romania, in opinia mea, are nevoie de perseverenţa, care este o calitate nu foarte frecventă pe malurile
Dâmbovitei, de consolidare, de întelegere a ceea ce înseamna de exemplu un ciclu economic ăi faptul că este
inerent oricărei economii de piaţă” - Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale Române.

Bibliografie

• Gary S. BECKER, Comportamentul uman “О abordare economică”, Editura All,Bucureşti, 1994


• Module online axate pe diferite subiecte: Educaţia consumatorului, Iniţiere în domeniul financiar,
Consumul sustenabil, Drepturile consumatorului, Servicii, Securitatea produselor, Servicii
financiare, disponibile la adresa: www.dolceta.eu.

164 | 394
Educație financiară

Secretar Purcarescu Marina


Scoala Gimnaziala ,,Anton Pann” Râmnicu Vâlcea

Educația financiară are la bază dezvoltatea capacității de a înțelege cum funcționează banii în lume:
cum cineva reușește să-i câștige, cum acea persoană îi gestionează, cum îi investește (se transformă în mai
mult) sau cum o persoanp poate dona bani pentru a-i ajuta pe alții. Mai precis, se referă la setul de competențe
și cunoștințe care permite unei persoane să ia decizii eficiente și bazate pe informații, în privința resurselor
financiare.
Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCED) a început un proiect inter-
guvernamental în anul 2003, cu scopul de a oferi modalități de îmbunătățire a standardelelor de educație și
de alfabetizare financiară prin dezvoltarea unor principii comune de alfabetizare financiară. În martie 2008,
OCDE a lansat International Gateway for Fianancial Education, un amplu proiect privind educația financiară,
care are drept scop de a servi ca un centru de schimb de informații pentru educație financiară, și cercetare din
întreaga lume.
A-i ajuta pe oameni să înțeleagă problemele financiare este foarte important deoarece generațiile mai
tinere, cel mai probabil, se vor confrunta cu produse și servicii financiare din ce în ce în ce mai complexe. În
multe țări, tinerii între 15 și 18 ani se confruntă cu una dintre deciziile lor financiare cele mai importante: dacă
să investească în învățământul superior sau nu.
Populatia trebuie sa cunoasca notiuni economico-financiare pentru a face fata complexitatii produselor
financiare, a afirmat guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, aratand ca cele mai recente analize ale Comisiei
Europene subliniaza rolul pe care nivelul redus al cunostintelor l-a avut in criza globala. Acesta a mai precizat,
referitor la educatia financiara a copiilor, ca este important ca acestia sa pretuiasca banii, dar si sa-i cheltuiasa
si sa-i investeasca. “Nimic atractiv, dinamic… copiii trebuie sa fie implicati activ in activitati practice si sa
contribuie cu solutii la problemele expuse. “
Alfabetizarea financiara trebuie inceputa inca din gradinita. Nenumarate studii au demonstrat faptul ca
principalul motiv pentru care oamenii se lupta cu dificultatile financiare este acela ca au trecut prin sistemul
de invatamant prescolar fara sa invete mai nimic concret despre bani. Cu cat educatia financiara incepe de la
o varsta mai frageda, cu atat rezultatele vor fi mai vizibile pe termen lung. Copiii trebuie sa inteleaga ideea de
limita (de pilda, distinctia dintre ceea ce isi doresc si ceea ce este posibil), ideea de amanare (nu tot ce este
posibil este posibil imediat, sunt dorinte a caror realizare necesita suportarea unui anume grad de frustrare) sau
cea de valoare (legata in primul rand de efortul necesar pentru a obtine satisfacerea unei dorinte).
În România, educaţia financiară este extrem de scăzută, nu doar la copii, ci şi la adulţi, ceea ce s-a
văzut inclusiv în recenta criză a francului, a declarat Georgescu Goloşoiu, expert BNR, autoarea unor manuale
de educaţie financiară pentru clasa a treia şi a patra. Oamenii nu ştiu ce e aceea dobândă la un depozit, nu ştiu
că e 3% pe an, nu pe lună. Oamenii nu ştiu să calculeze DAE la un credit, nu citesc tot e scrie în contracte.
Toată lumea trebuie să aibă nişte noţiuni financiare generale.
Educaţia financiară a fost introdusă în rândul cursurilor opţionale, la clasa a treia sau a patra. În anul
şcolar 2014-2015 la cursuri participă 46.000 de copii din 41 de judeţe şi Bucureşti, respectiv 11% din totalul
elevilor de clasa a treia şi a patra. Copiii învaţă cum să devină mai chibzuiţi, să nu pună accent pe consum,
pe cheltuieli, să ştie să economisească. De exemplu, învaţă cum să strângă bani cu care să cumpere materiale
şi să modeleze obiecte la care să stabilească un preţ şi să le vândă. Atât învățătorii, cât și părinții și copiii au
doar cuvinte de laudă pentru acest opțional, deoarece sunt abordate teme de actualitate, pe înțelesul elevilor;
subiectele sunt atractive, practice și îi vor responsabiliza în gestionarea banilor atunci când vor fi adulți.
“La un test făcut în rândul copiilor preșcolari, aceștia au răspuns că banii sunt fabricați de zâne
și personaje din desene animate. Problema este că și părinții lor au crezut același lucru, când au cerut
credite doar cu buletinul “- a spus Valentin Lazea, economistul Șef al Băncii Naționale a României, în cadrul
conferinței organizate de BNR cu tema “Educația financiară - o investiție pentru viitor”. «Chiar ar trebui să
ne gândim ca, orice persoană care vine la bancă să ceară un credit, să răspundă mai întâi la un chestionar,

165 | 394
care să conțină un set de întrebări de bază referitoare la dobândă, comisioane, curs de schimb, risc valutar,
etc. Dacă nu știi să răspunzi este ca și cum ai conduce pe șoselele țării o mașină, fără permis de conducere - te
pui în pericol și pe tine și pe cei din jur».
Visa Europe, împreună cu băncile membre din România şi cu sprijinul Ministerului Educației Naționale,
Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare și Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, a
extins programul naţional de educaţie financiară BaniIQ, lansat în 2012, ca urmare a succesului înregistrat în
prima ediţie. Acesta a depăşit aşteptările iniţiale şi a ajutat 55.000 de persoane să obţină informaţiile necesare
pentru a-şi administra mai bine finanţele personale. Programul se adreseaza atat tinerilor cat si adultilor.
Cursurile din cadrul programului BaniIQ includ notiuni teoretice esentiale si studii de caz despre planificarea
financiara, organizarea bugetului personal, modalitati de utilizare a serviciilor financiare pe internet,
economisire, investitii si multe altele.

Educaţia financiară ,o perspectivă europeană

Prof. Stan Oana-Elena


Şcoala Gimnazială Nr.13 Râmnicu Vâlcea

“Cultura financiar-bancară începe de la vârsta fragedă. Dacă nu înveţi copilul despre valoarea
banului şi despre funcţiile banului într-o manieră care să îi intre în sânge, vei suferi când vei încerca să
promovezi de la nivelul instituţiei noastre o politică monetaăa uneori greu de înteles şi pentru specialisti”,
a spus Mugur Isărescu.

Copiii sunt viitorii consumatori de servicii şi produse bancare, dar şi viitorii manageri şi antreprenori,
de aceea ei trebuie să fie informaţi.
Proiectul de introducere a educaţiei financiare încă din şcoala primară este o iniţiativă a Ligiei
Georgescu-Goloşoiu, consilier în Direcţia Patrimoniu şi Investiţii din cadrul Băncii Naţionale a României.
Banii pe înţelesul tuturor înseamnă să înveţi de mic ce sunt, la ce folosesc, cât de importanţi sunt,
cât de greu se obţin şi cu câtă grijă trebuie să se cheltuiască banii.
Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în vederea
formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară.
 Dezvoltarea competenţelor cheie, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructive
educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor specifice, accentuarea caracterului
practicaplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre
care: utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe:
- construcţia progresivă a cunoştinţelor, exersarea şi consolidarea abilităţilor elevilor;
- cultivarea exigenţei şi autoexigenţei elevului;
- abordări flexibile şi parcursuri didactice diferenţiate;
- abordări inter şi transdisciplinare;
 utilizarea unor metode active (de exemplu: simularea, învăţarea problematizată, învăţarea prin
cooperare, studiul de caz, învăţarea prin descoperire, jocul de roluri bazat pe empatie, analiza de
text,metode de gândire critică, realizarea de portofolii, lucrul pe calculator/internet/în grupuri de
lucru virtuale), care pot contribui la:
- crearea acelui cadru educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă;
- înţelegerea modului în care conceptele specifice Educaţiei financiare se pot aplica în viaţa de fiecare

166 | 394
zi;
- exersarea lucrului în echipă, a îndeplinirii