Cuprins

1. Condiționarea și păstrarea semintelor

1.1 Recepţionarea şi circulaţia seminţelor
1.2 Spaţii pentru depozitarea seminţelor
1.3 Inmagazinarea, controlul si intretinerea semintelor in timpul pastrarii
1.4 Tratarea seminţelor înainte de semănat
2. Boli mai importante ale fructelor samburoase
2.1 Ciuruirea bacteriană a frunzelor de sâmburoase (Xanthomonas campestris pv.
Pruni)
2.2 Ulceraţia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor de sâmburoase (Pseudomonas
syringae pv. mors – prunorum)
2.3 Monilioza (Monilinia laxa)
2.4 Ciuruirea frunzelor şi pătarea fructelor de cais (Coryneum beijerinckii)
2.5 Făinarea piersicului şi migdalului (Sphaerotheca pannosa)
3. Daunatorii fructelor samburoase
3.1 Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella).
3.2 Molia orientala a fructelor (Cydia molesta).
3.3 Gargarita fructelor (Rhynchites Bacchus).
3.4 Musca sau viermele cireşelor ( Rhagoletis cerasi )
3.5 Viespea neagra a prunelor (Hoplocampa minuta)
4. Masuri de prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor fructelor samburoase
dupa recoltare
5. Bibliografie

1
 CONDIȚIONAREA ȘI PĂSTRAREA SAMBUROASELOR

Începând, cu evul mediu şi, mai ales, o dată cu dezvoltarea industriei şi comerţului, s-a
pus problema stocurilor mari de cereale; pentru care s-au construit magazii, la început din
lemn, apoi din cărămidă, iar în ultima vreme din beton armat.

La noi în ţară, primele silozuri s-au construit la Galaţi şi Brăila (1891), iar mai târziu
la Constanţa (1909). Reţeaua de silozuri s-a mărit în perioada anilor 1939 – 1942, prin
construcţiile executate în Câmpia Dunării şi s-a extins în toată ţara în intervalul ce s-a scurs.

Condiţionarea reprezintă totalitatea lucrărilor de curăţire, uscare, sortare etc. prin care
seminţele recoltate sunt aduse în limitele standardelor de stat, în vederea unei bune păstrări.

Curăţirea seminţelor urmăreşte înlăturarea corpurilor străine, în vederea realizării

purităţii tehnice prevăzute în standardele de stat. Prin operaţiunile de curăţire se realizează şi
reducerea umidităţii cu 1 – 2%, a volumului şi greutăţii produselor care urmează a fi
transportate şi se reduce spaţiul necesar depozitării.

Noţiunea de “sămânţă pură” diferă în funcţie de destinaţia seminţelor: semănat,

industrializare, furajare, consum uman etc.

RECEPŢIONAREA ŞI CIRCULAŢIA SAMBUROASELOR

Pentru recepţionarea seminţelor de la producători, în bazele de recepţie se fac

următoarele pregătiri: - întocmirea planului de recepţie; - asigurarea şi pregătirea spaţiilor
pentru depozitare; - pregătirea utilajelor pentru receptionare şi depozitare; - organizarea
laboratorului pentru efectuarea analizelor; - elaborarea planului de compartimentare a
produselor pe calităţi, - instruirea întregului personal şi asigurarea cu materiale.
Recepţionarea produselor se execută de către laboratorul bazei în prezenţa
producătorului, primul procedând la extragerea probelor primare (prin sondaj) din mijlocul de
transport.

Asupra probelor se fac următoarele determinări, la toate produsele: examen

organoleptic; puritatea fizică; umiditatea şi starea fitosanitară.

Pe lângă aceste determinări, se mai determină:

2
 - masa hectolitrică (la grâu, secară, orz, orzoaică, ovăz, orez şi floarea-soarelui);

- boabele îmbrăcate în palee (%) la grâu;

- uniformitatea (orz şi orzoaică);

- procentul de boabe galbene (orez);

- boabele atacate de ploşniţe şi sticlozitatea (grâu).

După efectuarea analizelor şi stabilirea încadrării produselor în normele tehnice de

recepţionare, se întocmesc documentele de calitate, iar mijloacele de transport sunt dirijate la
cântare.

SPAŢII PENTRU DEPOZITAREA SAMBUROASELOR

Platformele acoperite. Sunt şoproane în care produsele sunt depozitate pentru

perioade scurte de timp, până la condiţionarea şi depozitarea în magazii şi silozuri.

Pătulele. Sunt construcţii destinate porumbului sub formă de ştiuleţi. Acestea pot fi:
metalice, cu diametrul de 5 m, înalte de 8 - 10 m, prevăzute cu coş de ventilare centrală de
0,60 m; din prefabricate de beton armat, înalte de 1,80 m şi late de 4,5 m; pătule din lemn,
tipul dublu, cu compartimente late de 1 - 1,70 m şi de 4 m înălţime; pătule obişnuite, cu lăţimi
de 1,5 - 2 m şi înalte de 3 - 4 m, construite din şipci din lemn sau plasă de sârmă. Toate
tipurile de pătule sunt ridicate faţă de pământ, cu excepţia celor provizorii.

Magaziile. Sunt construcţii cu capacităţi diferite (1.500 – 17.000 t), dotate cu utilaje
pentru curăţirea şi manipularea seminţelor şi cu canale de aerare activă. Depozitarea
seminţelor în magazii se poate face în vrac sau în saci.

Silozurile. Sunt construcţii de mare capacitate (25 - 60 mii tone), care prezintă faţă de
magazii următoarele avantaje: folosirea raţională a suprafeţei construite şi a volumului
respectiv; permit un înalt grad de mecanizare, cu comanda centrală, automatizată; viteză de
încărcare şi descărcare mare; combaterea uşoară a dăunătorilor; climatizare optimă; izolarea
bună a produselor faţă de mediul extern; executarea uşoară a lucrărilor de condiţionare şi
sortare.

3
 Avantajele constructive şi economice se realizează atunci când înălţimea celulelor este
de 5 - 10 ori mai mare decât diametrul sau latura celulelor, în cazul silozurilor cu celule
poligonale (L. V. THIERER şi colab., 1971).

Silozurile cuprind următoarele componente mari:

- fundaţiile pe care se reazemă întreaga construcţie;

- subsolul silozului unde sunt montate instalaţiile de golire a celulelor şi de transport a

produselor ce se livrează;

- bateriile de celule, prevăzute la partea inferioară cu pâlnii de golire iar la partea

superioară cu planşeul pe care sunt instalate utilajele de umplere;

- galeria superioară - construcţia ce închide instalaţiile de umplere;

- turnul silozului (sau casa maşinilor), cu elevatoare, maşini de curăţire şi instalaţii de

predare a produselor;

- staţii de primire - predare a vagoanelor de cale ferată, a autovehiculelor încărcate;

- instalaţii de uscare, ce pot fi montate în turnul silozului sau lângă bateriile de celule,
la exterior;

- instalaţii de desprăfuire a utilajelor şi a spaţiilor de lucru;

- instalaţii de gazare a produselor infestate.

ÎNMAGAZINAREA, CONTROLUL ŞI ÎNTREŢINEREA

SAMBUROASELOR ÎN TIMPUL PĂSTRĂRII

Pregătirea spaţiilor pentru depozitare trebuie să constituie o preocupare deosebită

pentru prevenirea pierderilor de produse. Pregătirea cuprinde măsuri de ordin general şi
măsuri speciale.

Măsuri de ordin general. Reparaţiile Ia clădiri, pentru a preveni pătrunderea apei şi a

dăunătorilor. De asemenea, se verifică instalaţiile şi utilajele care deservesc spaţiile de
depozitare.

Curăţenia. Curăţirea prafului, evacuarea resturilor de seminţe care pot duce la

înmulţirea dăunătorilor, verificarea duşumelelor, răzuirea pereţilor şi a tavanului. La silozuri

4
se curăţă groapa elevatorului de resturi de seminţe, capetele transportoarelor, tuburile de
scurgere, cicloanele etc., se asigură curăţirea terenului din jurul magaziilor şi a silozului.

Măsurile speciale. Constau în dezinfectarea, dezinsectizarea şi deratizarea spaţiilor de

depozitare.

Dezinfectarea magaziilor se face prin văruirea pereţilor, adăugându-se în clorura de

var 3 – 7% sulfat de cupru (pentru combaterea mucegaiurilor), spălarea duşumelelor cu
soluţie de sodă (15 kg sodă Ia 85 l apă).

TRATAREA SAMBUROASELOR ÎNAINTE DE SEMĂNAT

Tratamentele care se aplică seminţelor înainte de semănat pot fi grupate în: obligatorii,
specifice şi facultative.

Tratamentele obligatorii. Sunt cele tare urmăresc: combaterea bolilor care se

transmit prin sămânţă; protejarea seminţelor şi a germenilor împotriva unor ciuperci existente
în sol şi care pot provoca apariţia unor boli sau putrezirea seminţelor în timpul încolţirii;
combaterea unor dăunători care atacă sămânţa în cursul germinării sau tinerele plante.

Tratamentele specifice. Sunt cele care se aplică numai la anumite grupe de seminţe,
cum sunt: tratamentele cu preparate bacteriene la leguminoase; mărirea gradului de
monogermie la glomerulele soiurilor plurigerme de sfeclă; îmbunătăţirea indicelui de curgere
prin îndepărtarea diferitelor formaţiuni tegumentare (lintersul de pe seminţele de bumbac,
perişorii de pe seminţele de morcov etc.), mărirea permeabilităţii tegumentului prin scarificare
la lupin, sulfină etc.

Tratamente facultative: îmbunătăţirea facultăţii germinative prin tratament termic

sau aerotermic; tratarea seminţelor cu microelemente, biostimulatori de creştere, iradiere,
unde electromagnetice, vernalizarea seminţelor.

Tratamentele la seminţe sunt specifice fiecărei culturi şi vor fi prezentate, în detaliu, în

cadrul tehnologiilor de cultivare.

5
 BOLILE FRUCTELOR SAMBUROASE

Ciuruirea bacteriană a frunzelor de sâmburoase (Xanthomonas campestris pv. pruni

(Smith) Dye)
Boala prezintă importanţă economică, deoarece determină căderea frunzelor, ulceraţia
( crăparea) ramurilor şi depreciază recolta cantitativ şi calitativ (fig. 39).

Atacul se manifestă pe toate organele aeriene. La frunze se observă pete brun –

roşietice (de 2 mm) înconjurate de un halo îngust; ţesuturile se necrozează şi cad, iar frunzele
apar ciuruite. Când petele apar şi pe peţioluri, frunzele cad. Pe un singur fruct s-au găsit 200
de pete. Lăstarii au leziuni alungite sau inelare, întrerupându-se circulaţia sevei; leziunile apar
de obicei în jurul mugurilor şi sunt însoţite de un exudat gălbui. Pe ramuri şi tulpi.
Sursa de inocul primar o reprezintă ulceraţiile de pe lăstari şi ramuri; din acestea,
bacteriile sunt răspândite de ploi şi insecte. Infecţia se face prin deschiderile naturale (stomate
la frunze şi fructe, lenticele la lăstari şi ramuri, cicatrice peţiolare de la căderea frunzelor) şi
răni. Bacteria infectează în natură prunul, caisul, cireşul, corcoduşul şi migdalul. Epidemia se
produce în lunile mai – iunie, când se realizează condiţii optime de temperatură (19-200C) şi
umiditate relativă ridicată (70 -90%).

Fig.1 Ciuruirea bacteriana

6
 Ulceraţia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor de sâmburoase (Pseudomonas syringae pv.
mors – prunorum (Wornald) Joung, Dye et Wilkie)

Frunzele infectate au pete mici, brune, cu aureolă galben – verzuie. La marginea

aureolei apare un strat de abscizie, care separă ţesutul infectat de cel sănătos şi totodată îl
împinge în afară, odată cu bacteriile şi frunzele rămân ciuruite (abscizia: structură histologică
de rezistenţă postinfecţională).

Uneori pe frunze apar pete mici, rugoase. Mugurii puternic infectaţi nu se mai desfac,
cei afectaţi mai puţin, se umflă şi apoi vestejesc, iar ramurile pe care se află pier în cursul
verii. Principala sursă de inocul este flora patogenă epifită a coroanei, în care bacteriile se
găsesc ca rezidenţi în muguri şi mai rar în ulceraţiile ramurilor; nu este exclusă iernarea
bacteriei în frunzele căzute sau în buruieni. Aceşti rezidenţi sunt mobilizaţi de ploi şi
infectează mugurii florali, lăstarii, frunzele şi fructele tinere prin stomate.

Pentru ţara noastră este caracteristică patogeneza foliară (de vară) iar cea de ulceraţie
(de iarnă) este foarte sporadică.

Sunt infectate puternic plantaţiile cu vârsta de până la 10 ani şi pepinierele unde

simptomul tipic este îngălbenirea frunzelor, piticirea lăstarilor şi vestejirea frunzelor în timpul
verii. Bacteria infectează prunul şi cireşul.

Dacă timp de 7 – 10 zile temperatura medie este de 150C, umiditatea depăşeşte 75%,
nebulozitatea este crescută şi sunt precipitaţii abundente, atunci boala ia caracter de epidemie.

Fig. 2 Atac de Pseudomonas syringae pe frunza

7
 Monilioza (Monilinia laxa (Aderh. et Ruhl.) Honey)

Boala se manifestă cu precădere pe lăstarii cu flori sau frunze, dar şi cu fructe

începând cu faza de pârgă. Lăstarii cu flori sau cu frunze şi fructe tinere sunt ofiliţi (aspect de
opărit) în mod asemănător cu acţiunea unui îngheţ târziu de primăvară.

Fructele atacate prezintă un putregai brun cu multe broboane sau sporodochii, de

culoare cenuşiu – gălbuie (miceliu cu conidiofori şi conidii), risipite neuniform. Dacă rămân
în pom (prin lichidul zaharat rămân prinse de ramuri) fructele se mumifică.

Permanentizarea bolii este asigurată de stroma miceliană din fructe şi scoarţa

lăstarilor, cât şi de conidii. Primăvara, miceliul creşte şi formează sporodochii; conidiile nou
formate, cât şi cele iernate sunt duse de vânt, ploi, insecte, pe flori unde se infectează
stigmatele şi apoi miceliul parcurge stilul, ajunge în ovar şi provoacă ofilirea (prin pedunculul
fructelor miceliul trece în scoarţa lăstarilor şi frunze). Pe timp de ploaie, organele infectate se
acoperă cu conidii (aspect de mucegai albicios), care reproduc infecţia de pe fructele rănite de
insecte, grindină, etc.

În unii ani, pe fructele mumifiate, se formează apotecii cu asce şi ascospori care

produc infecţiile primare, concomitent cu conidiile.

Epidemia de monilioză florală este favorizată de vremea rece şi ploioasă iar cea a
fructelor de ploile cu grindină şi înţepăturile insectelor.

Fig.3 Atac de Monilinia laxa pe fructe

8
 Făinarea piersicului şi migdalului (Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lév.)

Mugurii, florile, frunzele pe ambele feţe, lăstarii tineri erbacei şi fructele prezintă pete
albicioase cu consistenţă pâsloasă (miceliul ciupercii)la început şi apoi prăfoasă (conidiile
ciupercii).

Datorită atacului, mugurii nu se mai deschid, florile sunt brunificate, frunzele se

răsucesc şi cad, lăstarii se usucă, iar fructele în dreptul petelor se brunifică şi crapă. În pâsla
miceliană a organelor se observă puncte negre – peritecii.

Iernarea se face sub formă de miceliu, în muguri sau prin peritecii. În primăvară,
infecţiile primare sunt realizate de ascospori şi conidii generate de miceliul care a iernat, iar în
cursul perioadei de vegetaţie, infecţiile secundare sunt produse de conidii. Prin proces sexual
(anteridie + ascogon) se formează periteciile, spre sfârşitul verii şi toamna.

Fig.4 Atac pe fruct

Ciuruirea frunzelor de sâmburoase

(Coryneum beijerinckii) Oudem.)

Frunzele prezintă pete circulare, brune cu o margine de suber roşietică; în dreptul

acestor pete ţesuturile sunt necrozate şi desprinse de vânt (ciuruire).

Fructele atacate au pete mici de culoare brun – roşietică, sunt deformate şi cad înainte
de maturare. La soiurile sensibile sunt atacaţi lăstarii, care au scoarţa crăpată sau ulcerată şi cu
scurgeri de gome pline de conidiile ciupercii.

Ciuperca rezistă prin miceliu în scoarţa ramurilor, în muguri, cât şi prin conidii în
gomele ulcerelor. Primăvara, miceliul devine activ (mugurii sunt arşi) şi formează conidii,

9
care produc infecţii repetate în cursul perioadei de vegetaţie, pe timp de ploaie şi rouă
abundentă, la temperaturi de până la 340C.

De fapt, conidiile sunt prezente în atmosfera plantaţiilor aproape în tot timpul anului,
exceptând iarna cu temperaturi scăzute şi perioadele de secetă ale verii. Cum s-a trecut de 20C
şi există umiditate, se declanşează patogeneza

Fig. 5 Atac pe fructe

Fig. 6 Atac pe frunze

10
 DAUNATORII POMILOR SAMBUROSI

Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella).

Aceasta specie ataca si caisul. Dezvolta trei generatii pe an si ierneaza ca larva sub
scoarta exfoliata a ramurilor. Primavara, acestea parasesc adapostul din timpul iernii si ataca
mugurii. In lastarii tineri, larvele rod orificii de patrundere. Femelele noi aparute depun ponta
pe mugurii, iar larvele vor patrunde in fructele soiurilor timpurii. Larvele generatiilor
urmatoare patrund in fructele aflate in faza de coacere, unde sapa galerii adanci.

Fig. 7 Atac pe fructe

Molia orientala a fructelor (Cydia molesta).

Are 3-4 generatii pe an si ierneaza ca larva intr-un cocon matasos in crapaturile
scoartei. Aceasta molie ataca lastarii, frunzele si fructele pomilor fructiferi, dar cele mai mari
pagube le produc fructelor. Larvele primelor generatii acata lastarii si se hranesc cu interiorul
acestora, producand pagube mari livezilor nou infiintate si pepinierelor. Larvele generatiilor
11
III si IV produc pagube importante fructelor. Acestea patrund in fruct prin zona coditei sau in
zona “varfului” si rod galerii neregulate in jurul samburelui. Caisele stagneaza din crestere,
putrezesc si cad. Zborul masiv al adultilor se inregistreaza, in condiile din Romania, in
urmatoarele perioade: 20-30 mai, 10-20 iunie, 20-30 iulie si 1-10 septembrie.
Metode de combatere:
taierea si distrugerea fructelor si lastarilor atacati;
utilizarea capcanelor atractante;

Fig. 8 Cydia molesta

Gargarita fructelor (Rhynchites Bacchus).

Adultii se hranesc cu mugurii florali, frunzele si fructele. Este o specie polifaga ce
ataca speciile de pomi fructiferi. Femelele depun ouale in fructele abia formate. Larvele se
dezvolta in fructe, unde consuma pulpa si samburii. Acest daunator se poate dezvolta doar in
prezenta moniliozei.

12
Metode de combatere:
mobilizarea solului din livada in toamna;
adunarea fructelor mumificate;

Fig. 9 Adult de Rhynchites Bacchus

Musca sau viermele cireşelor ( Rhagoletis cerasi )

Aspect 4-5 mm lungime; corpul este de culoare neagră, având o platoşă pe spate, care
este galbenă şi trapezoidală; în zona dorsală a toracelui este inserată o pereche de aripi bine
definite, care sunt transparente şi care prezintă mai multe dungi groase şi negre; aripile
posterioare au rol numai în echilibrarea zborului, deoarece s-au modificat de-a lungul
timpului; pe cap sunt poziţionaţi ochii compuşi (ochi cu faţete), care sunt verzi; larvele
(viermi) au aproximativ 6 mm lungime şi au o culoare albicioasă. Din cauza larvelor (viermi)
care se hrănesc cu pulpa cireşelor, acestea devin maronii, moi şi încep să intre în putrefacţie.
Sâmburii fructelor afectate pot fi scoşi sau împinşi cu uşurinţă în afară, deoarece pulpa
fructului este deteriorată în jurul lor. In cazul unei invazii masive, în special în perioadele mai
calde, poate fi afectată întreaga cultură de cireşe.

13
 Fig. 10 Adult de Rhagoletis cerasi

Viespea neagra a prunelor- Hoplocampa minuta

Adultul are corpul de 4-5 mm lungime, de culoare neagra, lucioasa. Larva este o
omida falsa, care la completa dezvoltare are 6-10 mm lungime, de culoare alba-palida, cu
capul brun. Larvele prin strivire, se recunosc usor dupa mirosul caracteristic de benzaldehida
(miros de plosnita). Pupa este alb-galbuie, invelita intr-un cocon matasos, impregnat cu
particule de pamant.
Viespea neagra a fructelor este specie monofaga, ataca numai prunul. Larvele aparute
patrund in fructele abia formate si rod samburii cruzi. O data cu intarirea samburelui, larvele
rod galerii in pulpa fructului, galerii care sunt pline de resturi de hrana si excremente. Fructele
atacate cad.

Fig. 11 Pagube produse de Viespea neagra

14
 MASURI DE PREVENIRE SI COMBATERE A BOLILOR SI DAUNATORILOR
FRUCTELOR SAMBUROASE DUPA RECOLTARE

Fructele samburoase sunt sensibile la pastrare deoarece prezinta o intensitate

metabolica mare, pierzandu-si relativ usor insusirile calitative.

Masurile de protectie necesare pt pastrare temporara a acestor produse constau in:

recoltarea frctelor la momentul optim caracteristic fiecarei specii si cu mare atentie pt a se
evita realizarea unor vatamri care pot accelera ritmul de degradare a produsului; realizarea
unui preraciri a frctelor inaninte de pastrare, in vederea eliminarii caldurii acumultate in ele;
inaninte de introducerea in depozite se va face o sortare, eliminandu-se frctele lovite, ranite,
patate sau inmuiate; curatirea, dezinfectarea si dezinsectizarea spatiilor de pastrare;
mentinerea factorilor climatici din depozit la valori de -0,5C – 0C si umiditate relativa de
90%; realizarea unui control periodic pe timpul depozitarii pt depistarea si anihilarea unui
eventual factor de infectie.

Piersicile si caisile se vor recolta cu 2-4 zile inainte de maturitatea de consum, pe timp
uscat, manual prin racire si desprindere de pe ramura de rod, sau mecanic, prin scuturare sau
vibrare, pt piersicile pavi folosite in industria alimentara.

Ciresele si visinele pt consum in stare proaspata se vor recolta manual cand fructele
au ajuns la maturitatea deplina. La aceste fructe maturarea nu continua si dupa recoltare,
avand o rezistenta slaba la transport si manipulari.

Recoltarea prunelor se va face la momentul optim, in functie de scopul valorificarii,

astefel: pt consum in stare proaspata imediat ce au ajuns la maturitatea deplina, manual si pe
timp racoros; pt pastrare vor fi recoltate cu 4-5 zile inanite de atingerea maturitatii deplina.

Pt a evita pe cat posibil patrunderea in depozite a fructelor insfestate sau depreciate de

mustele specifice acestor fructe samburoase, este necesara aplicarea in timpul vegetatiei a 2
tratamente, dupa stabilirea momentului de aparitiei in vederea combaterii acestor daunatori.

Daca ponta a fost deja depusa aceasta nu mai poate fi distrusa, iar larvele dezvoltate in
interiorul fructelor vor fi protejate de actiunea insecticidelor.

15
BIBLIOGRAFIE
Alford David V., 1992, Farbatlas der Obstschadlinge, Ferdinand Enke verlag Stuttgart.

Alfred Obst und Volker H. Paul, 1993, Krankheiten und schadlinge des getreides,
Verlag Th. Mann Gelsenkirchen-Buer, ISBN 3-7862-0096-3.

Baniţă Emilia, 1982, Ordinul Thysanoptera, Tratat de zoologie agricolă, Edit

Academiei, Bucureşti, 2, 94 – 135

Blum S. Murray, 2003, Chemical defense, Encyclopedia of insects, Rothamsted

Research UK, Academic Press, 165 - 179 p.

Boguleanu Gh., 1994, Fauna dăunătoare culturilor agricole şi forestiere din România,
vol. II, Editura tehnică şi agricolă, Bucureşti.

Cândea E., 1979, Cercetări privind biologia şi combaterea unor dăunători în culturile
de mazăre comestibilă, Probl. Prot. Pl., 7, 2, 87 – 96.

Duvlea I.,1980, Contribuţii la cunoaşterea unor plante medicinale cultivate în

condiţiile judeţului Timiş, IAT., Seria Agro, 17, 39 – 48

Florian V., M Tomşa, Elena Tomşa, 1999, Prot. Plantelor, Cluj Napoca, IX, 33, 24 –
34.

Gordh Gordon, Headrick D. H., 2000, A dictionary of entomology, Cabi Publishing,

p.1032.

Hoffmann Gunter und Schmutterer Heinrich, 1999, Parasitare Krankheiten und

Schadlinge an landwirtschaftlichen nutzpflanzen, Verlag Eugen Ulmer
Stuttgart.

Ionescu Andrei Anuţa, 1998, Atlas zoologic cu ilustraţia după Sergio şi Lorenzo
Orlandi, Bucureşti, 336 p.

Leonardi C., 1993, Insekten, Verleght Bei, Kaiser Klagenfurt.

Majerus Michael N. E, 2003, Ladybugs, Pest control, Encyclopedia of insects,

Rothamsted Research UK, Academic Press, 618 - 622 p.

Mateiaş M. C. şi Neacşu P., 2001, Familia Cecidomyidae, Tratat de Zoologie agricolă,

Dăunătorii plantelor cultivate, vol. V, Editura Academiei Române, Bucureşti.

Perju T şi Dana Malschi, 2001, Familia Anthomyiidae, Tratat de Zoologie agricolă,

Dăunătorii plantelor cultivate, vol. V, Editura Academiei Române, Bucureşti.

Petanec D si Madalina Micu, 2008, Protectia si siguranta produselor agricole de

origine vegetala din agroecosistem, Editura Mirton, Timisoara.

16