Probleme speciale de contencios administrativ si contraventional

1. Semnificatia si fundamentarea constitutionala a controlului exercitat

asupra administratiei publice

Principiul separatiei puterilor în stat, potrivit caruia sunt organizate cele

trei puteri statale, presupune, deopotriva, atât o colaborare, precum si un control
reciproc al acestora.
Drept urmare, contenciosul administrativ reprezinta, în fapt, o
concretizare a principiului separatiei puterilor în stat, o modalitate de exercitare
a controlului judecatoresc asupra activitatii desfasurate de puterea executiva.
Specificul activitatii administratiei publice consta în organizarea
executarii si executarea în concret a legilor si a celorlalte acte normative.
Uneori, prin activitatea sa, cu precadere prin actele administrative pe care
le emite, administratia poate leza drepturi subiective sau interese legitime
ale particularilor.
„Pentru a feri administraţia să comită ilegalităţi, s-au stabilit diferite
mijloace preventive, care au drept scop să asigure, pe de o parte, aplicarea
exactă a legilor si regulamentelor, iar, pe de altă parte, să apere drepturile şi
interesele administratolor”

Institutia contenciosului administrativ are vechi traditii în tara noastra,

însa o buna perioada de timp (perioada comunista) legiuitorul a desfiintat-o,
considerându-se ca fiind inadecvata pentru societatea socialista.

Dupa Revolutia din decembrie 1989, legiuitorul a repus institutia

contenciosuluiadministrativ în drepturile sale firesti, prin adoptarea Legii nr.
29/1990 a contenciosului administrativ.
Ulterior, contenciosul administrativ si-a gasit si suportul constitutional în
art. 48 al Constitutiei României din 1991.
Evolutia legislatiei, dar, mai ales, revizuirea Constitutiei au impus o noua
lege a contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, care a abrogat vechea
reglementare.
Bazele constitutionale ale contenciosului administrativ le regasim în mod
implicit sau în mod expres în art.21, art.52, art.73 alin.3 lit.k, art.123 alin.5 si
art.126 alin.6 din Constitutia României, republicata.

• Notiunea de contencios administrativ

 Aceasta notiune poate fi abordata într-un dublu sens:
- în sens larg, contencios administrativ reprezintã totalitatea litigiilor
dintre administratia publica si cei administrati.
- în sens restrâns, contenciosul administrativ se refera numai la acele
litigii juridice în care organele administratiei publice folosesc regimul juridic
administrativ în baza competentei pe care le-o confera legea.
La rândul sau, aceasta ultima acceptiune are atât un sens material, cât si
unul formal organic.
În sens material, contenciosul administrativ înseamnã totalitatea litigiilor
dintre administratia publica si cei administrati si regimul juridic aplicabil
solutionarii acestora.
În sens formal, contenciosul administrativ înseamnã totalitatea instantelor
competente a solutiona litigiile mentionate.
Potrivit art.2 lit.e al Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, prin
contencios administrativ se înţelege activitatea de solutionare de către instantele
de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care
cel putin una dintre parti este o autoritateâ publica, iar conflictul s-a nascut fie
din emiterea sau încheierea, dupa caz, a unui act administrativ, în sensul
prezentei legi, fie din nesolutionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat
de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Detaliind continutul noţiunii, putem sublinia faptul ca litigiile date spre
solutionare instantelor de contencios administrativ sunt acele litigii în care cel
putin o parte este un organ sau autoritate a administratiei publice sau un
functionar public.
Obiectul actiunii în contencios administrativ îl constituie anularea în tot
sau în parte a actului administrativ unilateral vatamator, repararea pagubei
cauzate si, eventual, raparatii pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel
care se considera vatamat într-un drept sau interes legitim al sau prin
nesolutionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei
cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni
administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau
interesului legitim.

• Formele contenciosului administrativ

a) din punct de vedere al constatarii, contenciosul poate fi obiectiv (apara

dreptul obiectiv, legalitatea) sau subiectiv (apara drepturile subiective si
interesele legitime ale particularilor);
b). din punct de vedere al deciziei, el poate fi contencios de anulare sau de
plina jurisdictie.
Contenciosul administrativ de anulare este acela în care instanta de
contencios este competenta sa anuleze / sa modifice un act administrativ emis /
adoptat cu încalcarea legii / sa oblige o autoritate administrativa sa rezolve o
cerere privitoare la un drept / interes recunoscut de lege. În acest sistem, instanta
de contencios nu se poate pronunta asupra prejudiciului material cauzat de actul
administrativ.
Reparatia daunelor materiale se va face printr-o actiune separata în
justitie, în fata unei instante de drept comun.
Contenciosul administrativ de plina jurisdictie este acela în care instanta
poate fie sa anuleze sau sa modifice un act administrativ, fie sa oblige autoritatea
administrativa sa solutioneze o cerere sau sa emita actul administrativ ori sa
repare prejudiciile materiale si morale provocate de un act administrativ (aceste
prejudicii pot fi recuperate si printr-o actiune separata la instante de drept
comun).
În România, Legea nr. 29/1990, respectiv Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ au creat un sistem de contencios de plina
jurisdictie, în care, solutionând cauza, instanta poate sa modifice / sa anuleze un
act administrativ, sa oblige autoritatea administrativa sa emita / sa adopte un act
administrativ, certificat, adeverinta si sa dispuna repararea prejudiciului material
si moral.
c). dupa sfera de cuprindere si temeiul legal al actiunii în justitie, exista
contencios administrativ de drept comun, bazat pe Legea nr. 554/2004, si un
contencios special, bazat pe reglementari derogatorii de la Legea nr. 554/2004
(de ex. domeniul contraventiilor, în materie electorala etc.)

Constitutia României revizuita a largit considerabil temeiul actiunilor în

contencios administrativ, extinzându-l, dincolo de limita drepturilor subiective
încalcate, si la interesul legitim; a largit sfera actelor ce pot fi atacate în
contenciosul administrativ, incluzând si ordonantele Guvernului; a reglementat
expres jurisdictiile administrative speciale (gratuite si facultative); a garantat
controlul de legalitate asupra actelor administrative pe calea contenciosului
administrativ, prevazând si exceptiile de la acest control.

Prin urmare, Constitutia a fortificat institutia contenciosului administrativ,

în calitatea ei de instrument de protectie a cetateanului împotriva abuzurilor
administratiei.

2. Forme de control exercitat asupra administratiei publice

Constitutia României, republicata, consacra în art.1 alin.4 organizarea

statului „potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa,
executiva si judecatoreasca – în cadrul democratiei constitutionale”. Deci, legea
noastra fundamentala consfinteste, în mod expres, separatia celor trei puteri
statale si, în acelasi timp, faptul ca acestea trebuie sa se gaseasca într-un
permanent echilibru, inducându-se astfel ideea de interactiune si control reciproc
dintre acestea.
Controlul exercitat asupra activitatii administratiei publice este
reglementat atât de Constitutie, precum si de o serie de acte normative.
Astfel, art.111 din Constitutie instituie controlul parlamentar asupra
Guvernului si a celorlalte organe ale administratiei publice, iart art. 112 si 113
stabilesc modalitati concrete de control parlamentar.
Pe de alta parte, art.21 si 52 din Constitutie aseaza activitatea
administratiei publice sub controlul de legalitate exercitat de instantele
judecatoresti.
În sfârsit, din continutul art. 102 alin.1 din Constitutie reiese, în mod
implicit, competenta Guvernului de a exercita controlul administrativ asupra
autoritatilor din sistemul administratiei publice.
În concluzie, Constitutia României consacra trei forme de control ce pot fi
exercitate asupra activitatii desfasurate de autoritatile administratiei publice,
anume:
-controlul parlamentar;
- controlul judecatoresc;
- controlul administrativ.

Conditiile actiunii în contenciosul administrativ potrivit Constitutiei

României din 1991, modificata în 2003, si a Legii nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ – modificată şi completată prin Legea nr.262/2007

Învestirea instantei specializate de contencios administrativ pentru

verificarea legalitatii unui act administrativ se poate face fie pe cale directa, prin
promovarea unei cereri de chemare în judecata a autoritatii publice emitenta a
actului (prin actiune directa), fie pe cale indirecta, anume prin invocarea
exceptiei de nelegalitate a actului administrativ.
Art.1 al Legii nr. 554/2004 valorifica prevederile constitutionale si
formuleaza conditiile actiunii directe în justitie.
Respectivele conditii se refera la actul contestat, la titularul dreptului la
actiunea directa, la termenele în care actiunea directa poate fi exercitata si la
efectuarea procedurii prealabile.

1. Conditii referitoare la actul contestat

a. Actul atacat sã fie un act administrativ în forma tipica sau un fapt

material asimilat actului administrativ.
Cu privire la actul administrativ, acesta reprezinta o manifestare
unilaterala de vointa ce apartine unei autoritati publice în vederea executarii ori
organizarii executarii legii, dâdnd nastere, modificând sau stingând raporturi
juridice. În acest sens, actul administrativ poate fi atât individual, cât si
normativ. Aceasta prevedere are rolul de a clarifica disputele între partizanii si
adversarii ideii ca numai actul administrativ individual, fiind producator de
efecte juridice concrete, poate vatama drepturi subiective, iar nu si actul
administrativ normativ, întrucât contine reguli juridice abstracte,
nesusceptibile de a fi cenzurate în contenciosul administrativ, practicajudiciara,
de altfel, oscilând în aceasta materie.
Legea nr. 554/2004 asimileazã actelor administrative unilaterale refuzul
nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori,
dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului în termenul legal (tãcerea
administrativa si refuzul nejustificat).
De asemenea, actuala legea a contenciosului asimileazã actelor
administrative si contractele încheiate de autoritãtile publice care au ca obiect:
punerea în valoare a bunurilor proprietate publica, executarea unor lucrãri de
interes public, prestarea unor servicii publice sau achizitiile publice.
În al treilea rând, fac parte din categoria actelor administrative supuse
controlului instantelor de contencios administrativ si actele administrative
jurisdictionale, acestea fiind emise de catre autoritatile administrative cu
atributii jurisdictionale în solutionarea unui conflict, dupa o procedura
bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare.
În ultimul rând, ca o noutate a prezentei legi a contenciosului
administrativ, în consonanta cu dispozitiile art. 126 alin.6 din Constitutie, pot
face obiectul controlului în contenciosul administrativ ordonantele sau
dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale.
În acest caz, persoana vatamata va introduce actiunea sa împotriva
ordonantelor Guvernului însotita de exceptia de neconstitutionalitate (art.9).
În concluzie, se constata ca nu pot fi atacate în contencios administrativ
simplele adrese,circulare sau unele masuri luate în vederea emiterii, adoptarii
sau aplicarii unui act administrativ, întrucât toate acestea reprezinta acte
preparatorii, ele nefiind deci acte administrative sau asimilate lor.
La fel, simplele fapte materiale sau operatiuni administrative, care nu
produc prin ele însele efecte juridice, nu pot fi atacate în contenciosul
administrativ.
Totusi, instantele de contencios administrativ vor fi competente sa se
pronunte si asupra legalitatii actelor preparatorii, a faptelor materiale si a
operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii
doar odata cu solutia asupra actului administrativ propriu-zis.

b. Actul administrativ atacat trebuie sã provinã de la o autoritate publicã.

Spre deosebire de Legea nr. 29/1990, care mentiona cã pot fi atacate în

contencios administrativ numai actele care provin de la autoritãti
administrative, actuala lege foloseste formularea de “autoritate publicã”, facând
astfel posibilã introducerea unei actiuni în contencios administrativ împotriva
oricãrei autoritãti publice care emite acte administrative.
Potrivit întelesului legii, autoritatea publica reprezinta orice organ de stat
sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, în regim de putere
publica, pentru satisfacerea unui interes public.
De asemenea, sunt asimilate autoritatilor publice persoanele juridice de
drept privat care, conform legii, au obtinut statutul de utilitate publica sau sunt
autorizate sa presteze un serviciu public (de ex. universitati, colegii, spitale
private etc.).

c. Actul atacat trebuie sã producã o vãtãmare unui drept subiectiv sau a

unui interes legitim.

Dreptul subiectiv încalcat printr-un act administrativ trebuie sa se

regaseasca în categoria drepturilor si libertatilor fundamentale enumerate în
Titlul II Capitolul II din Constitutie.
Fatã de Legea nr. 29/1990, care prevedea posibilitatea introducerii unei
actiuni în justitie numai în cazul în care se producea o vãtãmare unui drept
subiectiv, Legea nr. 554/2004, respectând dispozitiile constitutionale din art. 21
(potrivit cãrora pot fi atacate în justitie actele prin care se aduce atingere
drepturilor, intereselor legitime si libertãtilor acordate prin Constitutie si prin
legi speciale), permite introducerea unei actiuni în contencios administrativ nu
numai în situatiile în care este încalcat un drept subiectiv, ci si în situatiile în
care se aduce atingere unuiinteres legitim.
Cu privire la notiunea de interes legitim, pentru prima data în legislatia
românesca se face distinctie între interesul legitim public si privat.
- Interesul legitim privat constã în posibilitatea de a pretinde o anumitã
conduitã, în considerarea realizãrii unui drept subiectiv viitor si previzibil,
prefigurat.
- Interesul legitim public reprezinta interesul care vizeaza ordinea de drept
si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si
îndatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare,
realizarea competentei autoritatilor publice.
Drept urmare, nu sunt admisibile actiunile în justitie prin care s-ar solicita
apãrarea unor simple interese.

d. Actul administrativ sã nu facã parte din categoria finelor de neprimire

Finele de neprimire reprezinta acele cauze sau conditii care sustrag o

categorie de acte administrative de la controlul în fata instantelor de contencios
administrativ. Absenta finelor de neprimire constituie una dintre conditiile
de admisibilitate a actiunii directe în contenciosul administrativ.
Finele de neprimire sunt de 3 categorii:
 • Fine de neprimire rezultate din natura actului
• Fine de neprimire rezultate din natura organului emitent
• Fine de neprimire rezultate din existenta unui recurs paralel
Datorita prezentei finelor de neprimire, nu pot fi atacate în contencios
administrativurmatoarele acte administrative:
- actele administrative ale autoritãtilor publice care privesc raporturile
acestora cu Parlamentul;
- actele de comandament cu caracter militar; acestea sunt acte
administrative referitoare la problemele strict militare ale activitatilor din cadrul
fortelor armate, specifice organizarii militare si care presupune dreptul
comandantilor de a da ordine subordonatilor în aspecte privind conducerea
trupelor în caz de pace, razboi sau, dupa caz, la îndeplinirea serviciului militar.
Nu toate actele emise de autoritatile militare sunt exceptate de la controlul
legalitatii.
Pentru a se delimita categoriile actelor exceptate, Legea nr.554/2004 a
definit, în mod expres, actele de comandament militar. În mod constant,
instantele de contencios administrativ au înteles sa interpreteze aceasta
exceptie în sensul ca anumite acte emise de organele militare (cele depensionare,
cele care privesc trecerea în rezerva sau retragerea din activitate) sunt supuse
controlului legalitatii.
- actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea cãrora se
prevede prin lege organica speciala, o alta procedurã judiciara; este cazul
actelor de stare civila, actelor privitoare la pensii, la fondul funciar, la
brevetele de inventii sau la marcile de fabrica, de comert sau deservicii.
În conditiile unor legi speciale, organice, controlul legalitatii actelor
administrative de autoritate poate fi exercitat si de catre alte instante
judecatoresti decât cele de contencios administrativ.
Ori de câte ori legea organica acorda unei instante competenta de a
rezolva un litigiu dintre administratie si particulari, aparut în urma adoptarii /
modificarii unui act administrativ sau a refuzului nejustificat de a solutiona o
cerere, ne aflam în prezenta unei forme de control al legalitatii.
Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stãrii de rãzboi, al
stãrii de urgentã, al stãrii de asediu, precum si cele care privesc apãrarea si
securitatea nationalã ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum
si pentru înlãturarea consecintelor calamitãtilor naturale, epidemiilor si
epizootiilor pot fi atacate numai în cazul depasirii limitelor puterii de apreciere
a autoritãtii administrative, adicã pentru exces de putere.
Excesul de putere din partea unei autoritati de administratie publica
înseamna exercitarea dreptului de apreciere cu privire la o împrejurare a
carei reglementare tine de competenta ei, prin încalcarea drepturilor si
libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prevazute de Constitutie sau de lege.
 2. Conditii referitoare la titularul dreptului la actiune directa (“persoana
vatamata”)
Calitatea de reclamant în litigiile de contencios administrativ rezulta din
interpretarea coroborata a dispozitiilor art.1 si 2 alin.1 lit. a) si s) din Legea nr.
554/2004. Astfel, titularul dreptului la actiune directa poate fi:
• Orice persoana fizica sau juridica ori grup de persoane fizice, care
reclama vatamarea unor drepturi subiective sau interese legitime printr-un act
administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri;
• Organisme sociale interesate (structuri neguvernamentale, sindicate,
asociatii, fundatii etc.), care invoca vatamarea unui interes public;
• Avocatul Poporului; petitionarul dobândeste, de drept, calitatea de
reclamant.
• Ministerul Public. Aceasta institutie poate intenta, în baza Legii nr.
554/2004, trei tipuri de actiuni:
-actiunea în contencios administrativ subiectiv (în numele si pe seama
persoanei fizice sau juridice);
- actiunea în contencios administrativ obiectiv (în temeiul existentei unui
interes public, vizând doar actele administrative normative si urmarind doar
anularea actelor, nu si despagubiri);
- actiunea intentata, în temeiul art.1 alin.8, pentru apararea propriilor
drepturi, respectiv pentru apararea interesului public, în calitatea sa de persoana
de drept public.
• Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal
poate solicita instantei anularea actului, atunci când actul nu mai poate fi
revocat, întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice.
Intrarea în circuitul civil semnifica încheierea unui act juridic sau
realizarea unei operatiuni juridice pe baza actului administrativ, manifestari de
vointa menite a marca acest moment. Prin urmare, pâna la încheierea unui act
civil sau de munca, comercial etc. sauefectuarea unei operatiuni material-
tehnice, actul mai poate fi revocat de catre emitentul sau.
Dupa aceasta data, numai instanta de contencios administrativ va putea
anula actul administrativ.
• Persoana vatamata în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin
ordonante sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale.
• Prefectul, în virtutea dreptului de tutela administrativa prevazut de art.
123 alin.5 din Constitutie, ale Legii nr. 340/2004 privind institutia
prefectului si ale Legii contenciosuluiadministrativ.
În raport cu autoritatile administratiei publice locale, prefectul exercita
functia de control.
Acest control nu este unul ierarhic, întrucât nu are la baza un raport de
subordonare, ci îsi are temeiul în prevederile legii.
 Controlul efectuat de catre prefect vizeaza doar legalitatea actelor emise
de autoritatile administratiei publice locale, adica conformitatea lor cu
Constitutia si cu celelalte acte normative în vigoare.
Prin urmare, el nu poate viza oportunitatea actelor administrative,
momentul luarii unei masuri administrative ramânând la aprecierea autoritatilor
administratiei publice locale.
De asemenea, obiectul controlului de tutela administrativa vizeaza
si faptele sau actele asimilate actului administrativ unilateral – tacerea
administrativa si refuzul nejustificat de a rezolva cererea.
• Agentia Nationala a Functionarilor Publici
Actiunea poate fi introdusa fie împotriva actelor administrative ilegale ce
au ca obiect raporturi de functie publica, fie împotriva refuzului nejustificat sau
tacerii administrative.
• Orice subiect de drept public vatamat într-un drept sau interes legitim.
Persoanele juridice de drept public sunt Statul român, reprezentat prin
Ministerul Finantelor Publice, Guvernul, ministerele, judetul, orasul si
comuna, precum si entitatile declarate ca atare prin legi sau hotarâri de
Guvern (de ex. Fondul Român de Dezvoltare Sociala, Agentia Nationala a
Functionarilor Publici).
Pârâtul poate fi orice autoritate publica, organ al administratiei publice,
institutie publica, regie autonoma, servicii publice administrative,
functionarii publici. Nu pot avea calitatea de pârât: persoanele juridice de
drept privat / asociatiile / fundatiile fara scop lucrativ.
Persoanele interesate se pot adresa cu actiuni directe împotriva
autoritatilor publice sau organelor administrative care i-au produs un prejudiciu
sau împotriva functionarului public emitent.

3. Conditii referitoare la exercitarea procedurii prealabile si la termenele

în care actiunea directa poate fi introdusa

• Conditia îndeplinirii procedurii (plângerii) administrative prealabile

(introducerea recursului gratios si a recursului ierarhic).
Potrivit art.7 alin.1 al Legii nr. 554/2004, înainte de a se adresa instantei
de contencios administrativ competente, persoana vatamata trebuie sa solicite
emitentului actului administrativ unilateral sau autoritatii ierarhic superioare,
daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului,
revocarea în tot sau în parte a acestuia (recurs gratios). Plângerea se poate
adresa si organului ierarhic superior, daca exista (recurs ierarhic).
Conditia procedurii prealabile constituie un beneficiu acordat autoritãtii
administrative emitente, în virtutea cãruia aceasta îsi poate repara greseala prin
anularea, revocarea sau modificarea unui act administrativ.
 Atât recursul gratios, cât si cel ierarhic trebuie exercitat în termen de 30
de zile de la data la care s-a comunicat actul administrativ ilegal. În anumite
situatii, temeinic justificate, recursul gratios poate fi exercitat si într-un termen
mai mare de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Persoana care a fost vãtãmatã într-un drept al sau ori într-un interes
legitim, prin emiterea sau adoptarea unui act administrativ individual adresat
unui alt subiect de drept poate introduce plângerea prelabila din momentul în
care a luat la cunostinta, pe orice cale, de existenta actului, în limitele termenului
de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de
prescriptie.
Exista si situatii în care plângerea prelabila nu este obligatorie, anume în
cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public,
ANFP, de cei vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante declarate
neconstitutionale, în cazul exceptiei de nelegalitate si a actului administrativ
asimilat sub forma refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un
drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde
solicitantului în termen legal.
În cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative, plângerea
prealabila are semnificatia concilierii în cazul litigiilor comerciale.

• Termenul de introducere a actiunii

Potrivit art.11 alin.1 din Legea nr. 554/2004, modificata prin Legea nr.
262/2007, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ
individual, a unui contract administrativ, recunoasterea dreptului pretins si
repararea pagubei cauzate, se pot introduce în termen de 6 luni de la:
- data comunicarii raspunsului la plângerea prealabila
- data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii
- data expirarii termenului de solutionare a plângerii prealabile, fara a se
putea depasi termenul maxim de 1 an, respectiv data expirarii termenului legal
de solutionare a cererii
- data expirarii termenului prevazut la art.2 alin.1 lit.h, calculat de la
comunicarea actului administrativ emis în solutionarea favorabila a cererii
sau, dupa caz, a plângerii prealabile
- data încheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii, în
cazul contractelor administrative.
Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea
poate fi introdusa si peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la
comunicarea actului, data luarii la cunostinta, data introducerii cererii sau data
încheierii procesului-verbal de conciliere, dupa caz.
În cazul ordonantelor sau dispozitiilor din ordonante considerate
neconstitutionale, precum si actele administrative normative considerate
nelegale, acestea pot fi atacate oricând.
 Pentru prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau A.N.F.P.,
termenul curge de la data când s-a cunoscut existenta actului nelegal, dar nu mai
târziu de 1 an de la data comunicarii actului. Termenul general de 6 luni este de
prescriptie, iar termenul de 1 an este de decadere.

Obiectul actiunii în contencios administrativ

Este reglementat în art. 8 din Legea nr. 554/2004 si constã în:
• anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ unilateral
• obligarea la emiterea sau adoptarea actului
• repararea pagubelor cauzate si, eventual, acordarea de daune morale
• solutionarea litigiilor care apar în fazele premergatoare încheierii unui contract
administrativ, precum si orice litigiu legat de încheierea, modificarea,
interpretarea,executarea si încetarea contractului administrativ.
De asemenea, legea permite introducerea unei actiuni în contenciosul
administrativ si în cazul nesolutionarii în termen sau prin refuzului nejustificat al
unei autoritãti publice de solutionare a cererii.
Persoanele nemultumite au posibilitatea de a recupera pagubele provocate
de un act administrativ si pe calea unei actiuni introduse la instantele de drept
comun, în termenul general de prescriptie extinctivã.
De asemenea, Legea nr. 554/2004 mai precizeazã cã, în situatia în care
întinderea unei pagube provocate de un act administrativ ilegal nu este
cunoscutã la data introducerii unei actiuni în anularea actului la instanta de
contencios administrativ, persoanele se pot adresa cu o cerere separatã instantei
de contencios administrativ, fãrã a depãsi un an de la data comunicarii actului.
Competenta instantelor de contencios administrativ
Contenciosul administrativ este reglementat, în tara noastrã, pe 2 grade de
jurisdictie: fond si recurs, în acest domeniu nu exista calea de atac a apelului.
În privinta competentelor instantelor de contencios administrativ, sunt
incidente prevederile art.10 al Legii nr. 554/2004.
Din punctul de vedere al competentei teritoriale, Legea nr.554/2004
creeazã un beneficiureclamantului, care poate introduce o actiune în contencios
administrativ atât la instanta în raza cãreia îsi are sediul sau domiciliul, cât si la
cea în raza cãreia îsi are sediul pârâtul. Cu alte
cuvinte, legea permite reclamantului sã renunte la beneficiul creat, introducând
actiunea la instanta de la sediul pârâtului.
Din punctul de vedere al competentei materiale, Codul de procedurã civilã
stabileste cã tribunalele administrativ-fiscale judecã, în primã instantã, actiunile
si cererile în materie de contencios administrativ, cu exceptia celor date spre
solutionare sectiilor de contencios administrativ si fiscal de pe lângã Curtile
de Apel.
 Procedura în contenciosul administrativ
Cererea va trebui formulatã personal de cãtre persoana vãtãmatã sau de
reprezentantul legal sau prin mandatar cu procurã specialã, care va trebui sã
legalizeze procura (copie legalizatã).
Ea va trebui sã continã numele si prenumele reclamantului si al pârâtului,
domiciliul sau sediul pãrtilor, instanta la care se adreseazã cererea, obiectul
cererii, arãtarea probelor, data si semnãtura.
Cererea va trebui sã fie însotitã de dovada exercitãrii procedurii
prealabile, precum si de actele doveditoare ale prejudiciului produs de actul
administrativ atacat. Ea poate fi formulatã si direct împotriva functionarului
public care a emis actul, instanta putând sã-l oblige pe acesta la plata daunelor
provocate în solidar cu organul administrativ.
În acelasi timp, functionarul public are posibilitatea de a chema în
garantie superiorul ierarhic când actul administrativ ilegal sau refuzul
nejustificat de a solutiona o cerere a fost urmarea ordinului scris al acestuia.
Reclamantul mai poate cere si suspendarea executãrii unui act
administrativ ilegal, în cazuri bine justificate si pentru a preveni producerea unor
pagube iminente.
Suspendarea executarii actului pâna la pronuntarea instantei de fond
poate fi solicitata fie în faza procedurii prealabile, odata cu introducerea
plângerii la autoritatea emitenta, fie împreuna cu cererea introductiva de
instanta. În acest caz, instanta va hotãrâ de urgentã si cu citarea pãrtilor, iar
hotãrârea este executorie.
Solutiile pronuntate de catre instanta de contencios administrativ
Potrivit art.18 din Legea nr. 554/2004, instanta, solutionând cererea,
poate, dupa caz :
• sa anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ
• sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa
elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt înscris ori sa efectueze o
anumita operatiune administrativa
• sa acorde despagubiri pentru daunele materiale sau morale cauzate si
cerute de reclamant
• sa se pronunte asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat
la baza emiterii actului supus judecatii
Când obiectul cauzei îl formeaza un contract administrativ, instanta poate :
• dispune anularea, în tot sau în parte, a acestuia
• obliga autoritatea publica sa încheie contractul la care reclamantul este
îndrituit
• impune uneia dintre parti îndeplinirea unei anumite obligatii
• suplini consimtamântul unei parti, când interesul public o cere
• obliga la plata unor despagubiri pentru daune materiale si morale.
 Hotarârea pronuntata în prima instanta poate fi atacata cu recurs, în
termen de 15 zile de la comunicare. Recursul suspenda executarea si se judeca
de urgenta.
Executarea hotarârilor judecatoresti definitive si irevocabile
Aceste hotarâri judecatoresti, prin care s-au admis actiunile formulate si s-
au acordat cheltuieli de judecata se învestesc cu formula executorie si se executa
silit, potrivit dreptului comun.
Hotarârile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-au anulat
acteleadministrative normative sunt general obligatorii si au putere numai pentru
viitor. Ele se publica în Monitorul Oficial al României, partea I sau, dupa caz, în
monitoarele oficiale ale judetelor ori al mun. Bucuresti, la solicitarea instantelor,
fiind scutite de plata taxelor de publicare.
Daca în urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa
încheie, sa înlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un
certificat, o adeverinta sau orice alt înscris, ori sa efectueze o anumita operatiune
administrativa, executarea hotarârii definitive si irevocabile se va face în
termenul prevazut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult
30 de zile de la data ramânerii irevocabile a hotarârii.
În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului
autoritatii publice sau persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim
brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri
pentru întârziere.
Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotarârilor
judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instantele de contencios
administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicarii amenzii constituie
infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de
la 2500 lei la 10000 lei.