Bacteriile sunt microorganisme procariote monocelulare, care formează domeniul Bacteria

(Eubacteria). Anterior, ele erau incluse în regnul Monera alcătuit din două încrengături:
Schizophita sau Bacteriophyta (bacteriile) și Cyanophyta (algele albastre-verzi). Bacteriile sunt
cele mai vechi forme de viață, foarte răspândite în aer, apă, sol, pe obiecte, alimente și
organisme.
Știința care se ocupă cu studierea bacteriilor se numește bacteriologie, sau microbiologie.

Morfologie bacteriană[modificare | modificare sursă]

Forma bacteriană[modificare | modificare sursă]
Forma este un criteriu foarte important de clasificare și identificare a bacteriilor, aceasta variind în
funcție de vârstă, factori ereditari specifici și mediul de cultură. Principalele forme de observație a
bacteriilor sunt:

 formă sferică, specifică cocilor, în cadrul careia se pot deosebi și mai multe varietăți: sferică,
ovoidală, lanceolată, reniformă
 formă cilindrică sau alungită, specifică bacililor și bacteriilor nesporulate, ce pot avea
capete drepte (ex. Bacillus antracis), rotunjite (ex. Escherichia coli) sau ascuțite (ex.
Fusiobacterium fusiforme)
 formă spiralat-elicoidală, cu aspect de virgulă (vibrio - virgo), în forma literei S, sau de
resort, cu spire neregulate sau regulate
 formă de filament, care ajunge la zeci de microni lungime, fără prezența unor diviziuni
transversale
Există de asemenea pe lângă aceste forme principale de observație și forme specifice și anume:

 pedunculate
 filamentoase neramificate
 filamentoase pseudoramificate
 filamentoase ramificate
Dimensiuni bacteriene[modificare | modificare sursă]
Privite în ansamblul lor, putem observa o foarte largă varietate dimensională, dimensiuni care
variază între cateva zecimi de micron și până la 10-15 microni (0.01 - 0.015 mm) După
dimensiunea lor, bacteriile se împart în:

 mici - sub 1 μ - streptococcus, stafilococcus

 mijlocii - între 1 μ și 3 μ - salmonele, -coli bacillus
 mari - peste 3 μ - clostrydium

Grupări bacteriene[modificare | modificare sursă]

 gruparea diplo- este întâlnită atat la coci cât și la bacili, în care grupa este formată din două
elemente (ex. Diplococcus pneumoniae, Neiseria gonorhoeae);
 grupare strepto- este o formațiune rezultată din gruparea în lanț a cocilor și bacililor (ex.
Streptococcus lactis, Streptococcus temaris, Streptococcus citravorus, Streptococcus
paracetivorus, Streptococcus pzogenes – patogen, Streptococcus agalactiae);
 gruparea stafilo- este caracteristică cocilor, în care bacteriile sunt grămezi neregulate sub
forma unui ciorchine de strugure(ex. Staphylococccus aureus, Staphylococcus albus,
Staphylococcus citrinus)
 grupările tetrada- și sarcina- caracteristice cocilor, sunt constituite din 4, respectiv 8 bacterii,
cu înmulțire într-un singur plan, dar două direcții la tetrade și în două planuri distincte la
gruparea sarcina(ex. tetrada - Gafkia tetragena; ex. - Sarcina lutea, Sarcina flava);
 gruparea în palisadă proprie bacililor, în care aceștia sunt dispuși în paralel

Structura celulei bacteriene[modificare | modificare sursă]

Pentru un articol mai detaliat: Structura celulară a bacteriilor
Majoritatea bacteriilor au un perete celular , care le protejează și le ajută să mențină un echilibru
osmotic dintre ele și mediu, membrană citoplasmatică, citoplasmă și un nucleoid. Fiecare
bacterie are un cromozomprincipal, ele mai conținând segmente circulare de ADN,
numite plasmide.

Câteva tipuri de bacterii[modificare | modificare sursă]

 bacterii celulolitice - bacterii care degradează celuloza din resturile vegetale în compuși mai
simpli, jucând astfel un rol important în circuitul carbonului în natură;
 bacterii cromogene - bacterii care formează pigmenți;
 bacterii de putrefacție - bacterii care atacă substanțele
organice vegetale și animale descompunându-le în apă, dioxid de carbon, metan, hidrogen
sulfurat;
 bacterii lactice - bacterii care descompun hidrații de carbon, formând în special acidul lactic și
a căror acțiune este folosită la conservarea alimentelor și la însilozarea nutrețurilor;
 bacterii patogene - bacterii care produc diferite boli la oameni, animale sau plante, de
exemplu: tuberculoza, dizenteria, difteria, putregaiurile umede sau uscate la plante etc.

Fiziologie bacteriană[modificare | modificare sursă]

Microorganismele, având o mare diversitate metabolică, reușesc să își asigure materialul nutritiv
necesar aproape din orice; începând de la utilizarea celor mai simple substanțe chimice, chiar
anorganice și până la utilizarea celor mai complexe substanțe organice, acestea dovedesc o
diversitate sporită și o adaptabilitate fără precedent.

Metabolism bacterian[modificare | modificare sursă]

Metabolismul bacterian reprezintă totalitatea transformărilor biochimice enzimatice implicate în
activitatea lor biologică, prin care substanțele nutritive din mediu sunt transformate în constituenți
proprii, energie și produși de matabolism. Căile metabolice sunt:

 catabolice (de dezasimilație) - constă în degradarea compușilor nutritivi din mediu și

eliberarea energiei rezultate în celulă (sunt reacții metabolice exoterme)
 anabolice (de asimilație) - constă în reacții de sinteză a componenților celulari (reacții
metabolice endoterme)
 amfibolice (donare) - constă în reacții metabolice cito-centrale, cu funcție de eliberare de
energie și de furnizare de precursori pentru biosinteze
 anaplerotice (auxiliare) - introduc diverși metaboliți în diverse cicluri metabolice esențiale
Principalele caracteristici ale metabolismului bacterian:

 este un metabolism flexibil, ceea ce permite adaptabilitate crescută la mediu a bacteriilor

 este un metabolism reglat genetic, caracterizat prin diversitatea mecanismelor enzimatice și
a produșilor metabolici
 este un metabolism intens, ceea ce permite o multiplicare extrem de rapidă în doar 20-30 de
minute
 este un metabolism cu o eficiență maximă, cu mecanisme similare, sau mai complexe decât
cele ale organismelor superioare
Nutriția bacteriilor[modificare | modificare sursă]
Reprezintă totalitatea proceselor prin care bacteriile preiau și utilizează anumite substanțe din
mediu, pentru acoperirea nevoilor energetice și plastice. Aceste substanțe nutritive trebuie să
conțină:

 macrobioelemente - C, O, H, N, S, P, K, Mg, Ca, Fe

 microbioelemente - Zn, Mn, Na, Cl, Mo, Se, Co, Cu, W
Nutriția bacteriană corespunde fazei de anabolism a metabolismului
Cunoașterea modului de nutriție a bacteriilor are importanță practică pentru cultivarea lor și
prepararea vaccinurilor. Creșterea, dezvoltarea și multiplicarea bacteriilor sunt condiționate de
pătrundearea nutrienților esențiali prin învelișurile celulare și eliminarea unor substanțe uzate
rezultate din catabolism. Nutriția se realizează prin mecanisme de tip absorbtiv. După sursele de
hrană, bacteriile pot fi:

 autotrofe - își asigură nevoile plastice și energetice exclusiv din substanțe anorganice,
folosind dioxidul de carbon ca sursă de carbon, iar ca sursă de azot utilizând sărurile
amoniacale, nitriții și nitrații. Bacteriile autotrofe nu sunt patogene, unele dintre ele fiind de
mare folos agriculturii, prin contribuția adusă îmbogățirii solului în azot.
 heterotrofe - pe lângă substanțele anorganice au absolută nevoie pentru acoperirea
necesitaților de carbon și azot - de substanțe organice sintetizate de către alte organisme. În
această grupă se încadrează toate bacteriile patogene
 mixotrofe - sunt capabile să folosească ca sursă de carbon fie substanțe organice, fie
substanțe anorganice, în special dioxidul de carbon. Bacteriile de acest tip sunt foarte
răspândite în natură dar nu sunt patogene pentru organismele animale și umane.
Respirația bacteriană[modificare | modificare sursă]
Bacteriile respira diferit, in functie de conditiile de care dispun. Si anume, pot fi bacterii aerobe,
care folosesc pentru respiratie oxigenul atmosferic, si bacterii anaerobe, care isi desfasoara
activitatea in lipsa oxigenului.

Creșterea și reproducerea bacteriană[modificare | modificare sursă]

Celulele bacteriene cresc datorită noilor constituenți celulari rezultați din procesele de biosinteză.
Această creștere se oprește la un anumit moment dat când începe diviziunea celulară. La bacterii
au fost identificate mai multe modalitați de multiplicare:

 prin diviziune
 prin înmugurire
 prin fragmentare
 prin corpi elementari
Multiplicarea prin diviziune[modificare | modificare sursă]
Se realizează prin divizarea celulei mamă în două celule fiice, cel mai adesea absolut identice.
Pregătirea diviziunii celulare se face prin dublarea tuturor constituenților celulari. Are loc apoi
dublarea și separarea materialului nuclear și apariția unui sept transversal, ce împarte celula
mamă în două celule noi care ulterior se vor separa complet. În condiții favorabile de viață și în
prezența unui mediu nutritiv bogat, rata de multiplicare bacteriană este foarte rapidă (variind în
funcție de specie de la 10 la 30 de minute).
Multiplicarea prin înmugurire[modificare | modificare sursă]
Este caracterizată prin formarea pe corpul celulei mamă a unei protuberanțe din care ulterior se
va dezvolta o singură celulă fiică.
Multiplicarea prin fragmentare[modificare | modificare sursă]
Se întâlnește la bacteriile cu dezvoltare hifală, în care alungirea se face prin adăugarea de
material nou numai la extremități și la locul de origine a ramificațiilor. După un timp are loc
fragmentarea în porțiuni scurte și egale (Actinomycetes).
Multiplicarea prin corpi elementari[modificare | modificare sursă]
Corpii elementari sunt mici structuri corpusculare care cresc și se multiplică prin diviziune.
Viteza de multiplicare bacteriană este foarte mare, datorată metabolismului bacterian foarte
intens, astfel la fiecare 20 de minute apare o nouă generație.