MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

INSTITUTUL NAȚIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

CENTRUL REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ SIBIU

MONITORIZAREA INEGALITĂŢILOR
ÎN STAREA DE SĂNĂTATE
A POPULAŢIEI ROMÂNIEI ÎN ANUL 2014

SIBIU, 2015

1
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
INSTITUTUL NAȚIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
CENTRUL REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ SIBIU

Dr. Carmen Domnariu

Dr. Ioana Filip
Dr. Laura Bălăşan
Dr. Ioana Veștemean
Dr. Ovidiu Chiş

MONITORIZAREA INEGALITĂŢILOR
ÎN STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI ROMÂNIEI
ÎN ANUL 2014

SIBIU, 2015

2
 Cuprins

Introducere___________________________________________________________________________5
Disparități geografice și demografice_______________________________________________________5
Disparități privind sporul natural_________________________________________________________14
Disparități privind durata medie a vieţii____________________________________________________18
Inegalitățile socio-economice____________________________________________________________21
Inegalități privind rata de ocupare a resurselor de muncă_____________________________________________21
Şomajul____________________________________________________________________________________23
Disparități privind educația. Abandonul școlar______________________________________________________28
Disparități ai factorilor de mediu, condiţii de trai şi igienă_____________________________________________31
Disparități ale stării de sănătate la nivelul judeţelor__________________________________________34
Disparități ale ratei brute de mortalitate__________________________________________________________34
Disparități ale mortalității specifice pe cauze de boală________________________________________________39
Mortalitatea prin boli cardiovasculare__________________________________________________________40
Mortalitatea prin tumori_____________________________________________________________________42
Mortalitatea prin accidente___________________________________________________________________43
Mortalitatea prin boli respiratorii______________________________________________________________45
Mortalitatea prin boli ale aparatului digestiv_____________________________________________________46
Inegalități privind mortalitatea infantilă___________________________________________________47
Disparități privind mortalitatea maternă___________________________________________________50
Inegalități ale stării de sănătate. Principalii indicatori de morbiditate____________________________52
Boli endocrine, de nutriție și de metabolism_____________________________________________________52
Diabetul zaharat_________________________________________________________________________52
Obezitatea______________________________________________________________________________55
Bolile endocrine. Gușa simplă și nodulară_____________________________________________________57
Tuberculoza pulmonară______________________________________________________________________58
Tumorile maligne___________________________________________________________________________61
Tulburările mentale_________________________________________________________________________65
Bolile cardiovasculare_______________________________________________________________________68
Bolile respiratorii cronice_____________________________________________________________________70
Bolile cronice ale aparatului digestiv____________________________________________________________71
Bolile cronice ale aparatului urinar_____________________________________________________________72
RAA și cardiopatiile reumatismale______________________________________________________________73
Malformațiile congenitale____________________________________________________________________74
Incidența morbidității prin boli infecțioase și parazitare_____________________________________________75
Disparități privind vaccinarea_________________________________________________________________80
Inechități în accesul la servicii de sănătate şi inechități în utilizarea resurselor_____________________82
Bibliografie___________________________________________________________________________96

3
 „Reducerea inegalităţilor în materie de sănătate este o prioritate majoră. Reducerea
inegalităţilor în materie de sănătate necesită o acţiune concertată între politica de sănătate publică
şi o serie de alte politici care au un impact asupra sănătăţii, printre care protecţia socială, educaţia
şi mediul. Provocarea constă în modul în care vom utiliza diferitele instrumente politice pentru a
construi coaliţii eficiente de acţiune în cadrul guvernului şi al societăţii”.
(John Dalli, fost Comisar European pentru sănătate şi protecţia
consumatorilor)

4
Introducere

Conform OMS, "inegalitățile din starea de sănătate sunt inegalități evitabile ale sănătății,
între grupurile populaționale din aceeași țară sau țări diferite".
Inegalitățile stării de sănătate sunt determinate de: caracteristicile individuale, care pot
apărea la naștere și se pot menține întreaga viață și determinanți generali ai sănătății ca: factori
socio-economici, educaționali, culturali, de mediu, comportamentali și nu în ultimul rând
accesibilitatea la serviciile de sănătate.
Strategiile de sănătate din întreaga lume au ca primordial obiectiv reducerea decalajului sau
a inegalităților responsabile de diferențele foarte mari ale stării de sănătate dintre diferitele regiuni
sau populații. Priorități similare sunt subliniate și transpuse și în țara noastră prin acte normative, ca
HG Nr. 1028 din 18 noiembrie 2014 privind aprobarea Strategiei naţionale de sănătate 2014 - 2020
şi a Planului de acţiuni pe perioada 2014 – 2020, pentru implementarea Strategiei naţionale, având
ca scop îmbunătățirea stării de sănătate a României și reducerea inegalităților dintre județele
/regiunile țării precum și cu celelalte state europene.
În acest context, un accent deosebit se pune pe echitate, în special pe echitatea serviciilor de
sănătate, care să promoveze servicii de bază pentru toți indivizii, cu prioritate pe grupurile
vulnerabile și dezavantajate.
Inegalităţile socioeconomice manifeste între grupuri sociale diferite au un impact profund
asupra stării de sănătate. Acestea sunt sistematic diferite de indicatorii stării de sănătate şi după cum
am menționat anterior, pot fi prevenite. Importanța identificării și descrierii acestor inegalități stau
la baza elaborării acestei lucrări. O analiză comprehensivă a inegalităţilor din sănătate este esenţială
pentru formularea unor strategii de intervenţie în scopul reducerii acestora. Am descris și analizat în
acest sens inegalitățile geografice, demografice, socio-economice și de mediu, rezultate ale sănătății
(diverși indicatori, de la speranța de viață, la mortalitate sau morbiditate), inegalități privind accesul
la servicii de sănătate, mai precis inegalități ale repartiției resurselor în sănătate.

Disparități geografice și demografice

Poziția geografică a României, relieful și clima, influențează distribuția populației și starea

de sănătate a acesteia. Există astfel diferențe între regiunile țării, diferențe care vor fi descrise în
capitolele următoare. România este situată în Sud-Estul Europei Centrale, în interiorul şi exteriorul
arcului munţilor Carpaţi, pe cursul inferior al Dunării, cu ieşire la Marea Neagră.
Relieful țării noastre se compune din trei trepte majore: înaltă, a Munţilor Carpaţi (cu o
proporționalitate de 31%), medie, corespunde Subcarpaților, dealurilor şi podişurilor (cu o
proporționalitate de 36%); și joasă, a câmpiilor, luncilor şi Deltei Dunării (cu o proporționalitate de
5
33%). Clima României este temperat-continentală de tranziţie, cu influenţe oceanice dinspre vest,
mediteraneene dinspre sud-vest şi continental-excesive din nord-est.
Populația României nu este distribuită uniform pe suprafața țării sau la nivelul județelor.
Instrumentul cel mai fidel, prin care este descrisă structura, distribuția și caracteristicile unei
populații și comunități este Recensământul. Ultimul Recensământ în țara noastră a fost aplicat în
2011. În lucrările noastre anterioare am descris aspecte ce tin de disparități populaționale, ale
nivelului de instruire a populației generale, disparități ale condițiilor de trai ce țin de gospodărie, pe
regiunile și județele României, aspecte măsurate de ultimul ecensământ.
Pentru măsurarea și calculul indicatorilor de sănătate se ia ca referință populația raportată la
1 ianuarie și/sau 1 iulie a anului respectiv. În tabelul 1 este redată populația stabilă pe județe, pe
sexe și medii de rezidență. Densitatea populației, calculată în urma datelor culese la ultimul
recensământ, este ilustrată în figura 1.

Tabelul nr. 1 Populaţia stabilă (după domiciliu) la 1 ianuarie 2014 pe județe, medii de rezidenţă
și sexe (sursa: INS)

Număr
Judeţ Urban Rural Masculin Feminin
persoane
Alba 384135 229537 154598 189956 194179
Arad 476767 271276 205491 231155 245612
Argeş 651930 319659 332271 317259 334671
Bacău 749179 352242 396937 370822 378357
Bihor 621805 320933 300872 303147 318658
Bistriţa-Năsăud 329934 128137 201797 164161 165773
Botoşani 461749 200005 261744 228872 232877
Brăila 363235 237997 125238 176463 186772
Braşov 629816 464977 164839 305808 324008
Buzău 486634 206435 280199 237577 249057
Călăraşi 321429 128657 192772 157672 163757
Caraş-Severin 333843 195881 137962 163567 170276
Cluj 718404 480259 238145 347077 371327
Constanţa 771506 539904 231602 375290 396216
Covasna 229958 116412 113546 113453 116505
Dâmboviţa 533057 171819 361238 260727 272330
Dolj 708129 390925 317204 343537 364592
Galaţi 636818 364387 272431 314337 322481
Giurgiu 279393 91265 188128 136684 142709
Gorj 371345 180452 190893 183934 187411
Harghita 335058 148848 186210 165632 169426
Hunedoara 477675 372301 105374 233286 244389
Ialomiţa 297343 140610 156733 146081 151262
Iaşi 892215 432859 459356 442938 449277
Ilfov 364954 160589 204365 177422 187532
Maramureş 528768 319215 209553 260632 268136
Mehedinţi 291674 148079 143595 143722 147952
Municipiul Bucureşti 2134030 2134030 995889 1138141
Mureş 598872 316534 282338 293908 304964
6
Neamţ 582445 229969 352476 286847 295598
Olt 459212 198718 260494 226999 232213
Prahova 817954 418895 399059 396526 421428
Sălaj 249405 107230 142175 122505 126900
Satu Mare 392794 190233 202561 191942 200852
Sibiu 463228 313986 149242 226011 237217
Suceava 741314 324039 417275 367520 373794
Teleorman 399528 144853 254675 196542 202986
Timiş 737881 455211 282670 355433 382448
Tulcea 248139 122813 125326 123838 124301
Vâlcea 407291 195517 211774 199641 207650
Vaslui 472987 208202 264785 238177 234810
Vrancea 394345 148668 245677 193662 200683
TOTAL 22346178 12622558 9723620 10906651 11439527

7
Figura nr. 1 Densitatea populaţiei în România în anul 2011(sursa: Recensământul populației şi
al locuințelor – 2011)

Din figura nr. 1, care analizează date obţinute în urma Recensământului populaţiei din 2011,
se observă o populaţie mai crescută, respectiv o densitate mai crescută în regiunea istorică Moldova,
în judeţe ca Iaşi, Galaţi şi în judeţele Prahova, Dâmboviţa, Ilfov.
Conform datelor INS privind populaţia României în anul 2014, se observă o populaţie
feminină mai crescută comparativ cu cea masculină, precum şi o suprapopulaţie în mediul urban
faţă de cel rural (vezi tabelul nr. 1, figurile nr. 2, 3, 4, 5 şi 6).
În ceea ce priveşte repartiţia pe medii, se observă la nivel naţional predominanța populaţiei
în mediul urban, 56% faţă de 44% în mediul rural.
Figura nr. 2 Distribuţia populaţiei generale pe medii de rezidenţă şi sexe în România, în anul
2014 (sursa: INS)

8
Figura nr. 3 Distribuţia procentuală a populaţiei generale pe medii de rezidenţă în România, în
anul 2014 (sursa: INS)

Figura nr. 4 Distribuţia procentuală a populaţiei generale pe sexe în România, în anul 2014
(sursa: INS)

9
Figura nr. 5 Distribuţia procentuală pe medii de rezidență a populației masculine, în România,
în anul 2014 (sursa: INS)

Figura nr. 6 Distribuţia procentuală pe medii de rezidență a populaţiei feminine, în România, în

anul 2014 (sursa: INS)

Din analiza structurii pe grupe de vârstă şi cu semnificaţie asupra piramidei populaţiei, se

constată că populaţia tânără cu vârste cuprinse între 0 şi 24 de ani este foarte scăzută.
În figura 7 este ilustrată piramida populaţiei pe sexe, pe grupe de vârstă, piramidă care are o
bază foarte îngustă, având grupe de vârstă de populaţie tânără de până la 20-24 de ani aproximativ
egale, ceea ce sugerează că de circa 20-25 de ani, se constată un declin evident al populaţiei, declin
cauzat în principal de scăderea drastică a natalităţii după 1989. Se constată, de asemenea, că grupele
10
de vârstă cel mai bine reprezentate sunt cele cuprinse între 24-54 de ani, consecință a politicii
demografice a regimului trecut.
Din aceeași figură de mai jos se observă că populaţia feminină are o durată a vieţii mai
crescută faţă de populaţia masculină.

Figura nr. 7 Piramida populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe, în anul 2014 (sursa: INS)

Figura nr. 8 Piramida populaţiei pe grupe de vârstă şi medii de provenienţă, în anul 2014 (sursa:
INS)

11
 Din analiza figurii nr. 8 se constată aceeași îngustare a bazei piramidei populaţiei, deci o
scădere a populaţiei tinere de până la 24 de ani, scădere care nu este simetrică sau în oglindă, între
cele două medii, rural respectiv urban. Simetria se observă în cazul piramidei populaţiei pe grupe de
vârstă şi sexe. Scăderea populaţiei tinere din mediul rural a fost oarecum treptată, faţă de cel urban,
unde numărul populaţiei cu grupe de vârstă de 0 - 4 şi 5 - 10 ani pare să se amelioreze în ultimii ani.
De asemenea, în mediul urban predomină structura populaţiei active cu vârste cuprinse între 24 şi
64 de ani.
Evoluţia populaţiei, conform prognozelor ştiinţifice, arată un declin demografic semnificativ
pentru ţara noastră. Astfel, până în anul 2050 declinul populaţiei va fi aproximativ cu 25% faţă de
populaţia actuală.

Tabelul nr. 2 Prognoza evoluţiei populaţiei României în perioada 2010-2050 (varianta medie de
evaluare a evoluţiei populaţiei) (sursa: Analiza demografică a Regiunii Centru. Disparităţi
geodemografice. Tendinţe şi prognoze / AGENŢIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ
CENTRU - 2010)

variaţie variaţie
Anul 2010 2015 2020 2025 abs. 2050
2050-
2050/2010 2010 %
-
România 21462,2 20696,6 20026,4 19243,4 16083,3 -5378,9 25,10%

În figura de mai jos am ilustrat distribuţia populaţiei pe medii de rezidenţă şi pe judeţele

ţării. Se observă că în majoritatea judeţelor predomină populaţia din mediul urban, asemănător
distribuţiei naţionale. Fac excepţie judeţele din regiunea istorică a Moldovei: Vrancea, Vaslui,
Suceava, Iaşi, Bacău, Botoşani, Buzău, Neamţ.

12
Figura nr. 9 Distribuţia populaţiei generale pe medii de rezidenţă, pe judeţele României, în anul
2014 (sursa: INS)

13
Disparități privind sporul natural

Sporul natural al populaţiei „este un indicator care măsoară diferenţa algebrică între numărul
născuţilor vii şi cel al morţilor din rândul unei populaţii determinate, într-o anumită perioadă de
timp” (definiţie conform INS). După 1990, odată cu modificarea legislaţiei şi legalizarea avorturilor
şi a contracepţiei, sporul natural a început să scadă constant şi să aibă valori negative (vezi figura nr.
10).

Figura nr. 10 Evoluţia sporului natural din 1970-2014 la %o locuitori (sursa: INS)

Sporul natural este negativ şi cu tendinţe descrescătoare constante în ultimii ani, fenomen
datorat în special scăderii natalităţii. În anul 2014, doar judeţul Ilfov a prezentat valori pozitive ale
sporului natural, faţă de 6 judeţe în anul 2013: Iaşi, Suceava, Ilfov, Bistriţa-Năsăud, Braşov şi
Covasna (vezi tabelul nr. 3). Valori pozitive ale sporului natural se înregistrează în câteva judeţe în
mediul urban: Ilfov, Iaşi, Suceava, Sălaj, Bistriţa Năsăud, iar în judeţele Braşov, Sibiu se constată
valori pozitive în mediul rural.

14
Tabelul nr. 3 Sporul natural al populaţiei României pe judeţe și medii de rezidenţă, în anul 2014,
la 1000 locuitori (sursa: INS)
Judeţ Total Urban Rural
Total -3,1 -1,4 -5,1
Bihor -2,6 0 -4,3
Bistrița-Năsăud -0,5 2,5 -2,4
Cluj -2,2 -1 -4,4
Maramureş -2,4 -1,6 -3,6
Satu Mare -2,2 -2 -2,4
Sălaj -2,3 2,5 -5,8
Alba -3,4 -1,9 -5,7
Braşov -0,3 -1 1,7
Covasna -1,5 -1,3 -1,6
Harghita -0,7 0,4 -1,5
Mureş -2,1 -1,8 -2,6
Sibiu -0,6 -1,2 0,9
Bacău -3,3 -2 -4,4
Botoşani -4,3 -1,4 -6,5
Iaşi -0,2 1 -1,1
Neamţ -3,5 -1,9 -4,5
Suceava -0,6 0,7 -1,5
Vaslui -3,4 -6,1
Brăila -7 -5,8 -8,9
Buzău -6,4 -2,2 -9,4
Constanţa -1 -1,2 -0,2
Galaţi -3,4 -2,3 -4,8
Tulcea -4,8 -2 -7,5
Vrancea -4 -0,2 -6,2
Argeş -3,3 -0,1 -6,5
Călăraşi -5,6 -2,6 -7,6
Dâmboviţa -3,7 -2 -4,5
Giurgiu -7,1 -3,6 -8,9
Ialomiţa -4,4 -1 -7,6
Prahova -4,2 -3,2 -5,3
Teleorman -10,1 -3,5 -13,9
Ilfov 0,8 2,8 -0,8
Mun. Bucureşti -incl. SAI -1,5 -1,5
Dolj -5,7 -1,6 -10,9
Gorj -4,4 -1 -7,5
Mehedinţi -6,4 -2,4 -10,6
Olt -7,1 -1,3 -11,6
Vâlcea -3,1 -0,4 -5,5
Arad -4,2 -3,3 -5,4
Caraş-Severin -5,7 -3,8 -8,4
Hunedoara -5,5 -4,6 -9
Timiş -1,4 -0,8 -2,4

15
Figura nr. 11 Sporul natural al populaţiei României pe judeţe, în anul 2014, la 1000 locuitori
(sursa: INS)

16
Figura nr. 12 Sporul natural al populaţiei României pe medii de rezidenţă şi pe judeţe, în anul
2014, la 1000 locuitori (sursa: INS)

17
Disparități privind durata medie a vieţii

Durata medie a vieţii reprezintă numărul mediu de ani pe care îi are de trăit un nou născut,
dacă ar trăi tot restul vieţii în condiţiile mortalităţii pe vârste din perioada de referinţă.
Astfel, în anul 2014, durata medie de viaţă din ţara noastră a fost de 75,47 ani, 72,04 ani
pentru bărbaţi şi 78,93 ani pentru femei. În ceea ce priveşte diferenţele dintre mediile de rezidenţă,
se constată că populaţia din mediul urban trăieşte mai mult, are o durată medie a vieţii de 76,67 de
ani, faţă de 73,97 de ani pentru populaţia din mediul rural.

Figura nr. 13 Durata medie a vieţii pe judeţele ţării, în anul 2014 (sursa: INS)

Din figura de mai sus se observă că populaţia din judeţele din Transilvania trăiește mai mult.
18
Figura nr. 14 Durata medie a vieţii pe medii de rezidenţă, pe judeţele ţării, în anul 2014 (sursa:
INS)

19
Figura nr. 15 Durata medie a vieţii pe sexe, pe judeţele ţării, în anul 2014 (sursa: INS)

Valorile cele mai scăzute ale duratei medii de viaţă s-au înregistrat în judeţele Călăraşi,
Teleorman, Satu Mare, Giurgiu, Tulcea.
20
Inegalitățile socio-economice
Indicatorii socioeconomici sunt luaţi în considerare în analiza determinanţilor inegalităţilor
din starea de sănătate a populaţiei deoarece definesc poziţia individului în societate. Pe lângă faptul
că arată nivelul veniturilor, gradul de sărăcie, nivelul de educaţie al populaţiei în general precum şi
gradul de cuprindere şi absolvire a tinerilor cu vârste de şcoală, ilustrează şi accesibilitatea la
servicii de sănătate, deci, a stării de sănătate implicit.
În lucrarea de faţă am măsurat nivelul socioeconomic prin indicatori ca: nivelul populaţiei
active, respectiv al populaţiei ocupate, nivelul şomajului, numărul pensionarilor, abandonul şcolar,
precum şi unele elemente esenţiale ale condiţiilor de trai şi igienă. Dintre acestea din urmă, un rol
deosebit pentru nivelul de igienă şi de interes deosebit pentru sănătatea publică o reprezintă apa
utilizată zilnic. Vorbim astfel de sistemul public de aprovizionare cu apă curentă a locuinţelor
(reţeaua publică de distribuţie centralizată cu apă), precum şi de sistemul de canalizare, care
condiţionează la rândul lui calitatea mediului înconjurător şi implicit sănătatea.
În ceea ce priveşte accesibilitatea la serviciile de sănătate, am analizat într-un capitol separat
unele resurse din sănătate, cum ar fi: distribuţia spitalelor pe judeţe şi cel mai important, resursa
umană, număr de medici, stomatologi, farmacişti şi personal mediu.

Inegalități privind rata de ocupare a resurselor de muncă

„Rata de ocupare a resurselor de muncă reprezintă raportul, exprimat procentual, dintre
populaţia ocupată civilă şi resursele de muncă. Pentru anul 2014, resursele de muncă precum şi
categoria non-salariaților care fac parte din populaţia ocupată civilă au fost estimate pe baza
populaţiei rezidente la 1 ianuarie 2015 (sursa INS)”.
Conform Comunicatului de Presă al INS, Nr. 96 din 17 aprilie 2015, Ocuparea şi şomajul în
anul 2014: „…în anul 2014, rata de ocupare a populaţiei cu vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de
61,0%, iar rata şomajului de 6,8%. Nivelul ratei de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani a fost
de 65,7%, la o distanţă de 4,3 puncte procentuale faţă de ţinta naţională de 70% stabilită în
contextul Strategiei Europa 2020. În anul 2014, populaţia activă a României era de 9243 mii
persoane, din care 8614 mii persoane ocupate şi 629 mii şomeri”.
Figura nr. 16 Categorii de populaţie în funcţie de statutul social, în anul 2014 (sursa: INS)

21
Figura nr. 17 Rata de ocupare a resurselor de muncă pe sexe şi judeţe, în anul 2014 (sursa: INS)

Din analiza datelor de mai sus se observă că rata de ocupare este mai crescută, de peste
70%, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, în judeţele din Transilvania: Alba, Arad, Bihor, Cluj,
Braşov, Bistriţa-Năsăud, Sălaj, Sibiu şi Municipiul Bucureşti. Valori mai ridicate ale ratei de
ocupare pentru femei faţă de bărbaţi s-au înregistrat și în judeţele Vrancea, Vaslui, Teleorman,
22
Ialomiţa, Călăraşi, Covasna, Buzău. Diferenţele dintre regiunile istorice ale ţării noastre se pot
observa mai clar în figura de mai jos.

Figura nr. 18 Rata de ocupare a resurselor de muncă pe sexe şi regiuni, în anul 2014 (sursa:
INS)

Şomajul
Şomerii - conform definiţiei internaţionale (BIM) – „sunt persoanele în vârstă de 15-74 ani
care îndeplinesc simultan următoarele 3 condiţii: (i) nu au un loc de muncă; (ii) sunt disponibile să
înceapă lucrul în următoarele două săptămâni; (iii) s-au aflat în căutare activă a unui loc de muncă,
oricând în decursul ultimelor patru săptămâni” (sursa INS).
Rata şomajului reprezintă ponderea şomerilor, conform definiţiei internaţionale (BIM), în
populaţia activă.
Conform Comunicatului de Presă al INS, Nr. 96 din 17 aprilie 2015, Ocuparea şi şomajul în
anul 2014: „Rata şomajului a fost de 6,8%, în scădere faţă de anul precedent (7,1%). Pe sexe,
ecartul dintre cele două rate ale şomajului a fost de 1,2 puncte procentuale (7,3% pentru bărbați,
faţă de 6,1% pentru femei), iar pe medii rezidenţiale de 2,8 puncte procentuale (8,1% pentru urban,
faţă de 5,3% pentru rural). Rata şomajului avea nivelul cel mai ridicat (24%) în rândul tinerilor (15-
24 ani)” (vezi figura nr.19).

23
Figura nr. 19 Rata şomajului pe grupe de vârstă, sexe şi medii, în anul 2014 (sursa: INS)

Figura nr. 20 Număr de şomeri înregistraţi pe judeţe, în anul 2014 (sursa: INS)

24
Figura nr. 21 Rata şomajului pe regiuni de dezvoltare şi sexe, în anul 2014 (sursa: INS)

Remarcăm valori crescute ale nivelului şomajului în Regiunea Sud-Vest Oltenia, 8,2 %, cu
un număr de peste 25000 de şomeri înregistraţi în judeţul Dolj, cel mai mare număr de şomeri
înregistraţi într-un judeţ anul trecut, Regiunea Sud Muntenia cu o rată a şomajului de 7,3%, cu
valori de peste 15000 şomeri înregistraţi în judeţele: Argeş, Dâmboviţa, Regiunea Sud-Est, cu valori
ale şomajului de 6,9% şi un număr crescut de şomeri în judeţele: Teleorman, Prahova şi Buzău. În
regiunile din Nord-Est, Nord-Vest, regiunea istorică Moldova, s-au înregistrat un număr crescut de
şomeri în judeţele: Galaţi, Suceava şi Vaslui.
Tabelul nr. 4 Rata şomajului pe sexe şi judeţele României, în perioada 2011-2013 (%)
Judeţ Total Masculin Feminin
Alba 7,3 7,7 6,8
Arad 2,8 2,8 2,8
Argeş 5,9 6,4 5,4
Bacău 6,8 7,8 5,6
Bihor 3,7 4 3,3
Bistriţa-Năsăud 4,5 4,6 4,4
Botoşani 5 6,1 3,8
Brăila 7,4 8,7 5,8
Brașov 4,3 4,5 4,1
Buzău 9,7 11,5 7,6
Călăraşi 8,2 10,1 6,4
Caraş-Severin 4,5 4,7 4,2
Cluj 2,8 2,7 2,9
Constanţa 4 3,2 4,8
Covasna 6,5 7,2 5,7
25
 Dâmboviţa 7,9 8,3 7,5
Dolj 9,4 10,5 8,2
Galaţi 9,5 10,6 8,2
Giurgiu 7 7,1 6,9
Gorj 7,5 7,7 7,1
Harghita 6 6,2 5,6
Hunedoara 6,6 6,3 6,9
Ialomiţa 8,1 9,8 6,3
Iași 5 5,7 4,2
Ilfov 1,5 1,4 1,7
Maramureş 3,5 3,6 3,4
Mehedinți 10 11,3 8,5
Municipiul Bucureşti 2 1,9 2,1
Mureş 5,8 6,3 5,1
Neamţ 6,1 6,8 5,3
Olt 8,2 9,7 6,6
Prahova 5,2 5,2 5,3
Sălaj 5,9 6,6 5
Satu Mare 4,4 4,9 3,8
Sibiu 4,6 5,1 4
Suceava 6,7 7,4 5,9
Teleorman 11,2 13,4 8,8
Timiş 1,6 1,4 1,8
Tulcea 5,5 6,2 4,7
Vâlcea 5,6 5,8 5,5
Vaslui 11,4 14,4 8,2
Vrancea 6 7,2 4,8

Analiza nivelurilor comparative a ratei şomajului pe sexe şi judeţele României reliefează, pe

lângă nivelurile crescute din Oltenia şi Moldova, predominanța şomajului în rândul populaţiei de
sex masculin (vezi figura nr. 21 şi 22).
Figura nr. 22 Rata şomajului pe judeţele României, în anul 2014, distribuţia pe cvartile (%)

Legenda:
1,5 – 4,5
4,6 – 5.9
6,0-7,47
7,5-11,4

Figura nr. 23 Niveluri comparative ale ocupării forţei de muncă şi pensionarilor pe judeţele
României, în anul 2014
26
 În figura 23 am evidenţiat grafic diferenţele foarte mici între populaţia ocupată şi numărul
de pensionari pe de o parte, şi numărul extrem de scăzut al populaţiei ocupate în agricultură, în
special în judeţele din regiunea istorică Moldova şi Muntenia, pe de altă parte. Numărul mare de
pensionari, care în majoritatea judeţelor ţării reprezintă mai mult de jumătate din numărul populaţiei
ocupate, arată gradul de îmbătrânire al populaţiei şi „povara” economică pe care acest lucru îl
determină.

27
Disparități privind educația. Abandonul școlar

Abandonul şcolar nu este doar o problemă individuală, ci este o problemă a întregii societăţi.
Motivele abandonului şcolar pot fi multiple: personale, familiale, dificultăţi de învăţare, probleme
de învăţare, lipsa de motivaţie, orientare sau sprijin. Nu trebuie neglijaţi factorii sistemici: sistemul
de învăţământ şi nu în ultimul rând, sistemul legislativ. Consecinţele abandonului nu sunt doar
individuale, prin scăderea capacităţii lor de integrare pe piaţa muncii şi în special cea calificată, ci și
consecinţe indirecte asupra sistemului demografic actual caracterizat printr-o populaţie îmbătrânită.
Consecințele se reflectă și asupra cheltuielilor pentru învăţământ ineficiente sau chiar a risipei
fondurilor. Alte costuri sociale semnificative sunt cele legate de sistemul de sănătate, respectiv
creșterea lor și o coeziune socială mai redusă.
Rata abandonului şcolar din România ne situează la coada clasamentului în cadrul Uniunii
Europene, locul 26 din 28. Aproximativ 18% din tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 24 ani care au
absolvit cel mult gimnaziul nu doresc continuarea studiilor sau calificarea lor.
Dată fiind cauzalitatea diversă şi multiplă, politicile de reducere a abandonului şcolar
trebuie să aibă în vedere mai mulți factori declanșatori și să coreleze politica educațională și socială
cu activitățile desfășurate de tineri și cu aspecte legate de sănătate, cum ar fi consumul de droguri
sau problemele psihice și emoționale. În acest sens, țările UE s-au angajat să reducă rata
abandonului şcolar la mai puţin de 10% până în anul 2020.
Figura nr. 24 Nivelurile abandonului şcolar pe tipuri de învăţământ, în România, în anul 2014
(sursa INS)

Din figura anterioară se observă că abandonul şcolar postliceal este cel mai crescut, de 8,9%
în rândul tinerilor.
Figura nr. 25 Rata abandonului şcolar, pe niveluri de educație, regiuni de dezvoltare, în
România, în anul 2014 (sursa INS)

28
 Din figurile care ilustrează abandonul şcolar se observă diferenţe în ceea ce priveşte
nivelurile abandonului şcolar: învăţământ primar, secundar sau postliceal, precum şi diferenţele
între judeţele şi regiunile de dezvoltare ale ţării. Astfel, cel mai crescut nivel de abandon este cel ce
priveşte învățământul postliceal, cel ce priveşte nivelul de pregătire superioară, de calificare înaltă.
Cel mai ridicat nivel s-a înregistrat în judeţele din Regiunea Sud-Est. Aceleaşi valori ridicate, în
aceeaşi zonă, s-au înregistrat şi în ceea ce priveşte abandonul din învăţământul secundar (liceal sau
profesional). Zona istorică Moldova înregistrează şi ea valori crescute ale abandonului şcolar
secundar şi postliceal. Niveluri deosebit de ridicate ale abandonului şcolar secundar, liceal, s-au
înregistrat în judeţele: Sibiu, Neamţ, Satu Mare, Mureş, Mehedinţi, Bistriţa Năsăud, Harghita, Arad.
Conform datelor de la Recensământul Populaţiei din 2011, ponderea cea mai mică a
populaţiei cu studii superioare se află în zona istorică Moldova şi Regiunea Sud Muntenia, în
judeţele Călăraşi, Teleorman, Giurgiu, Ialomiţa, aceleaşi zone care interesează abandonul şcolar
crescut. Putem concluziona că nivelul cultural general, de instruire superioară a populaţiei poate
preveni abandonul şcolar şi în special la nivelul postliceal.
Figura nr. 26 Rata abandonului şcolar, pe niveluri de educație, pe judeţe, în România, în anul
2014 (sursa INS)

29
30
Disparități ai factorilor de mediu, condiţii de trai şi igienă

Nivelul de trai al unei populaţii depinde de factori multipli: economici, sociali și culturali.
Aceştia au un impact deosebit asupra stării de sănătate individuale, cât și asupra celei colective.
Repercusiunile sunt cele asupra costurilor din sistemul de sănătate, care și aşa sunt insuficiente. În
lucrarea de faţă am luat pentru descriere mai amănunţită un element vital pentru viaţă şi sănătate şi
anume, apa, ca şi cantitatea de apă consumată anual de populaţie (doar consumul casnic), măsurată
în mc, numărul de persoane care sunt alimentate cu apă potabilă prin sistem public de aprovizionare
cu apă şi sistem public de canalizare. Cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor, pe judeţe
şi localităţi, prin „…sistemul public de alimentare cu apă se referă la reţeaua publică de distribuţie
centralizată, operată de unități specializate în captarea, tratarea şi distribuţia apei. Sistemul de
canalizare reprezintă un sistem de canale şi conducte care adună apele uzate din mai multe surse
pentru a le evacua împreună. Sistemul de canalizare poate fi conectat sau nu la o staţie de epurare
(sursa INS).”
În România anului 2014, avem diferenţe foarte mari între judeţele ţării, respectiv populaţia
judeţului deservită cu apă potabilă în sistem centralizat şi sistem de canalizare. Sunt multe judeţe în
care consumul de apă potabilă distribuită este sub 20 mc apă/persoană/an. Acest lucru se datorează
în principal lipsei sistemului centralizat de aprovizionare cu apă şi canalizare. În figurile de mai jos
am redat cantitatea de apă consumată în mc, de o persoană pe an, precum şi reprezentarea grafică a
populaţiei deservite de aceste utilităţi, raportate la populaţia judeţului. Observăm numeroase judeţe
în care aceste utilităţi deservesc mai puțin de jumătate din populaţia înregistrată: Giurgiu, Călăraşi,
Gorj, Ialomiţa, Neamţ, Olt, Teleorman, Vaslui, Vrancea, Suceava, Maramureş.
De menţionat un aspect deosebit de important referitor la consumul de apă, baie şi sau grup
sanitar: din datele INS, în anul 2014, în ceea ce priveşte ponderea gospodăriilor după dotarea
utilitară a locuinţelor, 68,1% din totalul locuinţelor au baie sau duş în interiorul locuinţei şi 66,5%
dintre gospodării au grup sanitar în interiorul locuinţei.

31
Figura nr. 27 Consumul de apă mc apă/ persoană/ an, pe judeţe, în România, în anul 2014
(sursa INS)

32
Figura nr. 28 Populația deservită de sistemul public de alimentare cu apă şi sistem de canalizare
pe județe, în anul 2014 (sursa INS)

33
Disparități ale stării de sănătate la nivelul judeţelor

Starea de sănătate a populaţiei este caracterizată destul de fidel de o serie de indicatori:

morbiditate, mortalitate, mortalitate generală, şi mai sensibil şi căreia i se acordă o importanţă
specială, mortalitatea infantilă.

Disparități ale ratei brute de mortalitate

Rata brută de mortalitate în România se situează printre cele mai crescute din Europa,
antepenultimul loc. În anul 2014, mortalitatea în România a înregistrat valoarea de 11,4 la 1000 de
locuitori. La nivel de judeţe, valorile variază între 9,50 şi 17 la 1000 de locuitori. Valori scăzute, sub
11 la 1000 de locuitori s-au înregistrat în judeţe ca Braşov, Sibiu, Bistriţa, Cluj, Timiş, Constanţa,
Bucureşti şi Ilfov.
Cele mai ridicate valori ale mortalității generale s-au înregistrat în judeţele din sudul ţării,
(vezi figura 30 şi 31), Teleorman, Olt, Giurgiu, Dolj, Mehedinţi, Călăraşi, Buzău, Brăila, Ialomiţa,
Tulcea, Gorj, dar și judeţe din alte zone cum ar fi Hunedoara, Sălaj, Vaslui, Vrancea, unde valorile
depășesc 14,00 la 1000 de locuitori.
În ceea ce priveşte distribuţia pe medii se observă o supramortalitate în mediul rural, de
13,9%o faţă de 9,4%o în mediul urban.

Figura nr. 29 Repartiția mortalității generale pe medii, în anul 2014

34
Figura nr. 30 Decedați pe medii de rezidență, regiuni de dezvoltare, în anul 2014 (sursa INS)

35
Figura nr. 31 Repartiția mortalității generale, pe medii de provenienţă, pe judeţe, în anul 2014
(sursa INS)

36
Figura nr. 32 Repartiția mortalității generale pe sexe şi medii de rezidenţă, în anul 2014 (sursa
INS)

În ceea ce priveşte distribuţia pe medii şi sexe a mortalităţii generale, vezi fig. 32 şi 33, se
observă o supramortalitate masculină, atât în mediul urban cât şi în mediul rural. În ceea ce priveşte
distribuţia pe grupe de vârstă a mortalităţii generale, se observă că pe măsură ce grupa de vârstă este
mai mare, supramortalitatea este prezentă la femei, în mediul rural, fenomen care este similar şi
întăreşte structura piramidei populaţiei pe grupe de vârstă, sexe şi medii.

Figura nr. 33 Repartiția mortalității generale pe sexe, medii de rezidenţă şi grupe de vârstă, în
anul 2014 (sursa INS)

37
Figura nr. 34 Repartiția mortalității generale pe judeţe și pe cvartile, în anul 2014 (sursa INS)
Legenda:
9,50 – 10,50
10,51-11,30
11,31-12,42
12,43-17,00

Repartiţia pe cvartile a mortalităţii generale este foarte sugestiv ilustrată în figura 34. Se
observă judeţele din sudul ţării care au niveluri mult crescute ale mortalităţii generale faţă de media
naţională. Valori crescute mai înregistrează judeţul Botoşani şi cele din vestul ţării: Arad, Bihor,
Sălaj, Caraş Severin.

38
Disparități ale mortalității specifice pe cauze de boală
Cele mai valoroase date statistice din perspectiva analizei ştiinţifice a mortalităţii, a
morbidităţii şi nu în ultimul rând a stării de sănătate sunt date de indicatorii specifici pe cauze de
boală, în cazul de faţă, de mortalitatea specifică pe cauze de boală.
Din analiza celor 19 cauze de deces reiese că primele ranguri sunt ocupate de mortalităţile
prin: boli cardiovasculare, tumori, boli ale aparatului digestiv, boli ale aparatului respirator şi leziuni
traumatice şi otrăviri (figura 35).
În figura de mai jos, (figura 35), am ilustrat mortalităţile specifice pentru primele cinci cauze
de deces din ţara noastră, niveluri comparative din anul 2000 până în prezent. În timp ce pentru
bolile cardiovasculare se înregistrează o uşoară scădere, pentru tumori fenomenul observat este
invers, de creştere. În unele ţări din UE, mortalitatea prin tumori o depăşeşte pe cea prin boli
cardiovasculare.

Figura nr. 35 Repartiția mortalității specifice după principalele cauze de deces, niveluri
comparative anii 2000-2014 (sursa INS)

39
Figura nr. 36 Mortalitatea specifică după principalele 5 cauze de deces, în România, în anul
2014 (sursa INS)

Mortalitatea prin boli cardiovasculare

Atât în România, cât și în Europa și la nivel mondial, bolile cardiovasculare sunt lideri ai
mortalităţii şi morbidităţii. Afecțiunile cardiovasculare sunt precondiţionate biologic, ereditar şi de
către factorii de risc ai stilului de viață, cum ar fi: fumatul, regimul alimentar, obezitatea, stresul şi
sedentarismul.
Relaţionarea dintre nivelul socioeconomic scăzut şi mortalitatea crescută prin boli
cardiovasculare este deja demonstrată de numeroase studii. (ex. Deans et al., 2009, Loucks et al.,
2009 etc.)
Impactul statusului socioeconomic asupra apariţiei afecţiunilor cardiovasculare se pare că
este mai puternic exprimat la femei faţă de bărbaţi. (Picciotto et al., 2006, Conen et al., 2009 etc.)
Figura 38 ilustrează repartiţia pe cvartile a mortalităţii prin boli cardiovasculare. Cele mai
crescute valori se observă la judeţele din sudul ţării, Regiunea Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia,
judeţul Sălaj, Botoşani. Aceste judeţe se confruntă cu indicatori socioeconomici negativi, valori
crescute ale şomajului, abandon şcolar crescut, durata medie a vieţii scăzute, dotarea scăzută a
locuinţei cu utilităţi (apă şi canal).

40
Figura nr. 37 Structura deceselor prin boli cardiovasculare pe sexe, în anul 2014 (sursa INS)

Femeile prezintă o mortalitate mai crescută prin boli cardiovasculare 53%, faţă de 47% la
bărbaţi, vezi figura 37.
Figura nr. 38 ilustrează frecvența deceselor prin boli cardiovasculare pe județe. Cea mai
crescută mortalitate specifică prin boli cardiovasculare s-a înregistrat în județele Teleorman de
1196,6 la %ooo locuitori, cea mai crescută din țară, Giurgiu (1020,70 la %ooo locuitori), Dolj
(904,3 la %ooo locuitori), Olt (953,70 la %ooo locuitori), Ialomiţa (829,8 la %ooo locuitori).

Figura nr. 38 Repartiția mortalității specifice prin boli cardiovasculare, pe judeţe și pe cvartile,
în anul 2014 (sursa INS)
Legenda:
483,5-599,62
599,63-675,15
675,16-738.67
738,68-1196.9

41
Mortalitatea prin tumori

Locul secund de mortalitate în ţara noastră dar şi în majoritatea ţărilor este ocupat de
mortalitatea prin tumori. Cu toate acestea, în unele ţări mortalitatea prin tumori maligne se situează
pe primul loc, prin creşterea îmbolnăvirilor prin cancer și scăderea mortalităţii prin boli
cardiovasculare. Mortalitatea specifică prin tumori în România în anul 2014 a înregistrat valoarea
de 226,6 la 100000 locuitori, valoare în continuă creştere.
Figura nr. 39 Structura deceselor prin tumori, pe sexe, în anul 2014 (sursa INS)

După cum observăm în figura de mai sus, mortalitatea prin tumori este mai crescută la sexul
masculin, 59% faţă de 41% la sexul feminin. Din analiza pe judeţe se observă valori crescute în
sud-estul şi centrul ţării, în judeţe ca: Braşov, Mureş, Cluj, Hunedoara, Prahova, Tulcea, Brăila,
Ialomiţa, Buzău. Regiunea Centru, care din punct de vedere socioeconomic este mai dezvoltată,
copiază modelul de morbiditate vest-european.
Tipurile de cancer cel mai frecvent întâlnite atât la noi cât şi la nivel mondial sunt: cancerul
de sân, de prostată, urmate de cancerul bronhopulmonar, laringian şi traheal.
Figura nr. 40 Repartiția mortalității specifice prin tumori, pe judeţe și pe cvartile, în anul 2014
(sursa INS)
Legenda:
161,4-207,62
207,3-228
228,1-244,07
244,1-289

42
Mortalitatea prin accidente

Mortalitatea prin accidente se situează printre primele 5 ranguri de mortalitate, înregistrând

un trend ascendent. Indicator important prin prisma mortalităţii evitate, ilustrează nivelul de
educaţie, bunăstare şi condiţiile de trai. Faţă de alţi indicatori de mortalitate în care nivelul de
bunăstare este unul cu impact pozitiv asupra mortalităţii, în cazul morţii prin leziuni şi accidente se
constată un raport direct proporţional. În România, accidentele de trafic şi de circulaţie reprezintă
principala cauză de deces a acestei categorii, în principal prin problemele ce ţin de infrastructura
rutieră, comparativ cu alte ţări unde nivelele mortalităţii prin suicid și accidente neintenţionate sunt
crescute.
Mortalitatea brută prin accidente în anul 2014 în România a înregistrat valoarea de 44,3 la
%000 locuitori, cu predominanță netă la sexul masculin, de 77%, faţă de 23% la sexul feminin.
Mortalitatea prin accidente prezintă valori crescute în judeţele din zona istorică Moldova şi
Dobrogea.
Figura nr. 41 Structura deceselor prin accidente, pe sexe, în anul 2014 (sursa INS)

O semnificaţie deosebită a leziunilor traumatice şi otrăvirilor ca şi cauză de deces, este la

copii, grupa de vârstă 0-4 ani, cauză care reprezintă rangul secund de mortalitate după bolile
respiratorii.
Dacă am reprezenta grafic mortalitatea prin accidente şi leziuni traumatice pe grupe vârstă,
am observa că valorile maxime s-ar înregistra pentru persoanele adulte, cu vârste cuprinse între 15-
65 ani, persoane în majoritate active şi încadrate în muncă. În aceste cazuri, semnificative ca şi
impact asupra sistemului de sănătate sunt accidentele de muncă, prin implicaţiile asupra sănătăţii
individului, scăderea sau pierderea capacităţii de muncă a acestuia şi financiare asupra sistemului de
sănătate.

43
Figura nr. 42 Repartiția mortalității specifice prin leziuni traumatice şi otrăviri, pe judeţe și pe
cvartile, în anul 2014 (sursa INS)
Legenda:
23,5-39.32
39,33-47,45
47,46-51,65
51,66-67,2

44
Mortalitatea prin boli respiratorii

Mortalitatea prin boli respiratorii reprezintă o cauză importantă de mortalitate. Semnificația

este dată de nivelurile crescute ale acesteia la anumite grupe de vârstă la care se produc. Ne referim
în special la populația infantilă și vârstnici, iar apoi, la cea din mediul rural. În 2014, valoarea
mortalităţii prin boli respiratorii a fost de 60 la %000 locuitori, cu o supramortalitate masculină,
vezi figura 43.
Figura nr. 43 Structura deceselor prin boli respiratorii, pe sexe, în anul 2014 (sursa INS)

Cele mai crescute valori se înregistrează în judeţe din regiunea Sud Muntenia, iar cele mai
scăzute în Transilvania.
Figura nr. 44 Repartiția mortalității specifice prin boli respiratorii pe judeţe și pe cvartile, în anul
2014 (sursa INS)
Legenda:
483,5-599,62
599,63-675,15
675,16-738.67
738,68-1196.9

45
Mortalitatea prin boli ale aparatului digestiv

Decesele prin boli ale aparatului digestiv se situează și ele în primele cauze de mortalitate.
Semnificația deosebită este reprezentată de frecvența deceselor la populația infantilă, de faptul că
sunt relaţionate cu condiţiile de igienă şi alimentaţie. Valoarea înregistrată a mortalităţii prin boli ale
aparatului digestiv în 2014 a fost de 65,2 la %000 locuitori, cu supramortalitate masculină.

Figura nr. 45 Structura deceselor prin boli digestive, pe sexe, în anul 2014 (sursa INS)

Figura nr. 46 Repartiția mortalității specifice prin boli digestive, pe judeţe și pe cvartile, în anul
2014 (sursa INS)
Legenda:
37,9-55,3
55,4-64,6
64,7-75,5
76,6-102

46
 Judeţele care au înregistrat niveluri ridicate ale mortalităţii prin boli digestive sunt cele din
regiunea istorică Moldova, Muntenia şi Oltenia: Bacău, Buzău, Vrancea, Galaţi, Vaslui, Teleorman,
dar şi judeţul Maramureş. Această mortalitate prin boli digestive, crescută în unele zone, este
reflexia unei morbidităţi crescute în aceeaşi zonă, şi ne referim aici la patologia aparatului digestiv
şi nu în ultimul rând la factorii de mediu şi condiţiile de igienă. După cum va fi ilustrat în capitolul
morbiditate, incidenţa şi prevalenţa prin boli diareice, toxiinfecţii alimentare, hepatită, ciroză
hepatică, prezintă valorile cele mai crescute în judeţele din Oltenia, Muntenia sau Moldova.

Inegalități privind mortalitatea infantilă

Primul obiectiv general al Strategiei Naţionale de Sănătate 2014-2020 este îmbunătăţirea

stării de sănătate şi nutriţie a mamei şi copilului, acestea trebuind să fie realizate prin îmbunătăţirea
stării de nutriţie, precum şi prin reducerea riscului de deces infantil sau matern. În ciuda
intervenţiilor şi monitorizării atente asupra acestui indicator „cheie”, mortalitatea infantilă, nu s-a
reuşit o îmbunătăţire semnificativă. România prezintă în continuare o valoare aproape dublă față de
nivelul european de 8,9%o născuţi vii.
În acest sens, în mod prioritar sunt vizate creşterea accesului la servicii de sănătate adecvate,
de specialitate, îmbunătăţirea programelor de screening neonatal, alimentaţia corespunzătoare atât a
mamei cât şi a nou născutului sau copilului mic, prin promovarea alimentaţiei la sân, profilaxia
malnutriţiei și/sau obezităţii la copil şi nu în ultimul rând, consolidarea medicinei primare, cu rol
preventiv.
Figura nr. 47 Evoluția indicilor mortalității infantile în România, în perioada 2001-2014 (sursa
INS)

47
 Dacă în anul 1970 rata brută de mortalitate infantilă la nivelul ţării noastre era de 49,4 ‰, în
anul 2014 avea o valoare de 8,9 ‰. Din 2010, valoarea mortalităţii infantile reuşeşte să se situeze
sub valoarea de 10 copii morţi la %o născuţi vii, valoare ce scade ușor în fiecare an. Distribuţia
nivelurilor comparative pe judeţe şi ultimii 2 ani (2014-2013) este ilustrată mai jos. Valori mai mari
în 2014 faţă de 2013 s-au înregistrat în judeţele Braşov, Bihor, Olt, Mehedinţi, Hunedoara, Ilfov,
Constanţa, Caraş Severin, Covasna.
Figura nr. 48 Mortalitatea infantilă, pe judeţe în România, niveluri comparative 2013-2014
(sursa INS)

48
 Distribuţia pe cvartile din figura 49 ilustrează sugestiv judeţele cu valorile cele mai crescute
ale mortalităţii infantile. Zonele vizate sunt Moldova, Dobrogea şi Muntenia de Sud-Est. Deoarece
în multe din aceste judeţe, mortalitatea infantilă se menţine crescută de ani de zile, deci nu este
accidentală sau fenomen izolat, în vederea luării unor măsuri și/sau pentru o analiză mai complexă
trebuie analizate aceste judeţe în mod particular. În ceea ce priveşte distribuţia pe medii, se constată
niveluri mai crescute în mediul rural, iar distribuţia pe sexe indică o supramortalitate masculină.
Figura nr. 49 Mortalitatea infantilă pe judeţe, în anul 2014 (sursa INSP-CNSISP)

Legenda:

4,70-7,90

7,91-8,90

8,91-10,67

10,68-16,80

Figura nr. 50 Distribuția deceselor în funcție de cauză la copiii în vârstă de sub 1 an, în anul
2014 (sursa INS)

49
Figura nr. 51 Distribuția deceselor în funcție de principalele cauze de deces la grupa de vârstă
0-1 an, în anul 2014 (sursa INS)

Din analiza cauzelor de deces la nivel naţional, vezi figurile 50 şi 51, rezultă că principala
cauză o reprezintă bolile respiratorii, în 80% din cazuri şi accidentele sau leziunile în proporţie de
10%. Mortalităţile prin boli respiratorii sunt considerate ca putând fi evitate. Prima pondere de
deces prin boli respiratorii este comună şi la grupa de vârstă 1-4 ani.

Disparități privind mortalitatea maternă

Conform OMS, mortalitatea maternă include decesele mamei prin risc obstetrical direct, risc
obstetrical indirect şi mortalitatea prin avort. Mortinatalitatea, mortalitatea prin complicaţii ale
sarcinii şi lăuziei, numărul de născuţi morţi sunt indicatori care au suferit îmbunătăţiri semnificative
în ultimii ani. Au avut o curbă descendentă, asemănătoare cu cea a mortalităţii infantile. Conform
Anuarului de statistică sanitară, în anul 2014, acest indicator a înregistrat valoarea de 0,13 decese la
1000 născuţi vii.
În figura de mai jos, sunt ilustrate nivelurile comparative ale mortinatalității pe județe și pe
anii 2013-2014. Astfel, nivelurile crescute din 2013 de la nivelul județelor: Tulcea, Satu Mare,
Caraș Severin, Alba s-au ameliorat, iar în anul 2014 cele mai crescute valori s-au înregistrat în
județele: Mureș, Sălaj, Sibiu, Arad, Harghita și Hunedoara.

50
Figura nr. 52 Distribuția mortinatalității pe județe, niveluri comparative 2013-2014 (sursa
INSP-CNSISP)

51
Inegalități ale stării de sănătate. Principalii indicatori de morbiditate

Morbiditatea este un indicator important care măsoară nivelul de îmbolnăvire al populaţiei.

Ca instrumente s-au folosit doi indicatori: incidenţa (numărul de cazuri noi de îmbolnăvire) și
prevalenţa (cazurile existente printr-o afecţiune, la momentul dat). Analiza morbidităţii, în corelaţie
cu factorii care influenţează reducerea continuă a numărului de îmbolnăviri, precum şi întărirea
sănătăţii au stat la baza Strategiei Naţionale de Sănătate 2014 – 2020.
Nu putem ierarhiza și nici nu putem analiza exhaustiv cauzele de îmbolnăvire, indicatorii de
morbiditate ai bolilor transmisibile, infecțioase şi a celor netransmisibile, a bolilor cronice. Date
fiind structura populaţiei, nivelul de trai, poziţia geografică, în ţara noastră bolile cronice sunt cele
care domină tabloul morbidităţii şi al cheltuielilor din sistemul de sănătate. Reducerea poverii lor se
face prin programe naţionale de sănătate cu caracter preventiv. Nu trebuie neglijat nici accesul
echitabil la servicii de sănătate de calitate şi eficace, în special al grupurilor vulnerabile.
Dintre bolile cronice abordate enumerăm: diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, HTA,
cardiopatia ischemică, cordul pulmonar cronic, RAA, complicaţiile cardiace ale RAA, bolile
mentale şi afecţiunile psihice, BPOC, insuficienţa renală, litiaza renală, ciroza, tumorile. În ceea ce
priveşte bolile transmisibile, am ilustrat morbiditatea prin TBC şi unele vaccinări.

Boli endocrine, de nutriție și de metabolism

Diabetul zaharat
Analiza datelor privind incidența și prevalența diabetului zaharat în țara noastră evidențiază
o creștere constantă. Conform datelor din Anuarul de statistică sanitară, dacă în anul 1974 incidența
prin boli endocrine, de nutriție și de metabolism (clasa III) reprezenta 0,6% din structura pe clase de
boli, în anul 2014 aceasta reprezenta 4% dintre acestea. Altfel, incidența specifică a bolilor din clasa
III era de 427,9 la %ooo de locuitori, iar în anul 2014 incidența a înregistrat valoarea de
2945,5%ooo locuitori. În această categorie de boli, cel mai semnificativ aport îl are diabetul zaharat.
Conform acelorași surse, numărul bolnavilor de diabet aflați în evidență s-a dublat în perioada
2007-2014, de la 574196 bolnavi în evidență, la 918886 bolnavi.
În figurile de mai jos redăm incidența și prevalența prin diabet zaharat pe județe.
Județele care au prezentat cel mai mare număr de bolnavi de diabet au fost: Timiș, Arad,
Sibiu, Sălaj, Mun. București, Hunedoara, Dolj. Cazurile noi cele mai numeroase s-au înregistrat în
județele: Sălaj, Caraș Severin, Mureș, Dolj, Galați, Sibiu.

52
Figura nr. 53 Incidența diabetului zaharat la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-
CNSISP)

53
54
Figura nr. 54 Prevalenţa diabetului zaharat la 100 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-
CNSISP)

55
Obezitatea
Obezitatea reprezintă o problemă serioasă de sănătate publică. Măsurarea ei se face folosind
indicele de masă corporală (IMC). Astfel, conform OMS, obezitatea este prezentă la un IMC≥30.
Conform Eurostat, prevalența obezității la adulți în țara noastră este relativ scăzută, de 8% din
populație, cel mai mic nivel din Europa. Obezitatea are consecințe importante asupra celor mai
importante boli cronice: bolile cardiovasculare, diabetul zaharat tip 2, bolile musculoscheletale,
unele forme de cancer. Alături de ceilalți determinanți majori ai bolilor cronice: alcool, tutun,
sedentarism, dieta deficitară, HTA, hipercolesterolemia, obezitatea trebuie monitorizată atent.
În anul 2014, prevalența cea mai crescută din țara noastră s-a înregistrat în județele Iași,
Argeș, Mehedinți, Neamț, Cluj, Arad, Suceava. Valorile cele mai mici ale prevalenței obezității s-au
înregistrat în județele: Bistrița Năsăud, Satu Mare, Harghita, Gorj, Călărași, Vrancea.

56
Figura nr. 55 Prevalența obezității la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-CNSISP)

57
Bolile endocrine. Gușa simplă și nodulară
Figura nr. 56 Guşa simplă şi nodulară la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-
CNSISP)

58
Tuberculoza pulmonară

Tuberculoza, boală cronică infecto-contagioasă cu răspândire mare în populație, constituie o

problemă prioritară de sănătate publică. Bazată pe programul OMS, Strategia Naţională de Control
al Tuberculozei a fundamentat elaborarea noului Program Naţional de Control al Tuberculozei.
Deși, în ultimii ani, incidența și prevalența acesteia a scăzut în mod constant, valorile
acesteia în țara noastră se situează printre cele mai crescute în Europa.
Dacă în 1960, incidența prin TBC era de 319,3 la %ooo locuitori, în perioada 1980-1985
aceasta înregistra valorile cele mai scăzute, de 54,5-50,7 la %ooo locuitori, pentru ca în perioada
2000-2005 valorile să depășească 100 de cazuri noi la %ooo, iar în 2014, 62,8%ooo locuitori.

Figura nr. 57 Dinamica incidenţei (cazuri noi şi recidive) TBC la 100000 loc. în ultimii 55 de ani
(sursa INSP-CNSISP)

Analiza valorilor incidenței pe județe arată că valorile cele mai crescute s-au înregistrat în
Dolj, Giurgiu, Mehedinți, Olt, Teleorman, Galați, iar cele mai scăzute la județele din centrul țării:
Brașov, Covasna, Harghita, Sibiu, Cluj, Alba, Bistrița Năsăud.
Prevalența cea mai crescută s-a înregistrat în județele: Caraș Severin, Vâlcea, Galați,
Botoșani, Alba, Bacău, Giurgiu, iar cele mai scăzute în județele din centrul țării.

59
Figura nr. 58 Incidenţa (cazuri noi şi recidive) TBC la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa
INSP-CNSISP)

60
Figura nr. 59 Prevalența TBC la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-CNSISP)

61
Tumorile maligne
Tumorile maligne reprezintă a doua cauză de deces și sunt în continuă ascensiune. Incidența
cea mai crescută în 2014 a fost înregistrată în județele Brăila, Mureș, Hunedoara, Bihor, Iași , Dolj,
Arad, Neamț, Botoșani, Tulcea, Alba. Prevalența cea mai crescută s-a înregistrat în județele:
Teleorman, Sibiu, Dolj, Arad, Constanța, Neamț, Mureș.
În figurile 60 și 61 am reprezentat grafic incidența și prevalența pe județe, în anul 2014.
În figura nr. 62 am reprezentat grafic cei trei indicatori care descriu cel mai fidel nivelul
tumorilor maligne, pe județe, respectiv reprezentarea comparativă pe județe a mortalității, incidenței
și prevalenței prin tumori. Dacă nivelurile mortalităților și incidenței pe județe sunt oarecum
apropiate ca valori, în ceea ce privește prevalența pe județe, aceasta prezintă variații mari și care nu
sunt neapărat paralele cu evoluția celorlalți doi indicatori.

62
Figura nr. 60 Incidenţa tumorilor maligne la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-
CNSISP)

63
Figura nr. 61 Prevalența tumorilor maligne la 100 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-
CNSISP)

64
Figura nr. 62 Incidenţa, prevalența și mortalitatea prin tumori maligne la 100000 loc., niveluri
comparative pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-CNSISP)

65
Tulburările mentale
Figura nr. 63 Prevalența tulburărilor mentale la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa
INSP-CNSISP)

66
Figura nr. 64 Prevalența bolilor psihice la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-
CNSISP)

67
Figura nr. 65 Prevalența bolii Alzheimer la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-
CNSISP)

68
 Din analiza graficelor de mai sus se observă că județele cu cele mai frecvente cazuri de
tulburări mentale și boli psihice sunt: Timiș, Mun. București, Iași, Argeș, Dolj, Bihor, Vâlcea, Cluj,
Olt, Constanța.

Bolile cardiovasculare

HTA, boală cronică și factor de risc pentru alte afecțiuni cardiovasculare are cea mai mare
incidență dintre bolile cronice în rândul populației țării noastre. Cei mai mulți bolnavi de HTA aflați
în evidență se înregistrează în județele: Teleorman, Argeș, Vâlcea, Caraș-Severin, Arad, Sibiu,
Brașov, Buzău, Sălaj.

Figura nr. 66 Bolnavi rămaşi în evidenţă prin boli hipertensive la 100000 loc. pe județe, în anul
2014 (sursa INSP-CNSISP)
Legenda:
4213,8-9926,07
9926,08-11709,95
11709,96-14086,02
14086,03-16654

Prevalența prin cardiopatie ischemică și boli cerebrovasculare, ilustrată în figurile de mai

jos, prezintă valori foarte crescute în județele: Teleorman, Caraș-Severin, Vâlcea, Arad, Sibiu,
Brașov, Buzău, Hunedoara, similar prevalenței prin HTA. Valori mici s-au înregistrat în județele:
Constanța, Tulcea, Olt, Satu Mare, Harghita.

69
Figura nr. 67 Prevalența cardiopatiei ischemice la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa
INSP-CNSISP)
Legenda:
2360,7-4190,55
4190,56-5429,45
5429,46-7053,35
7053,36-9128,1

Figura nr. 68 Prevalența bolilor cerebrovasculare la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa
INSP-CNSISP)
Legenda:
600,3-1274,77
1274,78-1479,96
1496,97-1864,42
1864,43-2474,4

70
Bolile respiratorii cronice
Figura nr. 69 Prevalența BPOC la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-CNSISP)
Legenda:
554-1104,25
1104,26-1657,15
1657,16-1817,52
1817,53-3100,3

Figura nr. 70 Prevalența prin cordul pulmonar cronic la 100000 loc. pe județe, în anul 2014
(sursa INSP-CNSISP)
Legenda:
60,50- 153,62
153,63 - 216,40
216,41 - 292,6
292,61 - 479,20

71
Bolile cronice ale aparatului digestiv
Figura nr. 71 Prevalența prin boala ulceroasă la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa
INSP-CNSISP)
Legenda:
649-1418,52
1418,53-1763,51
1763,52-2293,90
2293,91-3105,50

Județele a căror prevalență prin boală ulceroasă este crescută sunt cu preponderență cele din
vestul țării: Arad, Caraș-Severin, Mehedinți, Hunedoara, Bihor, Sălaj, urmate de cele din zona
istorică Moldova. În ceea ce privește prevalența prin ciroză, aceasta este dominantă în județele din
zona istorică Moldova, vezi figura 72.
Figura nr. 72 Prevalența prin ciroză la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-
CNSISP)

Legenda:
510,6-962,5
962,53-1378,1
1378,2-1837,1
1837,2-3179,8

72
Bolile cronice ale aparatului urinar
Figura nr. 73 Prevalența prin insuficienţă renală la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa
INSP-CNSISP)
Legenda:
69,4-204
204,1-263,65
263,66-346,9
347-488,7

Figura nr. 74 Prevalența prin calculoză renală la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa
INSP-CNSISP)
Legenda:
196,2 - 397,1
397,2 - 628,8
628,9-862,7
862,8-2327,4

Prevalența prin insuficiență renală cronică și calculoză renală ilustrate în figurile de mai sus
evidențiază o predominanță a acestora în județele din sud-vestul țării: Arad, Timiș, Caraș Severin,
Hunedoara, Mehedinți, Dolj.
73
RAA și cardiopatiile reumatismale
Figura nr. 75 Prevalența prin RAA la 100000 loc. pe județe, în anul 2014 (sursa INSP-CNSISP)

Legenda:
7,8 - 36,82
36,83 - 67,45
67,46 - 106,4
106,41 - 335

Figura nr. 76 Prevalența prin cardiopatii reumatismale cronice la 100000 loc. pe județe, în anul
2014 (sursa INSP-CNSISP)
Legenda:
28 - 126,9
126,91 - 164,85
164,86 - 243,67
243,68 - 436,3

74
Malformațiile congenitale
Incidența cea mai crescută prin malformații cardiovasculare s-a înregistrat în județele: Iași,
Botoșani, Neamț, Vaslui, Brăila, Covasna, Giurgiu, Maramureș.
Figura nr. 77 Incidenţa prin malformaţii congenitale la 100000 copii de 0-2 ani pe județe, în
anul 2014 (sursa INSP-CNSISP)

75
Incidența morbidității prin boli infecțioase și parazitare
Figura nr. 78 Repartiția morbidității prin angină streptococică pe judeţe și pe cvartile, în anul
2014 la 100.000 loc. (sursa INSP-CNSISP)
Legenda:

Q1 0 ¯ 2,6825
Q2 2,6825 ¯ 14,02
Q3 14,02 ¯ 35,6775
Q4 35,6775 ¯ 375,97

În figura de mai sus am redat distribuţia pe judeţe a morbidității prin angină streptococică.
Cea mai mare incidență se înregistrează în judeţele Ilfov, Vâlcea, Giurgiu și Caraș-Severin.
Figura nr. 79 Repartiția morbidității prin boli diareice acute, pe judeţe și pe cvartile, în anul
2014 la 100.000 loc. (sursa INSP-CNSISP)
Legenda:

Q1 0 ¯ 260,898
Q2 260,898 ¯ 337,675
Q3 337,675 ¯ 431,428
Q4 431,428 ¯ 1139,21

76
 Cele mai înalte valori ale morbidității prin boli diareice acute s-au înregistrat în judeţele
Giurgiu, Vâlcea, Prahova, Mureș, unde valorile depășesc 700 la 100.000 de locuitori.
Figura nr. 80 Repartiția morbidității prin dizenterie bacilară, pe judeţe și pe cvartile, în anul
2014 la 100.000 loc.
Legenda:
Q1 0 ¯ 0
Q2 0 ¯ 0,6
Q3 0,6 ¯ 1,115
Q4 1,115 ¯ 6,79

Sursa datelor: INSP-CNSISP

În figura nr. 80 am redat distribuţia pe judeţe a morbidității prin dizenterie bacilară. Cea mai
mare incidență se înregistrează în judeţele Ilfov, Vâlcea și Teleorman.
Figura nr. 81 Repartiția morbidității prin erizipel, pe judeţe și pe cvartile, în anul 2014 la 100.000
loc.
Legenda:
Q1 0 ¯ 0
Q2 0 ¯ 1,385
Q3 1,385 ¯ 7,34
Q4 7,34 ¯ 19,61

77
Sursa datelor: INSP-CNSISP
Cele mai înalte valori ale morbidității prin erizipel s-au înregistrat în judeţele Alba, Covasna
și Harghita, unde valorile depășesc 17,00 la 100.000 de locuitori.
Figura nr. 82 Repartiția morbidității prin hepatită virală, pe judeţe și pe cvartile, în anul 2014 la
100.000 loc.
Legenda:
Q1 0 ¯ 8,03
Q2 8,03 ¯ 20,36
Q3 20,36 ¯ 44,145
Q4 44,145 ¯ 198,33

Sursa datelor: INSP-CNSISP

În figura nr. 82 am redat distribuţia pe judeţe a morbidității prin hepatită virală. Cea mai
mare incidență se înregistrează în judeţele Covasna, Călărași și Constanța.
Figura nr. 83 Repartiția morbidității prin meningita cerebrospinală, pe judeţe și pe cvartile, în
anul 2014 la 100.000 loc.
Legenda:
Q1 0 ¯ 0
Q2 0 ¯ 0,165
Q3 0,165 ¯ 0,4175
Q4 0,4175 ¯ 3,63

78
Sursa datelor: INSP-CNSISP
Cele mai înalte valori ale morbidității prin meningita cerebrospinală s-au înregistrat în
judeţele Vrancea, Brașov și Ilfov, unde valorile depășesc 1,00 la 100.000 de locuitori.
Figura nr. 84 Repartiția morbidității prin scarlatină, pe judeţe și pe cvartile, în anul 2014 la
100.000 loc.
Legenda:
Q1 0 ¯ 1,495
Q2 1,495 ¯ 4,695
Q3 4,695 ¯ 10,58
Q4 10,58 ¯ 26,22

Sursa datelor: INSP-CNSISP

Figura nr. 85 Repartiția morbidității prin toxiinfecții alimentare, pe judeţe și pe cvartile, în anul
2014 la 100.000 loc.
Legenda:
Q1 0 ¯ 0
Q2 0 ¯ 2,645
Q3 2,645 ¯ 3,7675
Q4 3,7675 ¯ 17,41

79
Sursa datelor: INSP-CNSISP

Cele mai înalte valori ale morbidității prin toxiinfecții alimentare s-au înregistrat în judeţele
Vâlcea, Teleorman și Sibiu, unde valorile depășesc 9,00 la 100.000 de locuitori.

Figura nr. 86 Repartiția morbidității prin varicelă, pe judeţe și pe cvartile, în anul 2014 la
100.000 loc.
Legenda:
Q1 0 ¯ 130,663
Q2 130,6625 ¯ 199,38
Q3 199,38 ¯ 266,805
Q4 266,805 ¯ 512,73

Sursa datelor: INSP-CNSISP

În figura nr.86 am redat distribuţia pe judeţe a morbidității prin varicelă. Cea mai mare
incidență se înregistrează în judeţele Giurgiu, Teleorman și Ilfov.

80
Disparități privind vaccinarea

Vaccinarea, metodă de imunizare activă şi profilactică împotriva unor boli, are un calendar
de aplicare stabilit prin ordin comun al Ministrului Sănătăţii: Calendarul Naţional de Vaccinări;
măsuri stabilite prin Programele Naţionale de Sănătate. Deși este cunoscut faptul că vaccinarea este
intervenția cea mai cost-eficace, ce asigură protecție atât individului cât și comunității împotriva
unor boli transmisibile, și nu numai, există sincope în ceea ce privește această măsură. Sincopele au
fost datorate sistemului de finanțare și achiziții publice pentru anumite vaccinuri, dar mai important,
neprezentării populației sau refuzului acesteia la vaccinare. Există astfel sub-populații, comunități,
în special rurale, sau chiar regiuni unde parametrii acestei măsuri sunt greu de realizat.
În cadrul lucrării noastre am descris următoarele imunizări prin vaccinare: anti-
Haemophilus influenze tip B, antigripale, anti-hepatită B.
Conform „Strategiei naționale de sănătate 2014-2020” este necesară o creștere a complianței
populației la imunizările prin vaccinare, în special la persoanele dezavantajate, grupurile vulnerabile
și cele angajate în migrația transfrontalieră temporară.
Figura nr. 87 Număr vaccinări anti-Haemophilus influenze tip B, 3 doze, pe judeţe, în anul 2014
(sursa INSP-CNSISP)
Legenda:
0-2011
2012-2960
2961-4532
4533-17698

81
Figura nr. 88 Număr vaccinări antigripale, pe judeţe, în anul 2014 (sursa INSP-CNSISP)

Legenda:
2034-7198
7199-12220
12221-16204
16205-33912

Figura nr. 89 Număr vaccinări anti-hepatită B, 3 doze, pe judeţe, în anul 2014 (sursa INSP-
CNSISP)

Legenda:
0 – 2133
2134-3084
3085-4827
4828-16041

82
Inechități în accesul la servicii de sănătate şi inechități în utilizarea
resurselor

Sistemele de sănătate sunt influențate de mărimea bugetelor și resurselor alocate pentru

sănătate (atât financiare, cât şi umane), de repartizarea geografică şi de inegalitățile sociale.
Calitatea serviciilor și accesul la asistență medicală cuprinde infrastructura, echipamentele şi
numărul de specialişti în sănătate.
Conform „Strategiei naționale de sănătate 2014-2020”, Aria strategică de intervenție 2:
Servicii de sănătate, obiectivul general OG 4 prevede accesul echitabil la servicii de sănătate de
calitate și cost-eficace, în special la grupurile vulnerabile.
Calitatea asistenţei medicale joacă un rol-cheie în asigurarea unor niveluri ridicate ale
sănătăţii publice.
Asistența medicală primară și cea comunitară sunt obiective specifice ale strategiei
naționale. Medicina primară reprezentată de medicina de familie este foarte heterogenă ca structură
și formă de organizare, nu este uniform repartizată în teritoriu, prezintă diferențe între județe și între
medii, urban și rural. Distribuția medicilor de familie pe județe, pe forme de proprietate și repartiția
la populație (la 100000 de locuitori) sunt ilustrate în figura 95 și tabelul 5.
Mai multe rapoarte comune privind protecţia socială şi incluziunea socială au identificat
barierele în calea accesului, care cuprind lipsa acoperirii asigurării de sănătate, costurile financiare
directe, diferenţele geografice în ceea ce priveşte disponibilitatea serviciilor, timpii de aşteptare şi
obstacolele culturale. În acelaşi timp, ratele înalte ale cheltuielilor medicale private ca proporţie din
venitul gospodăriei pot împiedica grupurile socioeconomice cu venituri mai mici să aibă acces la
asistenţa medicală atunci când au nevoie de ea, contribuind astfel la o inegalitate crescută în materie
de sănătate în unele ţări.
În ţara noastră, în anul 2014 erau înregistrate 366 unităţi spitaliceşti în sectorul public, 64
unităţi medico-sociale în proprietatea publică şi 161 de spitale proprietate privată. O.S. 4.5. din
cadrul strategiei naționale prevede îmbunătăţirea performanţei şi calităţii serviciilor de sănătate prin
regionalizarea/ concentrarea asistenţei medicale spitaliceşti.
Există o mare variabilitate în numărul de personal medical calificat, personal superior de
specialitate, personal mediu. Acestea sunt ilustrate în figurile de mai jos.

83
Figura nr. 90 Distribuția numărului de spitale din sectorul public, privat şi unităţi medico sociale
în sectorul public din România, anul 2014 (Sursa INS)

În figura de mai jos se observă că în ţara noastră, în toate judeţele domină spitalele din
sectorul public. Fac excepţie judeţele: Cluj, Iaşi, Braşov, Constanţa, Bucureşti, Bacău, unde
spitalele private sunt bine reprezentate sau chiar depăşesc numeric pe cele din sectorul public. De
asemenea, judeţe ca: Teleorman, Neamţ, Olt, Mehedinţi, Hunedoara, Harghita, Galaţi, Giurgiu,
Dolj, Botoşani, Dâmboviţa nu au niciun spital privat pe teritoriul judeţului său.

84
Figura nr. 91 Distribuția numărului de spitale din sectorul public, privat şi unităţi medicosociale
din sectorul public, pe județe, anul 2014 (Sursa INS)

85
Figura nr. 92 Asigurarea populaţiei cu paturi de spital, din sectorul public, pe județe, în anul
2014 (nr. paturi la 1000 locuitori) (sursa INS)

În ţara noastră, în anul 2014, au fost înregistrați 40658 medici în sectorul public şi 14271
medici în sectorul privat, asigurându-se astfel un număr de 245,81 medici la 100000 locuitori.

86
Figura nr. 93 Asigurarea populaţiei cu medici, pe judeţe, personalul medico-sanitar pe categorii
de forme de proprietate, în anul 2014 (sursa INS)

87
Figura nr. 94 Asigurarea populaţiei cu medici, pe judeţe, în anul 2014 (sursa INS)

Legenda:
101,20 – 137,68
137,70 – 163,93
164,00 – 233,65
233,70 – 557,82

Din numărul total de medici, un număr semnificativ este reprezentat de medicii de familie.
Distribuţia acestora pe forme de proprietate este aproximativ egală, 6561 medici de familie care
activează în sistem public şi 6094 medici de familie în sistem privat. De asemenea, se constată o
distribuţie semnificativ diferită între medicii din sistemul public și cel privat în general (număr total
de medici) şi cel al medicilor de familie. Distribuţia medicilor de familie pe sistem public sau privat
pe judeţe este neuniformă, astfel în unele judeţe predomină medicii din sistemul privat, iar în altele
cei din sistemul public. Acest aspect subliniază o dată în plus diferenţele dintre judeţe şi inegalităţile
legate de asistenţa medicală.

88
Tabelul nr. 5 Distribuţia medicilor de familie pe forme de proprietate, numeric şi distribuţia la
%oooo locuitori, pe judeţele României, în 2014( Sursa INS)

Judeţ Proprietate Proprietate Medici de familie la %ooo

publică privată locuitori
Alba 161 78 62,22
Arad 292 40 69,64
Arges 351 11 55,53
Bacău 294 10 40,58
Bihor 45 362 65,45
Bistriţa-Năsăud 97 52 45,16
Botoşani 3 179 39,42
Braşov 396 13 64,94
Brăila 3 156 43,77
Buzău 141 73 43,98
Caraş-Severin 34 184 65,3
Călăraşi 104 19 38,27
Cluj 232 190 58,74
Constanta 38 423 59,75
Covasna 111 48,27
Dâmboviţa 2 237 44,84
Dolj 457 64,54
Galaţi 19 76 14,92
Giurgiu 126 262 138,87
Gorj 208 8 58,17
Harghita 158 47,16
Hunedoara 129 117 51,5
Ialomiţa 123 4 42,71
Iaşi 41 629 75,09
Ilfov 3 160 44,66
Maramureş 168 102 51,06
Mehedinţi 140 31 58,63
Mureş 50 331 63,62
Neamţ 3 265 46,01
Olt 244 53,13
Prahova 267 126 48,05
Satu Mare 28 167 49,64
Sălaj 2 121 49,32
Sibiu 259 40 64,55
Suceava 194 129 43,57
Teleorman 1 189 47,56
Timiş 72 505 78,2
Tulcea 84 17 40,7
Vaslui 134 50 38,9
Vâlcea 209 15 55
Vrancea 155 8 41,33
Municipiul Bucureşti 983 715 79,57

89
Figura nr. 95 Distribuţia medicilor de familie pe forme de proprietate, număr medici pe judeţele
României, în 2014( Sursa INS)

Medicii stomatologi, în conformitate cu politicile sanitare şi legislaţia în vigoare predomină

în sistemul privat. Astfel, în sistem privat avem 11847 medici stomatologi, faţă de 3032 în sistemul
public. Distribuţia şi raportul dintre cele două sectoare şi în cazul stomatologilor este foarte diferit,
reprezentarea grafică este redată mai jos.

90
Tabelul nr. 6 Distribuţia medicilor stomatologi pe forme de proprietate, numeric şi distribuţia la
%oooo locuitori, pe judeţele României, în 2014( Sursa INS)

Judeţ Proprietate Proprietate privată Stomatologi la %ooo locuitori

publică
Alba 50 145 50,76
Arad 15 384 83,69
Arges 23 424 68,57
Bacău 151 183 44,58
Bihor 11 608 99,55
Bistriţa-Năsăud 51 135 56,37
Botoşani 4 126 28,15
Braşov 33 354 61,45
Brăila 6 152 43,50
Buzău 52 121 35,55
Caraş-Severin 29 132 48,23
Călăraşi 21 60 25,20
Cluj 277 710 137,39
Constanţa 28 542 73,88
Covasna 81 10 39,57
Dâmboviţa 16 187 38,08
Dolj 174 348 73,72
Galaţi 16 216 36,43
Giurgiu 6 69 26,84
Gorj 4 155 42,82
Harghita 125 32 46,86
Hunedoara 73 182 53,38
Ialomiţa 54 19 24,55
Iaşi 223 673 100,42
Ilfov 6 150 42,75
Maramureş 71 272 64,87
Mehedinţi 58 64 41,83
Mureş 103 332 72,64
Neamţ 7 248 43,78
Olt 13 69 17,86
Prahova 19 458 58,32
Satu Mare 11 225 60,08
Sălaj 2 130 52,93
Sibiu 106 310 89,80
Suceava 95 301 53,42
Teleorman 15 95 27,53
Timiş 124 818 127,66
Tulcea 22 75 39,09
Vaslui 52 75 26,85
Vâlcea 34 199 57,21
Vrancea 56 106 41,08
Municipiul Bucureşti 715 1953 125,02

91
Figura nr. 96 Distribuţia stomatologilor pe forme de proprietate, număr medici pe judeţele
României, în 2014( Sursa INS)

92
 Numărul de farmacişti şi distribuţia lor pe forme de proprietare este redată în tabelul de mai
jos. Se observă predominanța lor în sistemul privat, fără discrepanţele existente în ceea ce priveşte
repartiţia medicilor din cele două sisteme pe judeţele ţării. În anul 2014, erau înregistraţi 16108
farmacişti în sectorul privat, faţă de 991 farmacişti în sectorul public.

Tabelul nr. 7 Distribuţia farmaciştilor pe forme de proprietate şi asigurarea populaţiei cu farmacişti, pe judeţe, în anul
2014( Sursa INS)
Proprietate Proprietate
Judeţ Farmacişti la % ooo locuitori
publică privată
Alba 21 197 56,75
Arad 7 247 53,28
Argeş 18 224 37,12
Bacău 19 234 33,77
Bihor 28 487 82,82
Bistriţa-Năsăud 9 139 44,86
Botoşani 10 158 36,38
Braşov 19 463 76,53
Brăila 5 190 53,68
Buzău 13 232 50,35
Caraş-Severin 11 93 31,15
Călăraşi 6 106 34,84
Cluj 102 493 82,82
Constanţa 38 816 110,69
Covasna 7 72 34,35
Dâmboviţa 7 201 39,02
Dolj 49 672 101,82
Galaţi 16 195 33,13
Giurgiu 5 122 45,46
Gorj 14 147 43,36
Harghita 5 182 55,81
Hunedoara 20 204 46,89
Ialomiţa 2 103 35,31
Iaşi 111 1330 161,51
Ilfov 3 215 59,73
Maramureş 14 409 80,00
Mehedinţi 7 122 44,23
Mureş 36 387 70,63
Neamţ 10 253 45,15
Olt 10 143 33,32
Prahova 22 451 57,83
Satu Mare 5 282 73,07
Sălaj 9 170 71,77
Sibiu 16 326 73,83
Suceava 16 401 56,25
Teleorman 16 86 25,53
Timiş 35 677 96,49
Tulcea 6 79 34,25
Vaslui 7 131 29,18
Vâlcea 8 230 58,43
Vrancea 9 116 31,70
Municipiul Bucureşti 220 4323 212,88

93
 Un rol deosebit de important în cadrul sistemului de sănătate îl reprezintă personalul mediu.
Distribuţia acestuia pe forme de proprietate, 93702 din sectorul public, 35197 din sectorul privat
sunt redate mai jos. Asigurarea populaţiei cu personal mediu la nivel naţional a fost de 5,77 la 1000
locuitori.

Figura nr. 97 Asigurarea populaţiei cu personal mediu, pe judeţe, în anul 2014 (la 1000
locuitori) (Sursa INS)

Legenda:
2,47 – 4,69
4,70 – 5,35
5,36 – 5,78
5,79 – 8,38

94
Figura nr. 98 Repartiția numărului personalului mediu din sectorul public și particular, pe
județe, în anul 2014 (Sursa INS)

95
Figura nr. 99 Asigurarea populaţiei cu medici, stomatologi, farmacişti, medici de familie,
niveluri comparative pe judeţe, 2014 (la %ooo locuitori) (Sursa INS)

96
Bibliografie

1. Anuar de Statistică Sanitară, 2014, INSP- CNSISP;

2. Anuar de Statistică Sanitară, 2015, INSP-CNSISP;
3. Comisia Europeană, Direcţia Generală Pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi
Egalitatea de Şanse, Unitatea E4/ Direcţia Generală Sănătate şi Consumatori /Unitatea C4,
Reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în Uniunea Europeană;
4. Eurohealthnet, 2007, Closing the Gap - Strategies for Action to tackle Health Inequalities.
Taking Action on Health Equity;
5. Health inequalities in Slovenia, authors Tatiana Buzeti et.al. Ljubljana. National Institute of
Public Health, 2011;
6. http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/socio_economics/documents/;
7. http://ec.europa.eu/social/publications;
8. http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do;
9. http://www.romanialibera.ro/usr/thumbs/thumb_818_x_600/2011/04/04//175352-01top.jpg;
10. http://www.share-project.org/t3/share/index.php?id=books&no_cache=1;
11. http://www.who.int/social_determinants/thecommission/finalreport/en/;
12. http://www.bucuresti.insse.ro/cmsbuc/files/stat_regionale/3.4.%20Structura%20populatiei
%20ocupate,%20dupa%20nivelul%20de%20educatie%20si%20pe%20grupe%20de
%20varsta.pdf
13. https://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/540
14. Lungu Elena, Factorii sociali şi economici ai inegalităţilor în sănătate, INSP – CNEPSS -
CRSP Iaşi;
15. Mackenbach, J. P., 2006, Health Inequalities: Europe in Profile, 2006, un raport al unor
experţi independenţi comandat de Preşedinţia britanică a UE;
16. Mackenbach, J. P., Meerding, W. J., Kunst, A. E., 2006, Economic implications of socio-
economic inequalities in health in the European Union, Erasmus MC;
17. MS, HG Nr. 1028 din 18 noiembrie 2014 privind aprobarea Strategiei naţionale de sănătate
2014 - 2020 şi a Planului de acţiuni pe perioada 2014 - 2020 pentru implementarea
Strategiei naţionale
18. OMS, Comisia privind factorii sociali ai stării de sănătate, 2008, Closing the gap;
19. Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul
sănătăţii publice din România, Bucureşti, Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetăţeanului,
Bucureşti, 2008;
20. Whitehead, M., 1990, The concepts and principles of equity and health. Copenhaga, OMS,
Biroul Regional Europa, 1990.
97