Sunteți pe pagina 1din 2

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţile construcţie a unui personaj dintr-o

dramă postbelică studiată.


În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
-prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului din drama studiată;
-evidenţierea unei trăsături de caracter a personajului ales prin două episoade/ secve comentate;
-analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj ale dramei studiate, semnificative pt construcţia personajului, din
seria: acţiune, conflict, modalităţi caracterizare, notaţiile autorului.

II. Eseu despre particularităţile de construcţie a personajului dintr-un text dramatic postbelic
Personajul IONA
INTRODUCERE
Publicată în 1968, piesa Iona de M.Sorescu este inclusă ulterior, alături de „Paracliserul" şi „Matca", în trilogia dramatică
„Setea muntelui de sare", al cărei titlu sugerează setea de Absolut a omului.
Subintitulată „tragedie în patru tablouri", piesă nu respectă normele acestei specii clasice. Aici „tragedia" este înţeleasă în sens
existenţial ca luptă a individului cu destinul, în încercarea de a-1 schimba şi de a se găsi pe sine.
Tema piesei este singurătatea fiinţei umane, frământarea omului în efortul de aflare a sinelui. În monologul său, Iona se
revoltă în fața destinului său, refuză să-şi accepte soarta de fiinţă solitară, încearcă să-şi redescopere identitatea şi să depăşească
prizonierarul metaforic.
CUPRINS
1. Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflict
Titlul piesei trimite la mitul biblic al lui Iona, prorocul din Cartea cu acelaşi titlu a Vechiului Testament.
STATUT SOCIAL: PESCAR GHINIONIST
Spre deosebire de prorocul biblic, pescarul ghinionist lui Sorescu se află de la început prizonier în gura unui peşte (pescarul-
pescuit), fără posibilitatea evadării şi fără a fi săvârşit vreun păcat.
Spre deosebire de credinciosul Iona, care comunică direct cu Divinitatea, monologul lui Iona reflectă mentalitatea omului
modern, înstrăinat de sacru, de alteritate (ceilalţi) şi chiar de sine.
STATUT PSIHOLOGIC: SINGURĂTATEA
Iona este un personaj-idee care întruchipează, în mod alegoric, singurătatea fiinţei umane şi căutările omului modern aflat în
criză identitară.
Statutul social de pescar are în piesă un rol simbolic: el reprezintă speranţa eternă. Actul de a pescui semnifică nevoia de
cunoaştere şi autocunoaştere şi este punctul esenţial care conturează statutul psihologic şi moral al personajului.
Drumul parcurs de personaj, spaţiile simbolice traversate, reflectă traseul devenirii. La început conformist, autoiluzionat,
ignorând realitatea, preocupat de aparenţe, de ceea ce cred ceilalţi despre el, Iona este înghiţit de monstrul marin la sfârşitul
Tabloului I.
În rătăcirile sale labirintice prin burţile peştilor succesivi, trece, treptat, de la atitudinea de pasivitate în fața destinului, la
acţiunea conştientă şi la reflexivitate, iar apoi îşi aminteşte: „Eu sunt Iona" şi ajunge la conştiinţa de sine. Îi ia o viață să înţeleagă
că stăpânirea (cunoaşterea) de către om a lumii exterioare, fenomenale, infinite, este iluzorie. Cunoaşterea de sine
(autocunoașterea) reprezintă un alt drum, o altă cale. Alegerea între cele 2 căi este subordonată ţelului final: „Răzbim noi cumva
la lumină".
2. Ilustrarea unei trăsături a personajului ales, prin două scene/ citate/ secvenţe comentate
Principala trăsătură a protagonistului, care se dovedeşte, mai degrabă o stare de fapt, este singurătatea omului modern, aflat în
criză existențială și identitară, personajul fiind construit, parcă, să reprezinte, alegoric, metafora lui Nietzsche: „Solitudinea m-a
înghiţit ca o balenă". De altfel, Marin Sorescu mărturiseşte despre personajul său: „...am vrut să scriu ceva despre un om singur,
nemaipomenit de singur", fapt completat de notaţiile autorului din debutul textului: „Ca orice om foarte singur, Iona vorbește tare
cu sine însuşi, îşi pune intrebări şi-şi răspunde, ca şi când în scenă ar fi două persoane".
În piesa există multe secvenţe care ilustrează singurătatea absolută a protagonistului şi a fiinţei umane, în general.
TABLOU I: ECOUL
În tabloul I, Iona îşi pierde ecoul, simbol al înstrăinării de sine. Eroul se strigă, îşi cheamă dublul", până „răguşeşte", spre a
constata că este înconjurat doar de pustietate. Dispariţia propriului ecou: „Gata şi cu ecoul meu.. Nu mai e, s-a isprăvit./ S-a dus
şi ăsta! Semn rău" pare a-i anula existenta. Însuşi autorul remarcă tragismul clipei în care Iona îşi pierde ecoul: „Cred că lucrul
cel mai îngrozitor din piesă e când Iona îşi pierde ecoul. Iona era singur, dar ecoul lui era întreg. Strigă: Io-na şi ecoul
răspundea: Iona. Apoi nu a mai rămas decât cu o jumătate de ecou. Strigă Io-na şi nu se mai auzea decât Io, Io în vreo limbă
veche înseamnă: eu."
TABLOU III: BILET
O altă secvenţă (în tabloul III) este aceea în care Iona scrie un bilet cu propriul sânge, tăindu-şi o bucată de piele din podul
palmei stângi. Încearcă să trimită scrisoarea, într-un gest disperat, asemenea naufragiaţilor, punând-o într-o bășică de peşte, dar tot
el este acela care o găseşte.
3. Analiza, la alegere, a două componente de structură şi de lbaj ale dramei studiate, semnificative pt construcţia
personajului, din seria: acţiune, conflict, modalităţi caracterizare, notaţiile autorului
Asemenea majorităţii dramaturgilor moderni, M.Sorescu modifică regulile teatrului „clasic" nerespectțnd construcţia unei
tragedii. Scriitorul renunţă la dialog şi construieşte piesa sub forma unui monolog dialogat, mod de expunere ce exprimă viziunea
despre lume a omului modern, condamnat la singurătate.
O primă consecinţă este existenţa unui singur personaj care-şi dă replică, fiind obligat să „se comporte ca şi când în scenă ar fi
două persoane", să se dedubleze. Aceste convenţii sunt precizate în lista cu personajele, care cuprinde, pe lângă pescarul Iona,
alţi doi pescari, „figuranţi" tăcuţi în notaţiile autorului de la începutul piesei. Consecinţele dedublării personajului sunt dispariţia
conflictului şi a intrigii şi plasarea acţiunii în planul parabolei.
CONFLICT
Conflictul dintre personaje, specific teatrului clasic, lipseşte. Imagine a omului modern, Iona trăieşte plenar un conflict interior de
esenţă tragică cu propriul sine, născut din diferenţa dintre idealul de libertate, de cunoaştere absolută, şi realitatea vieţii într-un
orizont închis ca un pântece de chit.
CARACTERIZARE
Mijloacele de caracterizare, directe şi indirecte, sunt specifice personajului dramatic (limbaj, gesturi, acţiuni simbolice, indicaţii
ale autorului - didascalii), dar modul de expunere este exclusiv monologul.
Procedee moderne de caracterizare sunt introspecţia şi monologul interior.
Un mijloc de caracterizare directă îl constituie notaţiile autorului, care individualizează drama existenţială a personajului.
Mişcările sufleteşti sunt surprinse cu o mare fineţe în indicaţiile din Tabloul I: „explicativ", „înţelept", „uimit", „vesel", „curios",
„nehotărât", „făcându-şi curaj".
Fiecare tablou surprinde eroul în altă etapă a călătoriei sale.
Precizările de la începutul Tabloului IV cuprind portretul fizic al lui Iona: „La gura grotei răsare barba lui Iona. Lungă şi
ascuţită - vezi barba schivnicilor de pe fresce. Barba fâlfâie afară. Iona incă nu se vede." Detaliul fizic „barba lui Iona" este un
indice de timp: a trecut o viaţă de când omul caută soluţia ieşirii din limitele existenţei.
Iona devine imaginea generică a omului modern, aşa cum o dovedeşte multitudinea trăirilor sale notate în indicațiile scenice
sau exprimate în replici: reverie, reflecţie, acţiune, veselie, tristeţe, spaimă, calm.
În concordanţă cu aceste stări, limbajul personajului trece de la un registru stilistic la altul: colocvial şi metaforic, ironic şi
tragic.
ÎNCHEIERE
În concluzie prin piesa Iona, M.Sorescu aduce o înnoire radicală: teatrul-parabolă, în care faptele, gesturile lui Iona, decorul
fac parte din alegorie, iar limbajul este metaforic. Întâmplările nu trebuie privite în plan real, ci în plan simbolic. Exponent al
condiţiei solitare a omului modern, simbol al aspiraţiei umane spre cunoaştere şi libertate, pescarul Iona întruchipează speranţa
ca mod de a fi într-o lume închisă.