Sunteți pe pagina 1din 18

Torticolis

1. OBIECTIV:
Acest studiu a urmărit să evalueze spectrul de patologii responsabile pentru torticollis la copii
care se prezintă la departamentul de urgență și să evalueze simptomele asociate pentru a
determina steagurile roșii clinice pentru spitalizare.

METODE:
Acesta a fost un studiu istoric retrospectiv de cohortă. Au fost analizate dosarele medicale ale
copiilor evaluați în departamentul de urgență pentru torticollis din 2008 până în 2013.

REZULTATE:
Dintre cei 392 de pacienți identificați, 61% au prezentat torticolii posturali, 19,4% boli
infecțioase, 16,3% traumatici și 3,5% alte. Douăzeci și cinci de pacienți (6,4%) au fost
spitalizați. Patru variabile au fost puternic și independent legate de rezultatul sever: febră,
durere în gât, cefalee și vârstă.

CONCLUZII:
Asocierea a 2 sau 3 dintre aceste 4 caracteristici a reprezentat un risc de 32%, respectiv 58%,
de a avea o boală severă.

2. OBIECTIV:
Scopul acestui raport a fost descrierea prezentării clinice și a managementului cazurilor la 2
copii cu torticollis congenital.

CARACTERISTICI CLINICE:
Doi copii de sex masculin (vârsta de 6 și 10 ani) prezentați la o clinică de chiropractică cu
antecedente de torticollis congenital. Ei au prezentat semne și simptome de deficiență posturală
și întârzieri de dezvoltare: plagiocefalie posterioară, scolioză facială, înclinarea capului,
scolioza toracică compensatorie, scăderea mișcării mișcării coloanei vertebrale cervicale,
mișcarea segmentară scăzută a coloanei vertebrale superioare și o întârziere legată de vârstă în
aruncarea și prinderea unei mingi și în picioare cu un picior.

INTERVENȚIE ȘI REZULTAT:
Ambii copii au primit îngrijire chiropractică (terapie manipulativă vertebrală) și terapie fizică
(exerciții terapeutice, inclusiv gât, spate și exerciții de coordonare). Fiecare pacient a răspuns
favorabil cu ameliorarea atât a deficitelor structurale (postura) cât și a celor funcționale
(intervalul de mișcare a coloanei vertebrale și coordonare).

CONCLUZII:
Ambii pacienți au răspuns favorabil terapiei combinate. Aceste constatări sugerează că copiii
cu torticollis congenital pot beneficia de un plan de tratament care include o abordare
terapeutică largă, bazată pe principiile dezvoltării biomecanice și senzorimotorii.

3. OBIECTIV:
Scopul acestui raport de caz este de a descrie administrarea conservativă a 2 cazuri de torticollis
dobândite la copiii sub 3 ani.

CARACTERISTICI CLINICE:
Ambii pacienți s-au trezit cu gâturi dureroase, rigide, răsucite, în ziua după ce s-au jucat într-
un spatiu de joaca. Raza de mișcare a fost limitată, iar mușchii hipertonici au fost palpați.
Evaluarea lor neurologică și fizică a fost compatibilă cu diagnosticul de torticolă dobândită de
origine musculo-scheletică.

INTERVENȚIE ȘI REZULTATE:
Ambii copii au fost tratați cu îngrijire chiropractică care consta în eliberarea miofascială ușoară,
utilizarea unui instrument Activator și întinderea acasă. Pacienții s-au îmbunătățit cu durere și
mișcare de mișcare imediat după tratament și au revenit la intervale normale în 1 sau 2 vizite.

CONCLUZIE:
Tratamentul chiropractic a oferit ajutor acestor doi tineri pacienți cu torticollis dobândit.

4. Durerile torticollis la copii necesită o atenție specială. Sindromul Grisel este diagnosticat pe
suspiciune la pacienții cu antecedente sau antecedente de infecții ale tractului respirator
superior și la pacienții cu restricție de mișcare sau deformare după o intervenție chirurgicală
otrăvino-laringinologică. Pediatrii ar trebui să fie conștienți de această condiție, deoarece
diagnosticul precoce și intervenția sunt critice pentru prognosticul la sindromul Grisel.

5. Tehnicile de mobilizare a țesuturilor moi (STM) sunt utilizate în practica clinică în


tratamentul torticollisului muscular congenital (CMT). Cu toate acestea, se cunosc puține
despre eficacitatea acesteia.

OBIECTIVE:
Pentru a investiga dacă utilizarea STM pentru administrarea CMT la copiii cu înclinare ușoară
până la moderată a capului a fost eficientă sau nu.

METODE:
Douăzeci și nouă de copii cu CMT în vârstă de 0-6 luni, care au avut o înclinare a capului de
la 5 la 20 de grade, au fost repartizați la două grupuri. Ambele grupuri au primit un program
home-based (poziționare, strategii de manevră, exerciții de întindere și întărire, adaptări de
mediu). Grupul de studiu (SG) a primit de asemenea STM de trei ori pe săptămână. Copiii au
fost evaluați inițial, la șase săptămâni, la 12 săptămâni și pentru urmărirea la 18 săptămâni cu
scală a funcției musculare, înclinarea capului și domeniul de mișcare pentru flexie și rotație
laterală a gâtului.

REZULTATE:
Ambele grupuri au prezentat îmbunătățiri semnificative în toți parametrii măsurați (p <0,05).
În comparație cu grupurile, au existat diferențe la șase săptămâni în favoarea SG pentru rotirea
gâtului (0.001) și înclinarea capului (= 0.006); dar la 12 săptămâni și urmărirea, nu au mai
existat diferențe între grupuri în nici unul dintre parametrii măsurați.

CONCLUZII:
Tehnicile STM sunt eficiente în obținerea unor rezultate pozitive mai rapide în tratamentul
CMT.

Exercitii:
Exerciții corective pe marginea bazinului
1. Din așezat, întoareceri ale capului spre partea bolnavă și înclinări spre partea sănătoasă;
2. Din așezat, extensii ale capului;
3. Din așezat, mișcări semicirculare ale capului executate în plan posterior;
4. Din așezat, cu un baston la spate diagonal apucat, cu o mana mai sus și cealaltă mai jos, înclinări
și arcuiri de trunchi și de cap spre partea sănătoasă, alternativ cu întoarceri și arcuiri ale
segmentelor spre partea bolnavă;
5. Din așezat, cu un cordon elastic la spate diagonal apucat, cu mâna de partea afectată mai jos și
cu cealaltă mai sus, întinderi ale mușchiului extensor, capul și gâtul fiind redresate în poziția
corectă.
Exerciții corective în apă de adâncime medie:
1. Din stând depărtat, cu mâinile pe șolduri, fandări laterale spre partea bolnavă, simultan cu
înclinări ale capului și trunchiului spre partea sănătoasă;
2. Din stând depărtat, fandări spre partea sănătoasă, simultan cu întoarceri ale capului în partea
bolnavă;
3. Din stând depărtat, cu mâna de partea bolnavă pe creștet, cealaltă pe șold, fandări laterale cu
înclinări ale capului și trunchiului spre partea sănătoasă;
4. Din stând, cu fața la scara fixă cu mâinile apucat de o șipcă deasupra umerilor, extensii de
trunchi și cap, simultan cu întoarcerea capului în partea bolnavă;
5. Mers pe vârfuri cu mâinile pe șolduri cu capul înclinat spre partea sănătoasă și răsucit spre
partea bolnavă;
6. Mers cu înclinări și arcuiri ale capului, gâtului și trunchiului spre partea sănătoasă;
7. Mers cu întoarceri ale capului, gâtului și trunchiului spre partea afectată.
Exerciții corective în apă de adâncime mare:
1. Din plutire pe piept, la scară fixă și sprijinul mâinilor apropiate pe o șipcă, mișcări de forfecare
a picioarelor pe verticală cu întoarcerea capului pentru inspirație spre partea bolnavă;
2. Din plutire pe piept cu sprijinul mâinilor pe scara fixă, mișcări de picioare specifice procedeului
bras cu inspirație după fiecare mișcare prin extensia pronunțată a capului;
3. Din pluta pe spate cu brațul de partea sănătoasă sus și cel de partea bolnavă jos, mișcări de
forfecare pe verticală cu o plută ținută în regiunea lombară;
4. Înot spate cu capul înclinat spre partea sănătoasă.

Genu Varum
1. OBIECTIV:Pentru a determina dacă împingerea varusului, o înclinare din genunchi în
timpul mersului (adică prima apariție sau agravarea alinierii varus în timpul poziției), este
asociată cu osteoartrita incidență și progresivă a genunchiului (OA), am inițiat un studiu
auxiliar privind inițiativa osteoartritei. Am considerat în continuare asociațiile ipotetice ajustate
pentru alinierea statică, anticipând o anumită atenuare.
METODE: A fost observată o scădere în cazul prezenței tracțiunii cu 1 din 2-3 examinatori pe
fiecare loc de studiu, la 4 locuri. La genunchii eligibili, incidentul OA a fost definit ca incident
incident Kellgren / grade Lawrence ≥2, îngustarea spațiului articulației mediane întregi și
parțiale (JSN) și pierderea anuală a lățimii spațiului comun (JSW); progresia a fost definită ca
pierdere mediană JSN și JSW. Rezultatele măsurilor au fost evaluate pentru până la 7 ani de
urmărire. Analizele au fost nivel de genunchi, folosind logistica multivariabilă și regresia
liniară cu ecuații generalizate de estimare pentru a ține cont de corelația între membre.
REZULTATE: Eșantionul de incidente OA a inclus 4.187 de genunchi (2.610 de persoane);
proba de progresie a inclus 3,421 de genunchi (2 284 de persoane). În genunchi cu OA, forța
de tracțiune a fost asociată cu progresia evaluată prin fiecare măsură de rezultat, cu ajustarea
pentru vârstă, sex, indicele de masă corporală și durere pe subclasa de durere a Universității
Ontario din vestul Ontario și McMaster Universities Osteoarthritis Index (WOMAC). În
genunchi fără OA, tracțiunea varus nu a fost asociată cu incidentul OA sau alte rezultate. După
ajustarea pentru aliniere, asocierea progresiei-împingere a fost atenuată, dar o asociere
independentă a persistat pentru modelele JSN și JSW cu pierderi parțiale. WOMAC durerea și
alinierea au fost asociate în mod constant cu toate măsurile de rezultat. În cadrul stratului de
genunchi varus, tracțiunea a fost asociată cu un risc crescut de progresie.
CONCLUZIE: Vârful Varus vizualizat în timpul mersului este asociat cu progresia OA a
genunchiului și ar trebui să fie o țintă a dezvoltării intervenției.
2. SCOP:
Scopul acestui studiu este de a evalua rezultatele clinice și radiologice ale corecției bilaterale
simultane a genu varum cu cadrul Smart.

METODE:
Între 2011 și 2015, un total de 25 de pacienți (10 femele, 15 bărbați) care au avut deformări
genetice bilaterale au fost operați bilateral cu osteotomie tibială și fibulară în aceeași sesiune,
utilizând cadrul inteligent. Perioada medie de urmărire a fost de 28,7 (interval, 13-45) luni. Toți
pacienții au avut o deformitate bilaterală tibială varus. Deformarea femurală a fost corectată
într-o sesiune anterioară la nouă pacienți. Abaterea mecanică a axei (MAD), unghiul femural
distal lateral mecanic, unghiul tibial proximal medial mecanic (mMPTA) și unghiul tibial
proximal posterior (PPTA) au fost măsurate preoperator și postoperator. Chestionarul scurt
Form-36 a fost completat de către pacienți în preoperator și în timpul ultimei urmăriri.

REZULTATE:
Media MAD preoperator a fost de 37,6 mm (interval, 9-98 mm), care sa îmbunătățit până la
8,4 mm (interval, 3-44 mm) postoperator (p <0,05). Media mMPTA preoperator a fost de 76 °,
care sa îmbunătățit la 89 ° (p <0,05). PPTA preoperator medie a fost de 75,5 °, care sa
îmbunătățit la 80,3 (p <0,05). Zece probleme (20%), două obstacole (4%) și nu s-au produs
sechele în 50 de picioare din 25 de pacienți.

CONCLUZII:
În concluzie, cadrul inteligent este o metodă precisă și fiabilă pentru efectuarea corecției
bilaterale simultane de deformare la pacienții cu deformitate genetică bilaterală. Acesta poate
fi aplicat pentru diverse deformații tibiale severe induse de copil, cum ar fi achondroplasia,
rahitismul, displazia scheletică și boala lui Blount.

3. Artroplastia genunchiului total pe genu varum excesiv este o tehnică mai exigentă și oferă
cele mai slabe rezultate decât procedurile de deformare moderată. Acesta rămâne un subiect de
controverse din cauza lipsei de consens. Scopul studiului nostru este de a evalua rezultatele
artroplastiei genunchiului total (TKA) asupra genu varum excesiv (superior de 20 °) prin
analiza parametrilor clinici si radiologici pre si postoperatorii.
METODE: Am examinat retrospectiv 40 TKA la 33 de pacienți (șapte pacienți au operat
bilateral), efectuate pentru genu varum superior la 20 ° între 2004 și 2011. Evaluarea pre și
postoperatorie a pacienților a fost făcută conform scorului International Knee Society.
REZULTATE: Vârsta medie a pacienților noștri a fost de 67 de ani, cu predominanța feminină.
Artrita tricompartimentală a fost etiologia în toate cazurile. Scorul IKS preoperator și unghiul
HKA au fost 52,36 / 200 puncte și 155,7 °. Urmărirea medie a fost de 4 ani. Rezultatele noastre
au fost în general satisfăcătoare. Scorul IKS postoperator a fost de 155,36 puncte (scor mediu
comun de 85,85 puncte și punctaj funcțional mediu de 69,26 puncte), iar unghiul HKA
postoperator a fost de 176,17 °. Doar 60 ° dintre pacienți aveau un unghi normal HKA. Am
observat slăbirea aseptică a componentei tibiale în 3 cazuri.
CONCLUZIE: TKA pentru genu varum excesiv este o tehnică mai exigentă. Planificarea pre-
operativa dupa analizarea diferitilor parametri clinici si radiologici este necesara pentru a
obtine un rezultat functional bun, minimizand rata complicatiilor.
4. Am investigat diferența de timp de debut dintre vastus medialis și lateralis în
conformitate cu alinierea genunchiului în timpul ascensiunii scării și coborârii pentru a
examina efectele alinierii genunchiului asupra cvadricepsului în timpul trecerii treptelor.
Subiecți - Au fost înscriși cincizeci și doi de adulți (20 cu genu varum, 12 cu genu valgum și
20 de controale). Subiecții cu> 4 cm între epicondylii mediali ai genunchilor au fost plasați în
grupul genum varum, în timp ce subiecții cu> 4 cm între malleoul medial al gleznei au fost
plasați în grupul genu valgum.
Metode - Electromiografia de suprafață a fost utilizată pentru măsurarea timpului de debut al
vastului medial și vastus lateralis în timpul ascensiunii și coborârii scării.
Rezultate - Vastul lateral a arătat o ardere mai întârziată decât vastul medial în grupul genum
varum, în timp ce arderea vastului medialis a fost mai întârziată decât arderea laterală ulterioară
în grupul genu valgum. Diferențe semnificative în timpul debutului au fost detectate între
ascensiunea scării și coborârea în grupurile genu varum și valgum.
Concluzie - Genu varum și valgum afectează cvadricepsul de ardere în timpul trecerii treptelor.
Prin urmare, trebuie avută în vedere formarea selectivă de reabilitare a cvadriceps femoris
pentru a preveni deformările de aliniere a durerii sau a genunchiului.

5. Genu varum este o deformare fizică marcată de înclinarea piciorului. Unul dintre factorii de
risc ai acestei alinierii musculo-scheletice este stresul asupra articulației genunchiului, cum ar
fi exercițiul fizic.

OBIECTIVE:
Deoarece evaluarea genu varum nu a fost larg studiile, acest studiu a fost realizat pentru a
examina asocierea dintre genu varum și fotbalul.

MATERIALE SI METODE:
În perioada septembrie 2010-2012, 750 de jucători de fotbal și 750 de jucători non-fotbal cu
vârste cuprinse între 10 și 18 ani au fost incluși în studiu. Un chestionar de date incluzând
vârsta, înălțimea, greutatea, indicele de masă corporală (IMC), anii de participare la fotbal,
timpul mediu de joacă fotbal pe săptămână, traumatismele anterioare ale membrelor inferioare,
istoricul oricărei fracturi a genunchiului, iar distanța dintre liniile articulare dintre genunchi a
fost evaluată pentru toți subiecții. Chi-pătrat, t-test pentru studenți și ANOVA cu sens unic au
fost utilizate pentru analiza statistică prin software-ul SPSS v.19.0. În toate testele, o valoare P
mai mică de 0,05 a fost considerată statistic semnificativă.

REZULTATE:
Atât jucătorii de fotbal, cât și controalele au avut genu varum. Cu toate acestea, incidența genu
varum a fost mai mare la jucătorii de fotbal (P = 0,0001) și a fost mai prevalentă în grupa de
vârstă de 16-18 ani (P = 0,0001). Rezultatele au evidențiat o asociere semnificativă statistic
între gradul de practică și prevalența genu varum (P = 0,0001). Mai mult, traumatismele
anterioare la genunchi și practicarea sportului portant au condus la o creștere a gradului de genu
varum (P = 0,0001).

CONCLUZII:
A fost o incidență mai mare a genu varum la jucătorii de fotbal decât la adolescenții de control;
stresul și încărcătura impuse asupra articulației genunchiului au condus la genu varum mai
sever.

Exercitii:

1. Din pozitia de ortostatism, se executa mersul pe partea interna a piciorului.


2. Din decubit dorsal se executa flexia si extensia soldului, membrele inferioare trebuie mentinute
cat mai aliniate la executarea exercitiului,
3. Din pozita stand, se flecteaza pe rand cate un membrul inferior din articulatia soldului.
4. Din pozitia stand se executa mersul pe calcaie, cu mainile tinute la spate.
5. Din pozitia decubit lateral se executa abductia si adductia membrului inferior, incercand sa se
pastreze o pozitie cat mai corecta a membrului.
6. Din pozitia decubit dorsal membrele superioare pe langa corp genunchii flectatii, talpile pe sol,
din aceasta pozitie se executa ridicarea bazinul si ducerea lui spre dreapta de 5 ori , revenire,
apoi ducere bazinului in cealalta parte tot de 5 ori.
7. Din decubit dorsal, la nivelul gleznelor este mentinuta o minge medicinala, pacientul executa
flexia si extensia genunchilor mentinand mingea pe sol si incercand sa forteze genunchii sa se
apropie unul de celalalt.
8. Din pozitia decubit dorsal, genunchii flectati, coapsele pe abdomen, se executa ducerea ambilor
genunchi in cerc spre stanga, repetare de 5 ori, revenire la pozita de start, se executa acelasi
exercitiu si pentru partea opusa.
9. Din pozitia stand pe genunchi, se duce piciorul stang lateral cu sprijin pe marginea interna
simultan ducerea ambelor membre superioare deasupra capului si inclinarea laterala a
trunchiului spre stanga, se repeta de 5 ori pentru aceeasi parte.
10. Stand cu picioarele departate cu fata la oglinda, se urmaresc propriile miscari ale genunchilor,
bratele sunt duse lateral pentru mentinerea echilibrului, executa fandare laterala spre partea
stanga, piciorul fandat sa fie cu varful spre exterior, se repeta de 5 ori, dupa aceea se executa
acelasi exercitiu pe partea dreapta.

Cifoza reprezinta o curbare antero-posterioara a coloanei vertebrale toracale. Un


anumit grad de cifoza este normal, dar termenul de "cifoza" se refera in general la o curbare
exagerata, cu mai mult de 50 de grade. Aceasta deformatie poarta si numele de cocoasa.
Coloana persoanelor care sufera de cifoza poate arata normal sau poate prezenta o umflatura.

Cifoza apare ca rezultat al unor probleme de dezvoltare, unei boli degenerative, cum ar fi
artrita coloanei vertebrale, unei osteoporoze cu fractura de compresie a vertebrelor sau unui
traumatism al coloanei vertebrale. Poate sa apara la orice varsta. Cifoza usoara implica putine
probleme medicale. Dar in cazurile severe pot fi afectati plamanii, nervii si alte tesuturi sau
organe determinand durere sau alte probleme medicale. Tratamentul cifozei depinde de varsta
pacientului, de cauzele ei si de complicatiile pe care le produce.
Simptomele cifozei pot include:
- o postura aplecata inainte sau prezenta cocoasei
- dureri usoare de spate
- rigiditate a coloanei sau sensibilitate
- oboseala
Cauze:
Coloana vertebrala este formata din vertebre, care sunt tinute impreuna prin ligamente
fibroase puternice. Coloana vertebrala este alcatuita din sapte vertebre cervicale, 12 toracale
si 5 lombare. Vertebrele lombare sunt cele mai mari si sustin intreaga greutate a corpului.

Osul sacrum, continand cinci vertebre fuzionate se gaseste sub vertebra lombara. Ultimele
trei vertebre sunt cele mai mici si poarta numele de coccis. Cifoza este o curbare exagerata
spre inainte a vertebrelor coloanei toracale. Vertebrele ce formeaza coloana toracala prezinta
conexiuni cu coastele.
In cazul copiilor si adolescentilor cele mai frecvente tipuri de cifoza includ:

- cifoza posturala. Acest tip apare mai ales la adolescenta. Evolutia cifozei posturale este in
general treptata. Apare mai frecvent la fete. Postura defectuoasa poate determina intinderea
ligemantelor si o dezvoltare anormala a vertebrelor. Cifoza posturala este deseori insotita de o
curbare exagerata in sens invers a coloanei lombare, care poarta numele de hiperlordoza.
Hiperlordoza este modul de compensare pentru curbura exagerata a coloanei superioare.

- cifoza Scheuermann. Ca si in cazul cifozei posturale, cifoza Scheuermann apare de obicei la


adolescenta, cel mai frecvent intre 10 si 15 ani, o perioada in care vertebrele sunt inca in
crestere. Boala Scheuermann apare cu o frecventa putin mai mare la baieti. Aceasta afectiune
poate deforma vertebrele care au forma unei pene la radiografie si nu o forma rectangulara
asa cum arata ele in mod normal. De asemenea, se pot observa si nodulii Schmorl pe
vertebrele afectate. Acesti nodului sunt rezultatul presiunii exercitate de discul vertebral
asupra acestora. Cauzele cifozei Sceuermann nu sunt cunoscute, dar exista o tendinta de a
apare la mai multi membrii ai aceleiasi familii. Unele persoane cu acest tip de cifoza prezinta
si scolioza, o deformatie spinala care cauzeaza curburi laterale. Adultii care dezvolta cifoza
Scheuermann in timpul copilariei pot prezenta dureri pe masura ce inainteaza in varsta.
- cifoza congenitala. O malfomatie a coloanei vertebrale in timpul dezvoltarii fetale poate
determina cifoza la unii sugari. Unele vertebre pot fuziona intre ele sau oasele pot sa nu se
formeze corect. Acest tip de cifoza poate sa se agraveze pe masura ce copilul creste. In unele
cazuri, cifoza congenitala poate determina paralizia partii inferioare a corpului (paraplegie).
Afectiunile care pot detemina deformarea coloanei vertebrale la adulti includ:
- Osteoporoza, o afectiune ce determina subtierea oaselor care se asociaza cu fracturi ale
vertebrelor, ducand la compresia coloanei si aparitia cifozei.
- Artrita degenerative a coloanei vertebrale, care poate determina deteriorarea oaselor si a
discurilor intervertebrale.
- Spondilita anchilopoetica, o artrita inflamatorie care afecteaza coloana vertebrala in
regiunile articulare.
- Afectiuni ale tesutului conjunctiv, cum este sindromul Marfan, care poate afecta abilitatea
tesutului conjunctiv de a mentine articulatiile in pozitie corecta.
- Tuberculoza si alte infectii ale coloanei vertebrale care pot determina o distructie a
articulatiilor.
- Cancerul sau tumorile benigne care pot determina o pozitionare anormala a vertebrelor
- Spina bifida, un defect de nastere in care o parte a coloanei nu se formeaza complet si care
determina defecte ale maduvei si ale vertebrelor.
- Afectiuni care pot determina paralizia, cum sunt encefalopatia infantila sau poliomielita
care determina o rigidizare a oaselor coloanei.
Anumite grupe populationale au un risc mai mare de a dezvolta cifoza:
- fetele la adolescenta care au o postura precara au un risc mai mare pentru cifoza posturala
- baietii cu varsta intre 10 si 15 ani au un risc mai mare pentru cifoza Scheuermann
- adultii in varsta cu osteoporoza au un risc mai mare de fracturi spinale care pot contribui la
aparitia cifozei
- persoanele care au afectiuni ale tesutului conjunctiv, cum ar fi sindromul Marfan.
Cifoza poate determina urmatoarele complicatii:
- Probleme de imagine corporala. Adolescentii in special, pot prezenta perturbari ale imaginii
de sine datorita prezentei cifozei sau a purtarii corsetului pentru corectarea afectiunii.
- Deformarea. Rotunjirea spatelui poate deveni proeminenta in timp
- Durerile de spate. In unele cazuri, alinierea incorecta a vertebrelor poate determina durere,
care poate deveni severa sau debilitanta.
- Dificultati de respiratie. In cazurile severe, curbura poate determina cutia toacica sa
comprime plamanii, micsorand capacintatea respiratorie.
- Semne si simptome neurologice. Desi rare, acestea pot include slabiciune sau paralizie, ca
rezultat al presiunii spinale.
La consult medicul va realiza o anamneza si un examen fizic. Testele pot include:

- Testul aplecarii. Medicul va cere pacientului sa se aplece de la mijloc in timp ce el observa


coloana dintr-o parte. In cazul cifozei deformatia este mai evidenta in aceasta pozitie. In cazul
cifozei posturale acestea se corecteaza cand pacientul sta intins pe spate.

- Teste functionale neurologice. Desi modificarile neurologice ce insotesc cifoza snt rare,
medicul poate cauta semne ale slabiciunii, modificari ale sensibilitatii sau paralizie.

- Teste imagistice. Medicul poate face radiografii ale coloanei pentru a confirma cifoza,
determina gradul acesteia si a detecta orice deformatie vertebrala, care ajuta la determinarea
tipului de cifoza. La adultii in varsta radiografia poate arata modificari artritice ale coloanei,
care pot contribui la o agravare a durerii. Daca medicul suspicioneaza prezenta unei tumori
sau a unei infectii, el poate solicita un IRM al coloanei. - Teste de functionare pulmonara.
Medicul poate face si un test respirator pentru a evalua eventualele dificultati respiratorii
determinate de cifoza.
Daca adolescentul este inca in crestere si cifoza este moderat-severa, medicul poate
recomanda corsetul. Purtarea acestuia poate incetini sau preveni progresita deformarii si
poate chiar oferi corectie. Exista mai multe tipuri de corset pentru copiii care au cifoza.
Medicul poate ajuta la alegerea unuia dintre ele care sa fie cel mai eficient pentru copil.

Copiii care poarta corset, de obicei, au putin restrictii si pot participa la majoritatea
activitatilor. Desi corsetul poate fi inconfortabil la inceput, el trebuie purtat pentru a fi
eficient. Odata ce oasele au incetat din crestere, copilul poate renunta la purtarea corsetului in
functie de recomandarile medicale. Exista tipuri diferite de corset pentru tratarea cifozei la
adult, variind de la aparate de antrenament postural pana la jachete rigide. Scopul purtarii
corsetului la adult este controlul durerii.
Exercitii pentru cifoza:
1.Pe genunchi, asezat pe calcaie, cu spatele la spalier, mainile prind sipca de deasupra
capului; pacientul executa intinderea (extensia) trunchiului, privirea inainte
2. Pe genunchi, cu un baston apucat de capete pe umeri; pacientul ridica bastonul deasupra
capului cu inspir, apoi il coboara pe umeri cu expir.
3. Culcat cu fata in jos, se apuca gleznele cu mainile, pacientul executa (intinderi) extensii
maxime ale trunchiului si picioarelor si se fac cateva miscari de leganare.
4.Culcat cu fata in jos, cu picioarele prinse de prima sipca a spalierului, bratele pe langa corp;
pacientul executa intinderi (extensii) ale trunchiului concomitent cu intinderea (extensia)
bratelor.
5. Cu spatele la spalier, calcaiele sunt lipite de spalier, mainile prind o sipca de deasupra
capului; pacientul executa ducerea bazinului inainte concomitant cu intinderea (extensia)
trunchiului.
6. Din picioare, cu un baston in maini plasat la nivelul coapselor; pacientul executa ridicari
pe varfuri concomitent cu ducerea bastonului si a coloanei in extensie.

7. În şezând pe un scaun, spatele drept, braţele îndoite ţinând bastonul cu coatele la spate,
aplecăm trunchiul spre înainte.
8. În şezând sau stând în picioare, cu braţele întinse lateral, ţinând în mâini gantere de 1kg,
maxim 2 kg. Se realizează cerculeţe mici spre înapoi. Spatele se menţine drept.
9. Stând în picioare, cu braţele pe lângă corp, cu/sau fără gantere de 1 kg în mâini, ducem
alternativ câte un braţ sus cu cotul întins.
10. În şezând pe un scaun, spatele drept, cu braţele întinse înainte la nivelul pieptului, ţinem
un baston cu mâinile de capete, ducem bastonul spre partea stângă, cotul stâng este întins şi
cel drept îndoit în dreptul pieptului, revenim şi realizăm în sens opus.

HIPERLORDOZA LOMBARA
Hiperlordoza este o deviatie a coloanei vertebrale cu convexitate anterioara, prin exagerarea
curburilor normale ale coloanei. Datorita mai ales tonusului crescut si muschiului iliopsoas si
slabirii tonusului abdominalilor, bazinul cade mai mult inainte decat normal si astfel se
exagereaza curbura lombara. O cauza favorizanta la femei este purtarea incaltamintii cu
tocuri inalte, care duc la inclinarea bazinului inainte si a trunchiului inapoi.

Aparitia hiperlordozei a fost pusa in legatura cu pozitia incorecta a corpului, fie din
obisnuinta , fie din cauza vreunei slabiciuni a muschilor. In unele cazuri lordoza apare la
femei dupa sarcina, deoarece exista o slabiciune a muschilor abdominali.

Hiperordoza este prezenta si in locurile cu luxatie congenitala de sold bilaterala si in


spondilolistezis,adica alunecarea in fata, partiala sau totala,a unei vertebre sau a unui segment
de coloana vertebrala.

Tratamentul hiperlordozei consta in reechilibrarea bazinului, care rezulta din actiunea a doua
cupluri antagoniste: muschii abdominali si fesieri - cuplul corector si muschi lombari si
iliopsoas - cuplul deformant.
Sindromul de spate plat este o stare anormala, in care coloana vertebrala pierde curbura
normala, iar spatele devine plat (zona lombara). Coloana vertebrala devine dezechilibrata, iar
pacientul se apleaca de trunchi inainte. Pacientii cu sindrom de aplatizare lombara au de
obicei probleme cu statul in picioare sau au dureri de spate sau picioare in curs de
desfasurare. Acest dezechilibru poate duce la oboseala musculara si dureri. Simptomele de
obicei se agraveaza ziua la mers, cu cat merge mai mult si sta in picioare, cu atat se apleaca
mai tare de de spate si indoaie genunchii. Severitatea simptomelor depinde de obicei de
gradul de aplatizare a curburii prezente si de dificultati existente. Este un sindrom si prin
urmare reprezinta un spectru de factori cauzatori si agravanti. Factorii care au fost identificate
includ: pierderea lordozei lombare; cifoza toracolombara; pseudartroza cu pierderea de
corectie in plan sagital; hipercifoza toracica fixa; contracturi de flexie a soldului. In mod
evident, cel mai important factor cauzal pentru sindromul responsabil de spate plat este
pierderea lordozei lombare. Cei mai multi pacienti se plang de dureri de spate. De obicei
durerea este in partea superioara a spatelui si este descrisa ca o durere de tip oboseala.
Secundara eforturilor de hiperextensie a coloanei vertebrale toracice, in scopul de a sta in
picioare. Pacientii vor hiperextinde adesea coloana cervicala pentru a vedea drept inainte.
Acest lucru poate duce la oboseala musculara si la dureri in regiunea cervicala. Evolutia
aplatizarii lordozei lombare poate da afectiuni neurologice, pseudartroza si pierderi ale
corectiei lordozei lombare.
Terapia combinata vine in intampinarea recuperarii deoarece are rezultate net superioare
formelor clasice de tratament. Daca asociem terapia prin miscare cu electroterapia care are
efact antalgic, antiinflamator, sedativ cu laserul terapeutic care este un bun antiinflamator si
vasculotrofic si cu masajul terapeutic atunci obtinem un randament terapeutic care creste
considerabil ca urmare a efectelor benefice aduse. Kinetoterapia vizeaza exercitii de relaxare
musculara, decontracturare, crestere a fortei si rezistentei musculaturii slabite, stretching,
exercitii la scripete, etc.. Fiecare procedura actioneaza in mod diferit asupra simptomelor
ceea ce duce la imbunatatiri semnificative ale sanatatii. Cu toate acestea, din moment ce
coloana vertebrala este responsabila pentru o mare parte a miscarii si flexibilitatii, este
important sa se mentina sanatoasa.

5 serii de exercitii , ce pot fi folosite in tratarea lordozei fara a fi nevoie de tratamentul


chirurgical.

1. Din pozitia decubit dorsal, adica culcat pe spate, cu genunchii indoiti:


-cu bratele pe langa corp: apropierea si departarea omoplatilor( de 10 ori);
-ridicarea lenta a bratelor prin lateral, pana ajung in prelungirea trunchiului inspiram, la
coborarea bratelor expiram( de 10-15 ori);
- ridica barbia in sus coborand umerii spre sol, apoi coboara barbia cu ceafa lipita de sol si
ridica umerii de pe sol (de 8 - 10 ori);
- inclinarea capului spre dreapta si spre stanga, cu tendinta de a lipi urechea de umar (de 10
ori);
- rasucirea capului spre dreapta si spre stanga ( miscarea se realizeaza descriind un arc de cerc
cu barbia , de un umar spre celalalt - de 10 ori ).

2. Din pozitia in genunchi si sprijin pe palme:


- indoirea coatelor, cu apropierea pieptului de sol( de 10 ori);
- pe genunchi, pe calcaie sezand, cu bratele intinse inainte pe sol - expiratie ; ducerea
trunchiului inainte, prin tararea pieptului pe sol si flectarea bratelor, pana ajunge in pozitia pe
genunchi, cu sprijin pe palme - inspiratie ( de 8 -10 ori);
- mainile la spate: aplecarea trunchiului inainte ( de 8 -10 ori );
- cu mainile la ceafa : aplecarea trunchiului inainte (de 8 - 10 ori ).

3. Din pozitia decubit lateral,adica intr-o parte:


- ridicarea capului cu tendinta de a apropia urechea de umar, si pe stanga si pe dreapta (de 8 -
10 ori );
- capul sprijinit pe bratul indoit. Se ridica capul contra rezistentei opuse de mana cealalta ( de
8 - 10 ori ).

4. Din pozitiile stand sau sezand , exercitii cu bastonul tinut de ambele capete:
- cu bastonul tinut la spate de la capete, mers cu extensia bratelor si ducerea bastonului inapoi
(de 15-20 ori);
- din mers, exercitii de extensie a bratelor cu arcuire sus si lateral ( de 20 de ori);
- bastonul sprijinit pe omoplati, aplecarea trunchiului inainte la 40Ú - 50Ú cu arcuire si capul
sus - revenire ( de 10 ori );
- din sezand pe scaun, respiratie diafragmatica cu relaxarea peretelui abdominal in inspiratie
si contractarea acestuia in expiratie ( de 8 ori );
- din sezand ( scaun sau pat ) cu trunchiul incovoiat : trunchiul se ridica in inspiratie si se
relaxeaza concomitent cu o expiratie fortata ( de 8 ori ).

5. Din pozitia pe genunchi si sprijin pe palme:


- indoirea coatelor cu coborarea pieptului si ridicarea capului - privirea inainte - revenire ( de
10 ori );
- indoirea coatelor cu ridicarea alternativa a unui picior intins inapoi - revenire ( de 10 ori);
- ridicarea bratului si piciorului opus - revenire ( de 8 - 10 ori) - repetare cu membrele de
partea opusa;
- mers in patru labe - 1 minut, capul in prelungirea trunchiului.

Se mai recomanda mersul pe bicicleta si inotul in apa calduta.

Platfus
Termenul de picior plat valg (platfus) este utilizat pentru a descrie o deformatie a piciorului si
gleznei, clinic usor de recunoscut, care consta in scaderea inaltimii arcului longitudinal
medial. Nu exista insa o definitie clinica sau radiologica, unanim acceptata, a inaltimii medii,
a valorilor considerate normale ale arcului longitudinal medial al piciorului. Inaltimea arcului
longitudinal medial este determinata de forma oaselor si de rezistenta structurilor
ligamentare. Musculatura intervine numai pentru echilibru, pentru ca s-a demonstrat ca
musculatura gambei este inactiva in timpul ortostatismului (a sta in picioare). Piciorul plat
valg / platfusul prezinta in momentul incarcarii modificarea raporturilor osoase normale la
nivelul gleznei, astfel calcaneu este rotat extern si flectat dorsal in raport cu talusul, atfel
apare o miscare de pronatie, de valgus a piciorului. Aceste modificari ale relatiilor
interosoase, creeaza o prabusire a arcului longitudinal medial Pe baza aplatizarii arcului
longitudinal medial in incarcare, dar mai ales a mobilitatii articulatiilor si a tendoanelor,
exista 3 tipuri de picior plat valg (platfus): -Piciorul plat flexibil: mobilitate si amplitudine
buna a miscarilor. Aceasta deformatie se poate remite pana la varsta de 12 ani, dupa aceasta
varsta devenind ireversibila. Incidenta acestei deformatii este de 96% la copii mai mici de 4
ani, 29% intre 10 si 20 de ani. -Piciorul plat cu scurtarea tendonului achilean: reprezinta 20%
din toate cazurile si prezinta:tulburari de mobilitate ,de mers -Piciorul plat rigid: diminuarea
sau disparitia mobilitatii. Tulburarile de mobilitate, de mers sunt grave. Simptomatologia.
Cand nu este in sprijin, piciorul apare normal, fara prezenta nici unei diformitati fixe si cu
pastrarea arcului longitudinal medial. In sprijin, arcul longitudinal medial se prabuseste,
aparand piciorul plat valg (platfusul). Aceasta diformitate poate fi corectata partial prin
plasarea unei talonete in partea mediala a piciorului.
Evolutie. Ar trebui sa gasim raspunsul la urmatoarea intrebare: piciorul plat valg va influenta
viata copilului, adolescentului si mai tarziu adultului? Copiii sunt, in general asimptomatici,
mai ales pentru ca au un picior plat valg flexibil si tolereaza foarte bine aceasta diformitate.
Dar s-a demonstrat prin numeroase studii ca in timp, fara a putea estima exact cand, apart
modificari la toate articulatiile membrului inferior si la nivelul coloanei vertebrale, moment
in care afectiunea devine simptomatica. Uneori repercursiunile sunt foarte grave. Aceste
modificati ale membrului inferior determina aparitia durerilor articulare, scad performantele
mobilitatii articulare, reduc nivelul activitatilor dstra si in timp duc la deteriorarea
articulatiilor. De aceea aceasta afectiune nu trebuie neglijata inca din copilarie. In general, in
adolescenta afectiunea devine simptomatica, aparand dureri la nivelul gleznei in contextul
unor activitati fizice mai complexe. Munca fizica duce la decompensarea afectiunii si aparitia
simptomelor, la fel ca si o activitate sportiva intensa. In toate aceste situatii strategia
terapeutica trebuie reevaluare si trebuiesc investigate si celelalte articulatii.
Tratament. Evolutia spontana a piciorului plat flexibil al copilului este catre cresterea
inaltimii arcului longitudinal medial si lipsa, in majoritatea cazurilor a tulburarilor functionale
sau a durerii. De aceea in copilarie concentrarea terapeutica este spre educatie: Kinetoterapiea
-isi propune sa tonifice musculatura posterioara a gambei (ms. triceps sural) si ms. flexor lung
al halucelui, sa decontractureze tendonul achilean si ms. scurt peronier, si sa lupte contra
hipotoniei musculare plantare – destul de greu de realizat si neplacute pentru un copil.

Exerciții pentru picior plat


1.Şezând, rulăm talpa înainte şi înapoi pe rotiţele de lemn, aproximativ 3-5 minute.
2. Şezând, cu picioarele pe un baston mai scurt, cu ambele picioare rulăm bastonul înainte şi
înapoi, aproximativ 3-5 minute.
3. Şezând, prindem un şerveţel cu degetele de la picioare îl ridicăm în aer şi apoi îi dăm
drumul, 30 de repetări.
4. Şezând, cu talpa pe o minge mai moale, rulăm înainte şi înapoi piciorul, după care
prindem mingea cu degetele şi o ridicăm de pe sol, 30 de repetări.
5. Şezând, prindem o minge cu ambele picioare, o ridicăm de la sol şi apoi revenim, 30 de
repetări.
6. Şezând, alegem şi prindem câte o pietricică cu degetele de la picioare şi o mutăm în
lateral, până terminăm toată grămada şi apoi le mutăm înapoi cu celălalt picior.
7. Şezând, ridicăm călcâiul de pe sol şi rămânem în sprijin pe vârfuri, 30 de repetări.
8. Şezând, strângem un prosop prin tragerea lui cu degetele de la picioare, 5-10 repetări.
9. Şezând, strângem o sfoară cu degetele de la picioare, 5 repetări/picior.
10. Mers cu paşi mici în lateral pe un baston şi/sau pe un cerc, 5 repetări.

Scolioza este afectiunea in care coloana vertebrala este deviata in plan frontal (intr-o
parte), coloana vertebrala fiind in conditii normale dreapta. In acelasi timp coloana vertebrala
poate fi si rasucita (rotata in jurul axului). In mod obisnuit scolioza apare la mijlocul spatelui
(coloana toracica) sau in partea de jos a spatelui (coloana lombara).
Multi oameni au un anumit grad de deviere a coloanei. De fapt, curburile coloanei vertebrale
mai mici de 10 grade sunt considerate deviatii normale ale coloanei. Scolioza este atunci cand
devitia coloanei este mai mare de 10 grade. Coloana vertebrala se curbeaza de obicei in foma
literei S sau C.
Scolioza nestructurata implica curburi ale coloanei, fara rotatie si este reversibila,
pentru ca este cauzata de conditii precum :
-durere sau spasm muscular
-o cauza inflamatorie precum apendicita acuta
-inegalitatea membrelor inferioare.
Scolioza structurata implica curburi ale coloanei cu rotatie si este ireversibila fiind de obicei
cauzata de factori necunoscuti (idiopatici) ori boli sau alte conditii precum :
-anomalii prezente la nastere (congenitale), cum ar fi spina bifida, situatie in care canalul
spinal nu se inchide normal sau situatii care afecteaza formarea normala a osului. Intre 5-7%
dintre cazurile de scolioza sunt determinate de anomalii congenitale ale coloanei, care
determina curburi ale coloanei, curburi care sunt mult mai rigide decat cele determinate de
scolioza idiopatica. Aceste curburi se agraveaza pe masura ce copilul creste, in special in
perioada adolescentei
-afectiuni musculare sau nervoase, precum paralizia cerebrala, sindromul Marfan sau distrofia
musculara
-traumatisme
-infectii
-tumori.
La adulti scolioza poate apare ca urmare a modificarilor coloanei determinate de imbatranire
(procese degenerative). Aceste procese degenerative pot fi cauzate de
catre osteoartrite sau osteoporoza.
In copilarie si adolescenta scolioza, in general, nu cauzeaza simptome si nu este evidenta
pana cand deformarea coloanei vertebrale nu devine severa. Ea poate fi prima data perceputa
de catre parinti care observa ca imbracamintea copilului nu sta drept sau tivurile sunt inegale.
Coloana copilului poate arata cocosata iar coastele pot fi proeminente in afara.
Copilul cu scolioza:
-un umar poate parea mai inalt decat celalalt
-un sold poate parea mai inalt decat celalalt
-capul copilului nu este centrat pe corpul sau
-un omoplat poate fi mai proeminent decat celalalt
-coastele sunt mai ridicate pe o parte cand copilul se apleaca in fata din talie
-linia taliei poate fi mai plata pe o parte.
De cele mai multe ori scolioza nu cauzeaza dureri in copilarie sau adolescenta. Durerea in
adolescenta la cei care au scolioza este data de alte cauze, precum tumori ale oaselor sau
tumori ale maduvei. Daca copilul are dureri asociate scoliozei este foarte important ca el sa
fie examinat de catre doctor puntru a stabili cauza durerii.
Adultii care au scolioza pot sau nu sa aiba dureri de spate. In majoritatea cazurilor, unde sunt
prezente durerile de spate, este greu de stabilit daca ele sunt cauzate de catre scolioza.
Oricum, daca scolioza la adulti se agraveaza si devine severa ea poate determina
aparitia durerilor de spate si a dificultatilor la respiratie. Alte afectiuni, cum ar fi cifoza,
cauzeaza simptome similare scoliozei.
Factorii care cresc riscul unei persoane de a dezvolta scolioza, includ:
-istoria familiala. Se cunoaste faptul ca scolioza este o afectiune cu caracter familial. Copii, in
special fetele ale caror mame au avut scolioza, prezinta un risc crescut de a dezvolta scolioza
-sexul feminin. Fetele cu varsta cuprinsa intre 10 si 16 ani sunt de 7 ori mai predispuse decat
baietii sa faca scolioza cu curbura severa care sa necesite tratament.
Scolioza este mai frecventa la persoanele care au:
-vertebre impinse spre inainte (deplasare anterioara), mai obisnuita in partea inferioara a
coloanei vertebrale (spondilolistezis)
-lipsa sau scurtarea membrelor superioare sau inferioare
-alte tulburari legate de dezvoltarea tisulara in viata intrauterina.
Scopul tratamentului pentru scolioza este de a preveni accentuarea curburii coloanei
vertebrale, de a corecta si stabiliza curbura severa. Din fericire mai putin de 10% din
persoanele care au deformare a coloanei mai mare de 10 grade necesita tratament.
Tipul de tratament este in functie de cauza scoliozei.
Scolioza de cauza subiacenta (scolioza nestructurata) in mod obisnuit se imbunatateste cand
conditiile care au cauzat deformarea, cum ar fi contractura musculara sau inegalitatea
membrelor sunt tratate.
Scoliozele cauzate de catre boli sau factori necunoscuti (scolioze structurate) in mod normal
necesita tratament.
-tratament nechirurgical. Acesta include fie observatie periodica la fiecare 4-6 luni pentru a
verifica orice progresie a curburii fie utilizarea de corsete pentru a stopa accentuarea curburii
-tratamentul chirurgical. Chirurgia poate fi folosita la insertia de implante care vor mentine
deformarea pe loc sau la fuzionarea corpilor vertebrali asa incat curbura sa nu se agraveze.
Tratamentul este in functie de varsta persoanei, de marimea curburii coloanei
vertebrale si de riscul accentuarii acesteia. Riscul progresiei este in functie de varsta la care
este stabilit diagnosticul, de marimea curburii (masurat pe imaginea radiografica a coloanei),
de varsta scheletului (determinat prin testul Risser).
Tratamentul la un copil la care scheletul nu este pe deplin dezvoltat poate sa includa:
-cand curbura este mai mica de 25 de grade se va efectua o evaluare periodica de catre medic
pentru a urmari progresia curburii. Adesea nu mai este necesar alt tratament
-cand curbura este intre 25 si 40 de grade, corsetul poate fi utilizat rentru a preveni
accentuarea curburii pe perioada cresterii. Unii medici folosesc corsetul la curburi de pana la
45 de grade. In mod normal tratamentul cu corset se va utiliza pana la stoparea cresterii
scheletale
-cand curbura este mai mare de 40 de grade corsetele nu mai sunt eficiente
-interventia chirurgicala poate fi luata in considerare la curburile mai mari de 50 de grade.
Fara interventie chirurgicala, aceste curburi se vor agrava
La persoanele adulte la care cresterea scheletului a fost terminata, tratamentul poate include
urmatoarele:
-ameliorarea durerii, folosind aspirina sau droguri similare si exercitii fizice. Acestea pot fi
suficiente pentru ameliorarea durerii de spate
-cand curbura este mai mica de 50 de grade se va efectua o urmarire periodica pentru a
observa orice progresie a curburii
-cand curbura este mai mare de 50 de grade si tinde sa se agraveze se va apela la interventia
chirurgicala.
Cand durerile de spate sunt asociate cu scolioza, durerile pot fi cauzate de probleme
musculare, discale, ale fatetelor articulare, ale radacinilor nervoase sau de afectiunile
tumorale. In mod normal durerile nu sunt cauzate de curbura coloanei prin ea insasi. Unele
persoane pot folosi medicamente eliberate fara prescriptie medicala cum ar fi aspirina
sau ibuprofenul pentru usurarea durerilor de spate. In timp ce aceste medicamente pot usura
temporar durerile spatelui, ele nu pot vindeca scolioza si nu previn reaparitia durerilor.
Tratamentul chirurgical poate fi utilizat in tratamentul scoliozelor severe. Scopul
interventiei chirurgicale este de a imbunatati o deformare severa a coloanei vertebrale.
Rezultatul nu va fi o coloana vertebrala perfect dreapta, dar scopul este de a echilibra coloana
vertebrala si de a impiedica agravarea curburii. Chirurgia in mod normal implica stabilizarea
coloanei si impiedicarea agravarii prin unirea permanenta a vertebrelor intre ele.
Factorii ce trebuie luati in considerare inainte de operatie sunt:
-varsta persoanei
-marimea, directia, localizarea curburii sau curburilor coloanei
-daca alt tratament, precum purtarea corsetului nu a fost eficienta
Tratamentul chirurgical poate fi luat in considerare daca:
-copilul are o curbura coloanei vertebrale mai mare de 45 pana la 50 de grade
-se prevede o agravare a curburii. In copilarie curbura poate progresa din cauza cresterii, care
nu este terminata. La adult o curbura mai mare de 50 de grade poate sa se agraveze
-nu pot fi folosite corsetele sau nu sunt eficace.
Optiuni chirurgicale
Principalul tip de interventie chirurgicala consta in atasarea unor tije metalice la coloana
vertebrala si realizarea fuziunii vertebrelor, ceea ce determina reducerea si stabilizarea
curburii vertebrale stopand agravarea curburii prin unirea definitiva a vertebrelor intr-o masa
osoasa solida. Uneori se folosesc si alte tehnici chirurgicale, precum instrumentatia vertebrala
fara fuziune, tehnica ce foloseste diverse dispozitive cum ar fi tijele metalice care vor
stabiliza curbura vertebrala, fara fuziune vertebrala. Aceasta metoda este folosita la copii
foarte mici la care fuziunea vertebrala stopeaza cresterea osoasa in zona respectiva, situatie
de nedorit. Copilul cu o astfel de interventie va purta corset tot timpul dupa operatie.

Mijloace si metode folosite:


Complexul de exercitii se adreseaza scoliozei in „C” stanga, iar pentru scolioza in „C” dreapta
se vor executa aceleasi exercitii, cu segmentele de partea cealalta.
1. Mers cu bratul drept sus, stangul pe sold se executa arcuirea bratului drept spre stanga in
ritmul pasilor;
2. Mers cu bratul drept pe crestet, stangul pe sold, din 3 in 3 pasi se executa arcuirea trunchiului
spre stanga;
3. Mers cu piciorul stang pe banca de gimnastica si cel drept pe sol; mana dreapta pe crestet,
stanga pe sold (pozitionare corectiva);
4. Mers cu un baston asezat diagonal la spate, apucat cu mana dreapta de sus si cu stanga de jos;
5. Din pozitia stand executa indoirea trunchiului spre stanga, cu arcuire, iar mana dreapta sus,
stanga pe sold (de 10 ori);

6. Din pozitia stand piciorul stang sprijinit lateral pe un suport, piciorul drept pe sol, mana
dreapta sus, stanga pe sold; executa indoirea trunchiului spre stanga, cu expiratie, revenire cu
inspiratie (de 10 ori);

7. Din pozitia stand asezat cu un baston asezat diagonal la spate, apucat cu mana dreapta de sus
si cu stanga de jos, executa intinderea bratelor inapoi cu extensia trunchiului – inspiratie,
revenire cu expiratie (de 10 ori);
8. Din pozitia stand cu bastonul apucat de ambele capete, executa ducerea bastonului lateral
stanga (bratul drept sus, stangul lateral), concomitent cu rasucirea trunchiului si usoara
aplecare spre stanga (de 10 ori);

9. Din pozitia pe genunchi, cu mana dreapta pe crestet si stanga pe sold, va executa indoirea
trunchiului spre stanga, cu inspiratie, revenire, cu expiratie (de 10 ori);
10. Din pozitia pe genunchi, cu mana stanga pe crestet si dreapta pe sold si sprijin pe
genunchiul stang, cu dreptul intins lateral, indoirea trunchiului spre dreapta, cu

inspiratie, revenire, cu expiratie (de 10 ori);

Proiect Realizat de studentii:


Bobis Ciprian-Bogdan
Cretiu Ionut-Valentin
Costin Radu