Terorismul Islamic in Europa

În categoria terorismului islamic s-ar încadra toate actele de violență extremă, comise
sub pretext religios, având scop clar uciderea cât mai multor oameni, în special civili. De cele
mai multe ori, atentatele sunt plănuite în jurul unei acțiuni sinucigașe, teroristul având credința
că astfel va deveni ”martir”=personae care au avut de indurate suferinta

Motivele invocate de islamiști pentru a ucide sunt diverse:

- răzbunarea musulmanilor omorâți în Orientul Mijlociu și în alte regiuni, în urma invaziilor
militare aliate occidentale;
- violența asupra unei lumi ”necredincioase, imorale și decadente”, pentru a transmite mesajul
prezenței islamului și pentru a impune propriile repere morale și legi religioase (sharia);
- tactica ”pașilor mărunți” în procesul de cucerire a întregii lumi de către islam, prin orice
mijloace, mai ales prin jihad; În legătură cu acesta, expresia completă este ”djihad fi sabil
Allah”, ceea ce inseamnă "efort pe calea lui Dumnezeu". Această semnificație generală are
în vedere orice întreprindere lăudabilă care vizează propagarea islamului în lume, acoperind
inclusiv noțiunea de ”război sfânt”. (R.B. Păun, Historia)
- influențele ideologice directe dinspre organizații și lideri religioși activi pe întreg Globul;
- sentimentele de neapartenență, marginalizare, segregare și autosegregare socială, culturală
și religioasă, care generează reacțiile violente asupra majorității;
- neocuparea pe piața muncii, infracționalitatea și neintegrarea economică;

În afară de aceste cauze active, atacurile teoriste sunt generate și de niște cauze
pasive:
- imigrația necontrolată și ilegală, favorizată politic;
- lipsa de încurajare a natalității în rândul populațiilor autohtone, prin căi politice, economice,
culturale și religioase. Vidul de populație este astfel acoperit în primul rând de musulmani,
deoarece provin din spațiul proximal al Europei;
- lipsa de prevenție și de control asupra organizațiilor și grupurilor islamiste locale. Ideologia
”corectitudinii politice”, frica de a nu fi catalogate și taxate ca ”rasiste și xenofobe” împiedică
orice reacție de prevenție din partea autorităților. De la simplele agresiuni verbale și până la
atentatele teroriste, toate se desfășoară în voie.
- inerția autorităților poate urmări de fapt destabilizarea socială, astfel încât, ulterior, să
propună înăsprirea legislației, retragerea libertăților și a drepturilor cetățenești, instaurarea
unei ordini autoritare asupra întregii populații, sub pretext de… antiterorism, asemenea
”Patriot Act” din S.U.A. după 11 septembrie 2001. Din păcate, noul regim se aplică întregii
societăți, ci nu doar grupurilor și cuiburilor născătoare de terorism.
Scopul conducătorilor este de a administra mai ușor societățile și de a mări decalajul dintre
ei, ”aleșii” și ceilalți, ”sclavii”. Ori, acestea se pot îndeplini ușor prin legislații de tipul ”Patriot
Act” sau prin regimuri autoritare și nedemocratice.

După anul 1990, s-au înregistrat în Europa 40 de atacuri atribuite terorismului Islamic.
Atribuirea aceasta se face în urma revendicării lor de către diverse organizații (ISIS, Al-
Quaeda etc.), sau în urma mesajelor cu conținut religios transmise de atacatori. De pildă,
multe atentate sunt precedate de strigătul ”alahhu akbar!