Agatha Christie Crima din Orient Expres PARTEA INTAI FAPTELE CAPITOLUL | oe UN PASAGER DE SEAMA CALATORESTE CU TAURUS EXPRES O dimineata de iarna, neobisnuit de friguroasa pe aceste meleaguri siriene. Ora cinci. De-a lungul peronului garii Alep, astepta semnalul de plecare trenul consemnat cu litere de-o schioapa in ghidul cdilor ferate: Taurus Expres. Garnitura era alcatuita dintr-un vagon restaurant cu bucatarie, unul de dormit si doua vagoane de cursa Pe peron, in dreptul usii vagonului de dormit, doi barbati stéteau de vorba: un tanar locotenent francez in uniforma stralucitoare, si un omulet, incotosm&nat pana la urechi, din care nu se vedeau decat varful rosu al nasului si mustata rasucita in sus in ciuda gerului ndpraznic, locotenentul Dubosc isi facea cu barbatie datoria de gazda. il insotise la gara pe distinsul oaspete si acum se intretinea cu el. Fraze amabile, intr-o franceza aleasa, isi luau zborul de pe buzele sale. Nu, nu stiuse despre ce era vorba. Auzise numai niste zvonuri, cu totul obisnuite in astfel de cazuri. Generalul, generalul su, isi pierdea pe zi ce trecea rabdarea. Si, deodata, a picat acest belgian, venind din Anglia dupa cat se pare. A mai trecut 0 sptamna, o sdptamana de incordare ciudata. Apoi s-au intamplat anumite lucruri: un eminent ofiter s-a sinucis, un altul a demisionat, figurile ingrijorate s-au destins ca prin farmec, iar cele cateva masuri militare de precautie au fost anulate. Si generalul, generalul locotenentului Dubosc, a intinerit parca cu zece ani Dubosc surprinsese franturi din convorbirea generalului cu strainul. "Ne-ai salvat, mon cher", ji spunea generalul, si mustata-i mare si alba tremura de emotie, "Ai salvat onoarea armatei franceze si ai inlaturat varsarile de sange. Cum sa-ti multumesc ca ai acceptat sa vii? Sa vii atat de departe ..." La care strainul (pe nume Hercule Poirot), dupa ce respinsese politicos aceste laude, spusese: "Nu pot s8 nu amintesc ca si dumneata mi-ai salvat odata viata". Acum, fusese randul generalului sa fac pe modestul si, dupa ce mai pomenisera de Franta, de Belgia, de glorie si onoare si alte lucruri asemanatoare, se imbratisasera calduros si se despartiraDesi nu fusese inca pus la curent cu cele intamplate, locotenentul Dubosc primise totusi insarcinarea s8-| conduca pe domnul Poirot la gar, si o indeplinea cu tot zelul si entuziasmul care-i stau bine unui tanar ofiter destinat unei cariere promitatoare. — Azi e duminica, spuse locotenentul. Maine seara veti fi la Istanbul. Nu era prima oard ca facea aceasta remarca. Toate conversatiile de pe peron, in asteptarea plecarii trenului, sufera parca de boala monotoniei si a repetarilor. — intr-adevar, recunoscu Poirot. — Banuiesc ca intentionati s8 ramaneti acolo cateva zile? — Fireste. N-am mai fost niciodata la Istanbul. Ar fi pacat s& nu-| vizitez, macar in treacat... comme ca. Si pocni din degete sugestiv. De altfel, nu-s deloc grabit. Voi ramne cAteva zile ca turist. — Sfanta Sofia e minunata, spuse Dubosc, care de altfel n-o vazuse niciodata, O rafala de vant matura peronul. Amandoi se zgribulira. Dubosc reusi s se uite pe furis la ceas: Cinci fara cinci — inca cinci minute doar! Banuind ca celalalt |-a observat, se avanta din nou in discutie. — Sunt putini calatori pe o vreme ca asta, zise, uitandu-se spre ferestrele vagonului — Da, asa e, incuviinta Poirot. — $8 speram ca nu veti raméne inzpezit in Taurus! — S-a mai intamplat? — Da, dar nu anul acesta. — S& speram atunci, spuse Poirot. Buletinele meteorologice din Europa anunta vreme proasta. — Foarte, proasta. In Balcani a nins mult. — Am auzit ca si in Germania. Eh bien! exclama Dubosc, grabit parca s8 preintémpine o alta pauzé, maine sears la sapte si patruzeci veti fi la Constantinopol — Da, spuse Poirot, si continua exasperat: am auzit ca Sfanta Sofia e minunata. — Magnifica, imi inchipui. Deasupra capetelor lor perdeaua de la un geam fu data de o parte si aparu chipul unei tinere femei. Mary Debenham nu prea dormise de cand plecase din Bagdad, joia trecuta. Nu dormise cum trebuie nici in trenul spre Kirkuk, nici la vila din Mosul, si nici noaptea trecuta in tren. Acum, satula sé tot stea treaza in aerul imbacsit al compartimentului supradncalzit, se ridicd in picioare si privi afara. Trebuie sa fie Alep. Nimic de vazut, bineinteles. Numai un peron slab luminat si, din cand in cand, niste strigate in arab. Sub fereastra ei doi barbati vorbeau frantuzeste. Un ofiter francez si un barbat marunt, cu niste mustati enorme. ZAmbi putin. Nu mai vazuse unbarbat atat de incotosmanat. Trebuie sa fie foarte frig afara. De asta si incdlzeau, probabil, atat de tare trenul. Incerca si deschida mai mult fereastra, dar nu reusi. Conductorul se apropie de cei doi barbati. Trenul va pleca in curnd, le spuse. Domnul ar face mai bine s8 urce. Barbatul cel scund igi scoase palaria. Ce cap ca un ou! in ciuda grijilor care nu-i dideau pace, Mary Debenham zAmbi. Un omulet caraghios, genul de om pe care nu poti sa-| iei niciodata in serios. Locotenentul Dubosc debit alocutiunea de adio. 0 concepuse inainte si o rezervase pentru clipa despartirii. Suna foarte frumos si manierat. Nelasandu-se mai prejos, Poirot fi dadu replica cuvenita. — Urcati in vagon, domnule, i se adres conductorul. Cu aerul unei netarmurite pareri de rau, Poirot urcé in vagon. Con- ductorul se urcé dupa el. Poirot isi agita bratul. Locotenentul Dubosc ii raspunse la salut. Cu 0 smucitura puternica, trenul se puse incet in miscare. — in sfarsit, murmur Poirot. — Brrr, facu Dubosc, dandu-si seama cat de frig era intr-adevar... — Voila, Monsieur, ji spuse conductorul inviténdu-| cu un gest teatral sa admire frumusetea compartimentului si felul in care-i fusesera aranjate lucrurile. Valiza domnului am pus-o aici Mana fi ramase intinsa spre Poirot, intr-un gest dintre cele mai sugestive. Poirot ji vari in palma o hartie impaturita. — Merci, Monsieur. Conductorul se inviora si incepu si umble aferat, de colo-colo. Tichetul domnului il am, as mai vrea si pasaportul, daca domnul e atat de amabil. Domnul se opreste la Istanbul, dupa cAte imi dau seama? Poirot incuviinta din cap — Nu sunt prea multi cdlatori, imi inchipui? intreba —Nu, domnule. Mai am inca doi pasageri, amAndoi englezi. Un colonel din India si o tanaré doamna din Bagdad. Domnul mai doreste ceva? Domnul ceru o sticla de Perrier. Cinci dimineata era o ora cam nepotrivita pentru a cdlatori cu trenul. Mai erau doua ceasuri pana-n zori. Vazand ca nu e rost de un somn bun si simtindu-se multumit c& dusese la bun sfarsit 0 misiune delicata, Poirot se ghemui intr-un colt si atipi Se trezi pe la noua si jumatate si o lua inspre vagonul restaurant, dornic de o cafea fierbinte. induntru se afla numai o singura persoana, evident tanara doamna de care amintise conductorul. Era o femeie inalta, subtire, oachesa la fata, de vreo douazeci si opt de ani. Se simtea un fel de cumpatare calculata in felul cum manca sau fi cerea chelnerului inca o ceasc de cafea, ceea ce denota o deplina familiarizare cu oamenii si clatoriile. Purta o rochie de voiaj de culoare inchisa, dintr-un materialsubtire, tocmai potrivit pentru atmosfera indbusitoare din tren. Neavand ceva mai bun de facut, Hercule Poirot se distra studiind-o discret. Era genul de femeie tanard, aprecie el, care stie s8-si parte perfect de grija oriunde s-ar afla. Era echilibrata si matura. Nu-i displacea regularitatea sever a trasaturilor si nici paloarea delicata a pielii. fi plicea si parul ei negru, lucios, bine pieptanat, si ochii cenusii, reci si impersonali. Dar, hotari Poirot in cele din urma, e un pic prea calculaté pentru a fi ceea ce numea el "o femeie draguta" in acel moment isi facu aparitia un alt personaj. Un barbat inalt, intre patruzeci si cincizeci de ani, cu o fata uscata, smeada, si cu parul putin albit la tample "Colonelul din India", isi spuse Poirot. Noul venit se inclina in fata femeii — 'Neata, domnisoara Debenham. — Buna dimineata, colonele Arbuthnot. Colonelul puse mana pe spatarul scaunului din fata ei, — Ai ceva impotriva? — Nu, bineinteles. la loc. — Stii, micul dejun nu_e intotdeauna o masa prea animata. — Sper sé nu fie asa. In orice caz, nu ma intereseaza Colonelul se aseza — Baiete! Glasul ji era foarte autoritar. Comanda oua si cafea Ochii fi ramasera o clipa asupra lui Poirot, apoi trecuré mai departe, indiferenti. Poirot, care cunostea bine spiritul britanic, stia ce- si spusese colonelul in sinea lui: "Vreun strain afurisit” Fideli obiceiului insularilor, cei doi englezi nu se aratara prea vorbareti. Schimbara cAteva cuvinte dupa care femeia se ridica si parasi vagonul. in timpul pranzului, cei doi se asezara la aceeasi masa si, ca si mai inainte, il ignorar’ complet pe cei de al treilea pasager. De data aceasta, insa, conversatia lor fu mai animata. Colonelul Arbuthnot povestea despre Punjab, iar din cdnd in cand se intrerupea pentru a o intreba cate ceva despre Bagdad, unde ea, pare-se, fusese guvernanta. Tot stand asa de vorba, descoperira c& au cativa prieteni comuni, drept care devenira pe dat mai putin scortosi, mai amicali Depanara tot soiul de amintiri despre un oarecare Tommy si despre nu mai stiu care Jerry. Colonelul o intreba daca se intoarce acasé, sau daca are de gand sa se opreasca la Istanbul — Nu, merg direct acasa. — Nu-i oare pacat? — Acum doi ani m-am intors tot pe acest drum, si atunci am stat trei zile la Istanbul. — Aha, inteleg. Ei bine, indr3znesc s8 spun cé ma bucur foarte mult c& mergeti direct in tara, pentru ca si eu fac acelasi lucru.