Sunteți pe pagina 1din 7

Invatarea activa: principii de organizare a clasei

Ceea ce este necesar în aplicarea metodelor active este crearea unui cadru propice
aplicarii lor, pentru a nu îi compromite valentele. Pentru aceasta este nevoie ca în clasa sa fie
respectate anumite principii democratice:

·1 COOPERARE, CO-PARTICIPARE - acest principiu subliniaza valoarea


parteneriatului dintre cadrul didactic si elevi. Ambii sunt parteneri, colaboreaza si
participa în egala masura la producerea învatarii. Este un principiu care sustine
învatarea prin cooperare, deci lucrul în grupuri mici, dar si situarea celor doi actori pe
pozitii de egalitate ca nivel de implicare si sustinere. Acest principiu este foarte
important pentru ca sentimentul comunitatii clasei sa fie unul real. Fiecare parere
conteaza si este luata în considerare, rezultatul exprimarii ei fiind unul vizibil. În acest
mod elevul se va simti ca apatinând în mod real la viata clasei si va dori sa participe în
continuare la desfasurarea ei.

·2 CO-INFLUENŢĂ, NEGOCIERE - acest principiu acorda elevilor puterea de a


influenta activitatea din clasa prin participarea lor, de a interveni la modificarea sau
luarea deciziilor prin negociere. Este un principiu care creeaza elevilor senzatia ca
parerea lor este importanta si conteaza. Prin acest fapt, atitudinea elevilor devine una
mai deschisa si acceptata cu mult mai multa usurinta supunerea fata de reguli si
decizii.

·3 LUAREA DECIZIILOR ÎN COMUN - un principiu care asigura în foarte mare


parte un climat al clasei care promoveaza comunicarea, acceptarea, toleranta si
respectul reciproc. Este un principiu care ar fi de dorit sa domine întreaga viata a
clasei, întrucât ceea ce se întâmpla în spatiul clasei apartine atât cadrului didactic, cât
si elevilor. Elevii contribuie la decizii daca sunt solicitati si atunci le si respecta cu
mai mare seriozitate. A le acorda putere si încredere reprezinta o investitie în rezultate
mai bune. Luarea deciziilor în comun se poate referi la toate componentele unui
proiect: teme, subteme, calendarul activitatilor, locul de desfasurare, activitatile ce se
pot desfasura, persoanele care pot fi implicate s.a.m.d. Important este ca elevii sa
simta ca opinia lor este importanta si este luata în considerare.

·4 CO-RESPONSABILITATE - este un principiu consecutiv celor anterioare. Este


firesc ca parteneriatul, colaborarea, negocierea si luarea deciziilor în comun sa aiba ca
prima consecinta responsabilitatea colectiva. Elevul considera ca responsabilitatea lui
este sa-si faca lectiile si sa învete ceea ce cadrul didactic i-a spus sa învete. În rest,
organizarea activitatilor, alegerea sarcinilor, procurarea materialului auxiliar,
evaluarea, stabilirea de legaturi cu comunitatea si multe alte actiuni reprezinta în
exclusivitate responsabilitatea cadrului didactic. Acest tip de responsabilizare a
elevului în privinta a tot ce se întâmpla în clasa, aduce dupa sine si o atitudine de
indiferenta si detasare. Implicarea lui în luarea deciziilor creeaza sentimentul
implicarii si al apartenentei la comunitatea clasei.

·5 LIBERTATEA INIŢIATIVEI - atâta timp cât elevii nu vor simti ca ideile lor sunt o
sursa importanta de inspiratie pentru cadrul didactic si un fundament în luarea 818f56i
deciziilor, precum si un mod de a contribui activ la construirea învatarii, progresul lor
va fi unul încetinit si va cunoaste mai multe piedici interioare. Initiativa este expresia
dorintei de a învata, de a se implica, de a experimenta situatii, experiente noi.
Inhibarea initiativei elevului atrage dupa sine o atitudine pasiva si o motivatie scazuta
de a participa activ la activitatile din clasa.

·6 RESPECT sI TOLERANŢĂ - acest principiu se refera în fapt la toate activitatile care


se desfasoara în spatiul clasei. Elevii învata, înca din primele zile ale vietii de scolar,
ca parerea celorlalti trebuie respectata si ca diferentele dintre elevi nu trebuie sa
genereze conflicte.

Resurse educationale

Resursele educationale implicate în domeniul managementului clasei sunt prea putin


cunoscute si, uneori, exploatate defectuos. Clasificarea si configurarea principalelor resurse
educationale se poate face folosind statutul lor în structura activitatii de predare-învatare si se
prezinta astfel:

a. Resurse valorice:

Idealul educational (conceptia despre om);

Normativitatea sociala (raportul libertate/ autoritate si conceptia despre disciplina).

b. Resurse materiale:

Spatiul de învatamânt al salii de clasa;

Mobilier scolar;

Materiale didactice si mijloace de învatamânt.

c. Resurse financiare:

Bugetare: -cheltuieli materiale;

- burse.

Extrabugetare: -autofinantare;

-sponsorizari.

d. Resurse umane:

Capacitatea de munca a cadrului didactic;

Capacitatea de munca a elevilor (capacitatea de învatare);

Competentele manageriale ale cadrului didactic;

Resursele comunitatii scolare a clasei;

Structura familiala a colectivului de elevi;


Climatul organizational al scolii.

Cunoscând aceste resurse, managerul scolar poate sa exploateze, în urma unei selectii
pertinente, cele mai variate resurse, stabilind moduri de actiune în functie de complexitatea
situatiilor educationale.

Eficacitatea profesorului depinde atât de functionarea fiecarei componente în parte, cât si


de proportia în care fiecare participa în ansamblu. În concluzie, controlul pe care profesorul îl
exercita asupra elevilor este rezultatul unui amestec subtil de putere personala si de
autoritate, derivate atât din statutul lui de profesor, cât si din sistemul de reguli care opereaza
în scoala si în clasa.

Dozajul dintre autoritate si putere a configurat, în conceptia lui E.Wragg, mai multe tipuri
de control din partea profesorilor:

Autoritar

Permisiv

Un tip centrat pe cultivarea unor relatii de parteneriat cu elevii

stiintific

Un tip centrat pe conexiunile scolii cu alte subsisteme sociale.

Indiferent de stil, profesorii vor sa obtina cooperarea elevilor. Urmare a unui proiect de
cercetare, Wragg a sintetizat mai multe reguli, fara vreo legatura între ele si fara un suport
teoretic, dar care pot constitui una dintre premisele eficientei în managementul clasei:

Începeti prin a fi ferm cu elevii: puteti deveni mai relaxat ulterior.

Impuneti linistea în clasa înainte de a începe sa vorbiti.

Daca este posibil, controlati intrarea elevilor în clasa.

Invatati sa utilizati numele elevilor.

Pregatiti lectiile în amanuntime.

Daca este posibil, sa fiti în clasa înaintea elevilor.

Pregatiti materialele si aparatele necesare înainte de venirea elevilor.

Este necesar sa cunoasteti modul de utilizare a aparatelor si sa fi executat macar o data


experimentele respective înainte de a le executa la ora.

Fiti dinamic, mergeti printre banci.

Incepeti lectia cu ceva captivant si încercati sa mentineti interesul si curiozitatea.


Oferiti instructiuni clare.

Invatati sa va controlati vocea.

Pentru a face fata nevoilor de claritate ale elevilor, este bine sa aveti întotdeauna
pregatite exemple alternative si materiale auxiliare.

Când vorbiti, priviti clasa si învatati sa observati totul.

Când fixati teme pentru acasa, tineti cont de vârsta, abilitatile si fondul cultural al
elevilor.

Structurati lectiile astfel încât învatarea sa se produca în perioade de timp optime.

Utilizati tehnici de predare cât mai variate.

Anticipati problemele de disciplina si actionati cât mai rapid.

Fiti ferm si consecvent în aplicarea pedepselor.

Evitati confruntarea cu elevii.

Expuneti standardele proprii cu claritate si insistati asupra lor.

Priviti-va ca pe un ajutor al elevilor.

În situatii adecvate, utilizati-va resursele de umor în sens pozitiv.

ERGONOMIA MEDIULUI DE ÎNVĂŢARE

Dispunerea mobilierului

Structura ergonomica (dispunerea mobilierului din clasa - vizibilitatea si pavoazarea salii


de clasa), nu poate fi considerata ca element secundar sau lipsit de importanta pentru succesul
activitatii de predare-învatare. Suporturile investigationale moderne aduc probe certe în
favoarea elementelor de organizare, considerându-le fundamentale în economia generala a
procesului didactic, ca proces managerial.

Mobilierul scolar este compus dintr-o serie de piese de mobila folosite în mediul scolar
ca suporturi conexe, în scopul îndeplinirii unor obiective educationale. În compozitia
mobilierului scolar intra atât piesele destinate locurilor de studiu si de învatare ale elevilor, cât
si piesele mobilierului personal rezervat cadrului didactic. Din punct de vedere ergonomic,
mobilierul scolar este realizat corespunzator caracteristicilor psiho-somatice ale elevilor si
adaptat spatiului de clasa, în timp ce, dintr-o perspectiva didactica, acesta trebuie instalat si
reglat dupa obiectivele activitatii de predare-învatare proiectata.

Vizibilitatea este o componenta ergonomica, apropiata de igiena scolara si presupune


adapatarea spatiului scolar al clasei, inclusiv al mobilierului, la necesitatile somato-fiziologice
si de sanatate ale elevilor. Vizibilitatea este conditionata de dispunerea mobilierului în clasa si
de starea de sanatate a elevilor. Avem în vedere copiii cu deficiente de vedere, cu deficiente
de auz, cu deficiente structurale ale scheletului precum si copiii care, din punct de vedere
fizic, sunt variabili dupa înaltime.

Tinând cont de acesti parametri fizici, biologici si medicali, în stransa dependenta cu


parametrii de tip social si instructional, cadrul didactic va lua cele mai bune decizii rezultate
din combinatiile de alternative posibile. Selectia se va face printr-o sustinere criteriala
armonioasa, punându-se la acest nivel pe primul plan argumentele de tip medical si fizic. Este
recomandabila si aici stimularea unei dinamici a pozitiilor ocupate în banci de catre elevi,
astfel încât permutarile respective sa nu încalce legile biologice, fizice si medicale anterioare,
dar totodata, sa nu contravina nici normelor psihopedagogice, instructive-educative si de
socializare ale elevilor în sala de clasa.

Personalizarea salii de clasa

Cadrul didactic trebuie sa respecte, din punct de vedere managerial, ideea ca ,clasa, ca
grup organizat, poate sa se identifice la nivelul culturii manageriale prin intermediul unui
element de individualizare (o mascota, spre exemplu) si sa-si eficientizeze structura grupala
interioara prin intermediul unui spatiu (peretii salii de clasa).

Orice cadru didactic stie ca o clasa curata, placuta si atractiva poate stimula învatarea si
dezvolta relatii constructive între elevi. Dar aranjarea mediului fizic din sala de clasa poate fi
o problema grea pentru multe cadre didactice, în special când cladirile scolilor sunt vechi,
clasele prea aglomerate si spatiul liber prea putin. De multe ori, nici nu este nevoie de multe
resurse, eforturi sau bani, pentru a aranja sala de clasa astfel încât fiecare elev sa se simta bine
si stimulat.

Câteva metode usoare si ieftine de a transforma sala de clasa într-un spatiu primitor si
eficient pentru toti ar putea fi:

Materialele vizuale interesante si atractive, precum si panourile cu informatii si posterele,


reprezinta o parte din elementele cheie ale unei clase eficiente. Peretii trebuie decorati
cu materiale viu colorate, atragatoare si relevante pentru activitatea din clasa.
Materialele expuse trebuie schimbate prin rotatie sau înlocuite des.

Ţineti cont de mediile culturale din care provin elevii, atunci când decorati peretii.
Încercati sa reprezentati diversitatea elevilor prin intermediul posterelor si al
panourilor informative.

Rezervati o sectiune din panoul informativ sub titlul "Muzeul lucrarilor elevilor" si
expuneti aici desene, lucrari scrise si proiecte ale elevilor. Nu uitati sa expuneti lucrari
ale fiecarui elev.

Expuneti orarul zilnic într-un loc vizibil si usor de citit de catre elevi. Un orar accesibil al
clasei va ajuta elevii sa se familiarizeze cu regulile obisnuite ale clasei si scolii. Pentru
elevii mai mici, orarul zilnic ar fi bine sa includa imagini sau desene.

CLIMATUL MEDIULUI DE ÎNVĂŢARE

Parteneriatul cadru didactic-elev, elev-elev


Lectia care integreaza metode active în aducerea continuturilor curriculare catre elev,
induce schimbari în planul relatiilor dintre actorii actului educational. În timp ce atributiile si
responsabilitatea elevului câstiga în amploare, rolul cadrului didactic pare diminuat. Aceasta
diminuare este însa numai aparenta, sarcinile ce trebuie rezolvate de catre cadrul didactic, mai
ales de pe pozitia organizatorului grupului scolar, fiind mult mai complexe.

Pregatindu-se pentru abordarea la clasa a metodelor active, profesorul trebuie sa aiba


în vedere urmatoarele cerinte:

Sa admita ca prezenta si influenta sa nu reprezinta pentru elevi o situatie de unicitate,


elevul beneficiind si de alte surse educative;

Sa aiba atitudine creatoare fata de o metoda didactica pe care nu a verificat-o înca în


practica personala si nu o cunoaste integral;

Sa admita ca circulatia informatiei în grupul scolar nu are numai sens vertical (de la
profesor catre elevi) ci chiar de la elevi la profesor;

Sa cunoasca si sa înteleaga dinamica retelei de interrelatii din grupul scolar si sa-si


dozeze interventiile astfel încât pastrându-si rolul si autoritatea de educator, sa
înlesneasca o anumita independenta si raspunderea grupului de elevi, fiecaruia
dintre ei.

Pentru ca, în mod fundamental, metodele active de învatare implica lucrul în grupe,
relatiile elev-elev, capata o importanta deosebita data de necesitatea orientarii pe rezolvarea
sarcinii de lucru . Din aceasta perspectiva cadrul didactic este bine sa aiba în vedere:

a. Componenta numerica a grupului. Grupurile organizate într-o clasa trebuie sa cuprinda


toti elevii din colectivul respectiv. Experienta arata avantajul grupului de 4-6 elevi, atât din
punctul de vedere al posibilitatilor optime de distribuire al sarcinilor, de îndeplinire a lor prin
cooperare, cât si ca numar de grupuri în clasa.

Un grup mai numeros poate determina ramânerea în afara muncii a unor elevi, mai
putin activi, în timp ce grupul prea mic nu înlesneste emiterea de solutii variate si duce la o
împartire prea mare a clasei în grupuri, facând dificile concluziile.

b. Componenta dupa competentele membrilor grupului. Randamentul muncii în grup este


asigurat prin respectarea unor criterii de grupare a elevilor vizând capacitatile intelectuale si
organizatorice ale fiecarui elev si eficienta efectiva a muncii determinate de structurarea
interrelatiilor în grup. Se va lasa elevilor posibilitatea alegerii tovarasilor de grup, interventiile
profesorului venind ulterior, numai daca sunt necesare pentru echilibrarea de forte în grupuri.

În aceste conditii interventia profesorului este mult mai subtil manifestata în imprimarea
spiritului de cooperare, în stimularea competitiei în si între grupuri. Aceasta este principala
variabila care determina eficienta lucrului în grup. De profesor depinde însusirea sistemului
de valori sociale de catre elevi, integrarea lor în grup, întelegerea disciplinei de lucru, care
cere si acceptarea dependentei, si afirmarea originalitatii si initiativa si renuntare la
satisfacerea unor tendinte care nu tin seama de interesul grupului.
Bibliografie:

Dulama Eliza Maria, Modele, strategii si tehnici didactice activizante, Editura


Clusium, 2002

Ghiviriga Luminita, Relatia profesor-elevi în perspectiva lectiei moderne, Bucuresti,


Editura Didactica si Pedagogica, 1975

Iucu Romita, Managementul clasei de elevi, Iasi, Editura Polirom, 2000

Kovacs Maria, Invatarea într-un mediu incluziv/Ghidul cadrului didactic, nr.3,


Program Phare 2004 "Acces la educatie pentru grupuri dezavantajate"

Stan Emil, Profesorul între autoritate si putere, Bucuresti, Editura Teora, 1999