Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
In practica s-a conturat un alt tip de regim si anume cel semiprezidential care incearca sa
elimine dezavantajele regimului prezidential,dar si imperfectiunile celui parlamentar.Chiar
daca este ales de popor ,implicarea directa a Presedintelui in viata politica nu este
posibila,deoarece ,desi ales prin vot direct, cu sprijinul unui partid sau a mai multor partied ,
el nu poate desfasura o activitate politica , trebuind sa adopte o pozitie echidistanta fata de
diferitele forte politice care participa la competitia pentru guvernare.
Statele federale sunt constituite din statele membre care si-au pastrat unele prerogative ale
suveranitatii interne si, mai ales, puterea legislativa si care se reprezinta impreuna, ca un tot
in relatiile internationale ,adica nu au personalitate juridica internationala
distincta.Confederatiile ,insa, nu formeaza un stat central distinct de membrii sai, care sunt
independenti si care au personalitate juridica internationala. Statele membre ale
confederatiei au Constitutii si parlamente proprii.
Repartitia competentelor atat in statele federale cat si in confederatii se face de jos in sus:de
la statul federat la statul federal si de la statul membru la confederatie.
Reprezentarea internationala in cazul statelor federale ,acestea se reprezinta impreuna, nu
au personalitate juridica internationala, in cazul confederatiei fiecare se reprezinta singur in
relatiile internationale.
State federale:Germania, Austria si Belgia; confederatii: Common Wealth si Fosta CSI.
Statele regionale reprezinta o forma intermediara intre statul unitar si statul federal.Astfel,in
statul regional nu exista decat o singura ordine constitutionala, aceea a statului central
originar, iar Constitutia acestuia determina statutele si atributiile organelor
regionale,repartitia competentelor facandu-se de sus in jos.Statele federale sunt constituite
din statele membre care si-au pastrat unele prerogative ale suveranitatii interne si,mai ales
puterea legislativa,reprezentandu-se impreuna in relatiile internationale.
Repartitia competentelor in statele federale se face de jos in sus, in cadrul statelor regionale
se face de sus in jos.
State federale:Germania,Austria ,Belgia; state regionale: Italia, Spania.
11. Ce structura de stat s-ar potrivi unui stat de mari dimensiuni cu populatie
eterogena?Argumentati.
12. Ce structura de stat s-ar potrivi unui stat de mici dimensiuni cu populatie
omogena?Argumentati.
Consider ca unui stat de mici dimensiuni cu populatie omogena i s-ar potrivi structura
statului unitar ,deoarece toti locuitorii acestui stat se vor supune uneu singuri autoritati,au
aceleasi nevoi.Sunt de aceeasi etnie si au aceleasi interese in mare parte.
13.Aratati care sunt deosebirile care apar intre administratiile publice ale
statelor federale si cele ale statelor unitare:
Descentralizarea administrativa este acel regim in care administratia intereselor locale este
data in grija organelor alese pe plan local de catre colectivitatile locale.Ea presupune:
delegarea responsabilitatilor si resurselor unor autoritati infranationale relativ
independente si autonome care raspund in fata cetatenilor regiunii sau comunitatii si nu in
fata puterii centrale ,dar totodata presupune si diminuarea competentelor care apartin
autoritatilor centrale.Astfel, statul poate acorda judetelor si comunelor anumite competente
cum ar fi: organizarea politiei, dreptul de a stabili impozite, de a recurge la masura
exproprierii, de a detine bunuri si domeniul public.Spre deosebire de centralizare,
descentralizarea urmareste sa ofere colectivitatilor teritoriale de baza o anumita autonomie
permitandu-le, sa-si defineasca singure normele de actiune si sa-si aleaga modalitatile de
interventie.
Din acest principiu decurg 2 consecinte:
-absenta starii de dependenta fata de autoritatile centrale;
-diversitatea situatiilor locale.
Repartitia competentelor intre stat si colectivitatile locale se face pe baza unor principii:
1.Transferurile de competente nu implica retragerea nici unei atributii a colectivitatilor
descentralizate ci dimpotriva, ele le confera acestora atributii noi.
2.Transferurile de competente nu trebuie sa permita unei colectivitati teritoriale sa-si
exercite tutela asupra unei alte colectivitati, orice caracter ierarhic fiind exclus in relatiile
dintre colectivitatile teritoriale.
3.Primul principiu de realizare consta in faptul ca transferurile de competente trebuie sa fie
insotite de transferul resurselor corespondente.
4.Deasemenea, transferul competentelor trebuie sa antreneze punerea la dispozitie, in
profitul colectivitatilor locale, a mijloacelor necesare exercitarii acesteia.
Autonomia locala sau descentralizarea politica reprezinta dreptul diviziunilor teritoriale ale
statului de a-si edicta normele generale si obiectivele de conducere, statutele autonome care
sa indice felul in care se va desfasura activitatea proprie a localitatilor.
Putem face o distinctie intre 2 forme de autonomie , in functie de sursa drepturilor de putere
publica:
-autonomia imperfecta sau relativa ce se manifesta atunci cand dreptul de decizie al
autoritatilor locale emana, printr-o concesiune din partea statului, in favoarea colectivitatilor
locale, ceea ce echivaleaza cu descentralizarea administrativa;
-autonomie perfecta care apare atunci cand dreptul de a edicta norme generale de catre
autoritatea locala emana de la insasi colectivitatea locala.Este sinonima cu guvernarea
directa.
Descentralizarea politica implica conferirea, catre cetateni, a unei puteri mai mari in procesul
de luare a deciziilor, in particular acest lucru realizandu-se prin derularea unor procese
democratice.Acest concept implica faptul ca, alegerea reprezentantilor, prin vot pe
circumscriptii electorale, permite cetatenilor sa-i cunoasca mai bine pe cei care ii reprezinta
politic si in acelasi timp, permite alesilor sa cunoasca mai bine nevoile si aspiratiile celor care
i-au ales.De obicei, descentralizarea politica determina baza aparitiei si dezvoltarii a
numeroase sarcini administrative la nivelul sectorului public.
3.3.2.Controlul exercitat asupra colectivitatilor locale
Acest tip de control priveste, in principiu, actele in regim de putere publica ale autoritatilor
autonome si anume:
-actele administrative
-contractele administrative.
Se exclud actele in regim de drept privat, fara utilizarea prerogativelor de putere publica ,
pentru care acest control administrativ nu s-ar justifica, ar aparea acest drept excesiv.
Atunci cand gradul de descentralizare este redus si nu se acorda colectivitatilor locale decat
competente limitate este necesar ca statul sa-si intareasca supravegherea asupra gestiunii
acestora pentru a evita orice derapaj care ii poate stirbi autoritatea.Acest control care poate
cunoaste grade foarte variate poarta numele de control de tutela si include atat controlul de
oportunitate, cat si pe cel de legalitate, atat un control a prori, cat si unul a posteriori.
Atunci cand gradul de descentralizare este puternic si cand se acorda colectivitatilor locale
mijloace suficiente pentru a le asigura o reala autonomie, este indispensabil ca statul sa
renunte la acest tip de supraveghere, limitand-o la minimum necesar pentru a-si asigura
propria sa unitate, adica la un control de legalitate.Aceste controale trebuie deci simplificate,
apropiindu-se pe cat posibil de controalele de drept comun la care este supusa administratia
in cadrul unui stat de drept.
Desi nu exista un sistem universal sau ideal de finantare a colectivitatilor locale, exista la
nivel european, anumite principii de care responsabilii politici trebuie sa tina cont in deciziile
pe care le iau.Aceste principii sunt enuntate in articolul 9 al Cartei Europene a Autonomiei
Locale, care prevede urmatoarele:
Colectivitatile locale au dreptul, in cadrul politicii economice nationale, la resurse proprii
suficiente de care ele pot dispune, in mod liber, in exercitarea competentelor lor;
Resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa fie proportionale cu competentele
prevazute de Constitutie sau de lege;
Cel putin o parte din resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa provina din
taxele si impozitele locale pentru care acestea au puterea de a fixa rata de impozitare, in
limitele legii;
Resursele financiare de care dispun colectivitatile locale trebuie sa fie de natura suficient de
diversificata si evolutiva pentru a le permite sa urmareasca, pe cat posibil, evolutia reala a
cheltuielilor bugetare aflate in competenta lor;
Sprjinirea colectivitatilor locale mai sarace din punct de vedere financiar necesita punerea in
functiune a unor mecanisme de redistribuire financiare sau a unor masuri echivalente,
destinate a corecta echitabil efectele repartitiei ilegale a resurselor potentiale de finantare,
cat si a sarcinilor ce le revin;
Colectivitatile locale trebuie sa fie consultate asupra modalitatilor de atribuire a resurselor ce
le revin prin redistribuire;
Pe cat posibil, subventiile acordate colectivitatilor locale nu trebuie sa fie destinate finantarii
unor proiecte punctuale.Atribuirea de subventii nu trebuie sa aduca prejudiciu libertatii
fundamentale a politicii colectivitatilor locale in propriul lor domeniu de competenta;
In scopul finantarii cheltuielilor de investitii, colectivitatile locale trebuie sa aiba acces , in
conformitate cu legea , la piata nationala de capitaluri.
Conform unor analize recente in Europa, in ceea ce priveste finantele publice locale au
condus la un model de clasificare a surselor de venituri ale bugetelor locale, conform caruia
exista 5 surse principale de venituri ale bugetelor locale:
Impozite si taxe locale:
-impozitul pe proprietatea privata;
-impozitul pe venitul personal;(nu in RO)
-impozitul asupra societatilor comerciale,cum ar fi:impozitul pe cifra de afaceri;pe
beneficii;pe fondul total de salarii.
-impozitul pentru rezidenta(taxa de locuit);
-impozitul pe profesie(in Franta);
-alte impozite si taxe locale exclusive, care nu se incadreaza in cat. enumerate mai sus.
Taxe si tarife pentru serviciile furnizate de catre administratia publica locala:
-servicii administrative(eliberarea de certificate,permise,autorizatii)
-efectuarea unor servicii de gospodarie comunala;
-participarea la diverse manifestari cultural-sportive organizate de catre administratia
publica locala, bilete de intrare la muzee, utilizarea bazelor sportive;
-diverse alte servicii ale administratiei publice locale.
Transferuri financiare de la alte niveluri de autoritate, pe care le putem clasifica in:
-impozite partajate:cote-parti din impozitele centrale si cote-aditionale la unele impozite
centrale;
-subventii cu scop precizat;
-alocatii(fara scop precizat);
-transferuri speciale, pentru acoperirea unor cheltuieli ocazionale ale autoritatilor locale.
Imprumuturi:
-interne si externe;
-pe termen scurt si pe termen mediu si lung;
-din credite bancare sau din obligatiuni municipale.
Alte surse de venituri:
-veniturile obtinute din exploatarea bunurilor care formeaza patrimoniul colectivitatilor
locale(concesionari, inchirieri, locatii)
-veniturile obtinute din vanzarea unor bunuri din proprietatea privata a colectivitatilor
locale;
-veniturile provenite din operatiuni financiare;
-veniturile provenite din amenzi, contraventii, recuperari, majorari pentru intarzierea la
plata unor taxe si impozite;
-veniturile care provin de la institutii aflate sub autoritatea administratiei publice locale;
-venituri din fondul de amortizare;
-donatii, contributii de la persoane fizice sau juridice.
Echilbrul dintre sursele de venituri ale bugetelor locale difera in functie de natura serviciilor
publice furnizate de catre administratia publica locala, care pot fi:
-servicii publice de interes strict local;
-servicii publice delegate de catre stat.
A.Finantarea serviciilor publice de interes local:
In mod normal, cheltuielile efectuate pentru furnizarea serviciilor publice de interes local ar
trebui sa fie acoperite, in totalitate, din veniturile proprii: impozite si taxe locale;taxe, tarife si
redevente;alte surse de venituri de la nivel local;deoarece:
-aceste venituri permit autoritatilor locale sa-si coreleze volumul si calitatea serviciilor
furnizate cu necesitatile si dorintele cetatenilor;
-utilizarea transferurilor financiare poate duce la cheltuirea ineficienta a banilor publici
pentru ca apoi alesii locali sa justifice calitatea slaba a serviciilor, invocand insuficienta
resurselor financiare primite;
-alesii locali si functionarii publici vor avea mai multe grija de banii prelevati, pe plan local,
decat cei primiti de la guvern sau de la alt nivel de autoritate publica, deoarece raspund
direct in fata cetatenilor;
-daca Guvernul acorda un transfer financiar, atunci el va dori sa controleze modul in care sunt
cheltuiti banii de catre colectivitatea locala respectiva, deoarece Guvernul este responsabil
fata de contribuabilii de la nivel national.Din aceasta cauza, nu este corect sa se finanteze
servicii de interes local prin mijloace care permit intituirea unui control din partea unei
autoritati centrale.
B.Finantarea serviciilor publice delegate de catre stat
In cazul serviciilor publice delegate de stat, cea mai mare parte a finantarii trebuie sa provina
din transferuri financiare, deoarece:
-Guvernul va fi mai atent in ceea ce priveste modul de cheltuire a banilor publici, dat fiind
faptul ca el va fi cel care va trebui sa gaseasca sursele de finantare;
-cetatenii vor fi nemultumiti daca vor trebui sa plateasca impozite si taxe locale a caror
utilizare nu poate fi decisa de catre alesii locali din colectivitatea respectiva.