Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea “Transilvania” Braşov

Facultatea de Medicină
Program de studiu: Master-MSIP

Durerea
Clasificare, evaluare, management

AUTOR:
Răuțu Emese-Emilia

Brașov, 2017
Durerea
Clasificare, evaluare, management

Îngrijirea paliativă este o abordare care îmbunătățește calitatea vieții pacienților și familiilor
acestora, ce se confruntă cu problemele asociate bolilor amenințătoare de viață, prin prevenirea și
alinarea suferinței, prin identificarea precoce, evaluarea corectă și tratamentul durerii și a altor
probleme fizice, psiho-sociale și spirituale.
Scopul îngrijirilor paliative este de a crește calitatea vieții pacienților cu boli cronice. Aceasta
constă în îngrijirea holistică și este adresată nevoilor fiziologice, sociale, spirituale și emoționale.
Îngrijirea holistică este bazată pe un model de îngrijire care diferă substanțial de ingrijirea
tradițională. Gradul de suferință al pacientului este mai important decât boala în sine, iar scopul este
de a ameliora, nu de a vindeca.
Durerea este ceea ce pacientul descrie, şi nu ceea ce alţii cred că ar putea fi, indiferent de
calificarea şi experienţa acestora. Durerea în cancer poate fi o consecinţă a bolii însăşi, sau poate
rezulta ca urmare a tratamentelor, incluzând chirurgia, radioterapia şi chimioterapia.

Clasificarea durerii
Durerea poate fi:
1. Acută= asociată cu o leziune tisulară acută, traumatică sau secundară unei boli.
Comportamentul bolnavului cu durere acută este caracteristic: agitație, imobilitate,
transpirații, tahicardie, tahipnee.
2. Cronică= nu are nici o funcție biologică, dimpotrivă, cu cât durează mai mult devine o
forță distructivă tot mai puternică care afectează permanent pacientul, atât din punct de
vedere fizic, psihic, cât și economic. Factorii psihologici sau de mediu pot fi de
asemenea responsabili de producerea durerii cronice. Durerea cronică neoplazică are un
mecanism patogenic oarecum diferit de cel responsabil pentru apariția durerii cronice
din alte afecțiuni.
3. Breakthrough= apare sub formă de pusee dureroase ce pot să apară la pacienții aflați
sub tratament antialgic. Aproximativ 70% dintre pacientii sub tratament antialgic
cronic experimenteaza acest tip de durere. Puseele apar între dozele planificate de
opiacee și au character de durere acută.
4. Nociceptivă= apare prin stimularea terminatiilor nervoase libere de la nivelul
strucurilor somatic și viscerale.
5. Neuropatică= apare ca rezultat al leziunilor la nivelul nervilor periferici și centrilor
nervoși centrali.

Evaluarea durerii
Consta in este abilitatea de a diagnostica și de a face un plan de tratament inițial. Pentru a
controla durerea este vital sa se efectueze o evaluare minuțioasă, holistică a pacientului. O bună
evaluare se face prin relatarea de către pacient a experieței dureroase. Comunicarea cu pacientul are
un rol foarte important in evaluare, acest lucru având un impact pozitiv asupra pacientului, care se
simte ascultat și îngrijit.
În urma evaluării, asistenta medicală poate identifica natura durerii. Acest lucru ajuta la
identificarea cauzei și a unui potențial tratament. Cu cât evaluarea este mai exactă, cu atât este mai
sigură depistarea cauzei bolii și, deci, inițierea unui tratament corect.
Pagul durerii este nivelul la care individual începe să simtă durerea. Fiecare dintre noi avem
acest prag diferit și recepționăm altfel stimuli dureroși.
Evaluarea durerii trebuie să includă:
- Intensitate
- Caracterul durerii
- Iradiere
- Localizare
- Debutul
- Durată
- Factorii care exacerbează sau ameliorează durerea
De asemenea, se urmăresc si semnele fizice:
- Grimase
- Tahicardia
- Tahipneea
- Neliniștea
Intensitatea poate fi masurată prin diferite scale de monitorizare a durerii.
Pentru cuantificarea intensității durerii, există o multitudine de măsurători unidimensionale.
 Scala de evaluare numerică
 Scala analog vizuală
 Scale categorice: descrierea verbală, evaluarea facială
Fig 1. Scala numerică

Fig 2. Evaluare facială

Fig 3. Scala analog vizuală

Localizarea
Precizarea localizarii durerii poate ajuta in determinarea cauzei acesteia si instituirea
unui tratament corect.
Cu ajutorul pacientului si a unor instrumente de localizare a durerii, clinicianul poate
determina cauza si tipul durerii.
Scale multidimensionale
În timp ce scalele unidimensionale evaluaează durerea din punct de vedere cantitativ, cele
multidimensionale o evaluează durerea din punct de vedere calitativ.
Pacientul indică pe un desen locul (locurile) dureroase.
Detaliază, utilizând scala numerică de la 0 la 10, intensitatea durerii lui in ultimile 24 de ore:
1) cât a fost intensitatea maximă
2) cât a fost intensitatea minimă
3) in medie/24 ore şi
4) în momentul discuţiei.
De asemenea, pacientul apreciază şi:
• gradul de răspuns la tratamentul antialgic administrat;
• răsunetul durerii pe activităţile curente: dispoziţie, mers, activitatea cotidiană, relaţiile
cu alţii, somn, plăcerea de a trăi
Factorii care exacerbează sau ameliorează durerea: acestia pot ajuta in monitorizarea simptomelor
pacientului si verificarea eficacitatii tratamentului.
Caracterul durerii: I se ofera pacientului o lista cu adjective care pot descrie durerea. Astfel, cu
ajutorul acestora ne putem orienta spre tipul si cauza durerii.
Daca durerea creste in intensitatea in anumite momente ale zilei, mai multe zile la rand, denota
faptul ca doza medicamentoasa nu este adecvata. Astfel, se recurge la o crestere a dozei de antialgic.
Iradierea in anumite regiuni ale corpului ne pot indruma spre etiologia durerii.
Multi dintre pacienti asociaza cresterea intenstitatii durerii cu evolutia nefavorabila a bolii, fapt care
creaza o stare de disperare, fara sperante. Acesti pacienti trebuie linistiti si asigurati ca durerea poate fi
controlata prin cresterea dozei de antialgic.

Principii de tratament
În alegerea regimului antialgic, trebuie să ţinem cont de tipul de durere şi de severitatea
acesteia. Este frecvent necesară combinarea antialgicelor neopiode cu cele opioide sau adăugarea de
coanalgezice, deoarece diferitele tipuri de dureri pot coexista. Astfel că primul pas în tratamentul
durerii îl reprezintă o evaluare minuţioasă a durerii, pentru a determina tipul, intensitatea şi toate
dimensiunile acesteia (fizică, funcţională, psihosocială şi spirituală). Scala analog vizual (SAV) este
cel mai frecvent utilizată în practica clinică şi permite clasificarea durerii în durere uşoară (SAV < 4),
durere moderată (SAV 4–6) şi durere severă (SAV > 6).
Al doilea pas în tratamentul durerii este alegerea potrivită a regimului antialgic. Zech şi colab., într-un
studiu prospectiv desfăşurat pe durata a zece ani, au demonstrat că utilizarea tratamentelor
farmacologice în concordanţă cu scara de analgezie OMS poate înlătura durerea în 90% din cazuri, ceea
ce obligă cu atât mai mult medicii să cunoască şi să aplice corect terapia antialgică.
Scara de analgezie concepută în 1980 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii descrie paşii de folosire a
terapiei antialgice în funcţie de intensitatea durerii. Pornind de la cele trei tipuri de durere (uşoară,
moderată şi severă), scara de analgezie OMS clasifică medicaţia antialgică pe trei trepte:
• Treapta I – antialgice neopioide (antiinflamatoarele nesteroidiene şi paracetamolul);
• Treapta II – antialgice opioide slabe (opioide de treapta a doua);
• Treapta III – antialgice opioide puternice (opioide de treapta a treia).

Treapta I Treapta II Treapta III


- Paracetamol - Tramadol - Morfina
- Ibuprofen - Codeina - Oxycodon
- Diclofenac - Dihidrocodeina - Fentanil
- Indometacin (DHC) - Hidromorfon
- Piroxicam - Pentazocina - Metadona
- Mialgin

Treapta I- Durere Treapta II- Durere Treapta III- Durere


ușoară moderată severă
- Non-opioid ± - Opioide slabe ± - Opioide puternice
- Co-anlgezice - Non-opioid ± ±
- Co-analgezice - Non-opioid ±
- Co-analgezice

• Treapta I se poate combina cu treapta II sau III.


• Treptele II si III nu se pot combina.
• Medicamentele opioide de pe treapta III nu au doza maxima (doza optima).
Tratament non-farmacologic
Pentru a obtine un control optim asupra durerii, deseori este utilizata asocierea
tratamentului farmacologic cu cel non-farmacologic. Tratamentul non-farmacologic poate fi
impartit in interventii fizice si psihosociale.
Fizice: masaj, acupunctură, exerciții fizice, terapie cu căldură.
Psihosociale: tehnici de relaxare, grupuri suport, consiliere familială, psihoterapie.

Concluzii
 O evaluare minutioasa a durerii este cheia unui bun plan de tratament
 Evaluarea trebuie sa fie una holistica, luand in calcul aspecte fizice, psihosociale, emotionale
si spirituale.
 Durerea este o experienta subiectiva.
 Fiecare pacient are pragul durerii diferit, de aceea este necesar un tratament individual.
Bibliografie

1. http://www.webmd.com/pain-management/guide/pain-types-and-classifications#3
2. http://www.viata-medicala.ro/Tratamentul-in-trepte-al-durerii.html*articleID_8917-dArt.html
3. Megan Rosser, Palliative care for student nurses, First Edition, Ed. Wiley Blackwell, 2014.
4. http://www.hospice.ro
5. http://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/107327480100800103
6. http://www.palliativecareguidelines.scot.nhs.uk/guidelines/pain/pain-assessment.aspx
7. https://patient.info/doctor/pain-control-in-palliative-care
8. https://www.google.ro/search?q=visual+analog+pain+scale&source=lnms&tbm=isch&sa=X&
ved=0ahUKEwjcttjutrHWAhUmM5oKHYFTBYEQ_AUICigB&biw=1366&bih=638#imgrc=
1X-rUt4kjegs4M: