Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA DE STAT NNNNNNNNNNNN

Facultatea NNNNNNNNNNNNN

Portofoliu la

TEORIA ŞI METODOLOGIA
CURRICULARĂ

Nume, prenume
Grupa

Profesor: nume, prenume

BĂLŢI
2010
Termeni la TMC
Învăţământ – principala formă de organizare a educaţiei, realizată în funcţie de
obiectivele pedagogice stabilite la nivele de sistem şi proces.

Conceptul de curriculum – documente şcolare oficilae, instituţionalizate la nivel


pedagocic şi social în vederea proiectării activităţii de instruire/educaţie la toate
nivelurile sitemului şi procesului de învăţământ.

Finalităţi pedagogice – orientările asumate la nivel de politică a educaţiei în


vederea realizării activităţilor de formare/dezvoltare a personalităţii umane conform
anumitor valori angajate în proiectarea sistemului şo procesului de învăţământ.

Funcţiile educaţiei – ansamblu de operaţii şi acţiuni ce asigură realizarea activităţii


de formare/dezvoltare a personalşităţii umane la nivel de sistem.

Obiective pedagogice – finalităţile pedagogice microstructurale care asigură


orientarea activităţilor educative7didactice la nivelul procesului de învăţământ.

Obiectul educaţiei – persoan sau grup de persoane care îndeplineşte rolul de


„educat” în diferite ipostaze şi situaţii pedagogice şi sociale.

Conţinutul procesului de învăţământ – ansamblul resurselor materiale a


sistemului de învăţământ, conform finalităţilor stabilite la nivelul structurii sistemului
de învăţământ.

Idealul educaţional din Republica Moldova – resupune formarea unei


personalităţi integrate, vocaţional şi creatoare capabilă să exercite şi să iniţieze rolul
social în coordonanţă cu propriile aspiraţii şi cu cerinţe sociale.

Jocul didactic – metodă de învăţământ în care predomină acţiunea didactică


simulată.

Ministerul Învăţământului – organul principal de decizie care exercită conducrea


întrgului sistem de învăţământ.

Legea învăţământului – document şcolar fundamental, elaborat la nivel de politică


a educaţiei, care defineşte principiile şi liniile generale de dezvoltare a activităţii de
dezvoltare – educare permanantă a personalităţii în mediul şcolar, stabillite pe termen
lung şi scurt.

Manualul şcolar – document oficial de politică a educaţiei, care asigură


concretizarea programei şcolare într-o formă care vizează prezentarea cunoştinţelor şi
capacităţilor la nivel sistematic.

Metode didactice/de învăţământ – ansamblu de procedee şi mijloace integrate la


nivelul unor acţiuni implicate în realizarea obiectivelor pedagogice concrete ale
activităţii de instruire/educaţie proiectată de educător, învăţător profesor.
Planificarea educaţiei/învăţământului – activitate de proiectare a dezvoltării
sistemului de învăţământ realizată în contextul „menţinerii raporturilor complexe,
interne şi externe , în stare de echilibru satisfăcător în circumstanţe pe cale de
schimbare dinamică”.

Orarul şcolar – document de planificare a instruirii aplicabil în cadrul fiecării istituţii


şcolare în vederea asigurării unei succesiuni logice de proiectare şi organizare a
activităţilor didactcite/educative, la nivel zilnic, săptămânal, trimestrial, simestrial,
anual, în conformitate cu resursele şi cu cerinţele pedagogice existente, în perspectivă
imediată şi pe termen mediu.

Organizarea procesului de învăţământ – defineşte principalele modalităţi de


proiectare curriculară a instruirii, angjate la nivel funcţional-structural-operaţional.

Organizarea sistemului de învăţământ – defineşte principalele structuri


funcţionale necesare pentru valorificare resurselor pedagogice (umane, informaţionle,
financiare) existente la nivelul instituţiilor specializate în realzarea instruirii conform
unor finalităţi macrostructurale (ideal pedagogic, scopuri pedagogice, obiective
pedagogice gnerale), elaborate la nivel de politică educaţională.

Planul de învăţământ – document oficial de proiectare globală a conţinutului


instruirii, care stabileşte, conform criteriilor valorice pedagogice adaptate la nivel de
politică a educaţiei:
a) obiectivele pedagogice generale valabile la nivelul întregului sistem de
învăţământ;
b) obiectivele pedagogice specifice valabile pe niveluri şi trepte de învăţământ;
c) numărul de ore maxim rezervat instruirii formare/şcolare în cadrul fiecării
trepte de învăţământ;
d) obiectele de învăţământ studiate pe niveluri, trepte şcolare;
e) succesiunea obiectelor de învăţământ pe ani şcolari;
f)numărul de ore săptămânal rezervat fiecărui obiect de învăţământ în contextul
structurii anului şcolar;
g) ofertele de educaţie nonformală relizabile în contextul timpului real de învăţare
a elevului.

Procedeele didactice – operaţiile subordonate acţiunii declanşate la nivelul metodei


de instruire propusă de profesor şi adoptată de elevi.

Predarea – acţiunea cadrului didactic de transmitere a cunoştinţelor la nivelul unui


model de comunicare unidirecţional, dar aflat în concordanţă cu anumite cerinţe
metodologice care condiţionează învăţarea şcolară, în mod special.

Procesul de învăţământ – principalul subsistem al sistemului de învăţământ


specializat în proiectarea şi realizarea obiectivelor pedagogice generale, specifice şi
concrete, opraţionalizabile la nivelul activităţilor didactice/educative desfăşurate, de
regulă, în mediul şcolar.

Programa şcolară – document oficial de planificarea a conţinutului învăţământului


bazat pe „un ansamblu de acţiuni proiectate special pentru a suscita instruirea”:
definirea obiectivelor generale şi specifice; stabilirea conţinuturilor care trebuie
predate-învăţate-evaluate; anticiparea metodelor şi a tehnicilor de evaluare;
prezentarea materialelor necesare pentru realizarea activităţii de învăţare, precizarea
dispoziţiilor necesare pentru formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice.

Proiectarea pedagogică – activitate de structurare a acţiunilor şi operaţiilor care


asigură funcţionabilitatea sistemului şi a procesului de învăţământ la nivel general,
specific/intermediar şi concret/operaţional conform finalităţilor elaborate în termeni
de politică a educaţiei.

Reforma educaţiei/învăţământului – schimbare fundamentală proiectată şi


realizată la nivelul sistemului educaţiei/învăţământ, în orientarea acestuia (scimbarea
finalităţilor), în structura acestuia (de bază, materială, de relaţie, de conducere) şi în
conţinutul procesului de instruire (schimbarea planului de învăţământ şi a
manualelor/cursurilor şcolare/universitare, a altor materiale destinate învăţării).

Scopul didactic – finalitate pedagogică de tip microstructural care concentrează


obiectivele generale şi specifice ale unui capitol, subcapitol, grup de activităţi (lecţii
etc.), sintetizate printr-o formulare explicită şi imperativă care vizează procesul de
învăţământ la nivelul dimensiunii sale concrete, operaţionale.

Sistemul de învăţământ – principalul subsistem a sistemului educaţional, care


include ansamblul instituţiilor specializate în proiectarea şi realizare funcţiilor
educaţiei prin conţinuturi şi metodologii specifice, organizate formal şi nonformal.

Softul pedagogic – program informatizat, proiectat special pentru rezolvarea unor


sarcini sau probleme didactice/educative prin valorificarea tehnologiilor proprii
instruirii asistate pe calculator care asigură: memorarea datelor; organizarea datelor în
fişiere, gestionarea fişierelor; simularea, realizarea şi evaluarea formativă a învăţării;
reaglarea-autoreglarea activităţii de învăţare/educaţie.

Trunchiul comun de cultură generală – nucleul de bază al unei programe de


educaţie/instruire, definit la nivelul definirii pedagogice prin intermediul curriculumu
nuclear sau de core curriculum.
Citate şi maxime

Ca şi Pământul, Universul numai prin om a devenit o realitate interesantă. Altfel, ar fi o


zbuciumare sterilă de nişte energii oarbe.
L. Ribreanu

Ştiinţa este un instrument ascuţit cu care oamenii se joacă asemenea copiilor şi îşi taie
propriile degete.
A. Eddington

Limtele ştiinţei seamănă cu orizontul, cu cât ne apropiem cu atât se îndepărtează.


N. Iorga

Pământul te naşte, pământul te hrăneşte, Pământul te mântuieşte.


N. Iorga

Asemenea poetului, oceanul are albastrul cerului, blândeţea femeii şi veselia copilului.
Les Quatre Vents de’ Esprit, Poème, XLIV

Viaţa umană seamănă cu o cutie de chibrituri. Să te comporţi cu ea în mod serios este


ridicol. Să te comporţi neserios este periculos.
R. Akutagawa

Viaţa e o luptă pentru nemurire.


M. Prişvin

Ştiinţa ne-a făcut zei înainte ca noi să ne învăţăm să fim oameni.


J. Rostand

Pentru cei ce navighează pe ape, un continent se rezumă la simpla scântire a unui far.
A. de S.-Exupérz

Ne găsim mereu, toată ziua la un fel de Cină de Taină cu Pământul. El este acela care ne
spune: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Luaţi şi beţi, că aceasta este Sângele
Meu!”.
L. Blaga

De câte ori călcăm pe Pământ, Pământul ne sărută tălpile. E fericit că nu-l părăsim.
L. Blaga

Pământul nu este decât un grăunte de nisip în deşertul infinit al lumilor. Dar dacă nu
există suferinţă decât pe Pământ, atunci el este mai mare decât restul lumii.
A. France

Natura este risipitoare. Priveşte cipacii toamna, cum îşi răspândesc frunzele. Priveşte
pantele, arborii şi florile cum îşi împrăştie polenul în aer, fără să le pese unde ajunge...
O explizie a milioane de seminţe, şi doar una sau două vor creşte. Ce extravaganţă! Şi
totuşi, observi eternitatea naturii, cum aceasta nu se plânge, nu luptă, nu se scuză şi nu
intră în panică. Ci creşte în interior, adunând în tăcere, tainic, toată seva pentru noul
sezon. Natura nu cunoaşte înfrângerea.
B. Okri
Natura nu este infailibilă, însă rămâne fidelă grişelilor ei.
Saki

Natura este o mamă, însă de un fel ciudată: când a dat viaţă copiilor săi, pe care i-a
copleşit cu darurile de care aveau nevoie, îşi uită simţul maternităţii şi distruge ea
însăţi opera pe care a făurit-o, pentru ca, din resturile acesteia, să reproducă o altă
operă.
I. Hasdeu

Poţi birui natura doar supunându-te legilor ei.


F.Bacon

Natura este ca un iluzionist, trebuie să o urmăreşti cu mare atenţei.


S. Butler

Natura seamănă cu femeia care, arătând de sub haine be o parte a corpului, ba o altă, le
dă admiratorilor ei insistenţi o oarecare speranţă că într-o zi o vor cunoaşte în
întegime.
D. Diderot

Oricât am vorbi despre deşărtăciunea vieţii, uneori e suficient doar o singură floare ca
să ne schimbăm părere.
A. France

Natura are veşnic acelaşi ritm. Istoria pare a şi-l înteţit, de la o zi la alta. Gândeşte-te
numai la câte se-ntâmplă acum în Statele Unite, la Moscova şi pe Ians Tse Kiang, în
timp ce greierul cântă din caverna preistoriei sale.
L. Blaga

Nimic nu-i încurcă într-atât naturaleţii ca dorinţa de a părea naturală.


La Rochefoacauld

Ca să arăţi ca o zeiţă ai nevoie de 20 de minute. Dar ca să arăţi natural, ai nevoie de 3


ore.

Englezii nu călătoresc pentru a vedea meleaguri străine, ci pentru a vedea soarele.


S. Butler

Ţinta ultimă a călătoriei este totdeauna amintirea lor, căci aici e singurul ţinut unde
frumuseţea înfloreşte nestânjenită.
L. Blaga

Cel care vede în Natură nimic altceva decât mecanism, trece în cel mai jalnic mod pe
lângă taina întregii Nature.
Th. Carlyle

Viaţa întreagă a universului se rezumă la aceste două cuvinte: Vânătoare şi Amor!


Al. Odobescu
Descrierea manualului şcolar
Manual de Biologie generală pentru clasa a 9-a
Autori: V. Rednic, Z. Dencicova, V. Marchitan
Editura – Cartdidact-Reclama 2002

Prelucrarea pedagogică
Conţinuturile sunt în acord cu achiziţiile anterioare ale elevilor.
Conţinuturile sunt exacte şi precise
Conţinuturile contribuie la suscitarea atitudinilor şi conduitei morale pozitive şi la
încorporarea unor valori culturale. – Capitolul referitor la ecologie cultivă o
atitudine grijulie faţă de natură, având şi un efect asupra culturii elevilor.
Activităţile la care îndeamnă manualul necesită întervenţia profesorului. – În
special capitolul dedicat geneticii.
Manualul propuneactivităţi de căutare la elevi, indeamnă la observaţii, anchete,
informări, investigaţii suplimentare. – La activităţi sunt indicate exerciţii la care
răspunsul direct în manula nu-l găseşti, de aceea e nevoie de a cerceta alte surse.
Manualul conţine exerciţii de evaluare a achiziţiilor, pentru fiecare capitol, chiar
temă.
Aceste exerciţii sunt variate. – Încercuieşte răspunsul corect, defineşte cuvintele
chei, completează tabelul, uneori sunt şi exerciţii practice (rezolvarea problemelor
la genetică).
Forma de redactare
Manualul prezintă organizare logică bună. – Lipseşte prezentarea. Însă în rest,
textul este împărţit în capitole, subcapitole, aliniate conform temelor.
Lungimea capitolelor corespunde importanţei temeii. – Celula şi Genetica, fiind
cele mai complicate teme şi importante, au un volum corespunzător.
Limbajul este uşor înţeles, adoptat elevilor cărora le este destinată.
Vocabularul utilizat corespunde nivelului cognitiv al elevilor ţinând cont de
achiziţiile anterioare. – Manualul dat este un curs de încheiere a biologie pentru
ciclul gimnazial, de aceea cunoştinţele acumulate până acum permit elevilor să
studieze din acest manual.
Vocabularul specific sau terminologia disciplinii sunt asfel redate încât să fie
înţelese prin definiţiile cuvintelor noi sau puţin cunoscute. – Fiecare temă se
termină cu glosar, în care sunt explicate cuvintele noi.
Lungimea frazelor şi structura lor sunt bine adaptate niveluli de îngelere a elevilor.
– Frazele sunt scurte şi clare.
Linia directoare lipseşte.
Rezumatul este reprezentat de un chenar de la începutul temei cu denumirea de
Generalităţi.
Tabala materiei corespunde este precisă.
Stitul e eficient.
Anexele lipsesc, dar sunt prezente informaţiile suplimentare redate prin titlurile:
Este intersant şi Studiu de caz.
Ilustraţiile
Toate ilustraţiile sunt justificate.
Corespund conţinuturilor capitolilor în care apar.
Imaginile schematice sunt clare, precise şi exacte, cu excepţia fotografiilor (din cuza
culorii alb-negre a manualului fotografiile nu sunt clare.
Titlurile, legenda şi explicaţiile imaginilor nu sunt clare şi precise, nu determină
toate strucurile indicate în desen.
Costul este justificat – 25 MDL pentru o carte în alb-negru.
Concluzie:
În ce priveşte conţinutul manualului:
Limbajul de expunere este accesibil adoptat elevilor, este prezent glosarul în care se
definesc noţiunile noi. Informaţia e redată în succesiune logică de la general la
particular.
În ce priveşte imaginile:
Prezenţa lor este justificată, însă sunt de o calitate proastă, lipsesc explicaţiile.
FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI

Problematica generală a finalităţilor Clasificrea funcţiilor obiectivelor


educaţionale educaţinale după:
Idealul Orientare
Scopul educaţional Anticipare
Obiectivele Evaluare
Autoreglare
Organizarea nivelară a fnalităţilor
educaţionale
Idealul educaţional
Finalităţile
Scopurile
Obiectivele generale
Obiective specifice
Proiectarea curriculară

Principii cu privire la natura


curricumului
Tezele lui Santini
 Princiupiul orientării
filozifice  Concentrarea pe cel care învaţă
 Principiul  Simplificarea interzisă
individualizării  Soluţia ahaustivă
 Pricipiulu realismului  Transparenţă totală
 Principiul echilibrului  Informare completă
 Parte din întreg fideliate şi
operativitate
 Justificare deplină
Principiile cu privire la  Valorizarea anticipată
dezvoltarea curricumului  Revizuirea unui proiect
 În realitate nu în birou
 Princiupiul colaborării  Colaborare completă
 Princiupiul evaluării  Clasificarea integrală
 Princiupiul testării
 Princiupiul optimizării
Conţinuturile
curriculare

Modalităţi de organizare
a conţinutului
Criteri de Organizarea logică
selecţie Flexebilitatea
Organizarea liniară
după C. curriculară, CDS are
Cucoş Organizarea următoarele forme
concentrică
Filozifice 1.Aprofundat
Ideologice Organizarea după 1.Extens
Epistemolog puterea explicativă 2.Opţional
ice a cunoştinţelor a) La nivel
Etice Organizarea disciplinar
Sociale interdisciplinară b) La nivel
Psihologice curricular
pedagogice Organizarea c)La nivelul mai
modulară multor arii
Organizarea curriculare
integrată