CURS I: SPATII AFINE EUCLIDIENE. FUNCTIA DISTANT€.

SUBSPATII
PERPENDICULARE.

1. Functia distanta pe un spatiu afin euclidian

Pe parcursul acestui curs vom lucra cu un spatiu an real, de aceea consider m util  reamintirea
denitiei acestuia.
→
− 
Deniµia 1. Un spatiu an real este un triplet A =

X, X , Φ format din:
- o multime nevida X, ale carei elemente le numim puncte,
→
−
- un spatiu liniar real X , numit spatiul liniar director al spatiului an A,
→
−
- o functie Φ : X × X → X , numita structura ana, cu proprietatile:
→
−
(1) ∃O ∈ X astfel incat functia ΦO : X → X , ΦO (A) = Φ(O, A), ∀A ∈ X , este o bijectie;
(2) Φ(A, B) + Φ(B, C) = Φ(A, C), ∀A, B, C ∈ X .
−−→
Reamintim notatia Φ(A, B) = AB. Se poate demonstra ca proprietatea (1) are loc pentru orice
punct O din X .
→
−
Datorita proprietatii (1) a denitiei anterioare, structura algebrica a lui X se poate transfera
asupra lui X , odata ce am xat un punct O ∈ X . Astfel, se denesc operatiile de adunare a
punctelor si de inmultire a punctelor cu scalari reali, iar X inzestrat cu aceste operatii poarta
numele de spatiul liniar tangent la X in O (notat TO X ). Pentru ca operatiile precedente sa nu
depinda de alegerea lui O, se lucreaza cu combinatii ane de puncte:
p
X
λ1 A1 + λ2 A2 + · · · + λp Ap , λi = 1., λi ∈ R, Ai ∈ X, i ∈ 1, p.
i=1
Va invit sa urmariti materialul ce contine recapitularea notiunilor si rezultatelor de geometrie
ana predate in primul semestru.

→
−
Deniµia 2. Spatiul an real A = (X, X , Φ) se numeste euclidian daca spatiul sau liniar director
este spatiu liniar euclidian, adica este inzestrat cu produs scalar,
→
− → −
<, >: X × X → R,
o forma biliniara, simetrica, cu forma patratica asociata pozitiv denita.

−
→
< ū, w̄ >=< w̄, ū >, ∀ū, w̄ ∈ X ,

−
→
< αū + γv̄, w̄ >= α < ū, w̄ > +γ < v̄, w̄ >, ∀ū, v̄, w̄ ∈ X , ∀α, γ ∈ R,

−
→
< w̄, αū + γv̄ >= α < w̄, ū > +γ < w̄, v̄ >, ∀ū, v̄, w̄ ∈ X , ∀α, γ ∈ R,

−
→
< ū, ū >≥ 0, ∀ū ∈ X , < ū, ū >= 0 ⇔ ū = 0̄.
1
 CURS I: SPATII AFINE EUCLIDIENE. FUNCTIA DISTANT€. SUBSPATII PERPENDICULARE. 2

Exemplul 3. (a) Spatiul an geometric (S, V, Φ), cu S multimea punctelor spatiului geometric
(punctele sunt notiuni primare si geometria lui S se construieste axiomatic), V spatiul liniar al
vectorilor liberi si <, >: V × V → R produsul scalar a doi vectori liberi, denit prin
(
0, (ū = 0̄) ∨ (v̄ = 0̄) ,
< ū, v̄ >=
| ū || v̄ | cos(ū, v̄), (ū =
d 6 0̄) ∧ (v̄ 6= 0̄).

(b) (Rn , Rn , Φ), Φ(u, v) = v − u, ∀u, v ∈ Rn , < u, v >= ui v i , u = (u1 , u2 , · · · , un ),

Pn
i=1
v = (v 1 , v 2 , · · · , v n ) este un spatiu an euclidian.

Un alt exemplu important e cel ce permite denirea subspatiului an euclidian:

→
− 
Exemplul 4. Fie E =

E, E , Φ un spatiu an euclidian si ∅ =
6 E 0 ⊂ E un subspatiu an al sau.
−
→ −
→ −
→ − →
Atunci restrictia aplicatiei <, > la E 0 este un produs scalar pe E 0 , <, >|− → − → : E 0 × E 0 → R si deci
E 0 ×E 0
−
→
E 0 = (E 0 , E 0 , Φ|E 0 ×E 0 ) devine spatiu an euclidian. Spunem ca E 0 este subspatiu an euclidian
al lui E si notam E 0 ⊂ E sau mai simplu E 0 ⊂ E .
s.a.e s.a.e
−→ −
→
Exemplul 5. Fie E1 = E1 , E1 , Φ1 si E2 = E2 , E2 , Φ2 doua spatii ane euclidiene, cu <, >1 :
   

−
→ − → −→ − →
E1 × E1 → R si <, >2 : E2 × E2 → R produsele scalare corespunzatoare. Consideram spatiul an
produs  −
→ − → 
E1 ×E2 = E1 × E2 , E1 × E2 , Φ1 × Φ2 , cu (Φ1 × Φ2 ) ((A1 , A2 ), (B1 , B2 )) = (Φ1 (A1 , B1 ), Φ2 (A2 , B2 ))
si denim aplicatia −
→ − → −→ − →
<, >: E1 × E2 × E1 × E2 → R,
< (u1 , u2 ), (v1 , v2 ) >=< u1 , v1 >1 + < u2 , v2 >2 .
−
→ − →
Demonstrati ca <, > este un produs scalar pe E1 × E2 , deci E1 × E2 devine spatiu an euclidian.

→
−
Amintim ca produsul scalar pe E induce o norma, denita prin
→
− √ →
−
k · k: E → R, k ū k= < ū, ū >, ∀ū ∈ E
si aceasta are urmatoarele proprietati:
→
−
(1) k ū k≥ 0, ∀ū ∈ E , k ū k= 0 ⇔ ū = 0̄;
→
−
(2) k λū k=| λ |k ū k, ∀λ ∈ R, ∀ū ∈ E ;
→
−
(3) (Cauchy) |< ū, v̄ >|≤k ū kk v̄ k, ∀ū, v̄ ∈ E .
Egalitatea are loc daca si numai daca vectorii ū, v̄ sunt coliniari (liniar dependenti);
→
−
(4) (Minkowski) k ū + v̄ k≤k ū k + k v̄ k, ∀ū, v̄ ∈ E .
Egalitatea are loc daca si numai daca ∃λ ≥ 0 astfel incat ū = λv̄ sau v̄ = λū (vectorii sunt
coliniari si de acelasi sens).

→
− 
Deniµia 6. Fie E =

E, E , Φ un spatiu an euclidian. Denim aplicatia
−−→
d : E × E → R, d(A, B) =k AB k, ∀A, B ∈ E
 CURS I: SPATII AFINE EUCLIDIENE. FUNCTIA DISTANT€. SUBSPATII PERPENDICULARE. 3

si o numim functia distanta pe E .

Putem demonstra ca d verica proprietatile obisnuite ale unei metrici:
Propoziµia 7. (E, d) este un spatiu metric, adica
(1) d(A, B) ≥ 0 ∀A, B ∈ E ; d(A, B) = 0 ⇔ A = B ;
(2) d(A, B) = d(B, A), ∀A, B ∈ E ;
(3) d(A, B) ≤ d(A, C) + d(C, B), ∀A, B, C ∈ E ; egalitatea are loc daca si numai daca ∃α ∈ [0, 1]
astfel incat C = αA + (1 − α)B .
Demonstraµie. Vom demonstra doar proprietatea (3), primele doua ind evidente din proprietatile
normei. −−→ −→ −−→ −→ −−→
d(A, B) =k AB k=k AC + CB k≤k AC k + k CB k= d(A, C) + d(C, B). Am aplicat inegalitatea
−→ −−→ −→ −−→
lui Minkowski. d(A, B) = d(A, C) + d(C, B) ⇔k AC + CB k=k AC k + k CB k. In cazul in
care C = A sau C = B egalitatea precedenta este adevarata si evident ∃α = 1, respectiv α = 0
−→ −−→ −→
a.i. C = αA + (1 − α)B . Ne intereseaza cazul C 6= A si C 6= B . Atunci k AC + CB k=k AC k
−−→ −→ −−→ −→ −−→ −→ −→ −−→ 1 −→
+ k CB k⇔ ∃λ > 0 astfel incat AC = λCB ⇔ AC = λ(AB − AC) ⇔ AC = λ+1 λ
AB + λ+1 AA
⇔ C = 1+λ A + 1+λ B .
1 λ

Deniµia 8. Daca C = αA + (1 − α)B cu α ∈ (0, 1) ⇔ d(A, B) = d(A, C) + d(C, B) si C 6= A, C 6=

B , spunem ca punctul C este situat intre A si B si notam A − C − B .
Denim segmentul deschis (AB) = {C ∈ E | A − C − B}.
 → − 
Un reper cartezian R = {O; ē1 , · · · , ēn } in spatiul an euclidian E n = E, E , Φ de dimensiune
→
−
nita n ≥ 1 este un reper ortonormat daca baza reperului este ortonormata in E , <, > .


Un reper an R0 = o{A0 , A1 , · · · , An } este ortonormat daca reperul cartezian asociat acestuia
n −−−→ −−−→
A0 ; A0 A1 , · · · , A0 An este ortonormat.

Consideram cunoscute coordonatele a doua puncte in raport cu un reper cartezian ortonormat

→
− 
xat in E n = E, E , Φ : A(x1 , · · · , xn ) si B(y1 , · · · , yn ). Atunci
v
u n
uX
d(A, B) = t (yi − xi )2 .
i=1

Propoziµia 9. Daca R1 = {O1 ; ē1 , · · · , ēn } si R2 =

O2 ; f¯1 , · · · , f¯n sunt doua repere ortonormate


in E n , atunci formula schimbarii de coordonate la schimbarea de repere R1 → R2 se scrie matricial

X = SX 0 + S0 , S ∈ O(n)
unde X e matricea coloana a coordonatelor unui punct arbitrar P ∈ E in raport cu R1 , X 0 e matricea
coloana a coordonatelor aceluiasi punct P in raport cu R2 , S ∈ O(n) este matricea de trecere de la
baza primului reper la baza celui de-al doilea reper si S0 este matricea coloana a coordonatelor lui
O2 in raport cu R1 .
Reamintim ca O(n) este grupul ortogonal real de ordin n si A ∈ O(n) ⇔ AAt = At A = In
⇔ A ∈ Gl(n, R) si A−1 = At .
 CURS I: SPATII AFINE EUCLIDIENE. FUNCTIA DISTANT€. SUBSPATII PERPENDICULARE. 4

2. Subspatii afine euclidiene perpendiculare

→
− 
Deniµia 10. Fie E nita si doua subspatii

n
= E, E , Φ un spatiu an euclidian de dimensiune
−
→ −
→ ⊥
ane euclidiene ale sale E1 , E2 ⊂ E . Spunem ca E1 este perpendicular pe E2 daca E1 ⊆ E2
s.a.e.
→ ⊥ −
− →
sau E1 ⊆ E2 .
−
→ −
→⊥ −
→ −→⊥
Daca E1 = E2 ⇔ E2 = E1 , cele doua subspatii se numesc normale. Am notat cu
−→⊥ −→ →
−
E2 suplementul ortogonal al lui E2 in E . In acest caz spunem ca E1 are directia normala
−
→ −
→
E2 si E2 are directia normala E1 . In ambele situatii de mai sus notam E1 ⊥ E2 .

Observatii:
−
→ −
→⊥ −
→ ⊥ −
→
(1) Subspatiile E1 , E2 sunt perpendiculare daca si numai daca E1 ⊆ E2 sau E1 ⊆ E2 .
Subliniem ca incluziunile anterioare pot  stricte.
De exemplu, daca d1 si d2 sunt doua drepte ane intr-un spatiu an euclidian de dimensiune 3,
→
− →
− ⊥ →
− →
− ⊥
atunci d1 ⊥ d2 ⇔d2 ( d1 ⇔ d1 ( d2 . Mai mult, d1 = A1 + [ā1 ] si d2 = A2 + [ā2 ] sunt
perpendiculare ⇔ ā1 ⊥ ā2 ⇔< ā1 , ā2 >= 0.

Analog, daca π1 , π2 sunt doua plane ane intr-un spatiu euclidian an 3 - dimensional, atunci
π1 ⊥ π2 ⇔(− →)⊥ ( −
π → ⇔ (−
π →)⊥ ( −
π → . Daca (−
π →)⊥ = [−
π
→ →)⊥ = [−
N1 ] , ( −
π
→
N2 ], atunci π1 ⊥ π2
1 2 2 1 1 2
−
→ − →
⇔ N1 ⊥ N2 .

(2) Relatia de perpendicularitate pe multimea subspatiilor ane euclidiene ale unui spatiu an
euclidian nit dimensional este simetrica.
−
→ −
→⊥ −
→ −
→⊥
(3)Doua subspatii ane E1 si E2 sunt normale ⇔ E1 = E2 ⇔ E2 = E1 ⇔ dim E1 +
dimE2 = n.
De exemplu o dreapta ana d este normala unui plan an π intr-un spatiu an euclidian 3 -
→
− →
− ⊥
dimensional daca si numai daca d = (→
−
π) ⇔→
⊥ −
π = d .
→
− → − →
− →
− ⊥ →
−
Daca d = A + d , d = [ā] si π = B + π , cu ( π ) = [ N ], atunci d este normala lui π
→
−
⇔→
−
a = λ N , λ ∈ R∗ .
Evident orice subspatii normale sunt perpendiculare.

→
− 
Propoziµia 11. Fie E n =

E, E , Φ un spatiu an euclidian, punctul A ∈ E si E1 ⊆ E . Atunci
s.a.e.
exista un unic subspatiu an euclidian E2 ⊆ E ce trece prin A si e normal la E1 .
s.a.e.
−
→⊥
Evident E2 = A + E1 .
Deniµia 12. Acest subspatiu an euclidian unic determinat se numeste subspatiul an normal
prin A la E1 .
Daca E1 este un hiperplan al lui E , atunci E2 este o dreapta ana, numita normala prin A la
E1 .
 CURS I: SPATII AFINE EUCLIDIENE. FUNCTIA DISTANT€. SUBSPATII PERPENDICULARE. 5

De exemplu, intr-un spatiu an euclidian 3 dimensional, dat un plan an π si un punct A, exista
o singura dreapta ce trece prin A si e normala planului π . Analog, data o dreapta ana d si un
punct A, exista un singur plan an ce trece prin A si e normal dreptei d.

Dat punctul A ∈ E si E1 ⊆ E , exista cel putin un E2 ⊆E ce trece prin A si este

s.a.e. s.a.e.
−
→⊥
perpendicular pe E1 . Orice s.a.e. de tipul A + W , cu W subspatiu liniar al lui E1 indeplineste
conditia ceruta. Intr-un spatiu an euclidian 3 dimensional, data o dreapta ana d si un punct A,
exista o innitate de drepte ce trec prin A si sunt perpendiculare pe d si reuniunea lor formeaza
planul an prin A, normal dreptei d.
Propoziµia 13. Intersectia a doua subspatii ane euclidiene normale este formata dintr-un singur
punct.
Demonstraµie. De fapt intersectia oricaror subspatii ane suplementare este formata dintr-un singur
punct. Cazul subspatiilor ane normale este un caz particular. Fie E1 , E2 doua subspatii a.e.
−→ −
→⊥
normale ale lui E ⇔ E1 = E2 . Demonstram mai intai ca doua subspatii a.e. normale au
intersectia nevida. Presupunem
− prin reducere la absurd ca E1 ∩E2 = ∅. Rezulta ca dim (E1 + E2 ) =
→ − → −
→ −→ →
−
dimE1 + dimE2 − dim E1 ∩ E2 + 1 = dimE1 + dimE2 − 0 + 1 = dim E + 1, absurd deoarece
E1 + E2 este subspatiu an al lui E deci dimensiunea sa maxima este dimE . In rationamentul
−
→ − → −
→ − → → −
anterior am folosit faptul ca subspatiile liniare E1 si E2 sunt suplementare, adica E1 ⊕ E2 = E ⇒
−→ −→ →
− −
→ − →
dimE1 + dimE2 = dim E , cat si E1 ∩ E2 = {0̄}.
−−−−−→ −
→ − →
Deci E1 ∩ E2 6= ∅. Atunci dim (E1 ∩ E2 ) = dimE1 ∩ E2 = dim E1 ∩ E2 = 0, deci E1 ∩ E2 =
{P }. 

Deniµia 14. Daca E1 si E2 sunt subspatii ane euclidiene normale, numim {P } = E1 ∩ E2

piciorul subspatiului normal E2 la E1 sau invers.
 CURS I: SPATII AFINE EUCLIDIENE. FUNCTIA DISTANT€. SUBSPATII PERPENDICULARE. 6

Introducem acum o generalizare a binecunoscutei teoreme a lui Pitagora:

→
− 
Teorema 15. Fie

E = E, E , Φ un spatiu an euclidian de dimensiune ≥ 2 si A, B, C ∈ E
trei puncte distincte. Atunci dreptele ane AB si AC sunt perpendiculare daca si numai daca
d(A, B)2 + d(A, C)2 = d(B, C)2 .
−−→ −→ −−→ −→
Demonstraµie. d(A, B)2 + d(A, C)2 = d(B, C)2 ⇔k AB k2 + k AC k2 =k BA + AC k2 ⇔
−−→ 2 −→ 2 −−→ 2 −→ 2 −−→ −→ −−→ −→ −−→ −→
k AB k + k AC k =k BA k + k AC k +2 < BA, AC >⇔< BA, AC >= 0 ⇔ AB ⊥ AC .


Teorema 16. (generalizarea T. celor trei perpendiculare) Fie E n un spatiu an euclidian n dimen-
sional, 3 ≤ n < ∞, E1 ⊂ E , de dimensiune cel putin 2, A ∈ E\E1 , E2 ( E1 , dimE2 ≥ 1, B
s.a.e s.a.e
piciorul subspatiului normal prin A la E1 si C piciorul subspatiului normal (in E1 ) prin B la
E2 . Atunci dreapta ana AC este perpendiculara pe E2 .

In cazul spatiului an euclidian geometric 3 dimensional, cand E2 este o dreapta in planul E1 ,
recunoastem teorema clasica a celor trei perpendiculare.
−
→ −
→ −
→⊥
−
→⊥
Demonstraµie. Deoarece E2 ⊂ E1 rezulta ca E1 ⊂ E2 . Fie W suplementul ortogonal al lui
−→⊥ −
→⊥ − →⊥ −
→⊥ −
→⊥
E1 in E2 : E1 ⊕ W = E2 si W ⊥ E1 .
−−→ − →⊥ −−→ − →⊥ − →⊥ −−→ −→ −−→
Observam ca AB ∈ E1 si BC ∈ E2 \ E1 , deci BC ∈ W . Rezulta ca AC = AB +
−−→ − →⊥ −→ − →⊥
BC ∈ E1 ⊕ W , deci AC ∈ E2 . Rezulta AC ⊥ E2 .

 CURS I: SPATII AFINE EUCLIDIENE. FUNCTIA DISTANT€. SUBSPATII PERPENDICULARE. 7

Teorema 17. Fie d1 si d2 doua drepte ane necoplanare dintr-un spatiu an euclidian E 3 de
dimensiune 3. Atunci exista o unica dreapta ce se sprijina pe cele doua drepte si este perpendiculara
pe ambele drepte. Aceasta dreapta se numeste perpendiculara comuna a dreptelor d1 si d2 .

Pentru a ne folosi de intuitia geometrica, vom prezenta o demonstratie sintetica. Deoarece doua
spatii ane de aceeasi dimensiune nita sunt izomorfe, puteti considera ca spatiul an in care lu-
cram este (S, V, Φ). Demonstratiile urmatoare sunt facultative.

(1) Existenta
Construim planul α ce contine dreapta d1 si e paralel cu dreapta d2 . Putem face acest lucru ducand
printr-un punct oarecare al dreptei d1 paralela d02 la d2 si α = (d1 , d02 ). Fie β planul ce contine dreapta d2
00 00
si e perpendicular pe α si d2 = α ∩ β . Fie {P1 } = d1 ∩ d2 .
0 0 00
Deoarece d2 k d2 si d2 ⊂ α rezulta ca d2 k α ⇒ d2 k d2 .
00
Fie p perpendiculara dusa pe planul α prin P1 ⇒ p ⊥ d1 si p ⊥ d2 , deci p ⊥ d2 . Deoarece p si d2 sunt
incluse in β , ele sunt coplanare. Deci ∃{P2 } = p ∩ d2 . Evident p este perpendiculara pe ambele drepte.

(2) Unicitatea
Presupunem prin reducere la absurd ca exista doua perpendiculare p, p0 comune dreptelor d1 si
d2 . Fie d1 ∩ p = {P1 }, d1 ∩ p0 = {P10 }, d2 ∩ p = {P2 }, d2 ∩ p0 = {P20 }. Fie d01 paralela prin P2 la
d1 si planul π determinat de d2 si d01 (concurente). Deoarece p ⊥ d1 , p0 ⊥ d1 ⇒ p ⊥ d01 , p0 ⊥ d01 .
Dar p ⊥ d2 , p0 ⊥ d2 , deci p si p0 sunt perpendiculare pe π . Rezulta p k p0 . Fie π 0 planul determinat
de p, p0 ⇒ P1 , P10 , P2 , P20 ∈ π 0 , deci d1 , d2 ⊂ π 0 , contradictie cu ipoteza ca dreptele d1 , d2 sunt
necoplanare.
 CURS I: SPATII AFINE EUCLIDIENE. FUNCTIA DISTANT€. SUBSPATII PERPENDICULARE. 8

Reamintim ca am construit planul α ce contine dreapta d1 si e paralel cu dreapta d2 si planul β

ce contine dreapta d2 si e perpendicular pe α. De asemenea, am considerat planul π ce contine
dreapta d2 si e paralel cu dreapta d1 . Fie planul δ determinat de perpendiculara comuna p si de
dreapta d1 . Evident acest plan e perpendicular pe π . Deci δ e planul ce contine dreapta d1 si e
perpendicular pe planul π .
Perpendiculara comuna p este intersectia planelor β si δ . Vom folosi aceasta observatie pentru
a scrie cat mai simplu ecuatiile lui p dupa ce vom introduce ecuatiile unui subspatiu an cand se
cunosc un punct al sau si o directie normala.
In cazul in care dreptele sunt coplanare dar distincte, putem avea urmatoarele situatii:
Daca cele doua drepte sunt concurente, exista o singura perpendiculara comuna lor, si anume
dreapta ce trece prin punctul lor de intersectie si e perpendiculara pe planul celor doua drepte.

Daca cele doua drepte sunt paralele, atunci orice dreapta inclusa in planul celor doua drepte,
perpendiculara pe una dintre ele va  perpendiculara si pe a doua si evident le va intersecta pe
amandoua. Deci in acest caz avem o innitate de perpendiculare comune, toate paralele intre ele.