Dreptul financiar public


Activitatea financiară a statului

➢ Este activitatea statului, a unităţilor administrativ
teritoriale şi a instituţiilor publice pentru procurarea
mijloacelor financiare (ordinare şi extraordinare)
necesare acoperirii cheltuielilor de interes general şi
pentru corectarea fenomenelor economice.

➢ Este o activitate variată, complexă şi condiţionată de

împrejurări variabile în timp şi loc:
- dezvoltarea sau regresul economic;
- condiţiile politice;
- creşterea sau scăderea sarcinii şi presiunii fiscale puse
pe contribuabili;
- inflaţie;
- potenţa monedei naţionale;
- datoria publică etc;
 Dreptul financiar public

Aparatul financiar al statului

➢ Cuprinde întregul sistem de instituţii prin care se

realizează politica financiară a statului.

➢ Este alcătuit din:

a. instituţii ale statului cu competenţă generală, care
includ şi domeniul finanţelor publice: Parlamentul,
Guvernul, Ministerul Finanţelor Publice, Banca
Naţională a României, Curtea de Conturi a României,
Consiliile judeţene, Consiliile locale etc.
b. instituţii ale statului cu competenţă specială, cu
atribuţii exclusiv în domeniul finanţelor publice:
Tr e z o r e r i a p u b l i c ă , G a r d a f i n a n c i a r ă , A N A F,
Administraţiile finanţelor publice, Consiliul Fiscal.
 Dreptul financiar public

Aparatul financiar al statului. Consiliul Fiscal.
➢ Este o instituţie independentă, înfiinţată prin legea nr. 69/2010 a
responsabilităţii fiscal-bugetare, republicată în 2015;
➢ compusă din 5 membri cu experienţă în domeniul politicilor
macroeconomice şi bugetare supuşi unor criterii stricte de
eligibilitate.

➢ Membrii Consiliului fiscal sunt numiţi de Parlament pe o perioadă de

9 ani, la propunerea Academiei Române, Băncii Naţionale a
României, Academiei de Studii Economice Bucureşti, Institutului
Bancar Român şi Asociaţiei Române a Băncilor, care nominalizează
fiecare o singură persoană.

➢ Atribuţii: evaluează proiecţiile macroeconomice avute în vedere la

fundamentarea prognozei de venituri a bugetului general
consolidat, estimează impactul măsurilor care pot influenţa soldul
bugetar, analizează execuţia bugetară şi măsura în care aceasta
corespunde ţintelor propuse, monitorizează respectarea regulilor
fiscale, emite recomandări privind politica fiscală curentă şi
viitoare.
 Dreptul financiar public

Finanţele publice

➢ Noţiune: totalitatea fondurilor băneşti şi a bunurilor

lichide (care pot fi transformate în bani) aflate la
dispoziţia statului şi ale autorităţilor administrativ-
teritonale, necesare şi utilizate pentru îndeplinirea
funcţiilor statului şi organizării serviciilor publice.

➢ În sens larg include: bugetul statului, creditul public,

sumele din Trezorerie, operaţiile bancare şi de bursă,
relaţiile cambiale, titlurile de stat, datoria publică şi
altele, indiferent de subiectul acestora.
 Dreptul financiar public

Finanţele publice
➢ Trăsăturile finanţelor publice:
a. caracterul obiectiv al finanţelor publice. În lipsa unor
resurse proprii, obţinute prin mijloace specifice, statul
nu-şi poate îndeplini sarcinile;
b. caracterul universal al contribuţiilor la constituirea
resurselor publice. La formarea fondurilor necesare
statului participă toate persoanele fizice şi/sau
juridice ce deţin un bun impozabil şi/sau realizează un
venit impozabil;
c. caracterul obligatoriu al contribuţiilor. Prelevările de
resurse la dispoziţia statului au caracter obligatoriu;
d. cheltuirea fondurilor publice de către stat în interes
general. Cheltuielile publice se fac în interesul
societăţii în întregul său.
 Dreptul financiar public

Funcţiile finanţelor publice
➢ Utilizarea banului public, teoretic, nu este o decizie arbitrară a
unei autorităţi publice, ci are caracter obiectiv, influenţat de
necesităţile reale ale societăţii.

1. Funcţia de repartiţie: se realizează în procesul de formare şi

repartizare a mijloacelor băneşti, în momentul repartiţiei
produsului social şi a venitului naţional.

2. Funcţia de control: necesitatea acestei funcţii reiese din faptul

că fondurile constituite la dispoziţia statului aparţin societăţii.
Constă în verificarea modului în care resursele bugetare au
fost colectate prin veniturile publice, distribuite şi repartizate
dar mai ales, cheltuite.
Se realizează de către instituţiile publice cu atribuţii în
acest domeniu, prin forme de autocontrol şi prin audit
externalizat.
 Bugetul şi procedura bugetară
➢ Art. 138 din Constituţie:
(1)Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor,
ale oraşelor şi ale judeţelor.
(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi
pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune,
separat, aprobării Parlamentului.
(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului
asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3
zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în
continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de
stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.
(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în
condiţiile legii.
(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără
stabilirea sursei de finanţare.
 Bugetul public naţional
➢ Actul normativ, de natură administrativă şi financiară, prin
care sunt prevăzute şi aprobate, în fiecare an, veniturile şi
cheltuielile publice ale statului;

➢ Buget general consolidat: ansamblul bugetelor, componente ale

sistemului bugetar, astfel alcătuite încât să constituie un intreg;

➢ Din punctul de vedere al structurii organizatorice, bugetele pot

fi:

a) de tip unitar (Franţa, Grecia, Italia, România etc.), datorită

structurii teritoriale unice şi a teritoriului împărţit în unităţi
administrativ - teritoriale, conduse de organe locale autonome,
cu personalitate juridică şi care dispun de bugete locale proprii.
b) de tip federal (Canada, Elveţia, Germania, SUA etc.) datorită
structurii federative a statelor membre. Structura bugetară este
formată din: bugetul federaţiei, bugetele statelor, provinciilor,
landurilor, cantoanelor membre ale federaţiei şi bugetele locale.
 Principii şi reguli bugetare

➢ Rezultă din Legea nr. 500/2002 privind finanţele

publice şi din Legea 273/2006 privind finanţele
publice locale şi sunt:

1. principiul universalităţii;
2. principiul publicităţii;
3. principiul unităţii;
4. principiul unităţii monetare;
5. principiul anualităţii;
6. principiul specializării bugetare;
7. principiul echilibrului.
 Bugetul şi procedura bugetară
➢ Procedura bugetară: constă în acte şi operaţiuni
referitoare la întocmirea proiectului de buget,
aprobarea şi executarea lui, încheierea şi aprobarea
contului general de execuţie bugetară, precum şi
controlul execuţiei bugetare;
➢ Este un proces decizional, complex, preponderent
politic, cu implicaţii sociale şi economice;

➢ Veniturile statului constau în:

- taxe;
- impozite şi contribuţii,
- venituri nefiscale şi parafiscale (activităţi economice
directe ale statului, împrumuturi, donaţiilor etc.).
 Cuprinsul sau structura bugetelor
➢ Bugetul este un act normativ, o lege, dpdv juridic iar dpdv
financiar este un plan în care sunt prevăzute şi prin care sunt
autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului.
➢ Resursele (veniturile) financiare: totalitatea mijloacelor băneşti
constituite la dispoziţia statului pentru satisfacerea nevoilor
publice.
➢ Legile bugetare (actele prin care se prevăd şi se autoriză
veniturile şi cheltuielile bugetare ale unui an), trebuie să
cuprindă:
a. Veniturile estimate ale anului bugetar;
b. cheltuieli, creditele bugetare;
c. deficitul sau excedentul bugetar, după caz;
d. reglementări specifice exerciţiului bugetar.

➢ În bugetul de stat se includ Fondul de rezervă bugetară la

dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia
Guvernului.
 Elaborarea proiectelor de bugete
➢ Proiectul bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de
stat, a bugetelor fondurilor speciale, bugetelor creditelor
externe contractate sau garantate de stat şi a bugetelor
fondurilor externe nerambursabile se pregătesc de către
Guvern, prin MFP;

➢ Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează de Guvern,

pe baza propunerilor Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi
de Asigurări Sociale (CNPAS), cu avize ale Ministerului Muncii
şi ale MFP;

➢ Bugetul asigurărilor sociale de sănătate se elaborează tot de

către MFP, pe baza propunerilor Casei Naţionale de Sănătate;

➢ În sistemul nostru de drept, iniţiativa elaborării bugetului

aparţine numai puterii executive, iniţiativa legislativă a
cetăţenilor pe probleme fiscale fiind exclusă (art. 73 alin. 2
din Constituţie).
 Etapele aprobării bugetului de stat
1. depunerea proiectului bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat, a bugetelor anexă şi a proiectelor
de legi corespunzătoare la Guvern;
2. însuşirea lor de către Guvern;
3. trimiterea către Parlament a proiectelor (în fapt, programul de
guvernare a forţelor politice aflate la putere) împreună cu un
raport privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar
vizat, proiecţia acesteia în următorii 3 ani şi strategia
Guvernului în domeniul investiţiilor publice;
4. dezbaterea de către Parlament, în comisiile de specialitate;
5. aprobarea de către Parlament, în şedinţă comună a celor două
camere;
6. promulgarea de către Preşedintele ţării a legii bugetului de
stat adoptată de Parlament. Dacă Preşedintele are obiecţiuni,
poate cere reexaminarea legii bugetului;
7. Publicarea în M.Of.
8. Legea bugetară anuală trebuie adoptată, cel mai târziu, până
pe 28 decembrie a anului precedent celui pentru care se
adoptă bugetele.
 Ordonatorii de credite
➢ ordonatorii principali: pentru bugetul de stat sunt miniştrii,
conducătorii instituţiilor de specialitate ale administraţiei
publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi
conducătorii instituţiilor publice autonome.

➢ ordonatorii secundari de credite: conducătorii instituţiilor

publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor
principali care nu au legătură directă cu bugetul de stat.
Pentru bugetele locale, ordonatorii principali sunt primarii şi
preşedinţii consiliilor judeţene.

➢ ordonatorii terţiari de credite sunt conducătorii instituţiilor

publice cu personalitate juridică din subordinea unor
instituţii publice finanţate din bugetul de stat. Au
competenţă limitată la utilizarea creditelor bugetare numai
pentru nevoile instituţiilor pe care le conduc.
 Execuţia bugetară
➢ Presupune încasarea vreniturilor şi efectuarea cheltuielilor
bugetare.
➢ Principiile pe baza cărora se realizează execuţia bugetară:
1. creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu
bugetar se prevăd şi se aprobă prin legile bugetare anuale;
2. creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata
exerciţiului bugetar;
3. alocaţiile pentru cheltuielile de personal nu pot fi
majorate, nu pot fi virate şi nici utilizate la alte articole de
cheltuieli;
4. creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal
de credite nu pot fi virate şi utilizate pentru finanţarea
altuia;
5. ordonatorul principal, în limita a 10% din prevederile
capitolului bugetar, poate dispune virări de credite către şi
între ordonatorii secundari şi terţiari.
6. ordonatorii principali de credite transmit lunar, către MFP,
situaţia virărilor de credite bugetare aprobate.
Repartizarea şi realizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare

➢ Veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul de

stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale, bugetele creditelor externe
contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor
externe nerambursabile şi bugetele instituţiilor
publice autonome se repartizează pe trimestre, în
funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor.
 Încheierea şi controlul execuţiei bugetare
➢ execuţia bugetului de stat se încheie la 31.12 a fiecărui an;
➢ orice venit neîncasat până la 31.12 se va încasa în contul
bugetului pe anul următor;
➢ orice cheltuială neefectuată se va putea plăti numai în contul
bugetului noului an;
➢ contul general al execuţiei bugetului se întocmeşte de către MFP;
➢ dacă rezultatul execuţiei este “deficit”, Parlamentul decide
acoperirea, modul de acoperire şi măsurile pe care trebuie să le
ia pentru echilibrarea bugetului în exerciţiile financiare
următoare;
➢ dacă există excedent, din acesta se va rezerva o cotă de 50%
pentru crearea unui fond de tezaur al statului;
➢ contul anual al execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat se
întocmeşte de către MMPS;
➢ contul general al datoriei publice se întocmeşte anual de către
MFP.