USCATE
La aceste produse, în timpul procesului de fabricaţie, materia primă este supusă unor
fermentaţii produse de enzime. Aceste enzime sunt produse de microflora proprie cărnii, de
microflora cu care se însămânţează suprafaţa batoanelor sau se pot adăuga direct diferite enzime
în pastă în timpul fabricării. Ca urmare a fermentaţiilor se îmbunătăţeşte aroma şi gustul.
Clasificare:
– salamuri crude, afumate, uscate: tip “Salam de Sibiu”;
– produse etuvate şi afumate: tip “Cârnaţi Agnita”, “Mehedinţi”.
– produse crude, uscate şi presate: tip “Ghiudem”, “Babic”.
TRANŞAREA
În săli cu temperatură de 12C. Se îndepărtează ciolanele, se dezosează carnea. Se separă
din masa de carne slănina moale, carnea sângerată şi flaxurile. Carnea aleasă se taie în bucăţi de
100–150 g.
SCURGEREA
Se face 48 – 72 de ore la temperatura de +2 – +4C. Carnea se aşează pe tăvi de inox
perforate în straturi de maxim 10 cm.
După 24 de ore se întoarce de pe o parte pe alta.
ZVÂNTAREA
Se face la –3 – 0C. Carnea se întinde pe platforme de tablă inoxidabilă în straturi de 5–8
cm, timp de 12 ore.
În acest timp, carnea se întoarce de cel puţin 2 ori. În timpul zvântării volumul aerului din
încăpere trebuie schimbat de aproximativ 50 de ori pe oră. În timpul scurgeri şi zvântării,
umiditatea cărnii trebuie să scadă cu aproximativ 10%.
Amestecul de condimente se poate face după diferite reţete, conform cerinţei
beneficiarului.
Exemplu:
80,24 kg sare
0,912 kg enibahar
2,440 kg NaNO3
5,49 kg zahăr
8,24 kg piper alb
2,13 kg resturi
Din acest amestec se folosesc aproximativ 33 kg la 100 kg compoziţie, 100 kg
compoziţie echivalează cu 94 kg carne zvântată plus 6 kg slănină tare.
TOCAREA ŞI OMOGENIZAREA
Se face în cuter cu motor foarte puternic şi cu turaţie mare. În timpul tocării, temperatura
nu trebuie să treacă de 2C.
În cazul unor temperaturi mai mari, bucăţile de carne şi slănină nu vor avea muchiile bine
reliefate iar secţiunea produsului nu va avea un desen plăcut.
Fabricile de salam Sibiu au ca utilaj linia KRAMER GREBER. Această linie are un cuter
astfel construit încât descărcarea compoziţiei se face direct într–o presă ce o presează sub vid în
interiorul unor cilindri ce au numai suprafaţa laterală (fără fund, capac) cu diametru de 30–40
cm, lungime de 70–80 cm.
Cilindrii cu compoziţie presată şi vidată sunt transportaţi mecanic până în faţa unor tuburi
de umplere, la care se racordează şi se umple în membrană.
Fermentarea se referă la producţia de acid lactic de către bacteriile lactice, care contribuie
la acidifierea şi legarea compoziţiei, adică la transformarea pastei crude într-o structură legată,
fermă, consistentă şi elastică, specifică acestor tipuri de produse.
Procesul de fermentaţie este influenţat de parametrii: temperatură, umiditate relativă şi
viteza aerului, care trebuie monitorizaţi cu grijă.
Umiditatea aerului din camera de fermentare trebuie să fie cuprinsă între 92 - 95% şi
temperatura între 18 - 26oC.
Temperatura variază în funcţie de tipul salamului obţinut (fermentat rapid, mediu sau
lent) şi de tipul culturii starter utilizate. Viteza de circulaţie a aerului este menţinută la nivel de
0,8 m/s.
La nivel industrial se monitorizează activitatea apei a salamului şi se ajustează în mod
corespunzător umiditatea relativă a aerului din camera de fermentare/uscare, ultima fiind cu 5%
mai mare, decât activitatea apei.
La o activitate a apei de 0,90, umiditatea relativă se stabileşte la nivel de 95%.
Laînceputul fermentaţiei, activitatea microorganismelor de alterare este inhibată
de prezenţa nitritului şi a sării. Prin metabolizarea glucidelor, existente în carne sau adăugate,
bacteriile lactice produc (în 48 ore) o cantitate suficientă de acid lactic pentru a scădea pH-ul (a
creşte aciditatea) salamului până la un nivel, care permite stabilizarea salamului şi creşterea
rezistenţei la
alterare.
Uscarea (uscare – maturare) este cea mai importantă fază a procesului tehnologic de
fabricare a salamurilor fermentate, ea realizându-se în spaţii special amenajate (depozite de
uscare cu o capacitate de încărcare pentru o producţie de 4 - 5 zile în vederea obţinerii
salamurilor crude uscate tradiţionale cu maturare de lungă durată sau în celule de uscare –
maturare pentru salamurile fermentate rapid şi mediu). În funcţie de metodele de fabricaţie
utilizate salamurile se împart în:
- salamuri fermentate lent. Tehnologia acestor produse se bazează pe: procesul de uscare
(scăderea activităţii apei), reducerea foarte lentă a pHului (care niciodată nu scade sub 5,2) şi pe
creşterea uşoară a pH-ului prin progresarea uscării (pH 6, pentru salamul de Sibiu cu mucegai la
suprafaţă).
Procesul de fermentare se desfăşoară la temperaturi cuprinse între 16 – 20oC. Scăderea
uşoară a pH-ului asigură timp suficient bacteriilor din genul Micrococcus pentru a reacţiona cu
nitritul, nitratul sau nitritul şi nitratul, substanţe utilizate ca agenţi de sărare. Ca rezultat al
acţiunii nitratreductazelor, sintetizate de micrococi, nitratul eliberează nitrit, care este necesar
pentru: controlul dezvoltării bacteriilor patogene şi, în special, a lui Clostridium botulinum,
dezvoltarea pigmenţilor de sărare şi pentru îmbunătăţirea aromei.
Activitatea apei produsului finit este cuprinsă între 0,82 - 0,88, iar valorile de pH-ul între
5,3 - 6,0, atunci când valoarea iniţială a cărnii pentru procesare este de circa 5,8. Cu toate că
valoarea de pH este mai mare la produsul finit, acesta este foarte stabil din punct de vedere
microbiologic, datorită conţinutului redus de umiditate (aw redusă). În general, la fabricarea
salamurilor fermentate crude tradiţionale nu sunt utilizate culture starter de bacterii lactice, dar
poate fi utilizată cultura starter lentă Bactoferm™ T-SPX, care acţionează la temperaturi mai
mici de 24oC în prezenţă de zaharoză, ca glucid fermentescibil.
Durata totală a procesului de producţie este de 6 săptămâni sau mai mare pentru
salamurile umplute în membrane cu diametrul de 45 mm şi de 5 - 8 luni sau chiar de 1 an pentru
salamurile cu diametrul mai mare. Salamurile fermentate lent sunt produse de înaltă calitate, cu
aromă de maturare pronunţată, plăcută şi uşor acrişoară. Uneori se poate dezvolta aromă de
brânză sau de mucegai, datorită perioadei lungi de uscare – maturare, când se desfăşoară în
salam reacţii biochimice naturale, care condiţionează formarea aromei.