STUDIUL PRIVIND MANAGEMENTUL LOCUINȚELOR ȘI AL TERENURILOR

Republica Moldova

Partea III. Dezvoltarea spațială și urbană

Autor. Nikolai Bobylev

Cuprins

Cuprins:

Provocările în amenajarea teritoriului (impactul reformelor structurale ale tranziției

și globalizării asupra dezvoltării orașelor)……………………………………….2
Provocările majore în dezvoltarea urbană (inclusiv decalajelor socio-teritoriale în
orașe, coeziunii teritoriale din zonele de locuit, impactul schimbărilor demografice
asupra dezvoltării urbane, zonele urbane degradate / aflate în dificultate)………3
Amenajarea teritoriului și a locuințelor (inclusiv infrastructura de locuințelor,
spațiilor verzi, proiecte mari de dezvoltare a locuințelor în raport cu reconstrucția
zonelor construite - dezvoltarea terenurilor neamenajate (greenfield) în raport cu
regenerarea terenurilor utilizate anterior în scop industrial
(brownfield)………………………………………………………………………...8
Controlul privind dezvoltarea și punerea în aplicare……………………………14
Cadrul politicilor pentru dezvoltarea spațială și reglementările de utilizare a
terenului (planuri generale, urbanism, etc.)………………………………………15
Concluzii și recomandări…………………………………………………………18
Referințe………………………………………………………………………….20
Referințe suplimentare……………………………………………………………21
Imagini………………………………………………………………………….....23
Provocările în amenajarea teritoriului (impactul reformelor structurale
ale tranziției și globalizării asupra dezvoltării orașelor)

Mijloace de trai - terenuri agricole

Moldova, ca fostă Republică a URSS, a moștenit sistemul rezonabil adecvat

de utilizare a terenurilor și planificarea urbană. Sistemul sovietic a recunoscut
prioritatea terenurilor agricole, care este una dintre cele mai fertile din Europa și
reprezintă o resursă valoroasă pentru susținerea mijloacelor de trai ale populației
Republicii Moldova. Moldova posedă bogate soluri negre agricole și un climat
temperat, terenurile agricole utilizate acoperă aproximativ 75% din suprafața totală
a terenurilor Republicii Moldova. Se estimează că 73% din terenurile agricole sunt
arabile, și doar 12% din ele sunt plantații multianuale. Pădurile ocupă aproximativ
12% din suprafața totală a terenurilor (Banca Mondiala, World Development
Indicators, 2011). În prezent, agricultura este principala sursă de venit pentru
economia moldovenească - producția agricolă în 2011 s-a ridicat la 22,619
milioane lei (Biroul Național de Statistică). Moldova este încă o țară foarte rurală
după standardele europene, cu rata de urbanizare de 52% (Banca Mondială CEE-
ONU, 2013), suprafața sa este împărțită în 91% mediul rural și 9% - urban
(Hotărârea Guvernului nr 468 din 26.07.2012). Moldova a moștenit un cadru
juridic solid de protecție a terenurilor agricole din URSS. Politica de protecție a
terenurilor agricole în ceea ce privește limitarea utilizării sale pentru agricultură
este adecvată având în vedere profilul economic al țării. Cu toate acestea, există o
nevoie tot mai mare pentru dezvoltarea urbană și rurală a sectorului de locuințe,
care este afectată de un proces dificil de schimbare a destinației de utilizare a
terenurilor din agricolă în oricare alta. Astfel, găsirea politicii corecte și
planificarea echilibrată pentru utilizarea alternativă a terenurilor agricole este o
provocare prezentă pentru Republica Moldova. Aici nu vorbim despre
transformarea majoră a terenurilor agricole în terenuri pentru uz industrial sau
locuințe. Zonele din centrul atenției sunt orașele și localitățile periferice, care sunt
de multe ori, de facto, folosite pentru construcții minore. Aceste evoluții au de
obicei un statut ad-hoc legal, nereglementat, sau chiar statutul ilegal. Astfel,
oferirea unui cadru de reglementare adecvat pentru terenurile deja dezvoltate
(majoritatea locuințe private) constituie o altă provocare.

Structura administrativă și responsabilitățile locale de amenajare a

teritoriului
Divizarea administrativă și consecințele care decurg pentru guvernarea locală
reprezintă o provocare majoră pentru amenajarea teritoriului. Planurile de
urbanism și de dezvoltare a teritoriului sunt în responsabilitatea autorităților locale,
care de multe ori nu au capacitatea de a avea grijă de acest aspect. Moldova este
divizată în 1681 de unități administrative (localități), 982 de localități au propriile
lor autorități publice locale (APL), din care cinci au statutul de municipiu, 66 au
statutul de oraș, 916 sunt sate cu statut de comună, alte 699 de sate sunt prea mici
pentru a avea o administrație independentă, și aparțin, fie orașelor (40) sau
comunelor (659) (Banca Mondială CEE-ONU, 2013). Unele APL sunt
responsabile pentru populația cu mai puțin de 1000 de oameni. Evident, nu este
posibil ca autoritățile locale să aibă grijă financiar și cu resurse umane în vederea
dezvoltării planurilor de amenajare a teritoriului într-o astfel de localitate mică.
Aceasta este o întrebare deschisă dacă pentru pregătirea unui plan de dezvoltare
locală, autoritatea ar trebui să fie delegată la un nivel mai înalt, sau localitățile mici
ar trebui să obțină ajutor și capacitatea pentru a avea grijă de planuri de sine
stătător. În prezent, există o Hotărîre a Guvernului cu privire la elaborarea de
planuri de amenajare a teritoriului (Hotărîrea Guvernului nr. 493 din 04.07.2013 cu
privire la Programul pe termen mediu de elaborare a planurilor urbanistice la nivel
de localităţi pe anii 2013-2016).

Situația economică și demografică legată de folosirea terenurilor

Unul dintre principalii vectori în economia Republicii Moldova este
populația care lucrează în străinătate. Într-adevăr, în prezent, Republica Moldova
are indicatorul de creștere a populației negativ -1% (Banca Mondială CEE-ONU,
2013). Se estimează că aproximativ 20% din populația aptă de muncă trăiește și
lucrează în străinătate (Biroul Național de Statistică, 2013). Imigranții care
lucrează și-au extins adesea familiile în Republica Moldova, sprijinind economia
Moldovei cu remitențe pentru familiile lor, investiții, și cheltuielile în timpul
vizitelor lor acasă.
Situația privind munca în străinătate a scos presiunea asupra dezvoltării
urbane și sectorului locuințe, deoarece creșterea reală a populației este negativă. Cu
toate acestea, cumpărarea proprietății în mediul urban și suburban (loturi pentru
locuințe și apartamente) este o investiție atractivă pentru cei care lucrează în
străinătate. Vînzarea apartamentelor în mun. Chișinău este în creștere cu 8% anual
(Moldova ÎS Cadastru, 2013). În ceea ce privește folosirea terenurilor, există o
cerere tot mai mare, cu toate că terenurile nu sunt folosite intensiv, asigurînd un
spațiu de manevră în asigurarea infrastructurii (de exemplu, transportul urban). Din
moment ce construcțiile noi și achiziția de terenuri progresează, există necesitatea
de a avea planuri adecvate de amenajare a teritoriului.

Migrația rural-urbană
În timp ce în perioada sovietică oamenii migrau spre orașe, tendința actuală
este de migrație din orașe (Ministerul Economiei, 2013 interviu). Procesul de
migrare este modest, și nu vizează satele izolate, ci mai degrabă zonele de la
periferia orașelor, unde locuințele oficiale și semi-formale (vile - dacha) sunt în
curs de dezvoltare și înflorire. În prezent, sub-urbanizarea reprezintă o provocare
semnificativă pentru planificarea spațială, deoarece zonele vaste ale expansiunii
urbane ar trebui să fie incluse în mod corespunzător în structura urbană, cu
transport, servicii publice, precum și implicații privind planificarea infrastructurii.
 Provocările majore în dezvoltarea urbană (inclusiv decalajele socio-
teritoriale în orașe, coeziunea teritorială din zonele de locuit, impactul
schimbărilor demografice asupra dezvoltării urbane, zonele urbane
degradate / aflate în dificultate)

Cel mai înalt nivel de dezvoltare (State of the art) în aranjamentul

spațial al așezărilor umane
În Moldova există 57 de localități urbane și 1614 rurale (Hotărîrea
Guvernului nr.493/2013). Republica Moldova a moștenit standardele sovietice
privind amenajarea teritorială urbană, care sunt încă respectate pe scară largă.
Orașul tipic sau localitatea sunt aranjate în funcție de planificarea liniară, cu
străzile principale largi, însoțite de alei pietonale largi. Drumul principal, căile de
evacuare și clădirile sunt de obicei separate de spații verzi largi, de obicei,
cuprinzînd green loan și unul sau două rânduri de copaci. Acest aspect al străzilor
este tipic pentru așezările din Moldova, rânduri de arbori maturi (predominant
plop) de-a lungul drumurilor sunt o trăsătură distinctivă a țării. Așezările rurale și
orașele mici au de obicei străzi cu carosabile unice și cu trotuare pietonale.
Aranjamentul spațial actual al așezărilor umane este solid, oferind loc pentru
dezvoltarea în continuare, în ceea ce privește construcția infrastructurii noi
(infrastructura rutieră, de utilități). Există ponderea mare a spațiilor verzi în mediul
urban. Drumurile și multe clădiri sunt în stare deteriorată și necesită renovare
cosmetică, cu toate acestea, pe ansamblu, este considerat structural solid. Tabelul
nr. 1 detaliază indicatorii urbanistici (populație, suprafață, și densitatea populației)
în unele municipii și orașe din Republica Moldova.

Tabelul 1. Populația, zona și densitatea urbană în orașele din Republica Moldova de

dimensiuni diferite (municipiu - municipiu mai mic – oraș).

Orașul Populația Suprafața, km2 Densitatea populației, persoane pe km2

Chișinău 671,800 123 5,461

Bălți 149,700 78 1,1919
Criuleni 7,887
Surse: Demographia 2013 Zonele urbane din lume: a 9 ediție anuală (2013.03)
http://www.demographia.com/

Planificarea urbanistică
În Moldova, planurile urbanistice sunt întocmite pe 3 nivele: planuri
generale, planuri zonale și planuri detaliate (Banca Mondială UNECE, 2013). În
practică, numai câteva localități au actualizat planurile urbanistice de orice nivel.
Aprovizionarea cu planuri urbanistice actualizate pentru așezările umane pare a fi o
provocare majoră pentru Republica Moldova. Dezvoltate în perioada sovietică,
planurile urbanistice reprezintă baze solide de planificare urbană viitoare, ele sunt
absolut depășite, pierdute (în puține cazuri), și nu mai reflectă necesitățile de
dezvoltare și realitățile locale.
 Situația privind lipsa unor planuri urbanistice au avut loc din cauza: (1)
greutăților financiare în perioada de tranziție a economiei țării, (2) cererii scăzute
pentru dezvoltarea urbană asociată cu rata negativă a creșterii populației, (3)
autoritățile locale poartă responsabilitatea pentru elaborarea planurilor urbanistice,
însă nu posedă capacitatea de a face acest lucru, în cele mai multe cazuri. Doar
33% din localitățile urbane și 1% din localitățile rurale dispun de planuri moderne
urbanistice sau sunt în proces de elaborare a acestora (Hotărîrea Guvernului 493/
2013). Planurile urbanistice din perioada sovietică (1952 - 1991) au acoperit toate
localitățile urbane și 99% din localitățile rurale (Hotărîrea Guvernului 493/2013).
Hotărîrea „Cu privire la programul pe termen mediu de elaborare a planurilor
urbanistice la nivel de localități pe anii 2013-2016” (Hotărîrea Guvernului nr.
493/2013) specifică faptul că, autoritățile locale sunt responsabile pentru
implementarea programului, și anume, organizarea și plata pentru dezvoltarea
planurilor urbanistice. Hotărîrea sugerează o serie de bugete care pot fi utilizate
pentru a finanța elaborarea planurilor urbanistice (administrația centrală,
administrațiile locale, donatorii internaționali, organisme private). Din păcate,
posibilitățile și condițiile pentru fiecare mecanism de finanțare nu sunt detaliate și
nu au fost discutate posibilele conflicte de interese. Hotărîrea a estimat costurile
pentru elaborarea unui Plan urbanistic: 10 000 de euro pentru o așezare rurală și 15
000 de euro pentru unul urban. Astfel, investiția totală necesară pentru
aprovizionarea cu planuri urbanistice a tuturor localităților din Republica Moldova
se estimează la 14 930 000 de euro. Hotărîrea este însoțită de un tabel detaliat cu
termene pentru elaborarea planurilor, însă fără surse fixe de finanțare. Hotărîrea nu
are statut obligatoriu, ci mai degrabă este recomandabilă, după cum se specifică în
articolul 3 al acesteia.
Practici pentru a promova participarea cetățenilor în planificarea folosirii
terenurilor (de exemplu, planificarea participativă, accesul liber la informație), nu
au fost încă dezvoltate complet. Consultări publice pe durata pregătirii
reglementărilor privind planul urbanistic al mun. Chișinău a fost primul caz de
consultări cunoscute până în prezent. De asemenea, informații cu privire la modul
în care reglementările afectează parcelele individuale de teren nu sunt disponibile
pentru rezidenți. (Banca Mondială, CEE-ONU, 2013).
Având în vedere lipsa unor planuri urbanistice, autoritățile de la toate
nivelurile au fost, în prezent, lipsite de un instrument important pentru a guverna
dezvoltarea socio-economică, și trebuie să se bazeze pe aranjamente ad-hoc pentru
a rezolva problemele de amenajare a teritoriului.

Planificarea urbanistică în mun. Chișinău (capitala, populație 671 800

locuitori)
Planul Urbanistic General al mun. Chișinău (Planul urbanistic), a fost
aprobat în 2007 și reglementările ulterioare au fost aprobate în 2008. Acesta este al
patrulea plan elaborat pentru oraș din anul 1991. (Banca Mondială CEE-ONU,
2013). Planul urbanistic actual are un termen de 15 ani, adică până în 2022. Planul
urbanistic include schema de transport, care are prevederi pentru dezvoltarea
liniilor de tramvai. Planul urbanistic prevede zonarea funcțională, cu toate acestea,
de facto, aceasta nu este pusă în aplicare (USAID, 2013). Înălțimea clădirilor nu
este reglementată.
Planul urbanistic al mun. Chișinău are unele deficiențe, și anume părțile
descriptive și numerice sunt învechite și unele cifre sunt considerate ca nesigure de
experții locali („Chișinăuproiect”, 2013; I.N.C.P. „Urbanproiect”, 2013).
În mun. Chișinău, Institutul "Chișinăuproiect" este responsabil pentru
planificarea folosirii terenurilor, emite permise de proiectare pentru noile
dezvoltări, asigură coordonarea cu societățile de administrare a drumurilor și
utilitate.
Tabelul 2 detaliază indicatorii urbani (populația, zona, densitatea populației)
din mun. Chișinău, comparativ cu orașele europene selectate.
Mun. Chișinău a avut o creștere a populației modestă în ultimii ani, însoțită
de extinderea zonei, cu creșterea moderată a densității populației. Astfel, putem
vedea o extindere urbană clasică, deși într-un ritm moderat. Densitatea populației
în Chișinău este relativ mare pentru un oraș european, dar este comparabilă cu alte
orașe europene cu un număr de la jumătate la un milion de locuitori.
O strategie de dezvoltare a densității ar fi importantă pentru planificarea
urbanistică de viitor în mun. Chișinău. În timp ce populația Chișinăului crește,
întrebarea este dacă APL decide să crească zona orașului sau să o mențină
compactă. Aceste două direcții vor avea implicații pentru strategiile de dezvoltare a
infrastructurii (în special cea de transport); prin urmare, APL ar putea dori pentru
viitor de a compara Chișinăul cu orașe cu densități similare. În acest sens, o soluție
pentru un oraș compact ar necesita o privire mai atentă, de exemplu, asupra or.
București, în timp ce procesul clasic "dezordonat", ar fi exemplificat, prin
Nottingham și alte orașe mult mai mari prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2. Populația și densitățile urbane comparative în mun. Chișinău și alte orașe

internaționale selectate.
Orașul Populație Suprafața, km2 Densitatea populației
per km2
Chișinău (2004) 550,000 104 5,300

Chișinău (2013) 671,800 123 5,461

Moscova 15,788,000 4,403 3,600

Paris 10,869,000 2,845 3,800

Sankt Petersburg 4,899,000 1,191 4,100

Nottingam 666,000 159 4,200

Voronej 879,000 158 5,600

București 1,931,000 285 6,800

 Surse: Demographia 2013 Zonele urbane din lume: a 9 ediție anuală (2013.03)
http://www.demographia.com/

Planificarea urbanistică și dezvoltarea urbană în mun. Bălți (centru

regional, populația 149 700 locuitori)
Planul urbanistic actual al mun. Bălți a fost aprobat în 2007, dar de atunci a
suferit numeroase modificări, și cele mai importante modificări au fost făcute
pentru a face aranjamentele pentru o zonă economică liberă, introduse prin
Hotărîrea Guvernului din 2011. Mun. Bălți poate fi considerat ca fiind unul dintre
cele cîteva orașe industriale din țară care se dezvoltă în mod constant.
Mun. Bălți este înconjurat de terenuri agricole, care sunt în prezent protejate
de orice altă utilizare. Cu toate acestea mun. Bălți are nevoie de mai mult spațiu
pentru o nouă dezvoltare. Există unele oportunități pentru reamenajarea terenurilor
utilizate ineficient în oraș, dar aceste oportunități sunt îngreunate de reglementări
protecționiste depășite. (1) De exemplu, mai multe cămine neutilizate pot fi
potențial reamenajate, dar ele fac parte din categoria proprietate publică, care este
protejată de orice altă utilizare, pe de altă parte, Ministerul Educației nu are fonduri
să modernizeze clădirile, astfel încât acestea nu au fost utilizate pentru mult timp și
necesită renovare semnificativă. O altă problemă este cea a construcțiilor
neterminate din cauza falimentului dezvoltatorilor sau dispute legale. În timp ce
luarea de măsuri pentru problemele de mai sus pare a fi prea dificilă pentru
administrația publică locală din diferite puncte de vedere (legal, planificare,
tehnic), APL au recurs la lobby noi de dezvoltare în afara granițelor orașului pe un
teren liber. Această situație este tipică pentru Republica Moldova în centre
regionale în curs de dezvoltare.
Dezvoltarea în afara granițelor orașului pe un teren liber în timp ce sunt
terenuri abandonate în oraș, este desigur, o soluție de nedorit din punct de vedere al
dezvoltării durabile a orașelor, deoarece facilitează extinderea urbană inutilă, în
timp ce fondul de clădiri și densitatea populației în oraș rămâne relativ scăzută.
Multe orașe din Republica Moldova ar putea beneficia de programe de urbanizare.
Deși nu sunt multe terenuri utilizate anterior în scop industrial (industrial
brownfields) și locuri contaminate, clădiri abandonate și zone "uitate" sunt în
abundență. Se pare că unele probleme țin de planurile urbanistice, care trebuiau să
fie revizuite pentru a permite strategii compact ale orașului cel puțin pentru
centrele municipiilor și orașelor. În acest sens, mun. Bălți exemplifică utilizarea
tipică a terenurilor și provocările cu care se confruntă orașele Moldovei.
Mun. Bălți are 60 de hectare de zonă de risc cu alunecări de teren în centrul
orașului, care constituie în prezent zonă verde neîntreținută.
Mun. Bălți are probleme urbane tipice pentru Moldova cu privire la: (1)
așezări nereglementate, căsuțe de vacanță; (2) accesul la apă și canalizare -
acoperirea este doar sub 70%, iar 25 000 de persoane nu au acces; (3) gestionarea
deșeurilor municipale solide - sunt furnizate doar servicii de colectare și evacuare a
deșeurilor; (4) rețele de infrastructură învechite - pierderi de apă rece în conducte
se ridică la 47%; (5) cele mai grave probleme cu sistemul de încălzire centrală -
45% dintre utilizatorii din blocuri multietajate au renunțat sau au fost deconectate
pentru datorii.

Planificarea urbanistică și dezvoltarea urbană în or. Criuleni (un oraș

cu populația de 7887 locuitori).
Criuleni este un oraș mic cu 7887 cetățeni situat lîngă rîul Nistru la
aproximativ 43 de kilometri de mun. Chișinău. Construcțiile orașului sunt
reprezentate prin blocuri de locuințe cu mai multe unități pînă la cinci etaje (35%),
și de case individuale (65%). Apă și gaze sunt pe deplin furnizate în oraș, dar
asigurarea cu canalizare variază semnificativ între casele multietajate (acoperire de
100%), și cele individuale (doar 10% acoperire). Planul urbanistic al orașului a fost
adoptat în 2005.

Natura riscurilor de mediu

Moldova este predispusă la cutremure, inundații, secetă, alunecări de teren și
temperaturi extreme. Ravenele reprezintă o problemă majoră. Ravenele sunt adesea
formate în timpul scurgerii apei după ploile abundente de pe vaste domenii
cultivate. Pierderea terenurilor agricole din cauza formării șanțurilor este o
problemă semnificativă în Moldova. Ravenele și alunecările de teren apar, de
asemenea, în zonele urbane. De exemplu, o zonă vastă nu poate fi folosită din
cauza alunecărilor de teren în centrul celui de al doilea cel mai mare municipiu din
Moldova – mun. Bălți.
Mun. Chișinău posedă o hartă a proceselor geopericuloase de mediu, totuși
harta nu se corelează direct cu Planul urbanistic și zonarea.

Vilele în Republica Moldova

"Dacha"(vilă) este un cuvânt de origine rusă, ceea ce înseamnă o casă de
vacanță sau o cabină, de obicei, oamenii trăiesc permanent într-un oraș și își petrec
timpul verii la o dacha. A fost o practică larg răspândită în URSS unde locuitorilor
din mediul urban li s-ar fi dat 1200 sau 600 m2 de teren în apropierea orașului.
Aceste loturi au fost inițial destinate pentru creșterea legumelor și grădinărit și,
pentru a ușura aprovizionarea cu alimente urbane, activitățile de construcție s-au
limitat la grajduri și case simple de vară.
În Moldova loturile pentru vile s-au dat chiar și cu mai multe restricții decât
în alte părți ale URSS. Un lot de teren a fost de o dimensiune de doar de 600 m2 și
o magazie pentru unelte de grădinărit a fost singura structură permisă în mod
oficial. Comunităților de vile le-au fost alocate terenuri neagricole (sau terenuri
agricole mai puțin valoroase).
Întrucît inițial, aceste loturi de terenuri nu au fost destinate pentru devilling,
procesul de planificare a fost ad-hoc, unele drumuri sunt de doar 3 m lățime, nici
infrastructură sau utilități nu au fost planificate. Terenurile acordate pentru a ridica
vile, sau mai degrabă terenurile agricole individuale, în cazul Republicii Moldova,
au fost, în multe cazuri, predispuse la dezastre naturale, cum ar fi inundații și
alunecări de teren.
 În zilele noastre, multe vile au fost dezvoltate în locuințe complete
permanente, cu mulți oameni care trăiesc permanent acolo. Procesul de tranziție de
la vile (”dacha”) cu teren pentru legume la o casă cu o grădină mică nu a fost
reglementat în nici un fel, și a fost facilitat de către comunitățile de proprietari de
terenuri.
În mun. Chișinău, vilele acoperă aproximativ 3000 de hectare
(„Chișinăuproiect, 2013).
În zilele noastre vilele sunt asociate cu mai multe momente de îngrijorare:

Legal. Terenul și forma de proprietate trebuie să fie reglementate, ar trebui

să existe un proces special pentru a crea un cadru legal pentru vile. În multe cazuri,
vilele sunt amplasate pe terenuri agricole sau din categoria "altele", în conformitate
cu planurile de folosire a terenurilor existente, dar, de facto, reprezintă extinderea
urbană clasică (expansiunea urbană implică densitatea relativ scăzută a
construcțiilor pe teren arabil și alte terenuri în afară de centrul orașelor mari
(Carruthers, 2003).

Planificare. Nu există planuri urbanistice de așezări cu vile (cu excepția

celor ad-hoc produse de comunități de proprietari de terenuri).

Utilități. Vilele, de obicei, ar trebui să dispună de alimentare cu energie

electrică; uneori, apa, infrastructura și canalizarea lipsește. Evident, întrucât
proprietarii de terenuri investesc în construcția de case pe loturi de teren, ei sunt
într-o anumită măsură, potențial interesați să investească în infrastructură mai bună
(de obicei, drumuri pietruite, electricitate, securitate, alimentare cu apă). Cu toate
acestea, întrucât, inițial, localitățile nu au fost planificate pentru ședere
permanentă, adesea nu există spațiu pentru instalarea infrastructurii de servicii
comunale. Adesea, instalațiile noi de infrastructură sunt ad-hoc, fără o planificare
adecvată. Colectarea deșeurilor, de asemenea, pare a fi o problemă
(„Chișinăuproiect”, 2013).

Vulnerabilitatea. Evaluarea riscului de mediu și, în special, al zonelor cu

pericol geologic nu a fost efectuată pentru comunitățile de vile. În timp ce loturile
de terenuri pentru locuințe în sistemul corect de planificare ar avea astfel de
evaluări ale riscurilor înainte de atribuirea terenurilor la categoria "pentru
locuințe", vulnerabilitățile pentru loturi de vile este necunoscut.

Serviciile de stat. Deoarece multe vile au acum rezidenți permanenți,

teoretic, statul ar trebui să ofere servicii standard pentru ele (medicale, de stingere
a incendiilor, poliție). Cu toate acestea, comunitățile de vile nu au fost acoperite de
către sistemul de stat, și, în prezent, sunt o povară pentru APL, care sunt furnizorii
de servicii de urgență.

Disparitățile socio-spațiale în orașe, coeziunile teritoriale a zonelor de

locuit.
 Moldova încă continuă moștenirea de la URSS ca fiind un stat foarte
egalitarist. Cu toate acestea, în viitor, disparitățile sociale cel mai probabil vor
crește, unii devenind considerabil de bogați, în timp ce mai mulți ar putea să
rămână săraci. Totuși, acest decalaj social se manifestă vizual doar în proprietatea
de mașini scumpe și nu în utilizarea terenurilor și divizarea pe clase a zonelor
urbane sau blocuri. Acest lucru face coeziunea teritorială destul de optimă în
orașele Moldovei, unde câteva case bogate și magazine sunt situate între clădirile
cu un standard comun. Disparitățile sociale nu pot fi ușor de văzut în stradă,
acestea nu au fost făcute în aranjamentul spațial al orașului. Nu există nici politici
nefavorabile ale Guvernului, care ar putea facilita segregarea sau maltratarea
grupurilor vulnerabile (de exemplu, romii), dar, probabil, unele separări și
disparități vor crește, deoarece bogații au tendința de a dezvolta noi imobile în
zonele principale (nu există zone speciale, pot fi identificate doar, probabil, câteva
grupuri de clădiri / terenuri private).

Amenajarea teritoriului și a locuințelor (inclusiv infrastructura

locuințelor, spațiilor verzi, proiecte mari de dezvoltare a locuințelor în
raport cu reconstrucția zonelor construite - dezvoltarea terenurilor
neamenajate (greenfield) în raport cu regenerarea terenurilor utilizate
anterior în scop industrial (brownfield))

Privirea de ansamblu asupra infrastructurii urbane

Infrastructura comunală orășenească, în primul rând termoficarea
centralizată și aprovizionarea cu apă caldă este o preocupare majoră din cauza
deteriorării sale și aspectelor socio-economice complicate care le afectează.
Aprovizionarea cu apă potabilă și canalizarea necesită o atenție la fel de
mare, mai ales în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței energetice și gradul de
acoperire. Energia electrică și aprovizionarea de gaze naturale este stabilă, iar
serviciile sunt de o calitate și un grad de acoperire rezonabile.
În afară de infrastructura comunală, rețelele de drumuri și celelalte
infrastructuri fizice sunt în stare rezonabilă, dar pot fi îmbunătățite în continuare.
Telecomunicațiile (telefonia, internetul mobil în bandă largă) sunt în curs de
dezvoltare dinamică, determinată de cererea de consum și de investițiile private.
Infrastructura pentru deșeurile municipale solide este un motiv de
îngrijorare, datorită absenței sale și sunt oferite doar servicii de colectare.
Infrastructura fizică publică în Republica Moldova se confruntă cu două
provocări majore: de acoperire și eficiență. Preocupările majore sunt: (1)
acoperirea cu rețele de canalizare (predominant în sate și orașe) și eliminarea
deșeurilor municipale solide (în toată țara); (2) eficiența sistemelor centrale de
termoficare (în orașe).

Apă și canalizare
Alimentarea cu apă rece potabilă acoperă 100% din localitățile urbane și
40% din cele rurale, cifrele privind gradul de asigurare cu canalizare sunt mici:
70% din localitățile urbane și 10% din cele rurale (Ministerul Economiei, 2013). În
2013, 847 milioane m3 de apă au fost colectate de la fântâni naturale, în timp ce
pierderile în timpul transportului au reprezentat 62 de milioane de m3 (7,3%)
(Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova 2011 (1.3.7 Consumul
(utilizarea) apei.)).
În mun. Chișinău, acoperirea cu rețele de alimentare cu apă este de 100% și
de canalizare este de doar 70%. Mun. Chișinău are separată gospodăria apelor
menajere și colectarea și tratarea apei de ploaie. Drenajul apei de ploaie este prost
tratat (Apă Canal Chișinău, 2013). Tabelul 3 prezintă datele statistice de bază cu
privire la infrastructura de canalizare din mun. Chișinău și mun. Bălti.

Tabelul 3. Sisteme de canalizare din principalele orașe ale Moldovei.

Orașul/Țara Lungimea Capacitatea de Energia medie cheltuita Populația

rețelelor de tratare a apei,% pentru a pompa și trata deservită,
canalizare, în utilizarea 1m3 de apă, kW/h/m3 oameni
km
Chișinău 1023 32,3 0,4
(acoperirea
70%)
Bălți 150 32,4 0,5
(acoperirea
50%)
Surse: Asociația "Moldova Apă-Canal», 2011 http://www.amac.md/

Datorită resurselor limitate de apă potabilă naturală și calitatea lor precară,

organizarea unei surse de apă de bună calitate este o provocare majoră pentru
Republica Moldova. Multe proiecte de alimentare cu apă și canalizare sunt
susținute de către donatorii internaționali. De exemplu, având în vedere finanțarea
efectuată de BERD pentru construirea a unei conducte de apă de 70 km lungime și
1,2 m diametru în mun. Bălți, ar permite să majoreze acoperirea în satele din
apropiere și conectarea mai mult de 100 000 gospodării. GIZ (Deutsche
Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit) a propus investiții în
aprovizionarea cu apă în raionul Leova, în 2 orașe și 37 sate, doar centrul raional
(or. Leova) beneficiază de apă de calitate și servicii de salubrizare (GIZ, 2013). Cu
toate acestea, există încă probleme mari, de exemplu, proiectul GIZ intenționează
să conecteze 14700 de oameni în prima fază a proiectului până în anul 2030, în
timp ce populația raionului este de 61 060 de oameni. Un alt proiect în orașul
Orhei va oferi o instalație modernă de epurare pentru 30.000 de oameni, la centrală
se va folosi tehnologia modernă cu zone umede construite, care vor fi operate de
doar 5 membri ai personalului. Costul proiectului este de aproximativ 5 milioane
de euro (Ministerul Mediului, 2013).

Încălzirea locuințelor și infrastructura de alimentare cu apă caldă

Pe parcursul anului, Republica Moldova are un climat foarte confortabil, cu
toate acestea, în timpul iernii, temperaturile minime medii sunt cuprinse între -2 și
-9 grade Celsius cu înregistrări de sub -20 de grade (conform BBC).
Aprovizionarea cu energie reprezintă o problemă majoră pentru Republica
Moldova, în general, cu resurse minime proprii de energie (hidro), țara se bazează
pe importul de gaze, petrol și electricitate (Ministerul Economiei, 2013 interviu).
Cheltuielile pentru încălzirea locuințelor în timpul iernii sunt foarte mari în
comparație cu venitul mediu, și poate constitui până la 80% din bugetele
gospodăriilor (Ion Gumene, Cancelaria de Stat, 2013, interviu). Guvernul cunoaște
problemele energetice din sectoarele economiei, eforturile sale au fost valorificate
în programe de eficiență energetică, inclusiv inițiativa din domeniul locuințelor
susținută de BERD (MoREEFF, 2013). Sectorul locuințelor, inclusiv infrastructura
de încălzire reprezintă o oportunitate amplă pentru reducerea consumului de
energie.
În majoritatea orașelor și municipiilor încălzirea este centralizată (sistemul
de termoficare), infrastructura a fost moștenită din perioada sovietică. Apa caldă
este încălzită la o centrală electrică și distribuită utilizatorilor prin rețeaua de
conducte. În Moldova, apa caldă pentru încălzire este, de obicei, separată de
aprovizionarea comunală cu apă caldă.
Companiile de furnizare a energiei termice se confruntă cu tot mai multe
probleme tehnice și structurale (infrastructură învechită, sistem slab de colectare a
taxelor). Costurile ridicate la energie și rezultatul scăzut privind eficiența și
prețurile mari pentru consumatorii privați, dintre care mulți preferă să renunțe și
încălzesc apartamentele lor cu energie electrică sau cu gaz. Acest lucru duce la
pierderea veniturilor pentru furnizorii de căldură, dar nu la reducerea consumului
real, deoarece sistemele de încălzire în blocurile multietajate ar necesita
aproximativ aceeași cantitate de energie ca urmare a mecanismului circulației
căldurii prin intermediul rețelei de conducte și migrării căldurii între apartamente.
În cele din urmă, încălzirea devine chiar mai scumpă pentru consumatorii care au
decis să nu renunțe.
Situația în care consumatorii renunță la termoficare nu este unică pentru
Republica Moldova, și a fost raportată la un număr de foste republici sovietice,
inclusiv Tadjikistan (CEE-ONU, Profilul țării, Tadjikistan, 2011). În Dușambe,
capitala Tadjikistanului, aproape 80% din locuitorii din blocurile multifamiliale au
demontat radiatoarele și conductele de apă caldă, care au dus la supraconsum și
întreruperi de electricitate în perioadele de iarnă (CEE-ONU, Profilul țarii,
Tadjikistan, 2011). Evident, situația din Republica Moldova este mult mai stabilă,
doar 15% dintre consumatori au renunțat la energia termică (TERMOCOM, 2013),
cu toate acestea, din punct de vedere tehnic și structural (social) eficiența
sistemelor de încălzire urbană este o preocupare majoră.
Potrivit TERMOCOM - furnizorul de energie termică în Chișinău, există o
discrepanță medie de 36% în valorile contoarelor între apa caldă într-o clădire
multietajată și suma valorilor pentru apartamentele individuale (TERMOCOM,
2013). În timp ce în ultimii 10 ani, 15% din consumatori au renunțat la alimentarea
cu energie termică, consumul de energie a scăzut la doar 5%, ceea ce sugerează
10% pierderi în eficiență. TERMOCOM estimează pierderile de energie în rețelele
sale (înainte de a intra clădiri) de 21% din punct de vedere energetic, din care 2%
sunt datorate scurgerilor și 98% datorită izolării. Aprovizionarea cu energie
termică este o problemă majoră în orașele din Republica Moldova. Primarul de
Bălti estimează ca 130 de blocuri multietajate în oraș au o rețele inginerești
complet depășite.

Infrastructura de alimentare cu apă rece în locuințe, eficiența

infrastructurii
Aprovizionarea cu apă rece potabilă cuprinde toate localitățile importante, în
satele mici sunt utilizate fîntîni subterane. Aprovizionarea orașului cu apă potabilă
provine din rezervoare de suprafață și râuri. Mun. Chișinău are o calitate bună a
apei potabile, cu sistem de preparare a apei recent modernizată cu ionizare în loc
de clor. Consumul mediu de apă este de 6 m3 per persoană pe lună.
Potrivit „Apă Canal Chișinău”, furnizorul de apă potabilă și de canalizare
din mun. Chișinău, există o discrepanță medie de 16% în citirea contoarelor între
alimentarea cu apă rece într-o clădire cu multe apartamente și suma valorilor
pentru apartamentele individuale (Apă Canal Chișinău, 2013). Apă Canal Chișinău
estimează pierderile în rețelele sale din cauza scurgerilor (înainte de a intra în
clădiri) de aproximativ 20-30%, ceea ce este destul de mare în conformitate cu
standardele internaționale de 5-10% în țările dezvoltate.
Infrastructura serviciilor comunale nu a fost modernizată de mai multe
decenii, eficiența operațională este scăzută. Se estimează că modernizarea
echipamentelor de pompare în rețelele de canalizare și alimentare cu apă poate
reduce consumul de energie electrică cu 25-30% (Ministerul Mediului, 2013).
Tabelul 5 prezintă un concept de pierderi de apă (unaccounted-for water),
care ne ajută să înțelegem mai bine tipologia pierderilor din rețeaua de apă și să
dezvolte o strategie pentru sistemele comunale mai eficiente, care este o mare
necesitate pentru Republica Moldova. Pierderile de apă rezultă din pierderi fizice
pentru de apă (scurgeri) si comerciale (de exemplu, discrepanțe în valorile
contorului). Pierderile de apă reprezintă diferența dintre "producția netă" (volumul
de apă livrată într-o rețea) și "consumul" (volumul de apă care poate fi reprezentat
prin consumul legitim, indiferent dacă este măsurat sau nu) (UNESCO-IHE).
Conform studiului Băncii Mondiale (tabelul 4) au fost raportate valori ale
pierderilor de apă variind de la 6% până la 63%.

Tabelul 4. Componentele pierderilor de apă

Țara / Oraș / Anul - Componentele pierderilor Fizic Comercial Total
de apă (%)
Bălți 27,7

Chișinău 20,6 16 36,6

Criuleni 50

Tokio 3,6
Singapore 1989 4 7 11

Spania, Barcelona 1988 11 12 23

Philadelphia Departamentul de apă, (cel mai 31

mare din Statele Unite ale Americii, 2010)
Costa Rica, San Jose 1990 21 21 46

Surse: Apă și Utilitățile privind apele uzate - 2nd Edition 1996. Yepes, Guillermo;
Dianderas, Augusta. 1996. Apa și utilitățile privind apele uzate: indicatori 2-a editie.
Washington, DC: Bănca Mondială, Asociația "Moldova Apă-Canal», 2011http :/ /
www.amac.md/;: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova 2011 (1.3.7 CONSUMUL
(UTILIZAREA) APEI.), Controlul și reducerea pierderilor de apă potabilă din rețelele de
distribuție. US Environmental Protection Agency. Noiembrie 2010; Biroul de fântâni Tokyo
Metropolitan Government, 2013 https://www.waterworks.metro.tokyo.jp/eng/supply/index.html;

Tabelul 5. Orientări pentru interpretarea pierderilor de apă în sistemele de distribuție

Pierderile de apă, % Acțiune recomandată (UNESCO-IHE)
<10 Acceptabil, monitorizare și control
10-25 Intermediară, ar putea fi redusă
>25 Motiv de îngrijorare, reducerea necesară
Sursa: UNESCO-IHE prezentare pe SWITCH *
http://www.switchurbanwater.eu/cities/index.php * SWITCH este un parteneriat de cercetare
major pe problemele urbane legate de apă fondat de Comisia Europeană.

Tabelul 5 oferă orientări conform UNESCO-IHE cu privire la pierderile de

apă acceptabile. În prezent, Tokyo are una dintre cele mai eficiente sisteme de apă
din lume. Tokyo a avut succes in reducerea ratei de scurgere de la 20% în 1956 la
3,6% în 2006. (Tokyo: populația deservită 12822722 de oameni, lungimea totală a
conductelor de distribuție 26,219 km). Reducerea scurgerilor economisește și o
cantitate semnificativă de energie. Tabelul 6 prezintă câteva date statistice privind
infrastructura de alimentare cu apă transportabilă din municipiile Chișinău și Bălți.

Tabelul 6. Datele referitoare la infrastructura de apa rece transportabilă din mun.

Chișinău și mun. Bălți.
Municipiu Pierderi de Lungimea Populația Consumul Energia
apă,% conductelor deservită, mediu de apă, medie
de distribuție, oameni litri pentru cheltuită
km fiecare pentru
persoană pe zi prelucrarea și
livrarea 1 m3
de apă,
3
kW/h/m
Chișinău 36,6 1,816 166 0,8

Bălți 27,7 261 71 1

 Surse: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova 2011 (1.3.7 CONSUMUL
(UTILIZAREA) APEI.); Asociația "Moldova Apă-Canal», 2011 http://www.amac.md/

Managementul deșeurilor municipale solide

Deșeurile municipale solide par a fi o problemă majoră pentru aproape toate
localitățile din Republica Moldova, inclusiv în capitală, Chișinău. La Chișinău,
sistemul de management al deșeurilor municipale solide este limitată doar la
colectarea deșeurilor; 1 200 000 m3 de deșeuri municipale solide sunt colectate pe
an, din care 75% de la gospodării și 25% din organizații. Deșeurile sunt
transportate pe piste pentru "o depozitare temporară". Deșeurile sunt transportate
de camioane spre "un depozit de stocare temporară". 21 ha de depozit de deșeuri au
fost închise din cauza suprasaturației sale. Nu există nici o sortare a deșeurilor,
reciclarea, colectarea separată a deșeurilor periculoase.

De fapt, nu este clar cât de mult se colectează deșeurile. Deșeurile

municipale solide sunt colectate de către o întreprindere specializată, și achitate în
conformitate cu următoarele norme fixe: Chișinău mediul urban: 1.3 kg
persoana/ziua, Chișinău mediul rural: 0.25 kg persoana/zi, Bălți mediu urban: 0.8
kg persoana/zi. Este nevoie de a face aceste norme mai transparente, și, probabil,
pentru a efectua un studiu privind cantitatea de deșeuri care este de fapt generată și
care este compoziția morfologică a deșeurilor municipale solide.

Rețeaua de drumuri și transportul public

Construcția și reparația de drumuri este una dintre prioritățile naționale
pentru Republica Moldova (Ion Gumene, Cancelaria de Stat, 2013 interviu). Rata
de motorizare este încă scăzută: 113 de autoturisme la 1000 de locuitori (Banca
Mondială, 2010), dar este în continuă creștere. Drumurile naționale și locale sunt,
de obicei, bine planificate, suprafața drumului nu este într-o stare ideală, dar
rezonabilă. Traficul aglomerat moderat se observă în centrele orașelor, inclusiv
Chișinău. În general, un mare spațiu pentru parcare pare să fie disponibil, însă
unele locuri de parcare necorespunzătoare pot fi observate în zonele principale de
afaceri și comerciale din Chișinău. În prezent, parcarea în stradă este gratuită, se
pare că nu se aplică plasarea consecventă a mașinilor pe partea laterală a străzii.
Mun. Chișinău a dezvoltat un studiu de fezabilitate pentru o șosea de centură.
Sistemul de transport public național se bazează pe autobuze; există o cale
ferată care leagă marile centre regionale. Transportul public urban este reprezentat
de autobuze și de o acoperire amplă de troleibuze. Lungimea liniilor de troleibuz în
Chișinău - 246 km, în Bălți – 40km. Autobuzele și troleibuzele sunt într-o stare
bună și utilizate pe scară largă.

Rețelele de infrastructură și urbanism

Varietatea de utilități și infrastructura sunt administrate de către societățile
respective, care se presupune că dețin o bază de date a bunurilor lor. Nu există nici
o bază de date centralizată a liniilor de infrastructură și de comunicare și de
colectare, cel puțin la Chișinău departamentul de urbanism nu ar ști unde sunt
conductele de utilități, cu excepția cazului cînd aceasta se solicită de la furnizorii
respectivi. Este recomandabil să se dețină o bază de date centrală SIG (Sistem
Informatic Geografic) cel puțin a locației aproximative a comunicațiilor. Acest
lucru va facilita planificarea urbană în cunoștință de cauză și ușura noul proces de
dezvoltare. "Un ghișeu unic" de servicii pentru dezvoltatori, precum și o bază
modernă SIG bazată pe cunoaștere pentru APL-uri, ar fi un pas important în
planificarea urbană și dezvoltare. Un număr de organizații implicate în
managementul orașului ("Urbanproiect", APL din mun. Chișinău) au raportat
dificultăți în ceea ce privește precizia și durata procedurii de co-coordonare în
întreținerea și reamenajarea diferitelor infrastructuri.

Construcția de locuințe și reabilitarea

Volumul construcției de blocuri noi cu multe apartamente este destul de
modest în Republica Moldova, proiectele sunt de obicei întocmite de către
investitori privați. Casele din panouri cu mai multe apartamente din perioada
sovietică sunt o problemă viitoare pentru Republica Moldova, ca și pentru toate
celelalte țări din CSI. Aceste case, construite în anii '60 și '70 au eficiență
energetică scăzută, aspectul apartamentelor nu corespunde standardelor moderne
de trai îmbunătățite. Există o nevoie de modernizare, renovare sau demolare și
redefinire a acestor blocuri locative. Aceste blocuri locative, care, de obicei, sunt
clădiri cu cinci etaje, au fost construite la o densitatea joasă în ample zone verzi. În
cazul unor prețuri ridicate la terenuri, demolarea acestor case și oferirea
apartamentelor noi pentru locuitorii săi poate fi viabil economic, astfel de proiecte-
pilot au existat în Moscova și Sankt Petersburg. În momentul de față, Consiliul
municipal Chișinău are un studiu de fezabilitate pilot de modernizare a blocurilor
din panouri cu mai multe apartamente în sectorul Rîșcani („Urbanproiect”, 2013;
„Chisinauproiect”, 2013).

Certificarea internațională a clădirilor, securitatea

În prezent, Republica Moldova nu posedă nici o clădire certificată LEED
(Leadership in Energy and Environmental Design) sau BREAM (Building
Research Establishment Environmental Assessment Method).
Normele de construcție și codurile de construcție sunt adecvate, dar ar putea
fi modernizate, în conformitate cu, de exemplu Legislația UE. În unele cazuri
siguranța clădirilor trebuie să fie la un nivel mai ridicat, (figura 1).

Controlul privind dezvoltarea și punerea în aplicare

Proces formal pentru executarea construcțiilor și dezvoltarea construcțiilor
noi
În mod oficial, lucrările de construcție sunt efectuate după obținerea
certificatului de urbanism și autorizației de construcție (art. 41 din Legea nr 835-
XIII din 17 mai 1996 (Monitorul Oficial nr 1-2 din 02 ianuarie 1997) privind
principiile urbanismului și amenajării teritoriului; Hotărîrea Guvernului nr.
493/2013). De asemenea, există o prevedere legală (Codul construcțiilor, 1999) că
construcția ar trebui să fie efectuată în conformitate cu planurile de urbanism, însă
cu lipsa de facto a acestora, construcția poate continua cu certificatul de urbanism.
Certificatul de urbanism și autorizația de construire/demolare sunt emise de
primarii municipiilor, orașelor, comunelor și satelor pentru construcție (construcție
/ demolare) pentru orice scop și tipul de proprietate. Certificatul de urbanism
pentru proiectare este eliberat pe bază de planificare urbană și documentația de
amenajare a teritoriului, de arhitectura locală și autoritățile de planificare urbană a
autorităților publice locale. În lipsa de planificare urbană și documentația privind
ameliorarea terenurilor, autoritatea emitentă este obligată să elaboreze, prin
intermediul serviciilor sale abilitate, o schemă aspect a clădirii / lotului de teren și
utilitatea rețelelor, care, fiind aprobată de arhitectul-șef, autoritățile de
supraveghere ale statului (centrul de medicină preventivă, inspectoratul de mediu,
de incendiu și serviciul de salvare), "Urbanproiect" (pentru toate localitățile, cu
excepția municipiului Chișinău), "Chișinău Proiect" (pentru municipiul Chișinău),
va servi drept bază pentru elaborarea și emiterea certificatului de urbanism pentru
proiectare.
Certificatul de Urbanism trebuie să fie aprobat de către "Urbanproiect", în
cazul în care planurile de urbanism lipsesc (cu excepția Chișinăului).
"Urbanproiect" este un institut de proiectare, specializat în planificarea urbană. În
afară de lucrul obișnuit de proiectare, această instituție, de asemenea, îndeplinește
funcțiile de reglementare și de autorizare menționate mai sus. În timp ce un proces
ad-hoc de aprobare a construcțiilor noi de către "Urbanproiect" este un aranjament
rezonabil pentru un moment, pe un termen lung nu este unul rezonabil. Există un
potențial conflict de interese pentru "Urbanproiect", ca proiectant și aprobator în
același timp.
În general, planurile de urbanism au fost ineficiente pentru controlul creșterii
urbane. Ca rezultat, noi unități de locuințe sunt ridicate fără o infrastructură de
servicii (Banca Mondială CEE-ONU, 2013).
O mare parte din proiecte sunt executate prin intermediul unor studii
topografice învechite care nu corespund actelor normative și juridice existente în
vigoare efectuate de persoane care nu au studiile și calificările necesare, nu sunt
autorizate în perspectivele topografice și geodezice; în unele cazuri, proiectele de
lucru sunt realizate folosind materiale topografice elaborate în perioada anilor 50-
80 ai secolului trecut, planuri cadastrale, materiale ortofoto, imagini din satelit și
altele, care încalcă flagrant legislația în vigoare (Modernizarea serviciilor publice locale
în Republica Moldova zona-intervenție 1: Serviciile locale. Construcția și înregistrarea de
facilități de infrastructură tehnică și de utilitate. Raport final. Martie 2012. Publicat de:
Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ)).

Aplicarea
Punerea în aplicare a regulamentelor de planificare și respectarea
normativelor în construcții reprezintă o problemă în dezvoltarea noilor construcții
(Anatolie Zolotcov, Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, 2013). De
exemplu, reglementările privind dimensiunile minime ale terenului nu sunt
verificate în timpul înregistrării la cadastru; dezvoltatorii cunosc cum să ocolească
restricțiile privind suprafața construită prin declararea unei suprafețe mai mari
decât parcela pe care se află construcția (Banca Mondială CEE-ONU, 2013).
Notă: acest pasaj este un citat de Banca Mondială CEE-ONU, 2013. În
general, APL are o capacitate redusă de a impune utilizarea terenurilor și normele
de construcție. Schimbarea destinației terenurilor este interzisă în anumite categorii
de terenuri sensibile din punct de vedere ecologic și limitată pentru anumite
categorii de terenuri agricole. Aceste restricții, cu toate acestea, sunt adesea
încălcate, prin construcția unor structuri permanente pe terenurile de pădure și
utilizarea pășunilor în alte scopuri. Procesul de obținere a autorizațiilor de
construcție este reglementat și plățile sunt accesibile, dar, în practică, viteza și
predictibilitatea sunt o problemă. Termenele, în general, nu sunt respectate și
utilizarea plăților neoficiale este larg răspândită. Aprecierea necorespunzătoare în
punerea în aplicare a regulamentelor este frecventă. Aceasta este influențată de
salariile mici și nivelul taxelor menite să împiedice departamentele de planificare a
utilizării terenurilor de a acționa pe bază de recuperare a costurilor. APL
supraveghează construcțiile, dar ei nu au autoritatea de a reglementa abaterile. În
cazul în care APL declară că o construcție este ilegală, se impune o amendă și se
dispune demolarea. Persoana poate face apel în instanțe judecătorești. În 73% din
cazurile prezentate la instanța de judecată, judecătorul a decis în favoarea
proprietarului. Prin urmare, instanțele, de fapt, au regularizat de foarte multe ori
construcțiile neautorizate. (Banca Mondială CEE-ONU, 2013).

Cadrul politicilor pentru dezvoltarea spațială și reglementările de

utilizare a terenului (planuri generale, urbanism, etc.)

Managementul terenurilor publice

Notă: acest pasaj este un citat de Banca Mondială CEE-ONU, 2013. Lipsa
de delimitare și atribuirea clară a responsabilităților împiedică gestionarea eficientă
și transparentă a terenurilor publice. Terenurile publice reprezintă aproximativ
45% din suprafața Republicii Moldova. Dreptul de proprietate asupra terenurilor
publice sunt împărțite în 781 500 de hectare aflate în proprietatea statului și 732
900 hectare în cadrul APL. Cu toate acestea, doar aproximativ 12% din terenuri
publice de stat sunt demarcate, din care 34% au limitele lor delimitate. Pentru
terenuri publice deținute de APL, circa 15% sunt înregistrate, din care 81% au
limitele lor delimitate. Lipsa de delimitare provoacă conflicte, contribuind la
insecuritatea mandatului pentru persoanele învecinate și terenurile publice pentru
desfășurarea activităților agricole, de pășunat și forestiere. Există, de asemenea, o
lipsă de claritate referitor la entitatea responsabilă de gestionarea terenurilor
publice, care, de exemplu, împiedică semnarea și supravegherea contractelor de
leasing și concesii. Unele terenuri publice sunt închiriate de la societăți pe acțiuni.
Cu toate acestea, aceste companii nu sunt supravegheate în mod adecvat și au
existat rapoarte de management necorespunzătoare privind terenul. Pe de altă
parte, informații cu privire la concesiunea de terenuri este publicată în Monitorul
Oficial și la dispoziția publicului. Toate terenurile publice concesionate în ultimii
trei ani au fost prin licitații publice. Există zone în colectarea plăților de leasing
asupra loturilor de terenuri publice. Regula generală este de a vinde sau a arenda
terenurile publice la prețurile de piață, dar unele excepții se aplică în cazurile
angajaților instituțiilor de stat, pensionarilor și familiilor social-vulnerabile. (Banca
Mondială CEE-ONU, 2013).

Politicile și strategiile de dezvoltare urbană

Este important să aibă loc elaborarea politicilor și strategiilor de dezvoltare
urbană. Deși APL sunt conștienți de nevoile lor de dezvoltare a localităților, aceste
cunoștințe nu sunt, de obicei, formalizate și puse în scris, în toate documentele
strategice de dezvoltare. Există o mare nevoie de astfel de documente, care ar
aborda problemele urbane urgente (de exemplu, transport, locuințe, gestionarea
deșeurilor), care ar oferi strategii pentru combaterea lor, specifica obiectivele
globale de politică și obiectivele intermediare, inclusiv intervalul de timp pentru
atingerea acestora, care ar stabili indicatori de performanță și monitorizare. În
prezent, APL pare a aborda majoritatea problemelor care sunt de natură strategică
(de exemplu, furnizarea de infrastructuri) de înțelegeri ad-hoc.
Tabelul 6 detaliază indicatorii urbanistici și performanța acestora în două
strategii alternative de dezvoltare urbană: creștere urbană extinsă și compactă. Deși
este larg acceptat faptul că extinderea urbană este strategia nedorită la nivel global
și în țările dezvoltate în special (Habitat ONU, 2013); având în vedere utilizarea
terenurilor în Moldova și a condițiilor socio-economice, strategiile de dezvoltare
urbană trebuie amestecate. În Moldova, locuințele private ar trebui să fie
încurajate, și unele extinderi ar fi inevitabile, totuși strategia compactă ar trebui să
fie îndreptată la utilizarea în limitele resurselor funciare ale orașului, cât mai mult
posibil. Tabelul 6 folosește exemple din municipiile Chișinău și Bălți, precum și
detalii despre implicațiile standard și caracteristicile ambelor strategii adaptate la
orașele de mai sus. În temeiul analizei indicatorilor în ambele strategii, APL poate
fi consultate privind strategia care s-ar potrivi anumitei localități, în special la
elaborarea și actualizarea planurilor de urbanism.

Tabelul 6. Indicatorii urbani și strategiile de dezvoltare în sectorul urbanismului.

Modificat și extins, bazat pe Litman, 2012. Recomandat pentru mun. Chișinău, Bălți.

Indicatorii Strategia: Extinsă Strategia: Compactă

urbani

Densitatea Permite o creștere mai mică a Încurajarea dezvoltării centrului orașului

densității de la periferia mediului și reabilitarea, descurajarea construcției
urban. individuale la marginea orașului.

Dezavantaje: infrastructura și Dezavantaje: costurile de dezvoltare mai

costurile de transport înalte, mari pentru locuințe individuale,
utilizarea ineficientă a terenurilor accesibilitate mai mică de locuințe.
în centrul orașului, dispersie a
activității economice.
Model de Dezvoltarea periferiilor orașelor Regenerarea terenurilor utilizate anterior
creștere (greenfield) în scop industrial (brownfield - teren
părăsit)
Dezavantaje: pierderea de terenuri
agricole. Dezavantaje: costuri mai mari pentru
remediere și evaluarea riscului.
Utilizarea Omogen (de folosință unică, Utilizarea combinată a terenurilor.
combinată a separate).
terenurilor
Dezavantaje: necesitatea unei Dezavantaje: nici unul.
infrastructuri de transport pe scară
largă, costul mai ridicat al
activității economice.
Scară Scară largă. Blocuri mari și Scară umană. Blocuri și drumuri mai
drumuri mai largi. Mai puțin mici. Atent detaliat, deoarece oamenii
detaliat, deoarece oamenii admiră admiră peisajul de aproape, în calitate de
peisajul la distanță, în calitate depietoni. Aceasta este situația actuală în
automobiliști. Aceasta este
unele sectoarele de activitate din mun.
situația actuală de exemplu, în Chișinău. Acest lucru ar trebui să fie
Chișinău. încurajată permițând dezvoltarea
întreprinderilor mici, avînd sanitare,
Dezavantaje: descurajează mersul înverzire, foc, etc. garanții localizate.
pe jos, nici un loc pentru punerea
în aplicare a "mobilității durabile" Dezavantaje: dezvoltare neautorizată și
nereglementată.
Serviciile Consolidarea regională, mai mare. Distribuirea locală, mai mică. Accesul
publice (școli, Necesită acces auto. Tendința va este asigurat de mersul pe jos. Situația
parcuri, etc.) fi segregarea socială. actuală în mun. Chișinău și ar trebui să
fie menținut.
Dezavantaje: segregarea socială. Dezavantaje: nici unul.
Transport Orientarea automobilelor. Multi-modal. Sprijină mersul pe jos,
Inadaptare pentru mersul pe jos, mersul cu bicicleta și transportul public.
cu bicicleta și de tranzit. Transport multi-modal ar trebui să fie
Transportul public va necesita încurajat în Chișinău, prin furnizarea de
investiții semnificative, în cazul în spațiu rezervat, în condiții de siguranță
care va fi păstrat. pentru mersul pe jos și cu bicicleta,
aspectul străzii permite cu ușurință acest
Dezavantaje: costuri ridicate lucru.
întregului sector public. Dezavantaje: nici unul.
Conectivitate Rețeaua de drumuri ierarhică, cu o Sunt străzi extrem de conectate (rețea sau
nevoie de mari bulevarde de rețele modificate) și rețele non motorizat
tranzit. În prezent, în Chișinău (trotuare, alei, treceri de pietoni și
există bulevarde de tranzit destul comenzi rapide). Acest lucru ar trebui să
de mari, totuși drumurile fie încurajat, însă aceasta nu ar trebui să
exterioare ale orașului pot fi mai fie singura strategie pentru Chișinău.
bine dezvoltate.

Dezavantaje: costuri înalte, fără Dezavantaje: riscul că nu ar funcționa și

scară umană, a crescut segregarea ca rezultat vor fi mari blocaje de trafic.
comunității și preocupările de
siguranță la trafic.
Proiectarea Străzi concepute pentru a Străzile sunt proiectate pentru a găzdui o
străzilor maximiza volumul traficului de varietate de activități (situația actuală, în
autovehicule și viteza (situația unele străzi mai mici din Chișinău). Ar
actuală la Chișinău). trebui încurajate, și controlate parcările
private (limitate în viitor).
Dezavantaje: nu este scara umană, Dezavantaje: cu aplicarea defectuoasă a
segregarea comunității. automobilelor private vor exclude alte
activități (mersul pe jos, bicicleta,
afacerile mici).
Procesul de Neplanificat, cu o slabă Planificat și coordonat între jurisdicții și
planificare coordonare între jurisdicții și părțile interesate - aceasta este situația în
părțile interesate - aceasta este centrul orașului Chișinău, care rezultă
situația actuală, cu vile, ar trebui din politicile din perioada sovietică.
să fie rezolvată prin elaborarea și În prezent, ar trebui să fie reformată
aplicarea planurilor de urbanism. pentru a se potrivi cerințelor economice
moderne.
Dezavantaje: prea multe
reglementări, va crește costurile Dezavantaje: zonarea strictă ar putea
de construcție. induce în eroare și împiedica dezvoltarea
și creșterea economică urbană.
Spațiul public Accentuează domeniul privat Accentuează domeniul public (străzi,
(șantiere, mall-uri, comunități medii de mers pe jos, parcuri publice,
închise). Aceasta este tendința în etc.). Acesta este situația actuală la
zonele bogate (minimală până în Chișinău, și ar trebui să fie încurajată în
prezent) aceasta ar trebui să fie continuare.
controlată.
Dezavantaje: nici unul
Dezavantaje: spațiul public
diminuat

Concluzii și recomandări
Planurile de urbanism

În timp ce Guvernul absolut corect a recunoscut necesitatea de a avea

Planuri urbanistice moderne în localități (Hotărîrea Guvernului 493/2013), însă
încă nu este foarte clar modul în care planurile de urbanism vor fi elaborate.
Provocarea imediată pare a fi de natură financiară. Totuși, există nevoia de a privi
cu un pas mai departe și de a dezvolta un document de politici care să abordeze
problemele legate de implicarea părților interesate în elaborarea planurilor
urbanistice, și procesul de asigurare a calității pentru aprobarea planurilor
urbanistice. Există pericolul ca în timp ce autoritățile locale au o responsabilitate
oficială pentru elaborarea planurilor urbanistice, și nu au o experiență recentă,
expertiză, precum și capacitatea de a face acest lucru, procesul de planificare
urbanistică poate fi deturnat de "sponsori", și vor fi în cele din urmă influențate, nu
va fi abordarea pe deplin a nevoilor de utilizare a terenurilor legate de dezvoltarea
socio-economică într-o localitate anume.
Este foarte important pentru Republica Moldova, că preocupările specifice
ale țării nu sunt trecute cu vederea în planurile urbanistice. Aceste preocupări sunt:
(1) evaluarea riscului ecologic al proceselor geologice (abordarea formării
șanțurilor, alunecărilor de teren precum și inundațiilor); (2) desemnarea și
rezervarea spațiului pentru dezvoltarea infrastructurii (alimentare cu apă și
salubritate, gestionarea deșeurilor); (3) luarea în considerare a preocupărilor
grupurilor de populație vulnerabilă.
Un plan urbanistic este un instrument important pentru orientarea dezvoltării
urbane într-un sens mai larg; politicile care abordează chestiuni socio-economice și
de mediu pot fi construite într-un plan de urbanism. Deoarece Moldova are o
provocare majoră cu aprovizionarea cu planuri urbanistice moderne, acest
instrument important de politică urbană încă lipsește.

Cadru de guvernanță privind utilizarea terenurilor

În timp ce sistemele legale definesc în mod clar repartizarea
responsabilităților între nivelurile de guvernare în ceea ce privește planificarea și
dezvoltarea urbană și rurală, ar trebui să existe o capacitate mai mare de
monitorizare și evaluare a diferitor performanțe în localități în ceea ce privește
utilizarea planificată a terenurilor și utilizarea reală. Date mai cuprinzătoare trans-
sectoriale și geografice vor permite elaborarea politicilor mai bune și
implementarea de lor către guvern.

Politici urbane și indicatorii de progres

Diferitele niveluri de guvernare ar trebui să fie încurajate să dispună de
documentele de politici care să abordeze problemele specifice localităților.
Problemele ar trebui să fie o prioritate, ar trebui să existe strategii pentru abordarea
lor indicatori pentru monitorizarea progreselor în atingerea obiectivelor și reperelor
specifice. O astfel de politică, strategie-program ar putea fi direcționată de
exemplu, spre transport și problemele legate de gestionarea deșeurilor. Aceste
politici ar putea și ar trebui să fie legate și să se bazeze pe date privind teritoriul
pentru a monitoriza situația actuală și au proiecte pentru viitor.
Este necesar de a crea politici pentru a aborda cele mai urgente probleme (de
exemplu, gestionarea deșeurilor) și de a dezvolta documente de strategice la nivel
local. Ar trebui să fie identificate principalele probleme specifice la nivel local și ar
trebui stabiliți și monitorizați indicatorii de durabilitate urbani relevanți. Acest
lucru ar permite luarea deciziilor în cunoștință de cauză de către APL într-un cadru
politic convenit mai degrabă decât într-un proces ad-hoc pentru rezolvarea
problemelor prelungite și persistente.

Sub-urbanizarea și vilele
Fiind o țară foarte rurală, cu climat favorabil, soluri, precum și dezvoltarea
industrială limitată, Republica Moldova și cetățenii utilizează pămîntul ca pe un
mijloc de existență. În timp ce în perioada sovietică oamenii au migrat în orașe,
acum ei migrează din orașe (Ministerul Economiei, 2013 interviu). Procesul de
migrare este modest, și nu vizează satele izolate, ci mai degrabă zonele suburbane,
unde locuințe formale și semi-formale (vile) sunt în curs de dezvoltare și înflorire.
Moldova mai are o cantitate mare de terenuri disponibile, neutilizate și care nu sunt
utilizate intensiv. În această situație combaterea agresiv ă a extinderii urbane nu ar
fi politica corectă, ci mai degrabă reglementările în același timp autorizarea
populației să construiască case și să se ocupe cu agricultura de casă.
Există necesitatea unui exercițiu de evaluare politică pentru a determina dacă
dezvoltarea de locuințe individuale suburbane-urbane ar revitaliza economia, și
dacă da, care ar fi o dimensiune optimă pentru un teren și ce utilizare funcțională ar
trebui să se impună (locuințe, agricultura individuală, creșterea animalelor). Acest
exercițiu de evaluare politică ar trebui să includă evaluarea nevoilor de
infrastructură, studiul special în sistemele de transport. În cele din urmă ar trebui să
fie determinat în ce măsură locuințele individuale ar putea fi o politică
promițătoare și strategie pentru o creștere economică, și în ce condiții și cum ar
trebui să fie încurajată sau descurajată.
Din moment ce se produce de facto extinderea urbană semnificativă, este
nevoie de o politică care ar face-o durabilă pe cît este posibil.

Eficiența infrastructurii
Eficiența infrastructurii pare a fi una dintre problemele majore cu care se
confruntă Republica Moldova. În general, Guvernul și APL sunt pe drumul cel bun
pentru rezolvarea problemei. Cu toate acestea, fără investiții majore și reforme
structurale, progresul ar putea fi destul de limitat. Se recomandă ca în blocurile
multietajate standardele vor fi stabilite în ceea ce privește aprovizionarea cu
servicii comunale, în conformitate cu specificațiile tehnice și cerințele pentru un
anumit (standard) tip de clădire. Acest lucru ar putea aduce încredere în companiile
de furnizare a serviciilor comunale la care consumatorii individuali renunță și va
facilita investițiile în renovarea infrastructurii.
Se recomandă de a acorda prioritate rețelelor de utilități cu eficiență
îmbunătățită, deoarece acest lucru va duce la scăderea costurilor operaționale
pentru companiile prestatoare de servicii comunale și a le permite să pornească
planuri de a crește acoperirea zonelor suburbane, în cazul în care există o mare
nevoie de apă și de canalizare, și în același timp apropierea de rețeaua principală de
utilități urbane face ca această investiție fezabilă. Creșterea eficienței companiilor
prestatoare de servicii comunale va putea asigura mai mulți consumatori fără
creșterea cheltuielilor de funcționare.
Noi proiecte majore de apă și canalizare în prezent, nu sînt posibile fără un
sprijin semnificativ din afara Republicii Moldova, APL sau bugetele de stat.
Se recomandă de a avea o bază de date SIG (Sistem Informatic Geografic)
cuprinzătoare pe baza de elementele de infrastructură. Acest lucru va spori
eficiența și va reduce timpul de eliberare a autorizației, precum și pentru
planificarea urbană de rutină de către APL.

Formarea și dezvoltarea capacităților

 În unele cazuri, s-a raportat că, profesionistul responsabil pentru anumite
tipuri de lucrări duce lipsă de calificarea necesară, sau cunoștințele și calificarea lui
nu sunt actualizate. Acest lucru, în special, a fost observat în caz de lucrări
cartografice și lucrări topografice (Banca Mondială CEE-ONU, 2013); de
gestionare a infrastructurii de utilități. Adesea profesioniștii au fost prinși în
probleme specifice la nivel local și au obținut o experiență semnificativă în
gestionarea situațiilor de criză și găsirea soluțiilor ad-hoc, totuși, acest lucru nu le
oferă cunoștințe și motivația de a trece dincolo de cel mai înalt nivel de dezvoltare
și pentru a promova nouă politică și / sau implementarea soluțiilor tehnice. În acest
sens, cooperarea internațională și schimbul de experiență ar fi cele mai utile.

Referințe
Anatolie Zolotcov, Viceministrul dezvoltării regionale și construcțiilor, 2013,
interviu;
Apă Canal Chișinău, 2013 interviu;
Asociația „Moldova Apă-Canal”, 2011 http://www.amac.md/;
Carruthers, J.I. (2003), “Growth at the Fringe: The Influence of Political
Fragmentation in United States Metropolitan Areas”, Regional Science 82, 475-
499;
Chișinăuproiect, 2013 interviu;
Cities' Achievements and Challenges in the Fight against Climate Change. C40
Cities Climate Leadership Group (2009) http://www.c40cities.org/c40events/c40-
seoul-summit
Control and Mitigation of Drinking Water Losses in Distribution Systems.U.S.
Environmental Protection Agency. November 2010
Hotărîrea Guvernului nr. 493 din 04.07.2013 cu privire la Programul pe termen
mediu de elaborare a planurilor urbanistice la nivel de localităţi pe anii 2013-2016;
Demographia 2013 World Urban Areas: 9th Annual Edition (2013.03)
http://www.demographia.com/
European Bank for Reconstruction and Development, 2013
GIZ, German Agency for International Cooperation, 2013 interviu
Global water supply and sanitation assessment 2000 report.2000 WHO and
UNICEFISBN 92 4 156202 1
Hotărîre Guvernului nr. 468 din 26.06.2012 cu privire la aprobarea Cadastrului
funciar conform situaţiei de la 1 ianuarie 2012;
Ion Gumene, Cancelaria de Stat, 2013 interviu;
Legea nr. 835 din 17.05.1996 privind principiile urbanismului şi amenajării
teritoriului;
Litman T (2012) Smart Growth Reforms: Changing Planning, Regulatory and
Fiscal Practices to Support More Efficient Land Use. 10 December 2012. Victoria
Transport Policy Institute. Canada. www.vtpi.org
Ministerul Economiei, 2013, interviu;
Ministerul Mediului, 2013, interviu;
Modernization of local public services in the Republic of Moldova - Intervention
area 1: Local services. Construction and registration of facilities of technical and
utility infrastructure. Final report. March 2012. Published by: Deutsche
Gesellschaftfür Internationale Zusammenarbeit (GIZ);
MoREEFF, 2013
Biroul Național de Statistică http://www.statistica.md/index.php?I=en;
TERMOCOM, 2013, interviu;
UNECE Country profile Tajikistan, 2011
UNESCO-IHE presentation on SWITCH was a major research partnership funded
by the European Commission http://www.switchurbanwater.eu/cities/index.php
Urbanproiect, 2013, interviu;
USAID, 2013, interviu;
World Bank, World Development Indicators, 2011;
Yepes, Guillermo; Dianderas, Augusta. 1996. Water & wastewater utilities :
indicators 2nd edition. Washington, DC: World Bank.
http://documents.worldbank.org/curated/en/1996/05/696572/water-wastewater-
utilities-indicators-2nd-edition

Referințe suplimentare
Angel, S., Sheppard, S.C., Civco, D.L. (2005) The Dynamics of Global Urban
Expansion Washington, D.C.: World Bank, 2005.
Bobylev, N. (2007) Sustainability and Vulnerability Analysis of Critical
Underground Infrastructure (pp. 445-469). In: Linkov, I., Wenning R., and Kiker
G., Managing Critical Infrastructure Risks. NATO Security through Science
Series.Springer Netherlands.DOI 10.1007/978-1-4020-6385-5_26. ISBN: 978-1-
4020-6385-5
Bobylev, N. (2013) Urban physical infrastructure adaptation to climate change. In:
J.B. Saulnier and M.D. Varella (eds.), Global Change, Energy Issues and
Regulation Policies, Integrated Science & Technology Program 2, DOI
10.1007/978-94-007-6661-7_4, Springer Science+Business Media Dordrecht 2013,
pp. 77-102.
Brundtland Commission, (1987) Our Common Future, Report of the World
Commission on Environment and Development, World Commission on
Environment and Development, 1987. Published as Annex to General Assembly
document A/42/427, Development and International Co-operation: Environment
August 2, 1987
European Environmental Agency (2005), The European Environment: State and
Outlook 2005, EEA, http://reports.eea.europa.eu/
Intergovernmental Panel on Climate Change, (2007) Climate change 2007:
impacts, adaptation and vulnerability. Contribution of working group II to the
fourth assessment report of the intergovernmental panel on climate change. In:
Parry ML, Canziani OF, Palutikof JP, van der Linden PJ, Hanson CE (eds)
Cambridge University Press, Cambridge
International Energy Agency, (2003). Energy to 2050: Scenarios for a sustainable
future. International Energy Agency. 224pp
OECD, (2006) Infrastructure to 2030: Telecom, Land Transport, Water and
Electricity. ISBN 92-64-02398-4
OECD, (2008), “Urbanisation”, in OECD Environmental Outlook to 2030, OECD
Publishing ISBN 978-92-64-04048-9
UN Habitat, (2013) State of Cities report. Routledge for and on behalf of theUnited
Nations Human Settlements Programme (UN-Habitat). ISBN13: 978-0-415-
83888-7
UN-Habitat, 2011, Cities and Climate Change — Global Report on Human
Settlements 2011. First published in 2011 by Earthscan. Copyright © United
Nations Human Settlements Programme (UN-Habitat), 2011. ISBN 978-1-84971-
370-2
United Nations Economic and Social Council, (2013) Science, technology and
innovation for sustainable cities and peri-urban communities. Report to Secretary-
General. E/CN.16/2013/2
United Nations environment programme. (2012). GEO5 Global environment
outlook: Environment for the future we want, Valletta, Malta: United Nations
environment programme.
United Nations, (2012) Report of the United Nations Conference on Sustainable
Development. Rio de Janeiro, Brazil 20–22 June 2012 A/CONF.216/16
United Nations, (2012). World urbanization prospects: The 2011 revision
highlights. Report No. ESA/P/WP/224.Department of Economic and Social
Affairs/Population Division.United Nations. New York.
World Bank, 2007. World Development indicators
http://go.worldbank.org/3JU2HA60D0
World Bank, 2012. The World Bank Annual Report 2012 : Volume 2. Responding
with Knowledge and Experience. Washington, DC.
https://openknowledge.worldbank.org/handle/10986/11845
Fotografii

Figura 1. O scară în unul din birourile publice din Chișinău. Un gol de aproximativ
25 de centimetri poate fi văzut între perete și scările de pe dreapta. Un gol care ar fi
suficient pentru un copil să cadă în el. În general, siguranța clădirilor este de un
standard rezonabil în Republica Moldova, dar necesită îmbunătățiri, în unele
cazuri. Foto: Bobylev, 2013.
Figura 2. Magazin abandonat în Centrul Chișinăului. Ar fi posibilă și de dorit o
densificare urbană. Foto: Bobylev, 2013.

Figura 3. Una din străzile tipice de aspect din Chișinău. Există încă un mare spațiu
pentru mersul pe jos și bicicleta, dar pericolul este că locurile de parcare
nereglementate și deșeurile ar putea fragmenta acest spațiu de rezervă. Foto:
Bobylev, 2013.
Figura 4. Harta Chișinăului

Figura 5. Harta Chișinăului

Figura 6. Harta Chișinăului