MOROMETII

Marin Preda

Marin Preda este un reprezentant de seama al literaturii romane de dupa al 2-lea RM, din perioada
contemporana.Proza sa scurta de factura sociala anticipeaza marile creatii romanesti, dintre care se
evidentiaza romanul Morometii.

Primul volum al romanului apare in anul 1955, iar cel de-al doilea in anul 1967. Ca tematica generala,
ansamblul epic se bazeaza pe prezentarea satului romanesc din Campia Dunarii, care trece prin
numeroase prefaceri sociale. Tema sociala se asociaza cu cea a timpului neiertator si cu cea a
familiei, iar criticul literar Eugen Simion identifica drept tema centrala a romanului ‘’libertatea morala
in lupta cu fatalitatile istoriei’’

In ceea ce priveste geneza romanului, acesta are la baza atat nuclee epice valorificate de proza
scurta, anume de schitele ‘’o adunare linistita’’ si ‘’salcamul’’, cat si factorul biographic, in crearea
personajului central. Creatiile anterioare romanului prezinta doua scene importante folosite ulterior
de autor ca momente-cheie ale noii creatii: reuniunile savuroase din poiana lui Iocan si taierea
simbolica a salcamului, care prevesteste destramarea familiei. Modelul de la care a pornit Preda in
vederea zugravirii personajului central a fost chiar tatal sau, autorul marturisind: ‘’Scriind, totdeauna
am admirat ceva, care mi-a fermecat nu numai copilaria, ci si maturitatea: eroul preferat Moromete,
care a existat in realitate, a fost tatal meu’’.

Relatia realitate-fictiune este una foarte stransa, reprezentata fiind de crearea eroului central dupa
un model, care si-a lasat amprenta asupra intregii existente a autorului, dar si prin reperele spatio
temporare, anume satul natal Silistea-Gumesti udetul Teleorman, locatie reala, ridicata la rangul de
simbol literar.

Romanul este o specie a genului epic in proza de mare intindere, cu personaje numeroase si actiune
complexa, desfasurata pe mai multe lanuri narrative si dezvoltand conflicte puternice.

Morometii este un roman realist de facture psihologica. El prezinta intr-un mod veridic viata sociata
dintr-un sat de campie, raportat la cazul particular de destramare a unei familii, dar care se extinde la
prezentarea intregii colectivitati.

Ampla creatie inglobeaza elemente specific romanului traditional, imbinate cu cele moderne.
Perspectiva narativa obiectiva, care apartine autorului neimplicat, care relateaza la persoana a 3-a,
este asociata cu perspectiva personajelor-reflector, Ilie Moromete in primul volum, si Niculae in cel
de-al doilea volum, si cu cea a personajelor-martor care aduc lamuriri suplimentare despre ceea ce
se petrece dincolo de prim-planul actiunii. Perspectiva subiectiva o dubleaza pe cea a naratorului,
diminandu-I obiectivitatea.

Titlul romanului este reprezentat de numele unei familii, cu focalizare asupra membrilor ei,
eponenti ai mediului rural, surprinsi in pragul unor prefaceri sociale istorice, de dinaintea celui de-al
doilea RM, si supusi transformarilor istorice de dupa acest eveniment istoric marcant.

Compozitia se remarca prin complexitate, maniera epica suferind modificari de la un volum la

celalalt. Primul prezinta destinul unui singur personaj la care si raporteaza si celelalte., ritmul narativ
este lent, creand idea de stabilitate a vietii sociale patriarhale. Volumul aldoilea se axeaza pe
reliefarea unei intregi colectivitati, supuse schimbarilor, ritmul epic devenind alert. Cu toate acestea,
romanul constituie o unitate, prin surprinderea veridical a imaginii satului romanesc, prin conturarea
destinelor personajelor centrale.

Volumul 1 prezinta, prin intermediul planurilor paralele, existent familiei numeroase a lui Iile
Moromete, dar si alte destine ale unor familii din Silistea-Gumesti, anume Balosu, Botoghina,
Tugurlan, aflate in planuri secundare ale naratiunii.

Incipitul romanului contine atat elemente spatiale si temporare, cat si o referire la un timp benefic,
rabdator: ‘’In Campia Dunarii, cu cativaani inaintea celui de-al doilea RM, se pare ca timpul avea cu
oamenii o nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari.’’ Pe parcurs insa, aceasta
constatare se dovedeste a fi o iluzie a indivizilor care compun comunitatea sateasca si care cred in
stabilitatea lumii lor, iluzie insusita voit si de narrator. Calmul si linistea societatii rurale coexista insa
cu semnele unui process de destramare a oranduirii satesti de veacuri. Desi naratorul consmite in
mod tactic la pastrarea iluziei taranilor , referirea simetrica de la finalulprimului volum confirma
iminenta destramarii: ‘’ Timpul nu mai avea rabdare.’’ In legatura cu timpul insulator, critical literar
Eugen Simion afirma ca ‘’ rabdarea nu e decat o forma de acumulare pentru o noua criza.’’’

Actiunea primului volum, desfasurata pe parcursul verii, poate fi structurata in 3 parti, prezentand
gradat destramarea unei familii , care anunta schimbarile ulterioare alea existentei colectivitatii:
scene din viata rurala, cum ar fi cina, taierea salcamului sau intalnirile din poiana lui Iocan, secerisul
patriarchal, plecarea baietilor mai mari ai lui moromete.

Cu intuitia unui mare romancier, Preda aduna personajele planului principal in prima scena
importanta a romanului, care prezinta cina in familia Moromete: ‘’Morometii mancau in tinda, la o
masa joasa si rotunda pe niste scaune cat palma.’’ In timp ce Catrina si copii facuti cu Moromete,
Tita, Ilinca si Niculae, stateau ‘’langa vatra’’, centru simbolic al unitatii familiei, Paraschiv, Nila si
Achim, fii lui Moromete din prima casatorie, ‘’stateau pe partea dinafara a tindei, ca sic and ar fi gata
sa se scoale de la masa si sa plece afara’’, detaliu semnificativ, care anticipeaza plecarea lor, ce are
loc spre finalul volumului.

Legea nescrisa a superioritatii si autoritatii paterne este respectata prin locul privilegiat pe care il
ocupa la masa liderul familiei: ‘’Moromete sta parca deasupra tuturor. Locul lui era pe pragul celei
de-a doua odai, de pe care el stapanea cu privirea pe fiecare.’’

Inca de la inceput se contureaza coordonatele conflictului familial din cadrul familiei Moromete,
intre Catrina si fiii vitregi si intre copiii rezultati din cele doua casatorii. Eroul central se afla si el
angrenat intru-un triplu conflict. Are neintelegeri cu baietii din prima casatorie, generate de
diferentele de mentalitate dintre generatii, Paraschiv, Achim si Nila simtindu-se mereu neindreptatiti
si invinuindu-si tatal ca nu interprinde afaceri rentabile pentru a trai mai bine. Pentru ca Moromete
vanduse in vremuri grele de seceta un pogon al sotiei, facandu-I promisiunea ca va trece casa pe
numele ei, dar amana onorarea acesteia de teama ca se vor revolta copiii din prima sa casatorie,
intre cei doisoti exista permanent o tensiune, care rabufneste prin reprosuri. 3