Indigo

Trăiri desprinse din absolut compus

În derivă se adună, dar nu împreună
Sorbită-i clipa celui ce suspină
Alungat în umbră, ce în noapte nu-i lumină

Crudă lume în care crești, uzată

De povești nescrise, dar trupești
Te îndemn să asculți chemarea
Gândurilor curate, ce acum tu le gonești

Rușinat, din calea ta urmez

Drum al meu ce nu îl scriu
Ești doar tu, trezind în mine
Glasul mut ce nu-l mai știu

Vie ești, adorm pierdut în tine

Curcubeu, aș vrea cândva să fiu
Zâmbet trist, tu dai savoarea
Unei aripi rupte, adormită în pustiu