Compozitorii din a doua jumătate a secolului XIX

În a doua jumătate a veacului al XIX-lea, contemporani cu postromanticii au fost compozitorii

şcolilor muzicale naţionale. [1]
Multi mari compozitori au trăit în această epoca, îi putem enumera pe Ludwig van Beethoven
(Germania,Clasic,Romantic), Georges Bizet (Franta,romaantic), Johannes Brahms (Germania,romantic)
, Frédéric Chopin (Polonia, romantic), Franz Liszt(Ungaria), Niccolò Paganini (Italian), Franz Schubert
(Austria), Piotr Ilyich Tchaikovsky (Rusia, romantic), Giuseppe Verdi (Italia,romantic), Richard
Wagner (Germania,clasic).[2]

Comparația creațiilor lui Johannes Brahms cu cea a lui Piotr Ilici

Ceaikovski
S-au născut în ziua de 7 mai dar în ani diferiti: Brahms în 1833, iar Ceaikovski în 1840, amândoi
luminează cerul muzicii dinainte de 1900. Brahms a urmat lui Mozart si Beethoven si poate că din acest
motiv a preferat să trăiască la Viena, desi era născut la Hamburg. Ceaikovski a trăit la St. Petersburg,
“orasul tarilor” care s-au ambitionat să-l ridice la nivelul oraselor occidentale.
Vom începe cu Johannes Brahms (1833-1897). S-a născut la Hamburg într-o familie de muzicieni
instrumentisti (tatăl lui cânta la violă), din care cauză pregătirea si-a făcut-o acasă. Fiind însă mai săraci, a
fost nevoit să cânte la pian în săli pentru petreceri si dans, devenind în scurt timp acompaniator al
violonistului ungur Eduard Remeny. După ce a început să compună, a intrat în atentia lui Joseph Joachim,
datorită căruia i-a cunoscut pe Robert si Clara Schumann, care l-au luat sub ocrotire. Robert Schumann
este cel care l-a prezentat pe Brahms ca pe “cea mai mare sperantă a muzicii germane din aceea vreme”,
ceea ce a determinat invitarea tânărului muzician ca pianist si dirijor în mai multe orase de către alti
muzicieni.
În 1863 s-a stabilit la Viena ca dirijor, pentru doi ani, după care s-a consacrat definitiv
compozitiei. Johannes Brahms este socotit unul dintre cei mai importanti muzicieni din a doua jumătate a
secolului al XIX, unul dintre ultimii mari romantici germani, un glorios continuator al simfonismului
beethovenian. La Viena si-a desfăsurat timp de mai mult de 30 de ani o prodigioasă activitate.
Din creatia lui fac parte: Variatiunile pe teme de: Haydn, Haendel si Paganini, patru simfonii, patru
concerte pentru pian, concerte pentru vioară si violoncel, piese pentru pian, etc., toate înscrise în
repertoriul marilor orchestre precum si a marilor pianisti, violonisti si alti instrumentisti.
Continuăm cu Piotr Ilici Ceaikovski, ”cel mai mare dintre muzicienii rusi”, cum l-a caracterizat
Igor Stravinski, născut în 7 mai 1840 la Votkinsk. Pregătirea muzicală si-a făcut-o la Conservatorul din
Moscova la clasa lui Artur Rubinstein, unde a predat si el timp de câtiva ani, dar nu i-a plǎcut si s-a retras,
dedicându-se exclusiv dirijatului si compozitiei. Aceste două domenii i-au adus celebritatea.
În 1866 si-a prezentat prima simfonie, an în care s-a împrietenit cu Balakirev, un foarte talentat
compozitor. Până în 1877 si-a prezentat cele patru simfonii si un concert pentru pian. În 1880 are loc un
eveniment deosebit pentru cariera sa datorită întâlnirii cu Brahms si Dvorak.
În 1877 a avut loc prezentarea baletului “Lacul Lebedelor”, în 1889, premiera baletului
“Frumoasa din Pădurea adormită”, iar în 1890 a prezentat opera “Dama de Pică“ după Alex. Puskin. A
urmat apoi în 1892 baletul “Spărgătorul de Nuci”. Aceste creatii au stârnit o mare admiratie, fiind preluate
de numeroase ansambluri din multe tări, ceea ce se întâmplă si în zilele noastre.
Ceaikovski a fost si un dirijor foarte apreciat, invitat la pupitrul celor mai mari orchestre simfonice din
lume. Numele său figurează în istoria concertelor desfăsurate la: Berlin, Leipzig, Hamburg, Paris, Praga,
Londra si în orasele Americii de Nord. În 1891 a fost invitat la inaugurarea celebrei Săli de concerte
“Carnegie Hall” din New-York.
Acesti doi mari muzicieni au plecat la Dumnezeu de 120 de ani, dar muzica lor este la fel de “vie”
cum era atunci când ei i-au dat viată.
Genul muzical pe care aceșia îl am în comun este simfonia. [3]

Simfoniile lui Johannes Brahms

În genul simfonic se remarca cele 4 simfonii ( do minor, Re major, Fa major si mi minor ), 4
concerte instrumentale ( 2 concerte pentru pian si orchestra - nr. 1 în re minor, op. 15 si nr. 2 în Si bemol
major, op. 83 - , un concert pentru vioara si orchestra în Re major, op. 77 si un dublu concert pentru
vioara, violoncel si orchestra în la minor op. 102 ).[4]

Simfoniile lui Piotr Ilici Ceaikovski

 Simfonia nr. 1 în sol minor (Visuri de iarnă), op. 13 (1866)
 Simfonia nr. 2 în do minor (Mica Simfonie Rusă), op. 17 (1872)
 Simfonia nr. 3 în Re major (Poloneză), op. 29 (1875)
 Simfonia nr. 4 în fa minor, op. 36 (1877)
 Simfonia Manfred, op. 58 (1885)
 Simfonia nr. 5 în mi minor, op. 64 (1888)
 Simfonia nr. 6 în Si minor (Patetica), op. 74 (1893)

Concertele lui Piotr Ilici Ceaikovski

 Concert pentru pian nr. 1 în si bemol minor, op. 23 (1874-75, rev. 1879 et 1889)
 Serenadă melancolică, op. 26 (1875)
 Variațiuni pe o temă rococo, op. 33 (1876)
 Vals-Scherzo, op. 34 (1877)
 Concertul pentru vioară în Re major, op. 35 (1878)
 Concertul pentru pian nr. 2 în Sol major, op. 44 (1879-80)
 Concert fantezie în Sol major pentru pian și orchestră, op. 56 (1884)
 Pezzo Capriccioso, op. 62 (1887)
 Concert pentru pian nr. 3 în Mi bemol major, op. 75 (1893)
 Andante și Finale, op. 79 (1897)

Genurile care îi diferențiază

O diferență semnificativă din cei doi ar fi faptul ca Piotr Ilici Ceaikovski a a compus 10 opere, din
care cele mai celebre sunt Evgheni Oneghin și Dama de pică, permanent prezente în repertoriul liric
actual, iar Johannes Brahms nu a compus niciodată vreo operă, nici nu s-a folosit vreodată de forma
de poem simfonic caracteristică secolului al XIX-lea. Brahms era un adept înverșunat al muzicii
absolute – muzică ce nu se bazează pe o scenă concretă sau narativă precum în cazul unui poem
simfonic.[5]
 Bibliografie
[1] https://cpciasi.wordpress.com/lectii-de-istoria-muzicii/lectia-11-noile-scoli-muzicale-nationale/

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_al_XIX-lea

[3] http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=14419

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Johannes_Brahms#Lucr.C4.83ri

[5]https://ro.wikipedia.org/wiki/Piotr_Ilici_Ceaikovski