Dezvoltarea motivaţiei pentru crearea unor raporturi autonome între elev şi conţinutul

învăţării

Există două tipuri de motivaţie: cea extrinsecă şi cea intrinsecă. Oportună şi eficientă
e cea intrinsecă, care vine din interiorul elevilor. Elevii lucrează cu plăcere sarcinile, doresc să
lucreze suplimentar şi au un avânt deosebit pentru a duce până la capăt ceea ce au de
îndeplinit. Motivaţia extrinsecă vine din exteriorul elevilor, adică din partea cadrelor didactice,
părinţilor, prietenilor, etc. Pentru a motiva elevul sunt necesare metode individualizate pe
particularităţile elevilor. Este important ca persoana care motivează elevul să diversifice
metodele, pentru a preveni starea de plictis, de oboseală.

O problemă des întâlnită în lumea contemporană este indiferenţa elevilor faţă de

şcoală, de conţinutul învăţării, etc. Cadrele didactice abordează metode diverse pentru a
motiva elevii, dar care sunt ineficiente. Penru a dezvolta motivaţia elevilor este nevoie de
cunoaşterea elevilor, în ceea ce privesc mediul din care provin, plăcerea faţă de ceva, de
exemplu, o materie, relaţiile sociale, etc. În al doilea rând, încurajarea trebuie să nu lipsească
din educaţia elevilor. Aprecierile verbale, colective sunt deosebit de importante pentru a
creşte stima de sine şi de a încuraja comportamentele dezirabile ale elevilor. În al treilea rând,
consecinţele au şi ele un rol important pentru a face elevul să se cunoască, şi să-şi ştie limitele.

Toate cele trei aspecte sunt într-o continuă interrelaţie. Trebuie îndeplinite toate
aspectele, pentru a alege o metodă corespunzătoare în a dezvolta motivaţia elevilor.