Sunteți pe pagina 1din 7

CURSUL Nr.

Caracterele morfologice exterioare ale speciilor de pomi şi arbuşti


fructiferi , cultivate

Locul , definiţia şi obiectul pomiculturii

Pomicultura , este una din ramurile horticulturii , care se ocupă cu cultura


pomilor , şi a arbuştilor fructiferi .
Pomicultura cuprinde :
- Pomicultura generală - care se ocupă cu biologia , înmulţirea şi cultura
pomilor în general ;
- Pomicultura specială - care se ocupă cu biologia şi cultura fiecărei
specii ;
- Pomologia - care se ocupă cu studiul soiurilor de pomi ;
Termenul de pomicultură derivă din limba latină , pomum ( pom ) şi cultura ( cultură )
Obiectul de studiu al pomiculturii este pomul , considerat ca unitate biologică
de sine stătătoare în cadrul mediului înconjurător şi în interdependenţă de acesta . Ea
studiază pomul şi condiţiile de mediu în care se dezvoltă el .
Importanţa pomiculturii
Prin aşezarea , relieful , clima şi solul ei , ţara noastră oferă condiţii optime pe
o mare parte din suprafaţă pentru cultura pomilor punînd în valoare o suprafaţă de
teren cu o fertilitate mai scăzută .
Pomicultura are o mare importanţă alimentară , întrucît fructele sunt produse de
origine vegetală , conţin anumite elemente nutritive , care lipsesc alimentelor de origine
animală . Ele conţin apă care le dau suculenţă şi vitamine : acid ascorbic , citrină ,
caroten , tiamine , etc. care toate la un loc contribuie la sănătatea organismului . Conţin
de asemenea săruri ( K , Ca , Na , Mg , Fe , Zn ) ; dintre acestea predomină K şi Ca
între 10-40% care se găsesc în fructe mai mult decît în carne , peşte şi derivatele
cerealelor . Ele sunt bogate şi în Fe şi Cu , care sunt indispensabile pentru formarea
hemoglobinei , conţin de asemenea zaharuri , ca glucoză , zaharoză şi acizi .
Fructele folosite în stare proaspătă sunt alimente sănătoase , uşor digerabile ,
dar sunt indicate şi ca ceaiuri făcute din fructele şi cozile de fructe ale unor specii
de pomi , de asemenea compoturile de fructe sunt indicate oamenilor bolnavi fiind
uşor digerabile .
Unele fructe ca : nuci , alune , migdale , castane comestibile , se pretează în
producerea preparatelor de cofetărie , altele se pretează la o prelucrare casnică şi
industrială sub forme de dulceţuri , compoturi , marmelade , gemuri , jeleuri , ca fructe
zaharisite , uscate , opărite , afumate etc .
Ele se pretează la distilare pentru a obţine băuturi alcoolice ( rachiu , ţuică ,
vişinată , lichior ) , altele pentru obşinerea de sucuri , cidru şi alte băuturi răcoritoare .
Din punct de vedere economic , cultura pomilor prezintă importanţă economică:
- fructele constituie un articol de schimb atît pe piaţa internă cît şi
internaţională ;
- lemnul unor specii ( cireş , nuc ) se foloseşte pentru furnir şi mobilă
lemnul de prun se foloseşte pentru producerea mangalului şi creioanelor , lemnul de
castan serveşte pentru fabricarea butoaielor .
- din vînzarea primelor fructe ( cireşe , căpşuni ) , se realizează primele
fonduri în orice gospodărie sau întreprindere ;
- pomii , alături de alte culturi pot ajuta la combaterea eroziunii , iar din
lemnul tuturor speciilor , sub forme de crăci , vreascuri , rădăcini , este folosit şi
pentru foc ;
2

Din punct de vedere social pomicultura oferă un cîmp de activitate unui


număr mare de oameni , care îşi cîştigă existenţa din cultura pomilor sau din
comercializarea şi prelucrarea fructelor .

Clasificarea speciilor pomicole şi caracteristicile lor


Se face după fruct şi habitusul pomilor .
După fruct :
- grupa speciilor seminţoase ( pomoidee )
- grupa speciilor sîmburoase ( prunoidee )
- grupa speciilor nucifere
Grupa speciilor seminţoase ( pomoidee )
Este caracterizată prin fructe cărnoase indehiscente , pluricarpelare ,
sincarpe , cu mai multe seminţe înăuntrul fructuluin. Endocarpul este membranos şi ia
naştere din ovar , iar mezocarpul sau pulpa fructului , ia naştere din dezvoltarea
receptacolului floral . Aceste fructe de mărimi diferite şi cu epicarpul divers colorat ,
sunt din punct de vedere botanic intermediare între bacă şi drupă , iar fructul acestor
specii se numeşte poamă . Poama este un fruct fals şi o drupă cu endocarp
membranos . Din această grupă fac parte speciile : măr , păr , gutui , moşmon ,
scoruş , păducel .
Grupa speciilor sîmburoase ( prunoidee )
Este caracterizată prin fructe cărnoase , indehiscente , unicarpelare ,
monoseminale , iar fructul este o drupă cu exocarp subţire , pielos , divers colorat cu
un mezocarp cărnos şi zemos şi cu endocarp pietros sau sclerific ( sîmburele care
închide sămînţa ) . Din această grupă fac parte : prunul , cireşul , vişinul ,
mahalebul , caisul , zarzărul , piersicul , porumbarul .
Grupa speciilor nucifere
Se caracterizează prin fructe diferite :
Fructe uscate dehiscente - care se desfac şi pun în libertate sămînţa ,
cum este pseudodrupa fructul nucului .
Fructe uscate indehiscente - cu sămînţa deslipită de pericarp , cum este
la alun , unde fructul este o achenă , la fel ca şi castana .
Grupa speciilor bacifere
Din punct de vedere pomologic intră toate speciile cu fruct complet
cărnos şi moale . Aici întîlnim :
Fructe cărnoase indehiscente - au mezocarpul cărnos ca la agriş şi coacăz
Acest fruct se numeşte bacă .
Fructe multiple apocarpe - provenite dintr-un ovar pluricarpelar , dar cu
carpele libere , el fiind alcătuit dintr-un număr de fructuleţe corespunzător cu numărul
carpelelor gineceului cum întîlnim la zmeură , mură . Acest fruct se numeşte
polidrupă.
Fructe compuse - se întîlnesc la smochin , unde partea cărnoasă provine
din receptacolul inflorescenţelor care este o urnă cărnoasă ce include mai multe
fructe numite achene , de asemenea alt fruct compus se găseşte şi la dud care
provine din învelişurile florale ce devin cărnoase , fructul numindu-se soroză .
Fructe fragiforme - formate dintr-o mulţime de achene , împlîntate într-o parte
cărnoasă care provine din receptacolul floral ca la fragi şi căpşuni .
Din grupa speciilor bacifere fac parte : agrişul , coacăzul negru , zmeurul ,
murul , căpşunul , fragul , dudul şi smochinul .
3

Clasificarea după habitus


Prin habitus se înţelege înfăţişarea generală a pomului , adică mărimea şi
forma sa . Termenul de habitus se poate înlocui cu termenul de port .
Începînd cu speciile ce au portul cel mai mic şi terminînd cu speciile cu portul
cel mai mare , se întîlnesc :
Semiarbuştii - sunt plante pomicole cu partea subterană perenă , din care
generează lăstarii , care la al doilea an de la apariţie fructifică apoi se usucă .
Lăstarii au lungimea de 0,7-2,5 m. , sunt semilemnoşi şi arcuiţi spre vîrf , ca la
mur , zmeur sau tîrîtori ca la căpşun . Durata de viaţă a semiarbuştilor este de 5-15
ani , ei făcînd trecerea de la plantele ierboase la cele lemnoase .
Din această grupă fac parte zmeurul , murul , căpşunul şi fragul .
Arbuştii - sunt plante pomicole perene cu numeroase tulpini ce pornesc de
la suprafaţa solului . Tufa are înălţimea de 1-2,5 m. Arbuştii fructifică în al doilea an
de la plantarea lor la locul definitiv , iar durata lor de viaţă este de 15-20 ani . Din
această grupă fac parte : agrişul , coacăzul negru şi coacăzul roşu , porumbarul
vişinul de stepă , migdalul de stepă , afinul , merişorul .
Arbustoizii - sunt plante pomicole care au unul două sau trei trunchiuri ce
pornesc de la colet . Talia arbustoizilor este de 3-7 m. , coroana este mai redusă , iar
durata de viaţă este de 15-30 ani . Fructifică la 2-4 ani după plantare , din această
grupă făcînd parte : piersicul , alunul , cornul , gutuiul , paradisul , dusenul ,
porumbarul şi unele soiuri de prun şi vişin .
Pomii - sunt plante pomicole cu talie de 9-20 m. cu un singur trunchi .
Durata de viaţă a pomilor este de 40-120 ani ei fructificînd la 5-12 ani de la
plantarea la locul definitiv . Din această grupă fac parte : mărul , caisul , prunul şi
unele soiuri de vişin .
Pomii cu talie mare - sunt plante pomicole care ajung la înălţimi de peste
30 m , au un singur trunchi şi un coronament mare . Durata lor de viaţă este de
100-500 ani , fructifică la 5-15 ani de la plantare .
Din această grupă fac parte : cireşul , nucul , castanul , părul şi unele soiuri
de măr .
În nomenclatura pomicolă se folosesc termenii de :
Specia - este totalitatea generaţiilor care provin dintr-un strămoş comun , cu
dezvoltare şi ereditate asemănătoare şi care prin selecţie naturală s-au diferenţiat de
celelalte organisme vii .
Varietatea - este o subdiviziune a speciei , de care se deosebeşte prin
anumite caractere .
Forma - este o subdiviziune a varietăţii .
Soiul - este un grup omogen de plante obţinut prin selecţie de cele mai
multe ori de la o singură plantă .
Clona - este descendenţa ce provine de la un singur individ , care a fost
înmulţit pe cale vegetativă .
Individul - este o fiinţă de sine stătătoare , cu o durată de viaţă limitată .

FAMILIA ROSACEAE

Genul Malus : ( Măr ) - are un areal mare şi este reprezentat prin mai multe
specii şi varietăţi :

Malus silvestris ( măr pădureţ , coricov ) . Se întîlneşte spontan în


pădurile de stejar , carpen , frasin , are fructe astringente şi este folosit şi ca portaltoi.
Malus pumila ( măr dulce , măr pitic ) . La noi nu se întîlneşte spontan ,
ci numai cultivat .
4

Malus pumila var. precox ( dusen ) Este un arbustoid de 5-6 m înălţime ,


fructele sunt verzi mici şi dulci . Varietatea cuprinde mai multe tipuri ce sunt folosite
ca portaltoi .
Malus pumila paradisiaca ( paradis ) - este un arbustoid de 2-3 m , cu fructe
relativ mari , dulci care se consumă vara . Varietatea cuprinde mai mlte tipuri ce sunt
folosite ca portaltoi .
Caracterizarea pomicolă
Mărul este o specie rezistentă la ger , avînd arealul de răspăndire cel mai
mare . mărul este apreciat pentru producţiile mari de fructe obţinute , pentru calitatea
acestor fructe , pentru perioada lungă de consum , precum şi pentru durata de
păstrarea a acestora .

Genul Pirus : păr .


Cuprinde speciile :
Pirus piraster ( păr pădureţ ) - creşte spontan întîlnindu-se în pădurile
de stejar creşte pînă la 20 m înălţime cu fructe mici , turtite şi folosit ca portaltoi .
Pirus cativa ( păr nobil ) - provine din încrucişarea mai multor specii de
păr majoritatea soiurilor de păr derivînd din el .
Caracterizare pomicolă
Părul are un areal mai limitat decît mărul din cauza rezistenţeisale mai mici la
ger . Este apreciat pentru calitatea fructelor sale , pentru perioada lungă de consum .
Părul este relativ rezistent la secetă , însuşire care face ca el să fie cultivat mai jos
de limita podgoriilor .

Genul Cydonia : gutui .


Este reprezentat în cultură printr-o singură specie :
Cydonia oblonga - este originar din Iran şi Caucaz . La noi nu se
înmulţeşte în stare spontană ci numai cultivat .
Caracterizare pomicolă
Gutuiul este relativ slab rezistent la ger şi la secetă , de aceea este cantonat
în special în regiunile viticole . Este apreciat pentru fructele sale care se pretează la
pregătirea diferitelor mîncăruri şi mai ales la prelucrarea lor în dulceaţă , gem ,
marmeladă . El este apreciat pentru faptul că fructifică de timpuriu , la 2-3 ani de la
plantare şi produce mult şi regulat , de asemenea este folosit ca portaltoi pentru
cultura perilor pitici .

Genul Mespilus : Moşmon . Este reprezentat în cultură prin specia .


Mespilus Germanica - moşmon . Este cultivat şi se întîlneşte şi
spontan în unele părţi ale Olteniei şi în Banat . Arbust sau arbore de 1,5-3 m.
înălţime .
Caracterizare pomicolă
Moşmonul este cultivat pentru fructele sale la care mezocarpul , după maturarea
completă , se transformă într-o pastă dulce acidulată ce poate fi consumată ca atare .

Genul Sorbus : cuprinde speciile următoare :


Sorbus domestica ( scoruş ) - este un arbore înalt pînă la 15-20 m.
cu un fruct piriform , galben , pulpe cu sclereide cu gust acrişor . Se întîlneşte
spontan şi cultivat izolat prin vii în zona Moşna şi Huşi , prezentînd o mică
importanţă economică .
Genul Crategus : ( păducel) este reprezentat prin mai multe specii , varietăţi şi
forme .
5

Genul Prunus : Prun . Este reprezentat prin cîteva specii mult răspîndite .
Prunus spinosa ( porumbar ) . Arbust înalt de 1-3 m. cu fructe sferice de
1-1,5 cm. care ajung la maturitate tîrziu în toamnă după căderea primelor brume .
Prunus domestica ( prun obişnuit ) . Arbore pînă la 10 m. înălţime , cu
fructe ovate sau alungite , cu sau fără brazdă longitudinală , lungi de 3-8 cm. , negre
albăstrui , violete , roşii , galbene , pulpa neaderentă la sîmbure .
Prunus insitiţia ( prun scolduş , goldan ) . Arbore sau arbust de 3-6 m. cu
fructe alungite pînă la subrotunde , negre-albăstrui pînă la galbene , cu pulpa
aderentă la sîmbure . Are trei varietăţi dintre care cea mai importantă este :
var. italica - din care fac parte soiurile de prune numite renclode .
Prunus cerasifera ( Corcoduş ) . Arbore sau arbust , atinge 8 m. înălţime
cu fructe globuloase , roşii , galbene , negre , cu pruină , iar sîmburele este rotund .
Este cultivat fiind folosit ca portaltoi pentru prun , cais , piersic , migdal , iar fructele
sale se folosesc pentru fabricarea ţuicii .
Caracterizare pomicolă
Speciile genului prunus au o răspîndire mare la noi pentru că au numeroase forme
şi soiuri cu putere de adaptabilitate la condiţiile de mediu . Speciile cultivate au
importanţă pentru fructele lor care au o perioadă mare de consum , din iulie pînă în
noiembrie , dar prunele au o durată scurtă de păstrare .

Genul Cerasus : Cireş . El cuprinde speciile :


Cerasus avium - Cireşul . Arbore pînă la 20 m. , cu fructe globuloase ,
roşii , galbene , negre , dulci , amare . Se întîlneşte spontan în păduri sau cultivat
pentru fructele sale . Este folosit ca portaltoi pentru cireşi .
Cerasus vulgaris - Vişin. Arbore pînă la 8 m. cu fructe globuloase ,
roşii , negre , acre .
Caracterizare pomicolă
Speciile acestui gen pot fi folosite ca portaltoi pentru soiurile speciilor respective
Fructele cireşului , vişinului , sunt timpurii , au o perioadă scurtă de consum şi de
păstrare .

Genul Amygdalus : Migdal . Are speciile :


Amygdalus comunis ( migdal ) . Arbust sau arbore înalt pînă la 8 m. cu
fructe elipsoidale , turtite lateral , verde-bruniu , carnea foarte subţire , nesuculentă ,
care la maturitate devine uscată .
Caracterizare pomicolă
Migdalul este pretenţios la căldură , rezistent la secetă , sensibil la ger . Este
folosit ca portaltoi , are seminţele dulci , care sunt comestibile , iar cele amare se
folosesc în farmacologie sau patiserie .

Genul Armenianca : Cais , cu speciile :


Armenianca vulgaris ( Cais ) . Arbore pînă la 10 m. cu fructe globuloase
cu o brazdă în lung , pătoase , galben-portocalii , sîmbure carenat , seminţe dulci sau
amare .
Caracterizare pomicolă
Caisul este rezistent la secetă , dar pretenţios la căldură . Este răspîndit mai
mult în zona de cîmpie şi în regiunile viticole . atît caisul cît şi zarzărul , sînt cultivaţi
pentru fructele lor , iar ultimul este folosit şi ca portaltoi .
Genul Persice ( Piersic ) . Este arbust sau arbore pînă la 6 m. , cu fructul
cărnos , zemos , pulpa aromată galben aurie , sîmbure puternic brăzdat .
6

Caracterizare pomicolă
Piersicul este o specie pretenţioasă la căldură , cu rezistenţă scăzută la ger şi
relativ rezistent la secetă . Este cultivat pentru fructele sale foarte bune , însă cu o
durată de păstrare scurtă .
Grupul Fragaria - Căpşunul . Cuprinde speciile următoare .
Fragaria vesca ( Fragi de pădure ) . Plantă înaltă de 5-20 cm. , avînd
fructe cu receptacul cărnos , zemos , zaharos . Creşte spontan în pădure şi este
cultivat .
Fragaria moscheta - Căpşuni
Plantă viguroasă înaltă pînă la 40 cm , tulpină erectă , ridicîndu-se mult peste frunze
Fructe mari , globuloase , piriforme .Este cultivat în grădină .
Caracterizare pomicolă
Fructele de fragi şi căpşuni sunt cerute ăi preţuite pe piaţa internă .La noi se cultivă
numai căpşunii de la care se obţine o producţie mare şi rentabilă .
Genul Rubus ideus .Zmeur .
Arbust stufos , cu lăstari tîrîtori , tulpini erecte , arcuite spre vîrf , înalte de 1-2,5 m cu
ghimpi aciculari .
Caracterizare pomicolă
Zmeurul se întîlneşte spontan în pădurile de fag şi molid , de unde se culeg cantităţi
mari de fructe . In ultimii ani a început să fie cultivat pe suprafeţe mari , este o
cultură rentabilă , cu puţine cheltuieli şi produce cantităţi mari de fructe la hectar .
Zmeurul nu este pretenţios la sol , însă este pretenţios la umiditate ,totuşi soiurile
bune reuşesc în zonele de cîmpie cu mai puţină umiditate .Este mult cerut pe piaţa
internă şi externă atît ymeurul cît şi murul , trebuind să fie cultivaţi pe suprafeţe mari
FAMILIA SAXIFRAGACEAE
Genul Ribes : Agirşul
Din acest gen fac parte :agrişul ,coacăzul , coacăzul negru , cuişorul
Caracterizare pomicolă
Agrişul şi coacăzul sunt plante puţin pretenţioase la sol , însă cer multă umiditate .
Reuşesc bine în zona subcarpatică şi în regiunea viilor .Fructele lor sunt cerute
pentru export în stare proaspătă sau prelucrată .Cultura lor este uşoară şi nu cere
prea mare cheltuială, intră repede pe rod şi dau producţie mare .
FAMILIA ERICACEAE
Genul Vaccinium cu speciile următoare : afinul , afinul brumăriu , merişorul
răchiţelele.
FAMILIA CORNACEAE
Genul Cornus cu specia Cornus mas respectiv cornul .
FAMILIA JUGLANDACEAE
Genul Juglans cu speciile: nucul , nucul negru american .
Caracterizare pomicolă
Nucul nu este o specie pretenţioasă reuşeşte în toate regiunile ţării .Nucul este o
specie valoroasă pentru lemnul său de calitate superioarăşi pentru nucile care au o
valoare alimentară mare şi durată mare de păstrare .
FAMILIA FAGACEAE
Genul Castanea cu specia Castanea sativa castanul nobil
FAMILIA BETULACEAE
Genul Cor y lus : cu speciile următoare :
Corylus colurna ( Alun )
Familia Moracee
Genul Morus : cu speciile :
Morus alba ( Dud )
Genul Ficus : cu speciile : Ficus carica ( Smochin )
7