Sunteți pe pagina 1din 13

CURSUL Nr.

Înfiinţarea plantaţiilor pomicole


şi lucrări de îngrijire după plantare

Înfiinţarea livezilor de pomi

Un teren plantat cu pomi în mod definitiv într-o anumită ordine şi distanţă , cu


scopul de a produce fructe se numeşte livadă de pomi .
Durata unei livezi , poate să fie absolută cînd coincide cu durata de viaţă a
pomilor şi economică cînd asigură o rentabilitate bună indiferent de vîrsta pomilor .

Tipurile de livezi :
După scopul ce se urmăreşte sunt :

- livezi comerciale - produc fructe marfă au suprafeţe de peste 100 ha


în ele se cultivă o singură specie şi din acestea 2-3 soiuri destinate comercializării ;
- livezi pentru consum local - produc fructe pentru comunitatea locală ,
au supraţa de 30-40 ha , se cultivă 2-3 specii care reuşesc bine şi în cadrul lor 2-3
soiuri ;
- grădini familiale - produc fructe pentru membrii familiei , au suprafaţa
de 2-300 mp. se cultivă 2-3 specii reprezentate prin 2-3 soiuri
- livezi didactice - aparţin instituţiilor de învăţămînt pentru instruirea
elevilor şi studenţilor ;
- livezi experimentale - aparţin Staţiunilor experimentale pomicole şi
servesc scopului cercetării şi experimentării ;
- plantaţii de pomi - pe zona drumurilor şi aleilor .

Felurile de livezi :

După modul de cultură , deosebim :

Culturi pomicole pure - în care se includ :


- livezi de pomi cu talie mare - plantaţi la distanţe mari şi cu pomi
puţini la ha ( livezi extensive ) ;
- livezi de meri cu talie mică - pomi cu coroana liberă şi pomi cu
coroana obligată ( palisată ) , cu pomi mulţi la ha ( 500-2000 buc. ) ( livezi intensive )
2
Culturi agropomicole - unde printre rîndurile de pomi se cultivă plante
agricole .
Cultura pomilor în fîneaţă - practicate în regiunile subcarpatice .

Alegerea locului pentru livadă


Criteriile după care se face alegerea locului sunt :
Examinarea florei pomicole şi silvice
Existenţa pădurilor de stejar , ulm , carpen sau prezenţa speciilor pomicole în
satele din împrejurimi , este un indiciu de reuşită a livezii .
- întocmirea planului de înfiinţare ;
Examinarea solului şi subsolului
Solul pe care se înfiinţează o livadă trebuie să fie fertil . Vor fi evitate
terenurile calcaroase , sărăturoase , înmlăştinite , argiloase , nisipurile , şi aluviunile , cu
stratul fertil subţire .
Subsolul trebuie să fie adînc şi permeabil , evitîndu-se terenurile cu subsoluri
argiloase , nisipoase şi pietroase .
Apa freatică - nivelul apei freatice trebuie să fie la o adîncime de minimum 2,5-3 m
pentru pomi şi 1,5-2 m pentru arbuşti fructiferi .
Expoziţia terenului - sunt preferate expoziţiile sudice , sud-estice şi sud-vestice în
zona subcarpatică . În zonele colinară şi de cîmpie , sunt preferate toate expoziţiile ,
iar pentru măr cele nordice şi nord-vestice .
Relieful terenului - pomii preferă terenurile plane , pante dulci şi unuforme şi
depresiunile , de asemenea terenurile adăpostite împotriva vînturilor şi curenţilor reci .
Vor fi evitate terenurile supuse alunecărilor , văile înguste cu curenţi reci , şi
coastele bătute frecvent de vînturi .

Organizarea teritoriului
Înfiinţarea unei livezi , se face pe baza unui proiect întocmit de specialişti , în
acest scop se face planul de suprafaţă şi nivelaţie al terenului la scara 1: 5000 .
Lucrările ce se includ în organizarea teritoriului sunt :
Parcelarea terenului
Trupul este unitatea teritorială cea mai mare , el împărţindu-se în tarlale şi
acestea în parcele .
Parcela este unitatea de lucru cea mai mică . Tarlaua va fi de circa 150 ha
parcela va avea 8-16 ha pe versanţi pînă la 20% , iar peste 20% ea va fi de 5-8 ha
Lungimea ei va fi de 3-4 ori mai mare decît lăţimea . Astfel , o parcelă cu
suprafaţa de 12 ha va avea o lungime de 600 m . şi o lăţime de 200 m . Orientarea
parcelei se face cu latura cea mai lungă pe curba de nivel .
Pe o parcelă se va planta numai o singură specie .
Trasarea drumurilor
Drumurile care delimitează mai multe parcele şi pe care accesul este mare se
numesc drumuri principale - ele putînd fi :
- drumuri centrale sau marginale , restul drumurilor sunt drumuri
secundare .
Drumurilr principale vor avea lăţimea de 5-6 m , iar cele secundare de 3-4 m.
În livezile intensive , zona de întoarcere trebuie să fie de 6m.
Lucrări de amenajare a terenului
Terenurile accidentate au nevoie de amenajări , astfel rigolele pot fi stăvilite prin
aratul terenului făcut de-a curmezişul , iar ogaşul prin gărduleşîţe de nuiele făcute pe
lăţimea lor din pari bătuţi în pămînt şi împletituri sau din cleionaje , făcute pe fundul
lor din pari groşi , în împletitură de nuiele şi cu umplutură de bolovani sau pămînt .
Pentru stăvilirea eroziunii , după caz , se vor face benzi inerbate , între rîndurile
de pomi la distanţă de 40-50 m una de alta .
Terasarea terenului
3
Se pot terasa terenurile cu pante peste 25% şi care au un relief uniform ,
neputîndu-se terasa terenurile supuse alunecărilor şi cele cu izvoare de suprafaţă .

Terasele pot fi :
- terase individuale ;
- terase continui ;
Terasele individuale pot fi :
- terase circulare ;
- terase dreptunghiulare ;
Suprafaţa unei terase individuale trebuie să fid de minim 6 mp. avînd o
platformă de 2m lăţime şi 3 m lungime , iar taluzul poate fi inerbat , din gărduţ de
nuiele sau din piatră .
Terasele continui
Pot fi făcute în timp , prin lucrarea solului cu răsturnarea pămîntului în aval
înainte de a planta pomii şi durează 4-5 ani .
Pomii cu talie mare , se plantează la distanţa de 3,5 m de la baza taluzului
din amonte , dacă lăţimea terasei este de 5 m .
Pomii pitici , pe terasele cu lăţimea de 6 m . se plantează pe 2 rînduri cui un
interval de 4 m. între ele .
La 1 ha amenajat în terase , platforma are 6600 mp. , iar pomii plantaţi în
mijlocul platformei şi în partea din aval , au o dezvoltare mai bună .
Drenaje
Se fac pe terenurile cu exces de umiditate între rîndurile de pomi prin canale
de scurgere , drenuri umplute cu pietriş , fascine , pomii plantîndu-se pe biloane la o
înălţime de 35-70 cm de nivelul solului.
Amenajarea bazinelor de retenţie a apei
Pentru colectarea apei necesare pentru stropit şi udat , ea putînd proveni din
fîntîni , izvoare , bazine .
Infiinţarea perdelelor de protecţie
Ele pot fi :
- perdele de protecţia solului sau antierozionale
- perdele de protecţia pomilor sau antieoliene
Perdelele antierozionale
Sunt necesare pe crestele de dealuri despădurite unde există pericolul de
eroziune a solului .
Lungimea acestor perdele este egală cu lungimea crestei de deal , iar lăţimea
poate fi de 20-60 m .
În aceste perdele se plantează specii de arbori şi arbuşti forestieri , însă pot fi
folosiţi şi vişinul , care drajonează puternic , corcoduşul , prunul şi arbuşti fructiferi ca
agrişul şi coacăzul .
Perdelele antieoliene
Înfiinţarea acestor perdele este necesară pe terenurile deschise , expuse
vînturilor şi trebuie ţinut cont ca speciile care intră în componenţa lor să nu
umbrească pomii din vecinătatea lor .
Speciile de pomi care intră în schema unei perdele trebuie să întrunească
următoarele condiţii :
- să fie adaptate la condiţiile pedoclimatice ale locului respectiv ;
- să crească repede , să depăşească înălţimea pomilor din livadă şi să
aibă o durată mai lungă decît pomii ;
- să nu fie plante gazdă pentru bolile criptogamice şi dăunătorii animali
care atacă pomii ;
- să aducă un venit oarecare ca fructe , lemn de foc din curăţătură , araci
frunze pentru creşterea viermilor de mătase ;
4

Perdelele de protecţie pot fi :


- impenetrabile - care nu permite vîntului să treacă prin ele , dar
troienesc zăpada şi provoacă vîrtejuri care rup crăcile şi scutură pomii , deci sunt
improprii pentru livezi ;
- penetrabile - sunt formate din arbori mari care reduc mult tăria vîntului
şi permit drenajul aerian al livezii , fiind indicate pentru livezi ;
- semipenetrabile - sunt formate din arbori înalţi şi arbuşti , astfel că ele
permit scurgerea curenţilor aerieni , reduc tăria vîntului şi troienesc zăpada . asînt
indicate pentru livezi .
Speciile de pomi şi arbuşti , care intră în schema unei perdele de protecţie :
- specii de bază - ca stejar , frasin , plop , nuc , păr , cireş ;
- specii însoţitoare - care ajută la creşterea primelor şi formează un
subetaj ele fiind : jugastrul , dudul , vişinul , zarzărul , corcoduşul ;
- specii arbustive - arbuşti ca : lemnul cîinesc , cătina , sîlcioară , vişin
de stepă , care feresc solul de inerbare .
Cele mai bune şi uşor de realizat sunt perdelele din plopi piramidali , plantaţi
pe două rînduri la 3 m între ele şi 3 m pe rînd aşezaţi în triunghi .
Amplasarea construcţiilor
În livezile mari , care depăşesc suprafaţa de 200 ha este necesară amplasarea
unor construcţii : dormitoare pentru muncitori , magazii , silozuri pentru păstrat fructele
şoproane pentru sortarea şi ambalarea fructelor .
Stabilirea speciilor de pomi
În funcţie de felul livezii , care urmează a fi plantate , se vor alege una sau
două specii , dacă livada este de tip comercial şi mai multe specii dacă livada este
pentru consum local .
În cazul în care se stabileşte să se cultive mai multe specii de pomi într-o
livadă situată într-un trup , se va adopta următoarea repartizare :
- pe trenurile plane sau aproape plane , speciile de pomi rezistente la vînt
ca : cireş şi nuc , se plantează pe latura sau laturile expuse vînturilor dominante , iar
restul speciilor în continuarea acestora ;
- pe terenurile în pantă , speciile pomicole se repartizeză în regiunile tipice
pentru cultura pomilor - pe treimea inferioară se vor planta mărul altoit pe dusen ,
paradis şi chiar măr franc , gutuiul şi părul altoiţi pe gutui ; pe treimea mijlocie se
vor planta mărul altoit pe măr franc , prunul şi nucul ; pe treimea superioară se
vor planta cireşul şi vişinul .
- în regiunile cu regim pluviometric sub 550 mm anual , se repartizează : pe
treimea inferioară - mărul , gutuiul şi prunul ; - pe treimea mijlocie - se
plantează părul , piersicul cireşul şi nucul ; iar pe treimea superioară - se
plantează caisul şi vişinul .
Alegerea şi aşezarea soiurilor pe teren
Alegerea soiurilor se face după următoarele criterii :
- alcătuirea sortimentelor numai cu soiuri raionate pentru acea zonă ;
- dintre soiurile raionate se alege unul sau cel mult două sorturi valoroase
- în livezile comerciale se alege unul sau două soiuri cu epocă de coacere
în acelaşi sezon ;
- pentru grădini familiale se aleg trei patru soiuri dintr-o specie , a căror
epoci de coacere sunt diferite ,
- soiurile alese trebuie să fie bune polenizatoare între ele , adică să fie
interfertile ;
Aşezarea soiurilor pe teren se face astfel :
5
- pe una şi aceeaşi parcelă se plantează soiuri la care fructele se coc în
aceeaşi epocă , astfel se reduc paza şi cheltuielile de recoltare ;

- din cele două soiuri alese pentru sortimentul unei livezi comerciale dacă
sunt interfertile , au aceeaşi epocă de coacere şi aceeaşi valoare comercială , se
plantează din fiecare soi un număr egal de pomi ;
- în cazul soiurilor raionate care nu au valoare comercială egală , se
plantează 4-5 rînduri din soiul cu valoare mare şi 1-2 rînduri din cel cu valoare mai
mică dar care are putere mare de polenizare ;
- în cazul unui soi de mare valoare şi care are nevoie de un soi
polenizator foarte bun , însă cu valoare comercială mică , acesta poate fi reprezentat
printr-un număr mic de pomi 10-12% din totalul pomilor din plantaţia respectivă ;
Lista soiurilor polenizatoare :

Soiul de polenizat Soiuri polenizatoare

Măr

Belle de Boskoop Renet Bauman , R. Landsgerg


Golden delicious Ionathan , Mc. Inthosh
Ionathan Golden , Mc. Inthosh
Mc. Intosh Ionathan , Golden
R. Bauman R. de Landsberg , Ontario
Starking delicious Golden , Ionathan
Richard Golden deliciuos

Păr

Beurré Hardy Williams , Clapp


Clapp‘ s Favourite Hardy , Williams
Beurré Giffard Williams , Passe Crassane
Contesa de Paris Clapp , Williams
Confé rence Williams , Guyet
Curé Clapp , Williams
Decana Comisiei Hardy , Williams
Passe Crassane Williams , Guyet
Williams Hardy , Clapp

Prun
Agen Anna Späth , R.C.Althan
Anna Späth Agen , R.C.Althan
R.C.Althan R.C.verde , R.C.Qulins
Tuleu gras R.C.Althan , Agen , Vinete
Vinete româneşti Agen , R.C.Althan
R.C.verde Vinete de Italia , R.C.Qulins
Cireş

Helelfinger Napoleon , Germersdorfer


Germersdorfer Hedelfinger , Ramon Oliva
Pietroase de Cotnari Ramon Oliva , Hedelfinger
Ramon Oliva Germersdorfer , Napoleon
6

Vişin

Crişana Timpurii englezeşti


Josika Gabor Timpurii englezeşti
Mocăneşti De Vladimir
Spaniole Timpurii englezeşti
Timpurii englezeşti Crişana
Hortensia Griotte

Lucrările premergătoare plantării pomilor


În vederea plantării pomilor se execută :
- curăţirea terenului de mărăcinişuri - de arbori izolaţi , buturugi , care
pot împiedica executarea lucrărilor şi pichetatul . Se face prin desfundatul terenului ;
- lucrarea de pregătire a terenului - desfundatul terenului la 60-70 cm .
Odată cu desfundatul se încorporează în sol şi o cantitate de 40-60 t/ha gunoi de
grajd .
Pichetarea terenului
Pentru a putea începe lucrarea de pichetare , trebuie să cunoaştem :
- distanţa la care se plantează pomii şi arbuştii fructiferi
În stabilirea distanţei se va ţine cont de :
- talia şi vigoarea pomilor ;
- în funcţie de portaltoiul pe care s-a altoit specia respectivă ;
- de felul de livadă - astfel la cea obişnuită distanţele de plantare vor fi
mai mici decît în livezile unde lucrările se execută mecanizat ;
- de condiţiile de mediu - acolo unde frecvenţa şi intensitatea vîntului
este mare , distanţa de plantare va fi mai mică , pomii fiind mai deşi pe rînd se pot
apăra mai uşor .
- forma de coroană .

Distanţele de plantare a pomilor :

Felul livezii
Obişnuită În sistem agropomicol Intensivă

Specia Distanţa între Distanţa între Distanţa între


Rînduri Pomi Rînduri Pomi Rînduri Pomi
m m m m m m
Măr 7-8 6-7 12 4,5-5 4-5 3-4
Păr 7-8 6-7 12 4-5 4-5 3-4
Prun 6-7 5-6 10 3,5-4 - -
Cireş 7-8 6-7 12 4,5-5 - -
Cais 6-7 5-6 10 4,5-5 - -
Vişin 5-6 4-5 10 3-4 - -
Piersic 4-5 4-5 - - 4-5 4-5
Nuc 10-12 8-10 14-16 7-8 - -
7
Pentru livezile intensive de măr altoit pe franc distanţele vor fi :
- 4 x 5 m. iar la părul altoit pe franc = 4 x 3,5 m ;
- la măr altoit pe EM lX , şi lV va fi = 4 x 3 m , iar la părul altoit pe gutui
= 3,5 x 3 m ;

Distanţele de plantare pentru zmeur = 2,5 x 0,8 m , la agriş = 2,5 x 2 m iar la


coacăz = 2 x 1,5 m .
Pichetarea
Este lucrarea premergătoare plantării pomilor şi arbuştilor fructiferi , prin care se
stabileşte pe teren locul unde se va planta fiecare pom .
Sistemele de pichetare existente , se pot grupa în două sisteme :
Sisteme de pichetare în care pomii de pe două rînduri vecine se găsesc faţă în
faţă şi în cele 4 colţuri ale unui patrulater . Din această grupă fac parte :
- pichetajul în pătrat ;
- pichetajul în dreptunghi ;
- pichetajul în evantai ;
Sistemul de pichetaj în care pomii de pe două rînduri vecine nu se află faţă
în faţă şi la care un pom de pe un rînd este situat la jumătatea distanţei dintre doi
pomi situaţi pe rîndul vecin , se găsesc în colţurile unui triunghi .
Din această grupă făcînd parte sistemele :
- pichetarea în chinconz ;
- pichetarea în triunghi echilateral ;
- pichetarea în triunghi isoscel ;
Sistemul de pichetare în pătrat
Se caracterizează prin aceea că distanţa între rîndurile de pomi este egală cu
distanţa dintre pomi pe rînd . Este practicat pe terenuri plane şi pe terenuri în pantă
uşoară .
Sistemul de pichetare în dreptunghi
Distanţa dintre rîndurile de pomi este mai mare decît distanţa dintre pomi pe
rînd . Se recomandă în livezile în sistem agropomicol şi în cele intensive , fiind cel
mai potrivit pichetaj pentru pomicultură .
Sistemul de pichetare în evantai
Se aplică numai la boturile de deal , distanşa dintre rîndurile de pomi este
constantă , însă distanţa dintre pomi creşte progresiv , de la rîndul cel mai de sus ,
pînă la cel de jos care se află la poala botului de deal .
Sistemul de pichetare în chinconz
Trei pomi , unul de pe un rînd şi alţi doi de pe rîndul vecin , formează un
triunghi isoscel . La acset sistem , un pom vine în dreptul mijlocului distanţei dintre
doi pomi de pe rîndul vecin . Caracteristica acestui sistem , este că distanţa dintre
doi pomi este egală cu jumătatea distanţei dintre pomi . Chinconzul , este un pătrat
în mijlocul căruia se plantează un pom .
Este potrivit pe pantele de 7-15% deoarece intervalul cel mai larg dintre pomi
are direcţie oblică faţă de linia de pantă .
Sistemul de pichetare pe curbele de nivel
Se caracterizează prin aceea că rîndurile de pomi urmează curbele de nivel ,
datorită acestui fapt , ele se apropie sub limita distanţei admise între rînduri sau se
depărtează peste această limită .
Tehnica pichetajului
Pentru executarea oricărui sistem de pichetaj , este nevoie de aparatura
necesară , care constă din :
- aparat topometric - (teodolit , echer )
- mire ;
- jaloane ;
- balize ;
8
- panglici de oţel ;
- sîrme gradate ,
- fise ;
- picheţi ;

- maiuri ,
- scînduri de plantat sau de fixat picheţii de control .
Pichetarea se face în trei etape :
- încadrarea terenului ;
- subparcelarea terenului ;
- pichetarea propriuzisă ;
Încadrarea terunului
Operaţiune prin care ne asigurăm , prin măsurători , de lungimea laturilor care
delimitează terenul respectiv şi de figura geometrică care rezultă din aceste
măsurători .
La încadrarea terenului se va ţine cont de :
- pe un teren organizat , unde terenul este împărţit în parcele iar acestea
figurează pe schiţa de plan cu dimensiunile ei , se trece direct la subparcelare ;
- pe o suprafaţă mai mică , unde terenul nu estr organizat , este necesară
încadrarea lui . Pentru încadrare este nevoie de o linie de bază care poate fi un
drum , o şosea, o cale ferată , o linie de telefoane , iar această bază se
materializează prin jaloane , borne şi picheţi . De la linia de bază , din punctele sale
extreme , se ridică două perpendiculare care se unesc printr-o linie care închide
careul şi astfel avem o figură geometrică regulată .
Cînd avem o formă neregulată , perpendicularele de pe linia de bază se ridică
în aşa fel încît să rezulte o figură geometrică regulată , scoţîndu-se clinurile terenului
la marginea acestei figuri .
Lungimea şi lăţimea subparcelelor sunt determinate de relieful terenului , astfel
lungimea unei subparcele poate fi egală cu lungimea parcelei , iar lăţimea poate fi de
50-100 de m după caz .
Pichetarea propriuzisă
Se pichetează laturile unei parcele prin picheţi , ajutîndu-ne de sîrme şi de
ruletă , după ce s-au fixat capetele rîndurilor pe două laturi opuse şi paralele , se
întind sîrmele de la un capăt la altul , şi se pichetează în continuare fiecare rînd la
distanţa la care urmează să se planteze pomii . Acest sistem se aplică la pichetajele
în pătrat şi la pichetatul în dreptunghi .
La pichetajul în chinconz , se pichetează mai întîi , rîndurile fără soţ 1,3,5, etc.
care delimitează pătratele şi la care primii pomi de pe rînd sunt plantaţi pe linia
marginală a parcelei , deci sunt rînduri pline , cu un număr de pomi mai mare . După
ce s-au pichetat toate rîndurile fără soţ , se începe pichetarea rîndurilor cu soţ ,
începîndu-se pichetarea rîndurilor 2,4,6, … etc , la care , primii pomi de pe rînd , vin
cu jumătate din distanţa dintre pomi , mai înăuntru , faţă de linia marginală a parcelei
Suprapichetarea terenului
Se înţelege , stabilirea picheţilor de control , de o parte şi de alta a pichetului
de bază care a fost fixat şi bătut prin lucrarea de pichetare .
Suprapichetarea , se face cu ajutorul scîndurii de plantat . Scîndura de plantat
are lungimea de 2 m , lăţimea de 15-20 cm . şi grosimea de 1 cm. La mijlocul ei , şi
pe o parte , are o scobitură rotundă , încît un tutore să poată intra în această
scobitură . La capete , are cîte o scobitură mai mică cît să poată intra în ea , un
pichet .
Suprapichetarea se face astfel : se repartizează lîngă fiecare pichet de bază
cîte 2 ţăruşi sau picheţi mai mici . Se pune scîndura de pichetat pe direcţia rîndului
în aşa fel încît pichetul de bază să vină în scobitura de la mijlocul scîndurii de
plantat . După aceea , se pun în scobitorile de la capetele scîndurii cîte un pichet
9
care se bat pînă la nivelul scîndurii . Această lucrare este foarte importantă , întrucît
uşurează lucrarea de repichetare atunci cînd se bat tutorii .

Plantarea pomilor
Plantarea pomilor este lucrarea prin care pomii se plantează la locul definitiv
stabilit prin pichetare ,
Epoca de plantare - s-a stabilit că cea mai bună epocă de plantare este
Plantarea de toamnă , deoarece :
- perioada în care se pot planta pomii este de durată mare ( de la 15
noiembrie pînă la 20 decembrie ) - epoca de plantare se poate prelungi practic pînă
în februarie , deoarece în intervalul decembrie-februarie sunt perioade cînd pămîntul
nu este îngheţat ;
- în această perioadă forţele de muncă sunt mai libere şi se pot găsi mai
uşor ;
- din punct de vedere biologic , rădăcina pomului plantat toamna emite
primăvara noi rădăcini care devin active ;
- asigură o prindere mare la plantare şi o creştere normală a lăstarilor în
perioada de vegetaţie ;
Dezavantaje :
- costul manoperei de plantare se măreşte prin lucrarea de învelire a
trunchiului pomilor împotriva iepurilor ;
Plantarea de primăvară - dezavantaje :
- perioada de plantare este foarte scurtă ;
- forţele de muncă sunt ocupate în campania agricolă de primăvară ;
- prinderea pomilor la plantare este mai mică ;
- pomii prinşi la plantare vegetează încet şi dau creşteri mici , din care
cauză formarea coroanei şi punerea pe rod întîrzie ;
- pomii trebuie udaţi în mod obligatoriu , mărind astfel costul întreţinerii ;
Săpatul gropilor
După ce lucrarea de pichetat s-a terminat , se poate trece la săpatul gropilor .
Perioada la care se începe şi se termină această lucrare este numai toamna
indiferent dacă dintr-o cauză de forţă majoră plantarea se face primăvara . Săpatul
gropilor , trebuie făcut cu cel puţin o lună înainte de plantarea de toamnă , şi cel
mai sigur , ar fi cu 2-3 luni înainte . Epoca preferată este luna septembrie , sau chiar
în a doua jumătate a lunii august .
Dimensiunile gropilor :
- 0,80 m pe teren nedesfundat şi 50-60 cm în teren desfundat ;
- lungimea şi lăţimea = 1 x1 m. pentru soluri uşoare 1,2 x1,2 m pe soluri
mijlocii şi 1,5 x 1,5 m pe soluri grele ;
Atunci cînd se execută săpatul gropilor , pămîntul scos din groapă se pune
jumătate într-o parte a gropii şi cealaltă jumătate în jumătatea opusă . Se stabileşte
de la început ca pămîntul din orizontul A (de la 0-40 cm.) să fie pus în partea din
amonte a rîndului, în terenurile în pantă , iar pămîntul din orizontul B (de la 40-80 cm.)
să fie pus în aval .
Forma gropilor :
- rotundă ;
- pătrată ;
Forma rotundă se practica mai de mult dar are dezavantajul co pereţii fiind
rotunzi , opun o rezistenţă mai mare la surpare şi deci şi la străbaterea rădăcinilor
prin pereţii gropii .
Forma pătrată , este mai potrivită întrucît permitr pereţilor să se surpe cu
uşurinţă şi nu împiedică pătrunderea rădăcinilor prin pereţii gropii .
Gropile se pot săpa manual şi mecanic .
10
Dimensiunile gropilor :
- 0,80 m pe teren nedesfundat şi 50-60 cm în teren desfundat ;
- lungimea şi lăţimea = 1 x1 m. pentru soluri uşoare 1,2 x1,2 m pe soluri
mijlocii şi 1,5 x 1,5 m pe soluri grele ;

Atunci cînd se execută săpatul gropilor , pămîntul scos din groapă se pune
jumătate într-o parte a gropii şi cealaltă jumătate în jumătatea opusă . Se stabileşte
de la început ca pămîntul din orizontul A (de la 0-40 cm.) să fie pus în partea din
amonte a rîndului, în terenurile în pantă , iar pămîntul din orizontul B (de la 40-80
cm.) să fie pus în aval .
Înainte de a trage pămîntul în groapă , se pune peste sau lîngă pămîntul din
orizontul A 15-20 Kg gunoi de grajd care se amestecă cu pămîntul , înainte sau odată
cu trasul pămîntului în groapă .
Trasul pămîntului în groapă
Săpatul gropilor şi scosul pămîntului din groapă , se face pentru a mobiliza un
volum de sol în care se crează condiţii bune de aeraţie , umiditate , încălzire , pentru
dezvoltarea sistemului radicular .
De asemenea , odată cu aceasta , se execută şi inversarea straturilor de
pămînt .
Pentru executarea plantatului este necesar ca înainte de această lucrare să se
tragă pămîntul în groapă , astfel ca să se umple 3/4 din groapă şi să rămînă circa
20-25 cm. neumplut cu pămînt . La trasul pămîntului se procedează astfel :
- dacă pămîntul din orizontul B (40-80 cm) este bun , nu se face
inversarea straturilor ;
- dacă pămîntul din orizontul B este nepotrivit , pămîntul din orizontul
A (0-40 cm) se pune la fundul gropii , urmînd ca restul gropii să se facă cu pămînt
de împrumut luat de alături . Trasul pămîntului în groapă se face cu 10-14 zile
înainte de plantare , pentru ca în acest timp pămîntul tras să se aşeze bine .
Pusul tutorilor şi bătutul lor
Tutorii se pot pune pe fundul gropii şi apoi se trage pămîntul şi se umple
groapa . În afară de această metodă se poate trage mai înainte pămîntul în groapă
şi apoi se pun şi se bat tutorii . Punerea tutorilor se face cu scopul de a proteja
pomul în primii 4-5 ani ca să nu fie aplecaţi de vînt sau dezrădăcinaţi . Un tutore
trebuie să aibă 5-9 cm. grosime şi o lungime de 1,8-2,2 m el se confecţionează din
lemn de esenţă tare : stejar , salcîm , se ascute bine la un capăt şi se cojeşte de
coajă . El trebuie să fie drept şi fără noduri .
Punerea tutorilor se numeşte repichetare , şi se execută astfel :
- se repartizează la fiecare groapă cîte un tutore ;
- în cazul în care s-a făcut suprapichetarea , se pune scîndura de plantat
astfel încît , scobiturile de la capetele ei , să includă cei doi picheţi de control . Apoi
în scobitura de la mijlocul scîndurii , se pune tutorele care astfel cade pe locul unde
a fost pichetul de bază .
- cînd nu s-a făcut suprapichetarea , se poate face repichetarea la fel ca
şi pichetarea , începînd cu baterea picheţilor în capetele parcelei şi întinzînd sîrmele
gradate pe rînd pentru a se fixa tutorii în locul unde vor veni şi pomii .
Alegerea materialului săditor şi transportul lui la locul de destinaţie
În livadă , se pot planta atît pomi cu coroana formată dar şi pomi fără coroană
sub formă de vergi , scoşi din cîmpul ll al pepinierei .
Vergile se plantează în livezile intensive cu forme palisate clsice sau moderne ,
ele prezentînd avantajul că se prind mai uşor şi dau posibilitatea pomicultorilor să
formeze pomii în forma de coroană propusă .
În pomicultură , alegerea materialului cu care se lucrează prezintă cea mai
mare importanţă . astfel se aleg pomii de la care se vor recolta seminţele , se aleg
11
seminţele care se folosesc la semănat , se aleg pomii de la care se iau altoii şi în
sfîrşit , se aleg pomii din şcoala de pomi care vor fi plantaţi în livadă .
Pomii se transportă la distanţe mici cu camionul iar la distanţe mai mari
transportul se face cu trnul .

Pomii aduşi se stratifică în aceeaşi zi în pămînt . Cei veniţi de departe , dacă


sunt sănătoşi se stratifică imediat , iar dacă sunt vestejiţi se pun în bazine cu apă
pentru a-şi răcăpăta turgrscenţa , timp de 36-48 ore şi apoi se startifică .
Pregătirea pomilor înainte de plantare
Înainte de plantare şi anume în aceeaşi zi se face fasonatul rădăcinilor , prin
fasonare , se înţelege o scurtare foarte uşoară a rădăcinilor de schelet şi ceva mai
mult a celorlalte rădăcini . Se înlătură cu foarfeca de vie rădăcinile rupte şi zdrelite ş
se scurtează rădăcinile care depăşesc 45 cm. Ele trebuie să aibă 30-35 cm. iar cele
de ordinul ll se scurtează la 14-25 cm , iar restul la 8-10 cm.
În cazul plantării de primăvară , rădăcinile se fasonează din toamnă , permiţînd
pomilor să-şi refacă ţesuturile pînă în primăvară .
Rădăcinile pomilor se mocirlesc într-o mocirlă formaată din balegă de vită 3
părţi 1 parte pămînt şi apă .
Tehnica plantării pomilor
Plantarea pomilor se realizează cu o echipă formată din 3 muncitori . Un
muncitor aşează deasupra gropii lîngă tutore o scîndură de 1,5 m cu care verifică
dacă pomul este plantat la adîncimea normală . Pomul se plantează cu 2-3 cm mai
sus decît a fost în pepinieră pentru că atunci cînd pămîntul din groapă se va lăsa ,
să vină la adîncimea care a fost în pepinieră .
Un alt muncitor ia pomul şi îl aşează în groapă cu rădăcinile pe un muşuroi
de pămînt .
la pomii pitici se recomandă ca plantarea pomilor să se facă deasupra solului
pentru a nu produce putrezirea scoarţei .
Pomul se aşază întotdeauna împotriva vîntului dominant în faţa tutorelui ca să
se sprijine de tutore cînd bate vîntul . Un muncitor ţine pomul cu mîna iar altul
aşează rădăcinile pe muşuroi , după care aruncă pămînt fin şi reavăn pe rădăcini .
După ce s-au acoperit cu pămînt , se calcă uşor cu piciorul şi se continuă
punerea pămîntului pînă se ajunge la nivelul solului . Se calcă din nou cu piciorul
apăsat , lăsînd toată greutatea corpului pe picior .
Dacă pomii sunt plantaţi primăvara este obligatoriu ca aceştia să fie udaţi cu
20-30 l la pom . După udare , în funcţie de epoca în care s-a plantat (toamna sau
primăvara) , se trece la facerea unui muşuroi sau a unei copci .
În cazul cînd plantarea se face toamna , se înveleşte trunchiul împotriva
iepurilor , cu coceni , cu stuf sau cu tulpini de floarea soarelui ori cu material plastic .
Lucrări de îngrijire după plantare
- lucrări aplicate solului ;
- lucrări de îngrijire aplicate pomului ,
Lucrări de îngrijire aplicate solului
- săpatul pe rîndul de pomi ;
- lucrarea solului pe întreaga suprafaţă ;
În toate livezile terenul lucrat se menţine în stare de afînare şi curat de
buruieni în tot cursul perioadei de vegetaţie .
Lucrările de îngrijire aplicate pomilor se referă la ;
- prevenirea evaporării apei din jurul pomilor odată cu venirea căldurilor prin
săparea marginilor gropilor unde s-au plantat pomii şi care produce o crăpătură pe
unde se pierde apa din sol ;
- udarea pomilor de cîte ori este nevoie , la un pom administrîndu-se 20-
30 l apă ;
12
- căluşarea ramurilor prea apropiate de ax cu ajutorul unui căluş pentru a
da ramurilor o direcţie oblică ;
- ciupirea lăstarilor în cursul perioadei de vegetaţie la 3-4 ochi a lăstarilor
terminali şi laterali ;
- lucrări de combatere a bolilor şi dăunătorilor ;

- controlul periodic privind starea pomilor şi refacerea legăturilor acolo unde


este cazul sau udarea suplimentară şi îngrăşarea pomilor subdezvoltaţi .
- completarea golurilor - se execută toamna , însă gropile se fac din luna
august , completarea făcîndu-se cu pomi din aceeaşi specie şi soi bine dezvoltaţi ;
- apărarea pomilor împotriva iepurilor , prin învelirea trunchiului ;
- după căderea frunzelor se face o stropire cu zeamă sulfocalcică şi ulei
horticol ;
Sistemele de întreţinere
Tehnologia pomicolă acţionează prin două grupe :
Lucrări agrotehnice - care se referă la sol :
- sisteme de întreţinere şi folosire a solului ;
- lucrarea solului ;
- îngrăşarea pomilor ;
- irigarea pomilor ;
Lucrări tehnice - care se referă la pomi :
- tăierea pomilor ;
- altoirea şi realtoirea pomilor ;
- îngrijirea şi protecţia pomilor împotriva bolilor şi dăunătorilor ;
- recoltarea fructelor ;
Sisteme de întreţinere a solului
Înţelenirea naturală - este mai puţin potrivită pentru pomi şi se practică pe
terenurile cu pantă mare şi supuse fenomenului de eroziune ;
Ogorul negru
Este un mod de întreţinere prin care solul se menţine în stare de afînare prin
lucrările aplicate .
Avantajele ogorului negru :
- permite pătrunderea , acumularea şi menţinerea apei în sol ;
- permite acumularea nitraţilor în sol (11,6 mg/kg de sol faţă de 6,4 mg/kg
de sol în cazul solului înţelenit) .
- permite distrugerea buruienilor anihilînd concurenţa acestora la hrana şi
apa cuvenite pomilor ;
- împiedică drajonarea şi îi distruge pe cei existenţi .
Ogorul negru se înfiinţează toamna printr-o arătură adîncă şi se menţine vara
prin mobilizarea solului cu ajutorul cultivatorului sau cu grapa cu discuri .
Lucrarea solului în livezile cu pomi
Lucrarea solului se face pentru afînarea lui , pentru înmagazinarea şi păstrarea
apei , pentru pătrunderea aerului şi pentru distrugerea buruienilor .

Înmagazinarea apei din precipitaţii în sol %

Sol Sol
lucrat nelucrat
Apa înmagazinată 21,9 10,2
Apa infiltrată 64,4 9,6
Apa evaporată 13,6 80,1

Lucrările solului în livezi


13
Lucrări care se execută înainte de înfiinţarea livezii ( desfundat , arat , săpat
gropi )
Lucrări care se execută după înfiinţarea livezii :
- lucrări de afînare adîncă - desfundat pe intervale , arat , săpat ;
- lucrări de afînare superficială - grăpat , discuit , prăşit .

Desfundatul
Se execută pe fîşiile dintre pomi care se poate executa numai în livezile tinere
la adîncimea de 40-60 cm.
Aratul
Arătura poate fi :
- superficială - 10-15 cm.
- normală - 15-20 cm .
- adîncă - 20-25 cm .
- foarte adîncă - 25-30 cm.
Săpatul cu cazmaua
Se practică în incinta teraselor individuale , în lucrarea cercurilor din jurul
pomilor în livezile înţelenite şi pe banda rîndurilor de pomi .
Grăpatul
Se execută numai în cazul arăturilor de primăvară ;
Discuitul
Se foloseşte pentru menţinerea ogorului negru în vară
Prăşitul
Se execută cu cultivatorul în cazul cînd solul nu este puternic îmburuienat ;
Lucrările solului pe intervalul dintre rîndurile de pomi este uşor de executat pe
terenurile cu pantă mică , mai greu pe cele cu pantă mare din cauza coroanei
pomilor . Pe rîndul de pomi lucrarea solului se execută manual şi comportă un volum
mare de muncă şi este recomandat tratamentele cu erbicide .
În livezile intensive solul se lucrează integral mecanizat iar suprafaţa ocupată
de rînd se prăşeşte fiind mică .

* * *