Istoria Consiliului European

Tratatul de la Paris - 22 iulie 1951.

Tratatul de la Paris instituie Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO),

care creează o piața comună pentru cărbune și oțel. Sunt astfel diminuate neîncrederea
și tensiunile dintre țările europene vecine de după cel de al Doilea Război Mondial.
Tratatul CECO, expirat în 2002, este primul tratat fondator al Comunității Europene.

Tratatele de la Roma - 1 ianuarie 1958.

Tratatele de la Roma instituie Comunitatea Economică Europeană (CEE) și

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom). Prima reuniune a Consiliului
CEE are loc la 25 ianuarie 1958, fiind prezidată de Victor Larock, Ministrul Afacerilor
Externe al Belgiei.

Prima extindere - 1 ianuarie 1973.

Danemarca, Irlanda și Regatul Unit aderă la Comunitățile Europene, numărul statelor

membre crescând astfel la nouă.

Crearea Consiliului European - 9 decembrie 1974.

În urma summitului de la Copenhaga din decembrie 1973, care a prevăzut desfășurarea

de summituri ori de câte ori se dovedește necesar, în cadrul summitului de la Paris din
decembrie 1974, găzduit de președintele Valéry Giscard d’Estaing, se creează Consiliul
European. Acesta a fost creat cu intenția de a institui un forum informal de discuții între
șefii de stat sau de guvern.

Prima reuniune a Consiliului European

Noul Consiliu European se reunește pentru prima dată în martie 1975 la Dublin.

 Consiliul European - Dublin, 10-11 martie 1975

Grecia aderă la UE - 1 ianuarie 1981.

Numărul de membri ai UE ajunge la zece în urma aderării Greciei.

Acordul Schengen - 14 iunie 1985.

Acordul Schengen privind eliminarea controalelor la frontieră este semnat de Belgia,

Germania, Franța, Luxemburg și Țările de Jos la Schengen (Luxemburg).

Acordul Schengen va permite treptat persoanelor să călătorească fără să li se verifice

pașapoartele la frontierele interne. Acordul Schengen este pus în aplicare mai târziu,
în 1995.

Consiliul European de la Luxemburg

Consiliul European ajunge la un acord politic care deschide calea pentru adoptarea
Actului Unic European.

 Consiliul European - Luxemburg, 2-3 decembrie 1985

Spania și Portugalia devin membre ale UE - 1 ianuarie 1986.

Spania și Portugalia aderă la UE, numărul membrilor Comunităților Europene

crescând astfel la 12.

Actul Unic European - 1 iulie 1987.

Actul Unic European (AUE) instituie piața internă, care prevede libera circulație a
mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor. Actul lansează cooperarea în
domeniul politicii externe și extinde utilizarea votului cu majoritate calificată pentru
procesul decizional din cadrul Consiliului.

 Procesul decizional în cadrul Consiliului

De asemenea, Actul Unic European conferă Consiliului European un temei juridic,
oficializând reuniunile șefilor de stat sau de guvern.

Ședințe publice - 11 decembrie 1992.

Consiliul European de la Edinburgh din 1992 lansează dezbaterile publice, o practică

ce a fost extinsă considerabil de-a lungul anilor, cel mai recent prin Tratatul de la
Lisabona.

Tratatul de la Maastricht - 1 noiembrie 1993.

Tratatul de la Maastricht intră în vigoare, creând Uniunea Europeană pe baza unui

pilon comunitar extins. Tratatul de la Maastricht creează uniunea economică și
monetară și stabilește doi piloni noi: politica externă și de securitate comună (PESC)
și cooperarea în domeniul justiției și al afacerilor interne (JAI).

Prin Tratatul de la Maastricht, Consiliul European dobândește un statut oficial. Acesta

este definit ca oferind impulsurile și orientările politice generale pentru dezvoltarea
UE.

Tratatul de la Maastricht declanșează, de asemenea, procesul de trecere la moneda

euro și lansează politica externă și de securitate comună (PESC).

A patra extindere a UE - 1 ianuarie 1995.

Austria, Finlanda și Suedia aderă la UE. Cei 15 membri acoperă acum aproape întreg
vestul Europei.

Consiliul European se reunește de patru ori pe an.

Din 1996, Consiliul European se reunește de cel puțin patru ori pe an. Înainte de
aceasta, numai două reuniuni pe an erau necesare.