Sunteți pe pagina 1din 101

MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA


FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS
DREPT CIVIL (PARTEA SPECIALA)
(Ciclul I)

AUTOR:
Vera Lupasco
mg. in drept, lector superior

Aprobat la sedinta Catedrei Drept privat


din: 22.05.2013, proces-verbal Nr: 9

Examinat de Consiliul facultatii de Drept USEM


la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5

Aprobat la sedinta Senatului USEM


din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHISINAU – 2013
CUPRINS

Contractul de vinzare-cumparare
Contractul de donatie
Contractul de schimb
Contractul de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata
Renta
Contractul de imprumut
Contractul de comodat.
Contractul de locatiune
Contractul de arenda
Contractul de inchiriere a spatiului locativ
Contractul de leasing
Contractul de concesiune
Contractul de antrepriza si prestari servicii
Contractul de transport
Contractul de expeditie
Contractul de servicii turistice
Contractul de mandat
Contractul de comision
Contractul de administrare fiduciara
Contractul de intermediere
Contractul de deposit si magazinajul
Contractul de societate civila
Contracte si operatiuni bancare
Contractul de factoring
Contractul de asigurare
Contractul de franchising
Contractul de autor si inventator
Jocuri si pariuri
Contractul de fidejusiune
Tranzactia
Obligatiile ce se nasc din cauzarea de daune
Obligatiile ce se nasc din dobindirea sau retinerea unor bunuri fara just temei
Dreptul succesoral

2
1.Contractul de VANZARE-CUMPARARE

Subiecte:
1. Notiunea, particularitatile juridice
2. Elementele contractului:
- Partile
- Obiectul
- Forma
- Termenul
- Pretul
3. Drepturile si obligatiile partilor (continutul contractului)
4. Efectele (incetare, reziliere, rezolutiune, revocare).

1. Contractul de vinzare-cumparare este acela, in cadrul caruia, o parte numita


vinzator se obliga sa transmita cu drept de proprietate un bun, care formeaza
obiectul material al contractului, celeilalte parti contractante numita
cumparator, iar cumparatorul se obliga la rindul sau sa achite suma
convenita in contract: in volumul, termenul, modul si locul stabilit in
contract.
- Acest contract este consensual, deoarece este valabil din momentul cind
partile au ajuns la un acord valid asupra conditiilor contractului si daca
conditiile de valabilitate impun forma scrisa, au semnat contractual.
- Contractul este sinalagmatic, deoarece partile se obliga in asa fel, incit
drepturile si obligatiile lor sunt reciproce.
- Acest contract este cu titlul oneros, deoarece fiecare parte urmareste
obtinerea unui beneficiu.
- Contractul este comutativ – acea intelegere pe care au facut-o partile la
momentul incheierii contractului nu poate fi schimbata, decit la propunerea
uneia si cu acordul celeilalte parti si este valabil in mod egal pentru ambele
parti contractante.
Din aceste motive continutul contractului este bine determinat si nu depinde
de producerea unor evenimente viitoare ce ar duce involuntar la schimbarea
conditiilor lui, ca in cazul contractelor aleatorii (riscante).
- Contractul este cu executare imediata sau succesiva.
- Caracterul translativ de proprietate are loc prin realizarea acordului de
vointa cu transmiterea bunului, primirea banilor, transferul drepturilor de
proprietate catre cumparator. O importanta deosebita are si momentul
trecerii drepturilor de proprietate de la vinzator la cumparator – acest
moment are o importanta deosebita, deoarece este legat de faptul, cine va
suporta riscul pieririi fortuite a bunului in dependenta de transmiterea
obiectului si realizarii drepturilor si obligatiilor de catre vinzator si
cumparator. Din moment ce vinzatorul si-a executat toate obligatiile, anume
transmiterea, transportarea si alte obligatiuni contractuale, riscurile de

3
pierire fortuita sau deteriorare le va suporta cumparatorul, daca contractul nu
prevede altceva (de exemplu, transportatorul) conform prevederilor legale
si/sau contractuale (art.759, 760 CC).
Conditiile de valabilitate ale contractului de vinzare-cumparare:
- Capacitatea partilor de a contracta;
- Obiectul contractului (conditiile de valabilitate in ce priveste tipul de obiect,
forma contractului in dependenta de obiect);
- Consimtamintul liber exprimat al partilor;
- Cauza contractului (licita);
Elementele contractului de vinzare-cumparare:

Partile – sunt vinzatorul si cumparatorul, unde, vinzatorul poate fi orice


persoana fizica sau juridica, care intruneste conditiile de fond si de forma si
conditiile legale de a avea aceasta calitate. Din aceste considerente putem
concluziona, ca vinzator poate fi persoana care are capacitatea si dreptul real de a
contracta in conformitate cu cerintele impuse (mandatarul, executorul judecatoresc
s.a.), cit si cu referire la obiectul contractului.
In dependenta de circumstante, vinzator poate fi nu doar proprietarul ci si alta
persoana ca de exemplu: persoana imputernicita de catre proprietar de a instraina
un bun in baza unui contract (mandat) sau in baza unei procuri; poate avea calitate
de vinzator persoana, in baza atributiilor de serviciu pe care le indeplineste
(executorul judecatoresc cit si vinzarea la licitatie); casele de amanet au calitate de
vinzator atunci, cind imprumutatul nu indeplineste conditiile contractului de
imprumut si ca consecinta a neachitarii datoriei de catre imprumutat in timpul
stabilit in contract, imprumutatorul instraineaza bunul amanetat.
In calitate de cumparator poate fi orice parsoana fizica sau juridica ce are
capacitatea de a contracta, atit de la noi din tara sau de peste hotare conform
prevederilor legale cu privire la obiectul contractului, de exemplu, nu au dreptul de
a cumpara terenuri agricole persoanele care nu sunt cetateni ai RM.
Obiectul – in calitate de obiect al contractului de vinzare-cumparare apar
toate bunurile materiale care se afla in libera circulatie sau circulatie restrinsa,
restrictie fiind pusa asupra obiectelor ce nu se afla in curculatie libera civila, aceste
obiecte sunt proprietatea statului si pot fi instrainate doar in anumite conditii.
Forma contractului
Contractul de vinzare-cumparare poate fi incheiat in una dintre urmatoarele forme:
- Verbala;
- Simpla scrisa;
- Scrisa, autentificata notarial – art.212 C. civ.;
- Solemna;
- Prin intermediul actiunilor concludente, cit si alte forme permise de
legislatia in vigoare.
Termenul contractului – este stabilit de catre parti si poate fi imediat, real sau
cu executare succesiva, in dependenta de obiectul contractului. Are importanta
termenul de predare a bunului cit si modul, locul de predare si receptionare.
Pretul contractului – poate fi stabilit de catre parti printr-o intelegere, sau

4
conform pretului de piata, dar poate fi si un pret prestabilit, inghetat si monitorizat
de Guvern, cum ar fi de exemplu, pretul anumitor produse alimentare la care se
impune interdictie de a fi schimbat dupa vointa vinzatorului, deoarece ar avea
consecinte negative asupra cumparatorului, cum ar fi unele produse lactate, de
panificatie, faina, zahar, orez - aceste produse cit si altele care au o importanta
strategica, deoarece la majorarea exagerata a preturilor poate fi prejudiciata patura
social vulnerabila.
2. Drepturile si obligatiile partilor (continutul contractului de vinzare-
cumparare).
Vinzatorul este obligat sa transmita bunul ca atare cit si dreptul de proprietate
asupra lui in termenul, modul si impreuna cu toate documentele care atesta faptul
dreptului de proprietate asupra bunului, sa asigure cumparatorului obtinerea
dreptului de proprietate in modul stabilit in contract, sa transporte bunul daca este
prevazut, sa informeze cumparatorul si sa respecte si conditiile cu privire la
cantitatea, calitatea, asortimentul si a altor conditii ce garanteaza indeplinirea
conditiilor contractuale.
O importanta deosebita are momentul executarii obligatiei de transmitere a
bunului de catre vinzator, catre cumparator, pentru a stabili aparitia dreptului de
proprietate la cumparator, fapt care are importanta la suportarea riscului de pieire
fortuita sau deteriorare a bunului.
Vinzatorul trebuie sa respecte conditiile contractuale in ce priveste cantitatea,
calitatea, asortimentul, ambalajul, garnitura s.a.
Vinzatorul este obligat sa instiinteze cumaratorul despre orice preferinta sau
circumstante cu privire la schimbarea conditiilor contractuale si are dreptul sa le
schimbe doar cu acceptarea lor de catre cumparator.
Vinzatorul are urmatoarele drepturi:
Are dreptul de a fi informat de catre cumparator in ce priveste momentul de
transmitere si receptionare a bunului, modul, locul, termenul (aparitia dreptului de
proprietate si suportarea riscului de pieire fortuita si deteriorare a bunului)
Are dreptul sa ceara de la cumparator indeplinirea in termen a contractului si
instiintarea daca apar careva obstacole (transmiterea banilor, transferul lor,
receptionarea bunului). Cit si alte drepturi si obligatii conform normelor
reglementative si contractului.
Drepturile si obligatiile cumparatorului:
Cumparatorul este obligat sa achite suma prevazuta, care include pretul obiectului
contractului si alte cheltuieli, daca contractul nu prevede altceva (art.755 C.civ.)
Cumparatorul este obligat sa instiinteze vinzatorul despre oricare neintelegeri, sau
divergente ce apar pe parcurs pentru a le inlatura la timp si a nu crea obstacole
„fantome”.
Trebuie sa respecte momentul aparitiei dreptului de proprietate (art. 759, 760, 761
CC), si sa receptioneze bunul conform uzantelor contractuale.
Cumparatorul este obligat sa atraga vinzatorul in cazul evictiunii bunurilor in
calitate de copiirit in instanta, daca cumparatorul nu atrage vinzatorul ca copirit,
atunci cumparatorul va duce raspunderea de unul singur (art.766, 767 CC)

5
(evictiunea este acel fapt, cind o persoana terta atesta faptul ca si ea are dreptul de
proprietate asupra bunului ce constituie obiectul contractului). Cumparatorul are
dreptul sa fie informat si sa ceara de la vinzator repararea prejudiciilor de ordin
material daca nu le-a cunoscut sau nu trebuia sa le cunoasca (vicii ascunse), sau
daca nu le-a consimtit (nu a fost de acord cu acceptarea acestor vicii art.763 CC).
Conform art.771 cumparatorul are dreptul de a cere reducerea pretului echitabil
cheltuielilor de remediere (inlaturare) a viciilor materiale daca le-a inlaturat el
singur, insa daca valoarea remedierii este excesiva si vinzatorul nu doreste sa
achite, atunci vinzatorul isi rezerva dreptul de a cere inapoierea bunului si
rezolutiunea contractului cu achitarea integrala a cheltuielilor catre cumparator, sau
preschimbarea cu un alt bun cu aceleasi caracteristici.
Cumparatorul poate avea si alte drepturi si obligatii conform dreptului civil si
reglementarilor contractuale.
Efectele Contractului
Rezoluțiunea contractului de
esteVinzare – Cumparare
o sancțiune civila, garanție a respectării
contractului, de natura a contribui la executarea intocmai si cu buna-credinta, a
obligatiilor contractuale. Rezoluţiunea şi rezilierea constau în încetarea, înainte de
executare deplină, a efectelor juridice a unui contract valabil încheiat, de regul a pe
motiv de neexecutare a obligatiilor.
Rezilierea si rezolutiunea sunt concepute ca remedii acordate creditorului
pentru neexecutarea culpabila a obligatiei de catre debitor Dispozitiile legale
referitoare la reziliere/rezolutiune, desi au un caracter imperativ, confera o serie de
prerogative partilor. In timp ce rezolutiunea se aplica contractelor cu executare
dintr-odata, rezilierea se aplica in cazul contractelor cu executare succesiva.
Revocarea consta in retractarea vointei unei parti la act juridic valabil incheiat.
Ea produce efecte in cazurile expres permise de lege.
• in cazul actelor juridice unilaterale (procura, testament), revocarea este un
principiu si autorul actului are o discretie in a revoca actul. Totusi, revocarea
ofertei de a contracta comporta limitari pentru a proteja destinatarul ofertei;
• in cazul contractelor (contractul de consumator, donatia), un temei legal intemeiat
se aplica revocarea cu consecintele prevazute de lege sau contract. In cazul
donatiei, revocarea se va constata de catre instanta de judecata la cererea
donatorului.

Varietati ale contractului de vinzare - cumparare:

Vinzarea - cumpararea intreprinderii ca complex patrimonial unic

In cadrul acestui contract in calitate de bun apare intreprinderea ca un complex


patrimonial unic, unde intreprinderea este un obiect al obligatiunilor civile, iar pe
de alta parte reprezinta subiect al dreptului civil.
Ca obiect are urmatoarele semne:

6
- Are un teren de pamint pe care este amplasata cladirea cu utilaje, diferite
constructii care au menirea de a satisface cerintele de ingrijire, amenajare
sau a altor servicii (casuta paznicului, garaje pentru automobile s.a.);
- Complexul patrimonial unic se foloseste in activitatea de antreprenoriat in
cadrul careia se executa lucrari, se presteaza servicii, se fabrica diferita
productie;
- Aceasta intreprindere are contul sau bancar si infaptuieste diferite tranzactii
in cadrul executarii obligatiunilor sale.
Contractul este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare
succesiva si translativ de proprietate.
Elementele contractului:
In calitate de parti apare vinzatorul si cumparatorul, unde vinzator este proprietarul
intreprinderii, iar in calitate de cumparator este orice persoana fizica sau juridica,
ambele parti trebuie sa fie inzestrate cu capacitate civila de a contracta.
Obiectul contractului - este intreprinderea ca un bun patrimonial indivizibil din
punct de vedere natural, insa nu se exclude faptul ca intreprinderea sa-si permita
instrainarea doar a unei parti, iar in acest caz, nu va fi vorba despre obiect al
contractului unic ca intreprindere, dar va fi nominalizat obiectul material concret.
Conform art.817 CC intreprinderea are calitate de complex patrimonial unic cu
exceptia drepturilor si obligatiilor inalienabile. La alin.2 al art.817 se mentioneaza
ca “dreptul la denumirea de firma, la marcile de productie si la alte mijloace de
individualizare a intreprinderii si a productiei acesteia, a lucrarilor si serviciilor,
precum si dreptul de folosinta asupra acestor mijloace de individualizare care-i
apartin in baza licentei, se transmit cumparatorului daca in contract nu este
prevazut altfel.”
Forma contractului este scrisa (art.818), autentificata; si contractul se inregistreaza
la Camera Inregistrarii de Stat. Se intocmeste in 3 exemplare, sau mai multe, in
cite decid partile.
Termenul contractului se stabileste de catre parti luindu-se in consideratie
intocmirea, examinarea actului de inventariere, bilantului contabil (art.819),
concluziile auditului independent, lista debitorilor si creditorilor vinzatorului,
termenele de stingere a obligatiilor, cit si alte circumstante ce pot determina, sau
influienta, modfica termenul (art.822).
Pretul contractului – este stabilit de catre partile contractante si include in sine
pretul tuturor bunurilor mobile si imobile, cit si drepturile inalienabile, daca in
contract este mentionat. Pentru evaluarea bunurilor imobile se apeleaza la
serviciile expertilor licentiati in acest domeniu.
Transmiterea de la vinzator catre comparator, are loc intocmindu-se actul de
predare-primirein termen de 14 zile, sau cu careva exceptii in dependenta de
intelegerea partilor.
Conform art.82, la predarea intreprinderii, numaidecit se indica datele despre
bunurile predate, despre viciile bunului, despre creditori si debitori, despre
cheltuielile de predare pe care conform al.2 art. 821 se suporta vinzatorului daca nu
este prevazut altceva.

7
Intreprinderea este considerata predata la momentul semnarii actului de predare
primire de catre parti si conform art.821 alin.3 se transfera riscurile.
Trecerea dreptului de proprietate are loc in conformitate cu contractul si legea
art.822 CC.

Contractul de vinzare-cumparare a bunurilor imobile.


In cadrul acestui contract vom vorbi despre particularitatile de vinzare-cumparare
ale terenurilor de pamint, caselor de locuit si apartamentelor privatizate.
Acest contract este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros , comutativ si cu
executare succesiva.
In cadrul contractului de vinzare-cumparare a terenurilor, in calitate de vinzator, in
dependenta de domeniul de proprietate: public sau privat, poate fi persoana fizica
sau juridica proprietar ce are calitatea necesara de a contracta, sau administratia
publica locala, sau statul.
In calitate de cumparator poate fi orice persoana fizica sau juridica ce are
capacitate juridica de a contracta, iar daca obiect al contractului sunt terenuri
agricole, persoanele straine au interdictie de a avea calitatea de cumparator.
In calitate de obiect sunt terenurile agricole, terenurile de constructie, terenurile
pomicole si loturile de pamint de pe linga case.
Atunci cind obiect al contractului de vinzare-cumparare sunt terenurile ce tin de
domeniul public instrainarea este publica cu organizarea licitatiilor, pentru a nu
ingradi nimanui accesul si dreptul de a deveni proprietar asupra bunului dat.
Forma contractului este scrisa conform normelor generale cu privire la instrainarea
bunurilor imobile si se inregistreaza in forma autentica (art.212 CC cu modificarile
din septembrie 2013).
Pretul contractului – daca este obiect al contractului, bunul ce tine de proprietatea
privata, pretul se stabileste de catre parti. Atunci cind bunurile sunt proprietate
publica, la terenurile agricole sunt preturile normative, care se formeaza in baza
unor indici conform Legii nr. 1308-XIII din 25.07.1997 „Cu privire la pretul
normativ si modul de vinzare- cumparare a pamintului”, cu modificarile ulterioare,
influenteaza asezarea geografica, localizarea in sate, comune, orase cit si alte
momente ce pot sa influenteze pretul. In ce priveste terenurile cu destinatie
agricola, se stabileste in fiecare an pretul normatv, in dependenta de asezare, relief,
bonitate si alte…..
In cazurile instrainarii bunurilor publice se monitorizeaza in presa locala cit si
republicana in dependenta de circumstante si cerinte legale.
Termenul contractului – se stabileste de parti si include termenul de informare,
acceptare si inregistrare a drepturilor cumparatorului asupra bunului la oficiul
cadastral teritorial. Persoana cumparator trebuie sa fie informata de catre
autoritatea publica despre acele restrictii care sint instituite asupra terenurilor pe
care viitorul proprietar va trebui sa le respecte (permisiunea, accesul la fintini,
izvoare, scari -servitute).

8
In ce priveste vinzarea-cumpararea caselor de locuit, sau apartamentelor
privatizate, dreptul de proprietate apare la incheierea contractului in cadrul biroului
notarial si inregistrarea contractului autentificat la oficiul cadastral teritorial. Toti
membrii familiei care au participat la privatizarea unei locuinte sau unui
apartament, au dreptul la cota parte privatizata in numele sau.

Vinzarea- cumpararea pentru consum cu amanuntul


Acest contract este consensual, cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ, real.
Elementele contractului:
In calitate de parti sunt vinzatorul si cumparatorul, unde vinzator se prezinta
antreprenorul, iar in calitate de cumparator poate fi orice subiect de drept care are
capacitatea civila necesara de a incheia un asemenea contract.
Obiect al contractului sunt toate bunurile pentru consum care in baza ofertei
publice sunt clasate la vitrina pe tejghele.
Fata de produsele pentru consum care au o insemnatate strategica sunt restrictii in
ce priveste pretul. Asemenea produse sunt: zaharul, unele produse lactate, faina,
orezul, careva produse fainoase care permit paturilor sociale vulnerabile sa le poata
intrebuinta.
Termenul contractului – se stabileste de catre parti si este legat de timpul in care
cumparatorul accepta oferta si achita pretul bunului.
Forma contractului este verbala si simpla scrisa.
Drepturile si obligatiile partilor tin de ordinul general cu privire la contractul de
vinzare-cumparare (art.772 garantarea de catre vinzator a caracteristicilor bunului,
in dependenta de diferite bunuri – cumparatorul trebuie sa fie informat despre
modul de returnare a bunului cu exceptia produselor farmaceutice si alimentare.

2. Contractul de DONATIE

Contractul de donatie este acela in cadrul caruia o parte numita donator, transmite
cu titlu gratui, ceea ce inseamna ca mareste patrimoniul celeilalte parti, a
donatarului, cu o parte din patrimoniul sau (iar in cadrul contractului de donatie
conditionat, titlu oneros sau caracterul sinalagmatic este echivalent conditiei, daca
valoarea conditiei depaseste valoarea obiectului contractului, atunci un asemenea
contract nu mai poate fi numit de donatie).
Acest contract este sinalagmatic, insa unilateral obligational deoarece priveste
transmiterea drepturilor patrimoniale doar de catre donator. Este consensual, este
cu titlu gratuit, sau cu titlu oneros in dependenta de valoarea conditiei. Este cu
executare succesiva sau real in dependenta de obiectul contractului. Este
comutativ. Unele surse vorbesc de caracterul aleatoriu in cazurile donatiei
conditionate, sau chiar atunci cind vine vorba despre revocarea contractului de
catre donator in conditiile legii art.835.
Elementele contractului:

9
In calitate de parti pot fi orice persoane care au capacitate de a contracta in
dependenta de valoarea bunului.
Calitatea de donatar o poate avea orice persoana care are sau este lipsita de
capacitatea de exercitiu atit de la noi din tara cit si o persoana straina asupra
oricarui bun.
Obiectul contractului de donatie il formeaza toate bunurile aflate in circuit civil
liber sau restrins.
Forma contractului este reglementata de aceleasi norme legale ca si contractul de
vinzare-cumparare, in dependenta de bunul,- obiect al contractului. Este forma
verbala, simpla scrisa, sau solemna.
Termenul contractului se stabileste de catre partile contractante si depinde de
obiectul contractului, real sau cu executare succesiva.
Pretul contractului: contractul este cu titlu gratuit, deoarece donatorul nu primeste
nimic in schimb (este vorba doar de gratitudinea din partea donatarului). Conditia
contractului, nu este decit valoarea bunului si oricum diferenta dintre conditie si
valoarea contractului denota faptul gratuit al contractului. Conditia nu trebuie sa
depaseasca valoarea bunului.
Nu trebuie de incurcat donatia cu filantropia (chestii de binefacere) si
sponsorizarea, legea nr.1420 din 31 octombrie 2002 cu privire la filantropie si
sponsorizare.
Activitatea filantropica este acordarea de ajutor material benevol impartial si
neconditionat, sau prestarea de servicii gratuite de catre persoane fizice sau juridice
catre o persoana sau un grup de persoane fara a primi vre-o recompensa, plata, sau
executarea a carorva obligatii, fara a obtine vre-un profit.
Sponsorizarea reprezinta activitatea persoanelor fizice sau juridice benevol insa la
solicitarea cuiva si consta in acordarea mijloacelor financiare, sau de alte bunuri
pentru sustinerea unor actiuni de interes public.

Nu sunt activitati filantropice: transmiterea mijloacelor banesti si materiale sau


acordarea asistentei sub orice forma catre persoane juridice care urmaresc
obtinerea unui profit sau sustinerea partidelor politice si altor organizatii social
politice.
Nu este sponsorizare acordarea reciproca de mijloace financiare si materiale intre
persoanele fizice si juridice.
Drepturile si obligatiile partilor:
Donatorul are obligatia de a transmite bunul impreuna cu documentele care atesta
faptul proprietatii si sint necesare pentru documentarea de mai departe cit si bunul
lipsit de vicii de ordin material sau juridic.
Donatorul trebuie sa informeze donatarul despre viciile pe care le cunoaste sau ar
trebui sa le cunoasca, trebuie sa fie de buna credinta, sa se atirne serios fata de
promisiunea facuta si alte obligatii cum ar fi alin.2 art.827.
Donatorul poate renunta la transmiterea sau predarea bunului promis daca pe
parcurs aceasta promisiune sau transmitere ii prejudiciaza propria sa intretinere sau
a persoanelor aflate la intretinerea sa art.830 alin.2.

10
Conform art.832 sunt enumerate cazurile inadmisibilitatii donatiei, exceptie facind
careva obligatiuni morale.
Poate fi revocata de catre donator, donatia in cazul maladiilor prezumate a fi letale
sau in cazul ingratitudinii. Are dreptul sa ceara rezolutiunea in cazul starii de
nevoie.
Donatarul are drepturi si obligatii ce reiese din contractul de vinzare-cumparare si
se acomodeaza contractului de donatie.

3. Contractul de SCHIMB (art.823-826 C.civ.)

In baza acestui contract, partile contractante se obliga sa transmita reciproc dreptul


de proprietate asupra unui bun, deoarece fiecare parte este considerata totodata
vinzator si cumparator, ele se numesc copermutanti.
Asupra acestui contract se aplica regulile contractului de vinzare-cumparare. In caz
de diferenta de pret a bunurilor preschimbate, se achita o compensatie printr-o
suma de bani numita sulta, care nu poate depasi valoarea bunului.
Orice parte contractanta are dreptul de a refuza predarea bunului (art.826 C.civ.).
Schimbul reprezinta un contract juridico-civil, prin care partile se obliga sa
transmita reciproc din proprietatea uneea in proprietatea alteea anumite
bunuri. In prezentul cod legislatorul a scos in relief norme noi, menite sa
reglementeze unele raporturi ce nu s-au aflat pina acum in aria sa de
reglementare. Constructia juridica a schimbului, expusa in al.1 Art.823 Cod
civil permite sa evidentiem particularitatile juridice, caracteristice acestui tip
de contract, care dau posibilitatea sa delimitam schimbul de alte obligatii
contractuale, inclusiv si de cel mai apropiat dupa natura sa contract, ca
vinzarea-cumpararea. Caracterul translativ de proprietate reprezinta criteriul
determinativ al schimbului ca tip aparte de contract. Spre deosebire de alte
contracte cu caracter oneros prin intermediul carora bunurile se transmit in
proprietate, contractul de schimb se caracterizeaza prin caracterul specific al
contraprestatiei, care se exprima prin darea respectiva a unui bun pentru
altul, ceea ce inseamna ca contraprestatia imbraca forma unui alt bun. In
temeiul schimbului, in principiu, se exclude returnarea unui bun analogic,
precum si achitarea costului in bani. Un alt moment semnicativ, care, desi nu

11
este expres oglindit in prezentul cod, dar reiese din natura obligatiei de
schimb, reprezinta momentul trecerii dreptului de proprietate asupra
bunurilor schimbate. Legislatorul n-a stabilit o norma speciala, referitoare la
momentul trecerii dreptului de proprietate in contractul de schimb, dar
normele generale ale Codului civil ce reglementeaza acest mecanism
(Art.321), precum si normele corespondente ale vinzarii-cumpararii (Art.760)
nu pot reflecta adecvat aceasta particularitate a schimbului. Esenta juridica a
acestei particularitati poate fi expusa in urmatoarea formula, in baza
contractului de schimb dreptul de proprietate asupra bunurilor primite trece
la fiecare dintre parti simultan, dupa ce obligatiile de transmitere a bunurilor
au fost onorate de catre ambele parti.
Reiesind din caracterul consensual al contractului, momentul incheierii lui nu
poate fi legat de transmiterea de facto a bunurilor, deoarece schimbul de facto
a bunurilor reprezinta executarea unui contract de schimb deja incheiat si
intrat in vigoare.

1. Analiza normelor referitoare la vinzare-cumparare, ce nu contravin esentei


schimbului, precum si a intregului capitol in acest domeniu, putem face
concluzia, ca la baza delimitarii acestor contracte stau anumite criterii de
sistem. Vinzarea-cumpararea se bazeaza pe criteriul obiectului concret
(transmiterea cu titlu oneros a bunului in proprietate), iar schimbul tine de
corelatia (interactiunea) a doua obiecte reconventionale. Schimbul este
caracterizat de aceleasi caractere de gen ca si vanzarea-cumpararea, se
deosebesc numai prin caracterul contraprestatiei. Prezenta sau lipsa unora
dintre caractere are o importanta pentru procesul de formare a legii, deoarece
permite aplicarea fata de contract, in cazul nostru fata de contractul de
schimb, a normelor, conditionate de acest caracter, in masura in care ele nu
vin in contradictie caracterului special (forma de marfa a contraprestatiei).
Contractul de schimb poarta un caracter universal si poate fi aplicat pentru
reglementarea raporturilor cu participarea oricaror persoane, recunoscute in
calitate de subiecti ai dreptului civil. In baza Art.192 a prezentului cod
Republica Moldova ca stat, participa la raporturile reglementate de legislatia
civila pe principiul egalitatii participantilor la aceste raporturi. Legea nu
stabileste cerinte speciale fata de calitatea juridica a subiectilor schimbului,
insa urmeaza sa tinem cont de faptul ca transmiterea reciproca in proprietate
a bunurilor, reprezinta o modalitate de dispunere a bunurilor, deaceea atit
vinzatorul cit si cumparatorul, urmeaza sa fie proprietarii bunurilor
schimbate, sau titulari ai altor drepturi, care includ in sine imputernicirea de a
dispune de ele. In cazurile prevazute de lege sau contract, imputerniciri de
dispozitie asupra bunurilor pot fi delegate persoanelor, ce nu sint titulari ai
dreptului de proprietate si anume intr-u executarea de administrare fiduciara
(Art.1053), comision (Art.1061), comisionarul profesionist (Art.1212).
Determinind categoriile de bunuri care pot servi in calitate de obiecte ale
contractului de schimb, legiuitorul face referinta la normele corespunzatoare
12
ale codului civil referitoare la vinzare-cumparare, deoarece normele ce
perfecteaza schimbul nu stabilesc reguli deosebite in acest sens, limitinduse la
notiunea de bun (Art.285). Drepturile patrimoniale, privite in mod separat, nu
pot apartine nici unui subiect cu drept de proprietate, nu se atribuie la
categoria de bunuri, formeaza obiecte aparte ale drepturilor civile, si
respectiv, nu pot fi atribuite in calitate de obiecte ale contractului de schimb.
Conform contractului de schimb este exclusa restituirea bunurilor analogice
celor transmise, precum si achitarea pretului.
Contractul de schimb poate fi incheiat in privinta bunurilor viitoare, adica in
privinta bunurilor care nu le detin partile la momentul incheierii contractului,
dar le vor dobindi sau le vor produce an viitor. Deseori, in circuitul civil se
pune semnul egalitatii intre contractul de schimb si operatiunea de barter.
Insa practica judiciara internationala nu recunoaste o astfel de echivalenta
juridica intre aceste doua categorii, deoarece, in contractele de barter este
evidenta obligatia unei parti de a livra marfurile in contul achitarii celor
receptionate (ca o forma deosebita de efectuare a achitarilor pentru marfurile
livrate). Obiectul contractului de barter nu totdeauna coincide cu obiectul
contractului de schimb, deaceea normele referitoare la schimb, urmeaza a fi
aplicate fata de barter nu direct, dar prin analogia legii.

4.Contractul de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe


VIATA.
In baza contractului de instrainare a unui bun cu conditia intretinerii pe viata, o
parte, beneficiarul intretinerii, se obliga sa dea celeilalte parti, dobinditorului
intretinerii, in proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobinditorl se obliga sa
asigure beneficiarului intretinerea in natur – locuinta, hrana, ingrijire si ajutor
necesar pe timpul cit va tri, precum si suportarea cheltuielilor de inmormintare.
Acest contract este intilnit destul de des si se pune accentul mai ales pe faptul
acordarii ajutorului persoanelor care nu au posibilitatea de a se intretine singure,
din motivul lipselor sau din cauza ca nu au pe cineva apropiat ( cpoii, nepoti sau
alte rude) care ar putea sa-i intretina, dar ar putea sa propuna ceva in schimbul
intretinerii, cum ar fi bunuri mobile sau imobile. Dar nu se interzice incheierea
unui asemenea contract, chiar si de catre o persoana care nu are careva deficiente,
insa doreste sa incheie un asemenea contract Art. 445 al Codului civil vechi, din
1964, al RSSM, ce viza contractul de instrainare a unei case de locuit cu conditia
intretinerii pe viata, prevedea urmatoarele: „ o persoana incapabila de munca din
cauza virstei sau in legatura cu starea sanatatii (transmitator) transmite in
proprietate unei alte persoane (dobinditor) o casa de locuit sau o portiune de
casa, in schimbul careia dobinditorul se obliga sa procure

13
transmitatorului, pina la moartea acestuia, asigurare materiala in natura -
locuinta, hrana, ingrijire si ajutorul necesar”.
IIn codul civil nou este prevazut, ca orice persoana indiferent de posibilitatile si
capacitatile sale, sau virsta, are dreptul sa incheie un contract de instrainare a
bunului cu conditia intretinerii pe viata in calitate de benificiar al intretinerii
Elementele contractului:
In calitate de parti sunt benificiarul (beneficiarii, daca sunt desemnate mai
multe persoane) intretinerii si dobinditorul (dobinditorii, daca mai multe personae
intrunesc aceasta calitate), unde benificiar poate fi orice persoana fizica care
doreste sa incheie un asemenea contract, are capacitate civila de a contracta si se
obliga sa dea celeilalte parti in proprietate un bun mobil sau imobil si este doar
persoana fizica, deoarece termenul contractului si conditia principala este
intretinerea pe viata (persoana juridica nu moare).
In calitate de dobinditor poate fi orice persoana fizica care poseda capacitate
deplina civila, este persoana fizica deoarece codul civil prevede efectele
contractului dat in cazul mortii dobinditorului si un alt moment important, este ca
dobinditorul pentru a incheia un asemenea contract trebuie sa dispuna de
posibilitatea materiala de a acorda intretinerea necesara benificiarului, trebuie sa
dispuna de capacitate de exercittu si sa-si dea seama de urmarile incheierii unui
asemenea contract riscant.
Obiectul contractului:
Obiectul contractului de instrainare a bunului are doua laturi componente si anume,
totalitatea actiunilor benificiarului indreptate spre transmiterea dreptului de
proprietate asupra obiectului contractului catre dobinditor, cit si actiunile
dobinditorului referitoare la acordarea serviciilor de intretinere conform
contractului. Aceste actiuni ale partilor sunt nemateriale, formeaza obiectul juridic,
sau latura juridica a obiectului contractului. In ce priveste latura materiala, este
intretinerea in natura acordata de catre dobinditor conform art.839 C. civ., sub
forma de locuinta, hrana, ingrijire e.t.c., iar din partea beneficiarului obiectul
material, este bunul mobil sau imobil transmis in realitate dobinditorului pentru a
se folosi de acest bun..
Forma contractului:
La art. 840 CC este mentionat expres doar forma scrisa a contractului si
autentificata notarial.
Termenul contractului:
Reesind din art. 839 C.civ., termenul va fi egal cu durata vietii beneficiarului, iar
deoarece la art. 839 alin.2 se admite pluralitatea de parti atit din partea
beneficiarului cit si dobinditorului, termenul contractului va fi egal cu durata vietii
ultimului beneficiar cu toate consecintele.
Pretul contractului:
Cu toate ca contractul este cu titlu oneros nu inseamna ca este si echitabil, ceea ce
ar insemna ca contraprestatiile partilor au aceeasi valoare ca si in cadrul
contractului de vinzare-cumparare, de exemplu.
Deoarece este un contract aleatoriu, riscant, nici beneficiarul si nici dobinditorul nu
pot si cunoasca termenul intretinerii, ceea ce inseamna ca pretul evaluat al bunului

14
mobil sau imobil transmis catre dobinditor, poate fi mai mic sau mai mare decit
valoarea intretinerii si invers.
Drepturile si obligatiile partilor:
Beneficiarul intretinerii este obligat sa transmita dreptul de proprietate asupra
bunului si sa transmita nemijlocit acest bun catre dobinditor, daca este mentionat in
contract.Beneficiarul avind in mod ascuns calitatea de vinzator, trebuie sa puna la
dispozitia dobinditorului bunul lipsit de vicii de ordin material sau de drept luind in
consideratte si axindu-se pe prevederile codului civil cu privire la contractul de
vinzare-cumparare.
Drepturile si obligatiile dobinditorului:
Dobinditorul trebuie sa intreprinda toate actiunile pentru a primi bunul si a-si
inregistra drepturile asupra lui, in modul prevazut, deoarece conform art. 843 CC
el suporta riscul pieirii sau deteriorarii fortuite a bunului material, care formeaza
obiectul material al contractului.
Dobinditorul trebuie sa acorde intretinerea in modul si mirimea indicata in
contract, cit si conform normelor generale in ce priveste regulile de comportament,
etica, morala, uzanta, obiceiuri e.t.c.
Dobinditorul, conform art. 842 CC nu are dreptul de a instraina bunul mobil sau
imobil pe durata vietii beneficiarului. Aceasta interdictie in cazul imobilelor se
inscrie in registrul bunurilor imobile din cadrul OCT (oficiului cadastral teritorial).
Conform alin2. art. 842 dobinditorul are dreptul de a greva bunul in careva mod cu
acceptarea si permisiunea beneficiarului.

Incetarea contractului:

Contractul inceteaza conform prevederilor contractuale. In cazul decesului


dobinditorului, succesorii lui, preiau drepturile si obligatiile dobinditorului daca au
acceptat succesiunea si au posibilitate materiala de a acorda intretinere
beneficiarului sau beneficiarilor. Contractul mai poate inceta ca existenta intre
parti, in cazul rezilierii, daca una dintre partile contractante nu-si indeplineste
obligatiunile contractuale.
Beneficiarul poate cere rezolutiunea contractului, art.844 CC sau prin comun acord
poate cere schimbarea modalitatii de prestare a serviciilor de intretinere, si anume
achitarea in bani –numerar sau transfer, atunci cind dobinditorul nu are
posibilitatea de a-i acorda intretinerea in natura, dar ii este mai comod si mai
convinabil ambelor parti de a efectua platile in numerar, deoarece in acest fel
dobinditorul singur isi alege necesarul.
Dobinditorul art. 844 alin. 2 CC poate cere rezolutiunea contractului, in cazul
imposibilitatii executarii prevederilor contractuale din unele cauze ce nu depind de
vointa lui (se inrautateste situatia materiala si nu poate acorda intretinere acelor
personae care se afla la intretinerea lui in afara contractului dat).
Conform art. 845 beneficiarul in cazul rezolutiunii are dreptul sa ceara restituirea
bunului sau valorii lui, iar dobinditorul nu primeste valoarea prestatiei acordate.

15
5. Contractul de RENTA

Contractul de renta este acela in cadrul caruia, o parte care este debirentierul, se
obliga sa achite periodic cu titlu gratuit sau oneros o redeventa catre partea cealalta
a contractului numita crederentier.
Acest contract este consensual, este cu titlu gratuit sau oneros fiind oneros in cazul
cind crederentierul se obliga sa transmita un bun mobil sau imobil ca
contraechivalent sau fara a echivala insa ca o contraprestatie a redeventei achitate
de catre debirentier.
Cotnractul de renta are un caracter riscant sau aleatoriu, insa deoarece legiuitorul
permite la incheierea contractului de a prezuma si a preveni o indeplinire a
obligatiei necorespunzatoare, in cazul dat conform art.856 alin.2, la rezelierea
contractului deberentierul poate cere restituirea prestatiei daca acest moment este
expres prevazut in contract si invers.
Contractul de renta cu titlu oneros este translativ de proprietate.
Elementele contractului:
In calitate de parti sunt:
- Debirentierul care poate fi orice persoana fizica sau juridica ce are capacitate
deplina de exercitiu si capacitate civila de a contracta. Poate fi persoana
juridica comerciala sau necomerciala in masura prevederilor legale
- Credirentierul – care poate fi orice persoana fizica care poate dispune de
bunuri si organizatiile necomerciale. In contractul de renta viagera (se
incheie pe termenul duratei vietii crederentieruluicare nu poate fi determinat
la incheierea contractului) poate fi doar persoana fizica.
In cadrul contractului de renta poate aparea o a 3 parte contractanta, terta persoana
care va avea calitatea de beneficiar. In cazul dat acest beneficiar are calitate de
credirentier, iar persoana care instituie adica crederentierul va avea calitate de
constituitor, iar cel care plateste redeventa ramina in calitate de debirentier.
Obiectul contractului:
In calitate de obiect al contractului putem vorbi ca el are 2 laturi, materiala si
juridica, unde latura juridica sint actiunile indeplinite de catre parti in ce priveste
materializarea contractului (semnarea contractului, luare cunostintei cu conditiile
contractului…).
Latura materiala constituie pe de o parte redeventa platita de deberentier, iar pe de
alta parte in cadrul contractului de renta cu titlu oneros este bunul mobil sau imobil
transmis de catre crederentier, sau de catre…….
Redeventa conform art.847, poate fi suma de bani, insa nu se interzice ca in
marimea nominalizata a sumei sa fie efectuate lucrari, acordate servicii, sau
intretinere in alt mod.
In ce priveste bunul transmis de catre crederentier el poate fi orice lucruri
individualizate, sau drepturi patrimoniale.

Forma contractului de renta conform art. 849 alin.1 este scrisa, autentificata
notarial.Daca bunul material transmis de crederentier sau cel ce instituie renta este

16
un imobil atunci contractul se inregistreaza in registrul bunurilor imobile in oficiul
cadastral teritorial.
Termenul contractului poate fi determinat sau nedeterminat (in cadrul rentei
viagere) – art.848 CC.
Pretul contractului.
In cadrul contractului de renta, partile stabilesc la renta cu titlu oneros, marimea
platii efectuate de deberentier si a prestatiei sau bunului transmis de catre
crederentier.Daca contractul se instituie fata de mai multe persoane crederentieri
atunci la decesul unuia dintre ei, redeventa se achita in aceasi masura fiind
impartita in mod egal supravietuitorilor.
La art. 851 CC se mentioneaza ca renta se achita periodic, renta viagera se achita
in avans (alin.2 si 3, prevede achitarea in avans in 3 luni daca nu este prevazut
altceva), in celelalte cazuri se stabilesc termenele de plata de catre parti.
Drepturile si obligatiile partilor:
Debirentierul trebuie sa achite redeventa in marimea si termenele stabilite in
contract , respectind perioada de avans in cazurile expres prevazute de lege
(art.851 alin.2 si 3). In cazul decesului debirentierului obligatia fata de crederentier
trece catre succesorii sai daca bunul a trecut in mostenirea lor.
Debirentierul nu are dreptul unilateral sa renunte la executarea obligatiunilor
contractuale chiar daca ar restitui bunul primit daca crederentierul si-a indeplinit
toate obligatiunile contractuale, fiindca acest contract este riscant, sau aliatoriu.
Crederentierul are obligatii in primul rind in contractul cu titlu oneros de a
transmite bunul, insa daca crederentierul este benificiar ca terta persoana, atunci
instituitorul trebuie sa transmita bunul.
In cadrul rentei cu titlu gratuit are doar dreptul achitarei redeventei in termenul
stabilit in contract de catre debirentier.
Contractul de renta poate inceta prin acordul partilor, prin remiterea datoriei, prin
executare.
Temeiurile specifice de incetare a contractului de renta sunt:
- rezilierea contractului pentru neexecutare ( intirzierea sistematica la
achitarea redeventei, nerespectarea clauzei cu privire la marimea platilor.)
- rezilierea lui in cazul contestarii de un tert ( copii minori ai debirentierului,
copiii majori inapti de munca ce necesita intretinere, parintii incapabili de
munca, fata de care debirentierul are obligatia de intretinere, sotul inapt,
nepotii, bunicii debirentierului)
- Incetarea contractului in cazul decesului debirentierului- obligatia
contractata de debirentier printr-un contract de renta cu titlu oneros cade in
sarcina succesorilor sai care au mostenit bunul transmis de constituitorul
rentei. Succesorii debirentierului se pot elibera de executarea obligatiei prin
restituirea bunului transmis de credirentier. Obligatia ce se naste dintr-un
contract de renta cu titlu gratuit face parte din pasivul succesoral si urmeaza
a fi executata de succesorii debirentierului.

17
6.Contractul de imprumut

In cadrul contractului de imprumut, imprumutatorul se obliga sa imprumute sau sa


transmita cu drept de proprietate bani sau bunuri fungibile catre imprumutat care
este a 2-a parte contractanta, iar imprumutatul la rindul sau se obliga sa restituie
obiectul contractului in volumul stipulat in contract (daca obiect al contractului sint
banii se poate stabili de a rambursa aceeasi suma sau cu o dobinda) in modul,
termenul si conform altor conditii stipulate in contract in conformitate cu art.867
CC. Contractul dat este consensual, sinalagmatic, gratuit conform art.867 alin.2,
daca legea (imprumutul de la lombard si asociatiile de imprumut) sau contractul nu
prevede altceva. Acest contract este cu executare successiva si translativ de
proprietate. In principiu este un contract comutativ, insa totusi se observa si
caracterul riscant (aliatoriu).
Elementele contractului:
In calitate de parti sint imprumutatorul si imprumutatul unde fiecare trebuie sa fie
in dependenta de bunul imprumutat ce formeaza obiect al contractului, persoana cu
capacitate de exercitiu necesara pentru a incheia asemenea contract.
Imprumutatorul trebuie sa fie proprietar al obiectului contractului. Atunci cind in
calitate de imprumutator apare lombardul sau asociatiile de imprumut ale
cetatenilor acest contract poate fi incehiat cu imprumutatul care este cetatean al
RM, sau cetatean strain.
Imprumutatul devenind proprietar al bunului imprumutat suporta toate riscurile
legate de pieirea fortuita a bunurilor imprumutate.
Obiectul contractului sint banii si alte bunuri fungibile (consumtibile).
Forma contractului:
Forma contractului se supune normelor generale cu privire la forma actului juridic.
In ce priveste banii, codul civil in cadrul studiului contractului de imprumut nu
stipuleaza expres ca imprumutul banilor trebuie facut in forma scrisa insa in cadrul
aparitiei unui litigiu necatind la faptul maririi sumei imprumutate, proba cu martori
nu are valoare probatorie in instanta.
Termenul contractului:
Termenul contractului se stabileste de catre parti si conform art.871 si 872 CC,
termenul are importanta mai ales in cazurile contractului de imprumut cu dobinda.
Drepturile si obligatiile partilor.
Imprumutatorul este obligat sa transmita bunul sau banii conform contractului
incheiat intre parti art.868 CC, prevede ca imprumutatorul este obligat sa repare
prejudiciul cauzat imprumutatului, in cazul neexecutarii obligatiunii de a da bunul.
Imprumutatorul raspunde pentru obiectul cu vicii.
Contractul de imprumut reprezinta o intelegere (acord) conform careia
imprumutarorul se obliga sa dea in prorpietate imprumutatului bani sau alte
bunuri fungibile, iar ultimul se obliga sa restituie aceiasi suma de bani sau
bunuri de acelas gen, calitate sau cantitate.
Contractul de imprumut este un contract consensual, fiind valabil incheiat la
momentul realizarii acordului de vointa asupra tuturor conditiilor esentiale.

18
Imprumutul este un contract sinalagmatic, dind nastere la obligatii reciproce
pentru ambele parti.
Imprumutul este un contract cu titlu gratuit daca legea sau contractul nu
prevede altfel.Imprumutul acordat de lombard sau de asociatiile de economii
si imprumut ale cetatenilor este intotdeauna oneros, in virtutea prevederilor
legale.
Imprumutul este un contract translativ de proprietate, imprumutatul
devenind proprietarul bunurilor imprumutate si suportind riscurile pieirii
fortuite.
Legislatia in vigoare prevede posibilitatea acordarii imprumutului fara a
specifica destinatia, precum si acordarea imprumuturilor cu destinatie
speciala. Astfel, asociatiile de economii si imprumut ale cetatenilor acorda
imprumuturi cu destinatie speciala (Legea privind asociatiile de economii si
imprumut ale cetatenilor din 18 februarie 1998). In acest caz imprumutatorul
are posibilitatea sa supravegheze utilizarea imprumutului dupa destinatie de
catre imprumutat.
Imprumutatorul are dreptul sa renunte la executarea obligatiilor contractuale
conform art.870 CC in caz de inrautatirea situatiei sale materiale, sau in caz de
inrautatirea situatiei materiale a imprumutatului. Promisiunea de a contracta sau
antecontractul poate fi revocata de promitent (imprumutatorul) in cazul in
care situatia materiala a imprumutatului s-a inrautatit substantial.
Acest drept i se garanteaza imprumutatorului chiar si in situatia cind
inrautatirea starii materiale a imprumutatului s-a produs inainte de
incheierea contractului si a devenit cunoscuta imprumutatorului ulterior.
Situatia materiala a imprumutatului urmeaza de demonstrat prin probe
convingatoare , care ar confirma faptul, ca imprumutatul nu ar putea restitui
imprumutul, in caz contrar vor urma consecintele prevazute de art.868 Cod
civil. In ce priveste restituirea imprumutului, imprumutatorul are dreptul sa ceara
dobinda, daca imprumutatul nu-si executa obligatia de restituire in timp.
imprumutatul trebuie sa restituie obiectul contractului in termenul si in valoarea
stabilita in contract cu sau fara dobinda si duce raspundere conform prevederilor
contractuale si conditiilor legale stabilite la art.869-874 CC. Raspunderea
imprumutatorului pentru viciile bunului in conformitate cu regulile de
raspundere a comodantului. Cheltuielile de conservare a bunului sunt in
seama imprumutatului ca proprietar.
Imprumutatorul este raspunzator de daunele cauzate prin viciile ascunse ale
bunului – cunoscute de el si necomunicate imprumutatului; la fel ca si
comodatul este lipsit de importanta practica, caci bunurile fungibile si
consumtibile numai in mod exceptional pot provoca daune.

19
7.Contractul de comodat
In cadrul contractului de comodat, comodantul transmite cu titlu gratuit in folosinta
un bun mobil sau imobil care se afla in circuitul civil catre cealalta parte
contractanta comodatarul, iar acesta din urma se obliga sa restituie bunul la
expirarea termenului, sau intr-un termen rezonabil cu sau fara compensarea uzurei
bunului luinduse in consideratie folosirea normala si utila a bunului art.859 CC.
Acest contract este consensual, este real, este cu executare succesiva, este cu titlu
gratuit (deoarece comodatarul nu achita pentru folosirea bunului, dar numai pentru
uzura excesiva, este comutativ (deoarece comodatarul raspunde numai daca bunul
a pierit, sau si-a pierdut calitatile din intentie proprie, sau din culpa grava)
Elementele contractului:
In calitate de parti sint Comodantul si Comodatarul Care pot fi orice persoane
fizice sau juridice, subiecti ai dreptului civil care au capacitate civila deplina in
dependenta de obiectul contractului.
(minorii pot contracta doar in cazul obiectului contractului de mica valoare).
Obiectul contractului de comodat - pot fi bunurile mobile sau imobile in masura in
care legea permite transmiterea lor in folosinta gratuita.
Persoana care transmite bunul in folosinta poate fi un proprietar sau uzufructuar.
Comodatarul care a primit bunul in folosinta nu are dreptul sa transmita acest bun
catre o alta persoana terta, acest lucru poate avea loc doar cu acordul
comodantului.
Obiectul contractului il formeaza totalitatea bunurilor nefungibile si
neconsumtibile si individualizate, fiindca se intoarce comodantului acelasi bun
luinduse in consideratie, sau apreciinduse uzura. Ca exceptie pot fi transmise si pot
forma obiectul contractului de comodat bunurile comsumtibile atunci cind este
vorba de organizarea carorva expozitii.
Forma contractului:
Contractul poate fi incheiat conform normelor generale cu privire la forma actului
juridic
Termenul contractului se stabileste de catre parti, iar in unele cazuri in dependenta
de bunul care este transmis in folosinta si pentru ce este transmis se poate prezuma
un termen rezonabil.
Pretul contractului - deoarece contractul este cu titlu gratuit nu este vorba in mod
direct de a achita o careva suma de bani pentru folosirea bunului, insa comodatarul
este obligat sa achite sau sa compenseze uzura excesiva, sau chiar valoarea
bunului, daca va fi demonstrat ca acesta si-a pierdut calitatile de folosinta din
intentia sau culpa grava a comodatarului.
Drepturile si obligatiile partilor:
Comodantul trebuie sa transmita bunul fara vicii in termenul stabilit in contract si
in modul stabilit real sau consensual in dependenta de faptul daca bunul este mobil
sau imobil.

20
Comodatarul este obligat sa foloseasca bunul conform destinatiei lui si sa suporte
cheltuielile legate si necesare pentru folosirea bunului si intretinerea lui in forma
lucrativa.
.Comodatarul trebuie sa informeze comodantul despre neajunsurile bunului sau
viciile lui despre care comodantul nu cunostea dar care necesita niste cheltuieli
excesive pentru inlaturarea lor, daca comodatarul nu-si indeplineste obligatiunile
de folosinta in conformitate cu proprietatile bunului - comodantul poate cere
restituirea imediata a bunului. Atunci cind mai multe persoane au luat in folosinta
un bun (comodatari) ei raspund solidar pentru pierderea calitatilor bunului, sau
uzura excesiva.
Incetarea contractului - contractul inceteaza odata cu expirarea termenului sau
folosirii rezonabile a bunului, iar in cazurile stabilite pentru rezelierea contractului
art.860, 863, 864, 866, el va inceta in conditiile stipulate mai sus.
Comodantul poate rezilia contractul de comodat daca:
a) in virtutea unor circumstante neprevazute, comodantul insusi are
nevoie de bun;
b) comodatarul foloseste bunul neconform destinatiei stabilite in
contract, da bunul, fara acordul comodantului, in folosinta unui tert sau
supune bunul unui pericol mare, ca urmare a nemanifestarii prudentei
cuvenite;
c) comodatarul a decedat;
d) comodatarul persoana juridica si-a incetat activitatea.
Comodatarul este obligat sa restituie, la expirarea termenului contractului
de comodat, bunul primit in folosinta gratuita.

21
8.Contractul de locatiune
Contractul de locatiune este acela in cadrul caruia o parte numita locator se obliga
sa transmita un bun nefungibil care are particularitati individuale mobil sau imobil
in folosinta temporara sau in folosinta si posesiune temporara, iar locatarul la
rindul sau care este cealalta parte contractanta se obliga sa foloseasca bunul
conform destinatiei lui si sa achite chiria conform uzantelor contractului conform
conditiilor contractuale.
Acest contract este aplicabil in tara noastra conform noului cod civil din 6 iunie
2002 intrat in vigoare in 12 iunie 2003. Pina atunci in codul civil din 1964 al
RSSM era folosita doar notiunea de arenda.
Drepturile si Obligatiile partilor
Drepturile si obligatiile locatorului:
Locatorul este obligat sa transmita bunul fara vicii de ordin material sau juridic (de
drept), transmiterea sa fie reala cu indeplinirea tuturor formalitatilor in dependenta
de bunul care formeaza obiectul contractului.
Locatorul trebuie sa instiinteze locatarul referitor la viciile pe care le cunoaste sau
ar trebui sa le cunoasca in ce priveste caracteristicile bunului si in acest fel
asigurinduse solutionarea conflictelor sau litigiilor ce pot aparea pe parcursul
termenului de contract.Locatorul trebuie sa faca un control sau o verificare in ce
priveste folosirea bunului de catre locatar.Trebuie sa achite reparatiile capitale
daca contractul nu prevede altceva, deoarece daca locatarul efectuieaza reparatiile
capitale, atunci locatorul este obligat sa le finanseze.Locatorul trebuie sa transmita
bunul impreuna cu toate documentele care ii permit locatarului sa foloseasca bunul
in modul prevazut in contract.Locatorul are dreptul sa verifice bunul in orice
moment cu instiintarea prealabila a locatarului, si in dependenta de bunul ce
formeaza obiectul contractului si conditiile de folosire al lui, sa nu impiedice
folosirea lui de catre locatar.
Locatorul are dreptul sa ceara de la locatar infaptuirea in timpul cuvenit a
reparatiilor curente fapt care nu permite uzura excesiva sau inainte de termen a
bunului inchiriat.Locatorul are dreptul sa ceara achitarea in marimea si termenii
stipulati in contract a chiriei.
La termenul finalizarii contractului, locatorul este obligatsa receptioneze bunul si
sa-l verifice in dependenta de caracteristicile bunului, si alte drepturi si obligatii
conform contractului si legii in vigoare.
Drepturile si obligatiile Locatarului:
Locatarul este obligat sa foloseasca bunul conform intelegerii si destinatiei, sa
preia bunul in termenii si modul stabilit in contractLocatarul trebuie sa foloseasca
bunul strict in conformitate cu caracteristicile lui si sa nu-l transmita fara acordul
locatorului altor persoane in folosinta.Locatarul trebuie sa intretina bunul si sa
infraptuiasca reparatiile curente, iar daca este intelegere intre parti si reparatiile
capitale cu achitarea loc de catre locator, sau cu micsorarea in continuare a platilor
pentru chirie.

22
Locatarul este obligat sa transmita bunul la incetarea relatiilor contractuale
impreuna cu toate imbunatatirile aduse bunului daca ele nu pot fi separate de bun
fara al prejudicia si invers. Imbunatatirile inseparabile vor fi achitate de locator
daca partile prealabil au avut o asemenea intelegere.Locatarul are dreptul sa ceara
o reducere a chiriei sau chiar rezelierea contractului (art.890 CC) daca folosinta de
catre el a bunului inchiriat este deranjata de catre un alt locatar in diferite ipostaze.
si alte drepturi si obligatii ce recurg din sinalagmaticitatea contractului de
locatiune.
Incetarea contractului
Contractul inceteaza la expirarea termenului, sau poate fi reziliat in cadrul aparitiei
situatiilor de motiv indicate in contract sau in legislatia in vigoare, conform CC,
art.art.902, 903, 905, 906, 907, 908.
Sublocatiunea
Sublocatiunea este acelasi contract de locatiune, insa conform art.894 CC, bunul
inchiriat de catre locatar poate fi transmis in folosinta, sau folosinta si posesie catre
o alta persoana, sublocatar, daca acest fapt ii convine locatarului, nu-I ingradeste
dreptul in cadrul contractului de locatiune, iar locatorul isi da acordul.
In cadrul sublocatiunei, raspunderea locatarului fata de locator se mentine, iar
sublocatarul poarta raspundere fata de locatar.
Conform art. 894 alin.7 cesiunea locatiunii il poate elibera pe locatarul anterior de
obligatii, daca acest fapt este stabilit in contract cu indicarea responsabilitatii
partilor contractante.
Nu se admite o sublocatiune in continuare, sau succesoare.
Raportul de proprietate in cadrul contractului de locatiune
Conform art. 875, de la bun inceput este mentionat ca locatorul transmite un bun
mobil sau imobil determinat individual in folosinta temporara, sau folosinta si
posesiune temporara, insa nu transmite si dreptul de proprietate asupra bunului.
Din aceste considerente, locatorul suporta riscurile pieirii fortuite sau deteriorarii
bunului, iar in cazul schimbarii proprietarului bunului inchiriat (art.900 CC), bunul
instrainat ramine sa fie folosit de locatar pe perioada indicata in contract. Desigur
partile pot schimba conditiile contractului in ce priveste termenul, sau pretul in
conformitate cu legislatia in vigoare.
In cadrul exproprierii bunului inchiriat, conform art.901, contractul de locatiune
inceteaza din data cind expropriatorul are dreptul sa ia bunul in posesie.
Daca exproprierea este partiala, locatarul are dreptul la reducerea chiriei
Soarta imbunatatirilor aduse bunului inchiriat
Locatorul este obligat in plan general sa efectuieze reparatiile capitale, iar locatarul
sa efectuieze reparatiile curente care au menirea sa intretina bunul in lucru si sa nu
permita uzarea lui inainte de termen, sau excesiva. Din aceste considerente toate
imbunatatirile infaptuite de locatar, dar care nu sunt obligatorii conform uzantelor
contractuale, trebuiesc efectuate cu acordul locatorului ca pe parcurs sa fie
compensate de catre el (achitarea lor, sau micsorarea chiriei), in caz contrar platile,
sau cheltuielile in ce priveste imbunatatirea facuta va ramine pe seama locatarului
daca aceste imbunatatiri nu pot fi separate de bunul inchiriat fara a-l prejudicia
(art.909 CC).

23
9.Contractul de arenda
Conform art. 911 CC, in cadrul contractului de arenda, arendatorul care este
proprietar, uzufructuar, sau un alt posesor de drept al bunului, transmite in
folosinta careva bunuri agricole cum ar fi terenurile agricole, sau alte bunuri
mobile si imobile cu aceasta destinatie catre cealalta parte contractanta numita in
continuare arendas pentru folosirea bunului si obtinerea unui careva venit pe o
perioada determinata de timp.
Contractul este sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros, translativ de folosinta,
sau posesie si folosinta, comutativ si cu executare succesiva, real.
Pretul contractului de arenda
In cadrul contractului de arenda, plata se face in natura, in bani, sau in forma mixta
la momentul semnarii contractului, insa deoarece contractul dat este unul
consensual si comutativ dar cu executare succesiva, nu este exclus faptul ca partile
sa schimbe modul de plata in dependenta de circumstante.
Plata se face la locul stabilit in termenul sau termenele prevazute in contract. Sint
citeva circumstante care influienteaza plata si modul platii arendei pentru diferite
categorii de folosinta a bunurilor ce formeaza obiectul contractului, cum ar fi
suprafata si asezarea geografica a terenurilor, distanta terenurilor de la drumuri,
distanta de la sursele de energie electrica daca este necesara folosirea ei,
potentialul de productie al terenului (bonitatea solului), si alte elemente conform
art. 916 alin.2 CC.
Conform art.917 CC se poate reduce plata arendei daca mai mult din jumatate din
fructele obtinute de catre arendas, sau subarendas pier fortuit, si in acest caz
arendasul are dreptul sa ceara reducerea proportionala a platilor pentru arenda,
acest drept poate fi realizat doar pina la separarea fructelor.
Continutul contractului:
Arendatorul are dreptul sa ceara de la arendas executarea platilor in modul si
termenul stabilit, sa verifice modul de executare a obligatiilor de catre arendas, sa
verifice bunurile transmise in arenda.Arendatorul este obligat sa transmita bunurile
in termen impreuna cu toate documentele necesare, sa informeze despre toate
viciile materiale sau de drept, sa achite in cazul rezelierii contractului inainte de
termen arendasului pretul fructelor daca nu sunt separate, si daca partile au stabilit
dorinta de a rezelia contractul inainte de termenul lui, sa efectuieze reparatiile
capitale daca este stabilit in contract, sau daca asa au stabilit partile
Arendasul este obligat sa foloseasca bunurile ca un bun proprietar, sa informeze
arendatorul in cazul subarendei, sa achite platile catre arendator in modul stipulat
si impozitile daca e prevazut in contract (daca nu este prevazut atunci impozitele le
achita proprietarul), sa execute reparatiile curente si daca este prevazut in contract,
reparatiile capitale.
Arendasul are dreptul de prim cumparator daca a fost de buna credinta, iar bunurile
ce formeaza obiectul contractului urmeaza a fi instrainate de catre arendator, si alte
drepturi si obligatii conform legii cu privire la arenda. Partile pot avea si alte
drepturi si obligatii conform Legii cu privire la arenda si normelor reglementative
ale CC.

24
Incetarea contractului de arenda
1. Conform art.921, contractul inceteaza odata cu expirarea termenului,
sau inainte de termen in cazul pieirii bunurilor arendate, sau in cazul nulitatii
contractului, sau in virtutea circumstantelor de indeplinire a obligatiunilor
contractuale de catre parti Temeiurile legale de incetare a arendei inainte de
termen sunt stipulate in art.art. 41³ si 41-4 al Legii 828/1991 in redactia
Legii 1006/2002.
Astfel, arendatorul in baza art. 41³ “poate cere rezilierea anticipata, prin
intermediul instantei de judecata, a contractului de arenda in umratoarele
conditii:nerespectarea clauzelor privind arenda;folosirea pamintului in
conditii ce contracvin legislatiei; inrautatirea intentionata a calitatii terenului
arendat; neachitarea arendei pe parcursul a 30 de zile de la data expirarii
termenului de plata, cu conditia ca perioada de gratie de 30 de zile pentru
achitarea arendei se va acorda doar o singura data pe parcursul perioadei de
arenda, astfel ca orice neachitare repetata a arendei in termen va constitui
temei pentru a cere rezilierea imediata a contractului de arenda, in cazul
cand cintractul nu prevede altfel; ridicarea constructiilor neautorizate pe
terenul arendat; terenul nu a fost folosit timp de un an de la data darii lui in
arenda, in cazul cind contractul nu prevede altfel; transmiterea terenului
arendat in subarenda fara consimtamintul proprietarului. Arendatorul
terenului poate cere rezilierea anticipata a contractului si in alte cazuri
prevazute de lege sau de contract. In cazul in care contractul de arenda nu
prevede altfel, arendatorul poate rezilia anticipat contractul de arenda in mod
neconditionat numai dupa instiintarea in scris, cu cel putin 3 luni inainte, a
arendasului. Cu exceptia conditiilor specifice la alineatul intii din prezentul
articol, arendasul are dreptul sa foloseasca terenul pina la strinsul roadei
inclusiv, conform termenelor prevazute de tehnologia de crestere a
culturilor”.Arendasul, la rindul lui, in baza art. 41-4 “poate cere rezilierea
anticipata a contractului de arenda in cazul in care: arendatorul nu-si
indeplineste obligatiile contractuale; arendasul este in imposibilitatea de a
folosi terenul, cu exceptia cazurilor de forta majora, daca contractul de
arenda nu prevede altfel; arendatorul nu a transmis terenul in termenul
stabilit in contract. Arendasul poate cere rezilierea contractului de arenda si
in alte cazuri prevazute de lege sau de contract. Arendasul poate cere
rezilierea anticipata a contractului de arenda si din motive de sanatate, care il
pun in imposibilitatea de a respecta pe viitor clauzele contractului, daca
contractul nu prevede altfel. Arendasul poate rezilia anticipat contractul de
arenda in mod neconditionat doar avertizind arendatorul in scris despre
intentia de reziliere a contractului cu cel putin 3 luni pina la recoltare, daca
contractul nu prevede altfel”.
Conform art. 922 sunt stipulate consecintele de rezelierea contractului de arenda
pina la incheierea anului agricol, arendatorul este obligat sa plateasca
arendasului valoarea fructelor care, desi inca neseparate, vor putea fi separate
inainte de sfirsitul anului in conditiile unei gospodariri normale..

25
10. Contractul de INCHIRIERE A SPATIULUI LOCATIV
In cadrul acestui contract se transmite in folosinta de catre locator catre chirias si
membrii familiei chiriasului o incapere de locuit, iar chiriasul si familia acestuiea
se obliga sa foloseasca spatiul conform destinatiei, sa asigure integritatea lui si sa
achite in modul si termenul stabilit in contract chiria, care reprezinta plata pentru
folosinta.

Acest contract sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros, comutativ, cu executare


succesiva, real, translativ de folosinta.

In calitate de incapere pentru locuit poate fi orice incapere separata care intruneste
conditiile de fapt si de drept pentru a deveni obiect al contractului dat.
Acest contract este reglementat de catre codul cu privire la locuinte al RM (RSSM
– 1983 cu modificarile ulterioare, dar pastrinduse notiunile initiale de ordin
general).
Conform Codului dat sint in cadrul fondului locativ se include 4 tipuri de incaperi
de locuit si anume:
1. In fondul locativ de stat se include casele de locuit si incaperile de locuit ce
apartin statului
2. Fondul locativ obstesc care contine casele de locuit si incaperile de locuit
din alte case
Obiectul contractul de inchiriere a spatiului locativ are 2 laturi, sau alt fel spus are
un dublu inteles fiindca pe de o parte este spatiul locativ, iar pe cealalta parte este
vorba de chirie.
In cadrul acestui contract se pune accent pe notiunea de spatiu locativ care trebuie
sa intruneasca toate conditiile stricte in ce priveste izolarea spatiului, intrarea
aparte din coridor (camine), sau intrarea de o parte in casele care se afla la sol.
Spatiul de locuit este doar incaperea prevazuta de a locui in sensul direct al
cvintului.
Daca prin spatiul prevazut pentru locuit se trece dintr-o odaie in alta, aceasta
incapere nu poate fi socotita ca obiect - spatiu locativ izolat.
In ce priveste chiria, sau plata reprezinta suma de bani pe care chiriasul o achita
pentru folosirea incaperei.
Serviciile comunale sau plata pentru intretinere nu face parte din plata pentru
chirie.
Chiria este o suma fixa, iar platile pentru intretinere se fac conform tarifelor si
volumului consumat de chirias (gaz natural, lumina, apa).

Administratia fondului obstesc si a celui de stat stabilesc cuantumul chiriei in


dependenta de cheltuielile de administrare, cheltuielile legale de reparatie capitala,
de intretinere a blocurilor sau spatiilor locative cit si alte cheltuieli conform legii in
vigoare ce tin de obligatiile acesteia.

26
Termenul contractului de inchiriere a spatiului locativ

In cadrul fondului de stat, termenul contractului se incheie, sau este egal cu o


masura de timp nelimitata, cit si in fondul de stat obstesc sau public.
De regula in casele departamentare ale intreprinderilor, organizatiilor din
principalele ramuri ale economiei nationale, institutiilor de stat sau obstesti ,
termenul contractului este determinat de termenul in care persoana data se afla in
relatii de munca cu organizatia sau institutia data.
In ce priveste stabilirea termenului in ordinul de primire a spatiului locativ, se
indica conditiile de atribuire a spatiului catre persoana data si membrii familiei
acesteia si termenul de activitate daca este vorba de casele departamentare,
institutii s.a.
Drepturile si obligatiile partilor in cadrul contractului de inchiriere a spatiului
locativ
Deoarece este un contract sinalagmatic drepturile si obligatiile sint reciproce
Chiriasii sint obligati sa intretina spatiile locative acordate ca buni proprietari
conform destinatiei, respectind regulile, sanitare si de folosire, cit si regulile de
convetuire.
Ei sint obligati de a folosi in mod rezonabil energia electrica, apa, gazul s.a.
conform legii cu privire la inchirierea spatiului locati.
Obligatiile de baza ale chiriasului consta in respectarea regulelor de securitate ale
incaperei in ce priveste inundatiile, incendierea incaperilor; efectuarea reparatiilor
curente; asigurarea integritatii; pastrarea curateniei si a ordinei si in celelalte spatii
pe care le foloseste, sau care sunt comune cu alti chiriasi.
Nu are dreptul chiriasul sa schimbe stilul sau arhitectura (la fasade), sau sa faca
careva reconstructii in interior, care ar duce la slabirea constructiei capitale; nu are
dreptul sa extinda neautorizat suprafata instalatiilor de incalzire.
Sa respecte regimul de sunete conform codului contraventional al RM.
Sa foloseasca in modul prevazut conductele pentru gunoi

Modificarea contractului de incheriere a spatiului locativ


Deoarece este un contract consensual si comutativ el poate fi modificat la
propunerea uneia si cu acordul celeilalte parti.
Conform codului cu privire la locuinte, poate modifica contractul administratorul,
in cazul reunirii chiriasilor intr-o singura familie, in cazul recunoasterii in calitate
de chirias altui membru al familiei date, in cazul retragerii spatiului de locuit, daca
este folosit pentru venituri ne provenite din munca .
Mai poate fi modificat contractul in cadrul impartirii incaperii de locuit, la cerinta
membrilor chiriasului, in acest caz se cere consimtamintul tuturor membrilor
familiei lui si a chiriasilor.
Daca in locuinta din fondul obstesc se elibereaza o odaoie, se aduce la cunostinta
administratorului si asupra spatiului dat se incheie un nou contract cu un alt chirias
ce sta la rind modificinduse contractul anterior.

27
Particularitatile contractului de inchiriere a spatiului locativ in fondul privat.
In cadrul fondului privat in calitate de locator este proprietarul sau o alta persoana
imputernicita sau abilitata cu acest drept de catre proprietar si in calitate de
proprietar poate fi atit persoana fizica cit si persoana juridica.
Obiectul contractului sint incaperile separate ce intrunesc toate conditiile de fapt si
de drept si nu dauneaza sanatatii in ce priveste situatia sanitara, vecinatatea lor si
alte prevederi legale.
Termenul contractului se stabileste de catre parti si poate fi atit determinat cit si
fara termen, insa conform prevederilor generale, daca este mai mare de 3 ani
trebuie sa se inregistreze la Oficiul Cadastral Teritorial.
Forma contractului este scrisa, si se inregistreaza contractul la administratia
publica locala.
Pretul contractului este stabilit de catre parti de iure, dar de facto este stabilit de
locator si acceptat de chirias.
In cazul cind este necesar sa se efectuiesze reparatia capitala in spatiul inchiriat
pentru un timp mai indelungat se respecta si se aplica Legislatia Locatiunii, la fel si
reparatia curenta.
In cazul cind decedeaza chiriasul, locatorul este obligat pe termenul ramas sa
incheie contractul cu unul din membrii famieliei chiriasului, ceia ce inseamna
modificarea contractului de inchiriere a spatiului de locuit, deoarece se schimba
una dintre parti, adica chiriasul.

Spatiile locative cu destinatie speciala pot fi spatiile de serviciu care pot fi


amplasate in casele fondului locativ (lacatusii, electricienii care activeaza la locul
dat). Se acorda doar persoanelor care au dreptul de a primi spatiul locativ de
serviciu. Repartizarea in cadrul acestui fond, poate fi la dorinta partilor, daca este
spatiu privat, sau daca este fondul obstesc sau de stat prin acordarea de spatiu de
locuit in baza ordinului de repartitie. Termenul contractului este egal cu termenul
angajarii persoanei in cadrul serviciului dat.

11.Contractul de leasing
28
Contractul de leasing prevede, ca o parte numita locator se obliga fata de alta parte
numita locatar sa asigure o sesiune si folosinta temporara a unui bun cumparat sau
produs de locator(cumparat de locator de la furnizor, sau producator) contra unei
plati periodice numita rata de leasing.
Acest contract este consensual, cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ, cu
executare succesiva si translativ de folosinta si posesie, este real
Deosebim mai multe tipuri ale contractului de leasing, insa principalele forme sint
leasingul financiar si leasingul operational.
In cadrul leasingului financiar:
1. perioada de leasing, sau termenul contractului depaseste 75% din durata de
functionalitate utila a obiectului material a contractului de leasing, luinduse
in calcul folosirea rationala si uzura.
2. alta particularitate este ca trebuie sa prevada expres la momentul semnarii
contractului ca odata cu finalizarea termenului contractului, dreptul de
proprietate asupra bunului se va transfera de la locator catre locatar.
3. alta particulatitate este ca suma ratelor, sau pretul contractului trebuie sa fie
nu mai mic de 90% din valoarea initiala a bunului transmis in leasing.
4. alta particularitate este ca riscurile si benificiile sint transferate de la locator
catre locatar

Leasingul operational este acela in care nu se include nici un semn de la leasingul


financiar.
In afara de aceasta Leasingul poate fi in functie de forma de organizare si tehnica
de realizare a operatiunilor de leasing, poate fi leasing direct, sau leasing indirect.
In cadrul leasingului direct, contractul se incheie intre toate 3 parti contractante,
concomitent, ceea ce inseamna ca este un contract tripartid si anume vinzatorul
(furnizorul), a 2-a locatorul (care poate avea calitate de vinzator), a 3-a locatarul.
In cadrul leasingului indirect sunt 2 contracte separate, furnizor (calitate de
vinzator) - locator si locator – locatar. In ambele cazuri locatarul este partea care
alege bunul conform cerintelor sale, insa in cadrul contractului direct el are
posibilitatea de a se expune asupra viciilor bunului direct catre furnizor, deoarece
locatorul aici are intr-o oarecare masura calitate de intermidiar.
Mai deosebim tot in functie de aceasta forma de organizare, leasingul de returnare
unde se presupune, ca la expirarea termenului bunul se transmite inapoi.
O alta forma este leasingul diferentiat in cadrul caruia operatiunea este finantata de
mai multi locatori.
O alta forma este leasingul periodizat atunci cind bunul se transmite catre mai
multi locatari care il folosesc periodic stabilinduse un anumit orar de lucru.
Dupa teritoriul de functionare deslusim leasing teritorial national si international.

Elementele contractului:
In calitate de parti sunt – furnizorul, sau vinzatorul care instraineaza catre locator
conform contractului de vinzare-cumparare respectinduse drepturile si obligatiile
partilor contractante. Vinzatorul sau furnizorul poate fi o persoana fizica sau
juridica ce are capacitatea de a contracta in conditiile prevazute de lege.

29
O alta parte contractanta este locatorul care poate fi persoana fizica sau juridica ce
practica activitate de intreprinzator si transmite in conditiile legii cu privire la
contractul de leasing catre locatar conform conditiilor si cerintelor inaintate de
acesta si acceptate de locator un anumit bun cu dreptul de posesie si folosinta
pentru o anumita perioada de timp. Daca in contract este stipulata macar o conditie
ce prevede leasingul financiar, atunci contractul dat se prezuma translativ de
proprietate dar nu de posesie si folosinta.
Locatarul este partea contractanta fizica sau juridica care doreste sa primeasca si
primeste conform contractului de leasing in dependenta de tipul leasingului
operational sau financiar un bun mobil sau imobil cu drept de posesie si folosinta,
sau cu drept de proprietate.
Contractul se incheie in forma scrisa conform art.924 CC, unde se indica pretul
bunului, suma contractului de leasing, se indica modul de achitare si termenele
ratelor, plata finala si metodele calcularii in cazul rezelierii contractului.
Obiectul contractului:
Contractul de leasing include in sine elemente ale contractului de vinzare-
cumparare, locatiune si de arenda, de aceea obiectul contractului pe de o parte pot
fi bunurile ce au tangente cu contractele de locatiune si arenta si se bazeaza de
prevederile referitore la contractul de vinzare cumparare.
Obiectul juridic este format din totalitatea actiunilor pe care le intreprind partile
contractante.
Obiectul contractul trebuie sa fie, sa existe, poate fi orice bun care se afla in
circuitul civil, sau in circuitul civil restrins daca legea permite transmiterea bunului
dat in leasing.
Nu pot fi obiecte ale leasingului terenurile agricole, bunurile consumptibile,
bunurile scoase din circuitul civil, sau obiectele proprietatii intelectuale.
Termenul contractului se stabileste de catre parti, dar nu poate fi mai mic de un an
de la momentul incheierii contractului. Contractul se incheie pe o perioada
determinata de timp luinduse in consideratie perioada de amortizare a bunului, cit
si perioada de amortizare fiscala.
Pretul contractului se stabileste de catre parti in dependenta de calitatile bunului si
prezinta rata de leasing sau acea plata periodica efectuata de catre locata catre
locator. In cadrul leasingului operational, plata reprezinta cota de amortizate
calculata conform actelor normative in vigoare cit si beneficiul stabilit de partile
contractante. In cadrul leasingului financiar plata o reprezinta pretul sau cota parte
din valoarea de intrare a bunului si plus dobinda de leasing (deoarece este vorba de
procurarea unui bun in rate plus dobinda aferenta).

Drepturile si obligatiile partilor in cadrul contractului de leasing Obligatia


imperativa a locatorului in contractul de vinzare-cumparare incheiat cu
vinzatorul bunului, consta in informarea vinzatorului despre contractul de
leasing incheiat sau care urmeaza a fi incheiat, cu indicarea locatarului
concret. Aceasta informare a vinzatorului serveste in calitate de temei pentru
aparitia unor drepturi si obligatii specifice calitatii lui de parte a raportului de
leasing. Lipsa in contract a indicatiei despre scopul dobindirii de catre locator
30
a bunului nu afecteaza valabilitatea contractului, dar poate servi in calitate de
temei pentru inaintarea cerintelor de reparare a daunelor.
Locatorul in contractul de leasing are obligatiile unui vinzator deoarece pune la
dispozitia locatarului bunul fara vicii de ordin material, sau juridic. Reesind din
cele spune, locatorul care poate fi persoana fizica sau juridica, in dependenta de
forma contractului de leasing, financiar sau operational isi asuma, sau transmite
catre locatar riscurile legate de contractul de leasing. Locatorul nu trebuie sa
impiedice lacatarului in folosirea obiectului contractului, iar daca este leasing
operational si mai multe persoane au dreptul de folosinta si posesie asupra
obiectului leasingului, acestea trebuie sa raspunda in masura prevederilor
contractuale in dependenta de forma leasingului.
Locatarul este obligat sa respecte conditiile contractuale, sa se foloseasca de bun in
dependenta de destinatia lui, are dreptul sa aleaga producatorul, are dreptul sa
formuleze cerinte fata de furnizor sau locator, are dreptul sa stabileasca
independent si sa aleaga cine se va ocupa cu efectuarea reparatiilor curente pentru
a intretine bunul in stare lucrativa, sau capitale daca este prevazut in contract,
atunci cind in contract nu se stabileste persoana (fizica sau juridica) care se va
ocupa de reparatia garantata a bunului
Locatarul are dreptul daca nu este prevazut in contract, dar la expirarea termenului
bunul se instraineaza, sa procure acest bun, iar daca doreste poate sa prelungeasca
relatiile contractuale de folosire atunci cind bunul nu se instraineaza.
Nu are dreptul locatarul sa greveze bunul, sa modifice contractul, sau sa-l intrerupa
fara instiintarea locatorului.
Locatarul este obligat sa permita locatorului verificarea modului de folosire a
bunului in orice moment atunci cind este rezonabil, dupa timp, loc.
Contractul de leasing inceteaza odata cu expirarea termenului si indeplinirea
obligatiunilor contractuale de catre parti, sau atunci cind se realizeaza contractului
cu acordul partilor, sau din cauza partilor, sau a unei parti; si din alte motive, sau
circumstante prevazute de lege.

12. Contractul de concesiune

31
<>Legea cu Privire la Concesiune – Monitorul oficial Nr.67 din 30.11.1995<>

In cadrul acestui contract se transmite in concesiune un serviciu public, un bun


public, sau se executa careva lucrari in vederea eficientizarii economice ale
acesteia.

Acest contract este consensual, este sinalagmatic, cu titlu oneros, cu executare


succesiva, este comutativ, dar totodata include si unele elemente aliatorii, sau
nuante aliatorii, este translativ de posesie si folosinta, dar la sfirsitul contractului,
daca bunul se instraineaza, poate fi translativ de proprietate atunci cind
concesionarul este de buna credinta.

In cadrul contractului dat, statul, sau unitatile administrativ teritoriale ce au


calitatea de concedent, transmit, sau cesioneaza concesionarului care este un
investitor persoana fizica sau juridica de la noi din tara sau strain in schimbul unei
revedente, dreptul de a explora, de a prospecta, sau a exploata un bun, un serviciu
public, sau a executa careva lucrari.

Acest contract are natura dubla si anume din punctul de vedere a dreptului material
deoarece tine de dreptul civil si de dreptul administrativ. Aceasta este motivat de
modul de desfasurare si normele reglementative fata de partile contractante.

In afara de particularitatile juridice mentionate mai sus, acest contract este solemn,
nu numai din cauza ca se incheie in forma scrisa, dar din cauza ca una dintre parti
este statul cit si modul de desfasurare a ofertelor, propunerilor si acceptarii lor.

Elementele contractului:
In calitate de parti sint concedentul si concesionarul unde concedent poate fi
Guvernul, daca obiect al contractului de concesiune sint terenurile sau alte resurse
naturale si in acest caz se incheie contractul intre concesionar si organul central de
specialitate al administratiei publice autorizat de guvern, iar in cazul concesionarii
bunurilor ce apartin intreprinderilor de stat, sau municipale, sau administratiei
publice locale, in calitate de concedent sint organele centrale de specialitate ale
administratiei publice locale; din acestea reiese ca in dependenta de cine este
proprietar in limitele atributiilor, ca sint bunurile statului, sau ale administratiei
publice locale, concedent va fi Guvernul, sau reprezentantii administratiei publice
locale.

In calitate de concesionar poate fi orice persoana fizica sau juridica care are
capacitate civila de a contracta, corespunde cerintelor inaintate de concedent si
poate fi atit de la noi din tara cit si de peste hotare.

32
Concedentul transmite drepturile sale de posesiune si folosinta asupra obiectului
contractului catre concesionar, fara a-I transmite si dreptul de proprietate ce ii
permite dispozitia asupra obiectului dat.

Obiectul contractului:
Obiectul contractului de concesiune il reprezinta folosirea de catre o persoana
privata a unui serviciu public, a unui bun public, sau executarea unei activitati
publice.
In ce priveste categoria serviciilor publice, ele includ transportul public cit si
serviciile de colectare, depozitare si valorificare a deseurilor, distributiei energiei
termice si electrice.

In calitate de bunuri ca obiect al contractului de concesiune sint terenurile publice


si alte resurse naturale, bunuri mobile si imobile ale organizatiilor de stat si
municipale, sau alte bunuri proprietar al carora este administratia publica locala,
inafara de terenurile ce au o valoare istorico-culturala cit si terenurile destinate
ocrotirii naturii si alt terenuri conform legii cu privire la concesiune (art.111 din
lege).

In calitate de obiect pot fi si alte activitati si bunuri, ca de exemplu cesionarea catre


concesionar, constructia podurilor, centralelor electrice, hidrocentralelor si altor
lucrari in vederea obtinerii carorva bunuri de insemnatate publica.

Forma contractului este scrisa si conform art.13 al legii cu privire la concesiune


contractul include partile contractante, obiectul si scopul concesiunii, formele,
conditiile, volumul si modul de efectuare al platilor, obligatiile concedentului si ale
concesionarului cit si drepturile lor si alte clauze contractuale.
Conform Hotaririi Guvernului RM nr.102 din 27 februarie 1996 sint elaborate
masurile pentru executarea legii cu privire la concesiune cit si prevederile cu
privire la organizarea si procedura licitatiilor.
Termenul contractului este de pina la 50 de ani art.14 din Lege
Pretul contractului (redeventa) conform art.15 al Legii cu privire la concesiune se
stabileste in natura, in bani, sau in forma mixta. Sub forma de plati de o singura
data (bonus),sau chirie (renta), sub forma de plati pentru extractia resurselor
naturale sau fabricarea productiei (royalti), iar in care platile mentionate sint
efectuate de un investitor strain se accepta plata atit in valuta nationala cit si straina
( art.13 din Lege)

Incetarea contractului:
- In caz de lichidare a intreprinderii concesionale;
- prejudicierii obiectului concesiunii;
- expirarea termenului stabilit.

33
Rezilierea:
- falimentarea intreprinderii concesionale;
- decesului concesionarului - persoana fizica;
- pronuntarea de catre instanta judecatoreasca a nulitatii contractului

14. Contractul de antrepriza

Prin contractul de antrepriza o parte, antreprenor se obliga sa efectuieze pe riscul


sau o anumita lucrare celeilalte parti (client), iar aceasta se obliga sa receptioneze
lucrarea si sa plateasca pretul convenit.

Antrepriza este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare


succesiva si consensual.

Particularitatile:
- Antreprenorul efectueaza o lucrare la comanda clientului pentru satisfacerea
cerintelor individuale ale acestuia.
- Antreprenorul efectueaza o anumita lucrare din care poate rezulta
producerea, sau transformarea unui bun, ori obtinerea unui alt rezultat prin
efectuarea de lucrari
- Antreprenorul este independent in alegerea modului de executare a lucrarii
- Antreprenorul executa lucrarea pentru o remuneratie obtinuta dupa
efectuarea si predarea lucrarii

Delimitarea contractului de antrepriza cu alte contracte:

Se deosebeste cu contractul de vinzare cumparare prin faptul ca in momentul


incheierii contractului de vinzare cumparare, obiectul acestui contract exista in
realitate si este transmis cumparatorului.
In contractul de antrepriza obiectul contractului nu exista in momentul incheierii
contractului, el urmeaza a fi produs, fabricat.

Se deosebeste de contractul de locatiune dupa obiectul contractului, dupa faptul ca


plata locatiunii este determinata in functie de volumul bunului inchiriat, durata
folosintei obiectului etc.
In contractul de antrepriza nu persista asa aspect ca folosirea unui bun care
apartine unei alte persoane.

Elementele contractului:
Partile contractante sunt antreprenorul si clientul, unde antreprenorul este
considerata persoana care isi asuma obligatia sa efectuieze o lucrare in favoarea
altei persoane, si clientul este persoana (fizica sau juridica) care insarcineaza o alta
persoana sa efectuieze o anumita lucrare.

34
Obiectul contractului de antrepriza este rezultatul activitatii antreprenorului.
Obiectul contractului de antrepriza poate fi producerea sau transformarea unui bun,
cit si obtinerea de alte rezultate prin efectuarea de lucrari.

Forma contractului:
- este simpla scrisa - la producerea unor obiecte complicate care necesita un
termen de executare indelungat si cheltuieli esentiale;
- verbala
Termenul are importanta pentru ambele parti:
- Pentru client – receptionarea la timp a obiectului contractului
- Pentru antreprenor – pentru ca dupa executarea lucrarii si predarea ei
clientului are dreptul la remuneratie.
Pretul contractului, sau remuneratia antreprenorului este constituita din 2 elemente:
1. Cheltuielile suportate de antreprenor la executarea lucrarii
2. Remuneratia care i se cuvine dupa lucrul efectuat.
Daca contractul de antrepriza prevede executarea unor lucrari complexe, pretul se
determina prin intocmirea devizului, intocmit de catre antreprenor in comun acord
cu clientul si constituie un calcul al materialelor utilizate.

Riscurile in contractul de antrepriza:

1. Riscul lucrarii (contractului) – antreprenorul se obliga sa efectuieze pe riscul


sau o anumita lucrare. Prin urmare daca executarea contractului devine
imposibila din cauze de forta majora, antreprenorul nu are dreptul la
remuneratie
2. Riscul materialelor – riscul pieirii, sau deteriorarii fortuite a materialelor
necesare executarii contractului il suporta cel care le-a furnizat
3. Riscul obiectului contractului – riscul pieirii sau deteriorarii fortuita a
obictului contractului pina la receptionarea lui il suporta antreprenorul.

Drepturile si obligatiile partilor in cadrul contractului de antrepriza

- Antreprenorul este obligat sa intreprinda toate masurile pentru a eficientiza


modul de desfasurare a lucrarilor fata de obiectul contractului cit si pentru a
obtine rezultatul dorit de client.
- Deoarece antreprenorul se socoate specialist si profesionist in domeniul dat,
el trebuie sa informeze clientul despre toate actiunile care trebuie sa le
intreprinda pentru a obtine rezultatul dorit, in ce priveste calitatea
materialului din care urmeaza sa fie indeplinita, transformata sau reabilitata
lucrarea – obiect al contractului.
- Antreprenorul este obligat sa efectuieze lucrarea de sinestatator, sau
personal daca aceasta prevede contractul, sau reiese din contract (calitatile
personale ale antreprenorului).

35
- Antreprenorul trebuie sa furnizeze materialul, sau sa execute lucrul din
materialul clientului conform contractului, insa in ambele cazuri el duce
raspundere de calitatea bunului ce formeaza obiectul contractului.
- El trebuie sa depisteze viciile materialului deoarece este profesionist si sa
informeze clientul in masura in care aceste vicii ar putea dauna calitatii
bunului.
- Antreprenorul trebuie sa informeze despre faptul existentei anumitor
imprejurari ce ar impiedica executarea sau finalizarea lucrarilor in termen.
- Antreprenorul trebuie sa transmita clientului obiectul contractului in
termenii, modul si locul stabilit in contract. Obiectul trebuie sa fie liber de
orice viciu de ordin material sau juridic.
- Daca in cadrul contractului sint executate lucrari capitale, atunci se
indeplineste actul de predare primire al bunului, iar antreprenorul trebuie sa
ia parte la transmiterea bunului catre client, unde se va face cunoscuta toata
informatia fata de obiectul material al contractului, clientului, iar ultimul va
receptiona lucrarea
- Daca in cadrul receptionarii lucrarii de catre client se vor depista careva vicii
materiale, antreprenorul va fi obligat sa le inlature pe cont propriu.
- In ce priveste remidierea (inlaturarea) viciilor, art.930 alin.3 prevede ca
antreprenorul poate sa refuze inlaturarea acestor vicii daca aceasta
presupune niste cheltuieli disproportionale (adica de o proportie mult mai
mare).

Antreprenorul are urmatoarele drepturi:


- Are dreptul de a cere de la client de a fi informat in masura deplina cu
privire la obiectul contractului, lucrarile care urmeaza sa le faca
- Are dreptul de a cere preschimbarea materialului cu altul daca cel din urma
nu corespundea calitatii
- Are dreptul in cazul constructiilor capitale de a cere constituirea unei ipoteci
asupra terenului de constructie al clientului pentru garantarea drepturilor ce
rezulta din contractul de antrepriza (art.953 CC)
- Are dreptul de a retine, sau de a gaja bunul mobil produs, sau imbunatatit
pentru ca clientul sa-I achite pentru lucrarile efectuate atunci cind acesta nu
este deacord cu aceste lucrari (art.952 CC)
- Are dreptul conform art.951 CC de a rezelia contractul

Drepturile si obligatiile clientului:


- Clientul este obligat sa informeze antreprenorul corect
- Sa puna la dispozitia antreprenorului materialul fara vicii
- Sa receptioneze bunul in timpul si modul stabilit in contract
- Sa achite antreprenorului sumele prevazute in dependenta de termenele
prevazute in contract
- Sa indeplineasca actul de predare primire cu indicarea viciilor care pot fi
inlaturate
- Sa ceara de la antreprenor o garantie in ce priveste calitatea bunului

36
- Sa achite imbunatatirele, sau inlaturarea viciilor excesive, daca aceste vicii
au aparut din cauza clientului

Clientul are dreptul:


- Sa ceara remedierea viciilor aparute din cauza antreprenorului care au tinut
de informarea incorecta, sau de calitatea materialelor
- Sa remidieze singur viciile, dar sa ceara compensarea cheltuielilor daca
antreprenorul nu le-a refuzat din start din cauza sumelor disproportionale
- Sa ceara numirea termenului de garantie conform art. 969 CC, deoarece in
acest termen se inainteaza reclamatiile

Icetarea contractului

Contractul inceteaza in dependenta de termenii stabiliti, odata cu executarea


obligatiilor contractuale, sau in cazul pieirii bunului care este obiect material al
contractului; in cazul rezelierii inainte de termen din cauza neexecutarii obligatiilor
contractuale de catre una dintre parti; in cazul decesului antreprenorului daca
contractul este intuito-persone; si in alte cazuri cind nu este posibila desfasurarea
in continuare a relatiilor contractuale (art.940, 942, 943, 944, 945, 963 CC)

14. Contractul de prestari servicii


In cadrul acestui contract, in calitate de parti sunt prestatorul si beneficiarul
unde prestator poate fi persoana cu capacitatea de exercitiu deplina fizica sau
juridica atat din RM ci si de peste hotare iar in calitate de beneficiar poate fi orice
persoana atat PF cit si PJ ce are capacitatea de exercitiu si corespunde normelor
legale.
Acest contract este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, in dependenta de
obiectul contractului - poate fi intuito-personae; cu executare succesiva si
comutativ; insa rezultatele prestarii serviciilor cu toate ca este finit, nu aduce
asteptarile beneficiarului in masura in care el doreste.
O particularitate esentiala a acestui contract este faptul ca acesta are menirea
de a reglementa prestarile serviciilor si poate fi regasit intr-o serie de contracte
civile cum ar fi: contractul de servicii turistice; contractul de mandat/ de transport/
de expeditie; contractele bancare; contractul de depozit; contractul de magazinaj;
contractul de factoring s.a.
Elementele contractului:
In calitate de parti sunt prestatorul si beneficiarul, unde prestator poate fi orice
PF sau PJ ce are capacitate de exercitiu deplina iar in dependenta de obiectul
contractului, capacitate civila deplina (studii, abilitati) de a contracta.

37
Obiectul contractului: sunt serviciile prestate de orice natura in dependenta de
dorinta sau necesitatea uneia si abilitatile celeilalte parti contractante.
In principiu aceste servicii constau in savarsirea unor anumite actiuni, de
exemplu: la comision - instrainarea sau procurarea carorva pentru comitent; la
mandat- reprezentarea intereselor mandantului; la expeditie- savarsirea diferitor
actiuni materiale (numarare, cantarire, descarcare/incarcare) cit si nemateriale,
intocmirea diferitor documente ce insotesc marfa transportata s.a. Sau ca obiect al
contractului pot fi si desfasurarea unor activitati, cum ar fi serviciile de audit cu
activitate contabila si analiza contabila, activitatea de consulting, serviciile prestate
de evaluator.
Forma contractului:
cu toate ca in cadrul contractului de prestari servicii avem un obiect specific,
si anume care da nastere obligatiilor de diligenta din partea prestatorului si nu de
rezultat ca in cadrul contractului de antrepriza unde avem un rezultat materializat
in cadrul prestarilor serviciilor, persoana beneficiar poate avea si rezultatul ne dorit
sau ne asteptat (serviciile in instanta).
Forma contractului de intermediere este reglementata de normele generale ale
codului civil cu privire la forma actelor juridice, de exemplu: contractul de mandat
poate fi incheiat atat in forma verbala cit si scrisa deoarece poate fi atat cu titlu
gratuit cit si cu titlu oneros (in conditiile legii sau ale contractului). Forma
contractului din aceste considerente se respecta si se ajusteaza la imprejurari.
Termenul contractului:
este acea perioada de timp care este la intelegerea partilor sau reiese din
desfasurarea activitatii si actiunilor intreprinse de catre prestator si in dependenta
de obiectul contractului (prestarea serviciilor in cadrul contractului de expeditie
conform termenului pot fi determinate sau determinabile iar in cadrul contractului
de mandat profesional – avocat, nu este determinat).
Pretul contractului se stabileste de catre parti, se numeste retributie si se
evalueaza in bani. El poate fi conform unor anumite tarife sau se stabilesc de catre
parti in dependenta de actiunile pe care la intreprinde prestatorul.
Atunci cand este vorba de formarea pretului in urma mai multor actiuni,
acesta va fi un pret estimativ sau deviz estimativ, si pret forfetar (art.935 CCRM).
Drepturile si obligatiile partilor:
prestatorul este obligat sa de a intreprinde toate masurile si toate actiunile
pentru a primi rezultatul dorit si asteptat de catre client sau beneficiar.
El este obligat sa actioneze cu diligenta si buna credinta intreprinzand toate
masurile deoarece spre deosebire de contractul de antrepriza, prestatorul nu
actioneaza pe riscul sau ci pe riscul clientului sau beneficiarului.

38
Prestatorul este obligat sa depuna toate eforturile pentru obtinerea rezultatului
dorit iar conform art.938, alin.(1) CCRM, el este obligat sa furnizeze toate bunurile
necesare executarii contractului daca nu a fost stipulat altfel sau in conditiile
formate nu exista alta solutie.
Prestatorul are dreptul in dependenta de conditiile contractului de a fi
remunerat in marimea si termenii stabiliti in contract si in modul stabilit.

Beneficiarul (clientul) este obligat sa achite retributia si sa puna la dispozitia


prestatorului toata informatia necesara corecta, adevarata si in masura necesara;
trebuie sa informeze despre toate actiunile ce trebuie intreprinse de prestator si in
dependenta de aceste actiuni de serviciile prestate daca nu a fost stabilit u pret
forfetar, sa achite pentru fiecare actiune in parte, formandu-se un deviz estimativ.
Beneficiarul are dreptul de a fi informat de catre prestator pe parcursul
termenului contractului in privinta tuturor actiunilor intreprinse de ultimul cit si
poate cere ca prestatorul sa prezinte o dare de seama in dependenta de obiectul
contractului.

Incetarea contractului: art.975-978 CCRM.

15. Contractul de transport


In cadrul contractului de transport, transportatorul (carausul) acorda servicii
de transport obligandu-se fata de cealalta parte contractanta clientul (pasagerul) de
a transporta marfa (sau pasagerul cu sau fara bagaje) la locul de destinatie in
modul, termenul si metoda prevazuta in contract cit si cu transportul care este
mentionat in contract (diferite tipuri de transport).
Contractul este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros sau gratuit daca nu
contravine legii, comutativ, cu executarea succesiva, iar in unele cazuri are si
nuante de intuito-personae insa nu este o conditie esentiala de fiecare data.
Particularitatile contractului:
o particularitate deosebita este faptul ca acest contract este reglementat nu
numai de CCRM dar si de Regulamente speciale cum ar fi Legea cu privire la
transporturi din 21 mai 1997; Legea cu privire la transportul aerian din 1997;
Legea cu privire la transportul auto din 29 iulie 1988; Codul navigatiei maritime
comerciale aprobat prin Legea din 30 sept 1999; Codul transportului feroviar 17
iulie 2003; Regulamentul cu privire la transportul pasagerilor si bagajelor
reglementat prin Hotararea Guvernului din 10 noi 2003; Regulamentul
transporturilor auto de marfuri aprobat de Ministerul Transporturilor si
Comunicatiilor si monitorizat prin Hotararea Guvernului din 09 dec 1999.s.a.

39
In afara de actele normative interne, functioneaza un sir de acte normative
externe conventii, tratate internationale la care RM ia parte.
Tipurile de transport:
In dependenta de diferite criterii, transportul este clasificat in urmatoarele
tipuri:
• Dupa modul de transportare a marfii distingem transport aerian;
transport maritim; transport feroviar; transport auto; transport fluvial (naval).
• In dependenta de tipul serviciilor distingem: transport la comanda;
transport pe rute regulate; transport de folos public; transport ocazional; transport
in regim taxi; transport de folos propriu s.a.
• In dependenta de teritoriu exista: transport intern(masinile ce duc
marfa in interiorul marketului-de ex: metro); transport national; transport
international; transport municipal; transport local.
• In dependenta de functia transportului si formelor aplicate in practica
distingem cateva tipuri de transport : transport succesive (atunci cand sunt mai
multi carausi care se succed unul pe altul folosind unul si acelasi mijloc de
transport) sau combinate (carausii se succed utilizand diferite moduri de transport)
efectuate independenti unul de altul pe distante diferite – in acest caz carausul
incheie contract cu clientul in dependenta de faptul daca este un singur caraus sau
mai multi, un contract sau mai multe contracte; Transporturi succesive si
combinate executate prin intermediar; Transporturi succesive si combinate
efectuate in temeiul unui document unic de transport.
Elementele contractului:
Parti sunt transportatorul (carausul) si clientul (pasagerul cu sau fara bagaje),
atat PF cit si PJ din tara sau de peste hotare, iar daca vorbim de transportator atunci
in dependenta de obiectul contractului legea poate impune intrunirea anumitor
calitati. In ce priveste transportul de pasageri, carausul trebuie sa detina licenta in
dependenta de tipul de transport (auto, feroviar, aerian) de a acorda asemeni
servicii.
Daca vorbim de transportul aerian, PJ care acorda aceste servicii trebuie sa
dispuna de un sir de documente si autorizatii care ii permite activitatea aeronautica
si exploatarea rutelor aeriene in dependenta de tipul transportului aerian (nave
aeriene particulare si nave aeriene de transport de pasageri sau marfa).
Obiectul contractului:
are 2 laturi componente: pe de o parte este prestarea serviciilor de transport pe
de o alta parte este latura materiala obligatiunea clientului sau pasagerului de a
achita serviciile.

40
Forma contractului: este scrisa de regula, si in dependenta de obiectul
material al contractului si tipul de servicii poate fi documentata in mod diferit
(foaie de trasura la transportul auto; conosament- la transport maritim sau fluvial;
tichet- la transport de pasageri). Importanta formei scrise a contractului consta in
faptul ca ea prezinta o proba in ce priveste obligatiunile contractuale ale partilor.
Drepturile si obligatiile partilor. Obligatia principala a clientului o constituie
plata taxei de transport, marimea careia poate fi convenita prin acordul
partilor daca legea nu prevede altfel. Prin urmare, aceasta norma dicpozitiva
poate fi utilizata de parti numai intr-un singur caz – daca legea nu stipuleaza
modalitatea de stabilire a platii de transport.
Legea expres stipuleaza o garantie pentru asigurarea dreptului carausului
de a primi taxa de transport. Astfel, carausul are dreptul de retentie asupra
bagajului si incarcaturii pina la achitarea taxei de transport. Acest drept are o
importanta deosebita in cazurile cind taxa de transport este platita nu dupa
regula generala, adica pina la transportare pasagerului si bagajului sau a
incarcaturii, dar in alte perioade de timpStabilirea raporturilor civile in
contractul de transport de persoane are loc, de reguzla, prin intocmirea unui
document special care poarta denumirea de bilet sau titlu de calatorie. In
primul rind procurarea buletului demonstreaza in exterior consimtamantul,
acceptul pasagerului fata de oferta publica a carausului. In al doilea rind,
biletul este o confirmare in scris a raporturilor contratuale. De regula,
contractul de transport de calatori este considerat incheiat din momentul
procurarii biletului. Prin procurarea buletului se documenteaza si faptul
executarii obligatiei principale a pasagerului – achitarea taxei de transport si
nasterea obligatiilor contractuale ale carausului Carausul este tinut sa repare
prejudiciul cauzat pasagerului, cu exceptia cazului cind acest prejudiciui este
rezultatul unei forte majore, al starii de sanatate a pasagerului sau al faptei
acestuia. Carausul este tinut sa repare prejudiciul si in cazul in care acesta se
datoreaza starii sale de sanatate, a prepusilor sai sau a starii ori functionarii
vehiculului. Raspunderea carausului pentru prejudiciile care rezulta din
intirziere este exclusa daca altfel nu s-a convenit in mod expres sau daca
transportatorul nu a actionat cu intentie sau din culpa grava. Raspunderea
carausului nu poate fi exlusa sau limitata prin contract.
Limitarile in marimea despagubirilor in transportul public de persoane
trebuie aprobate de Guvern. Cararusul rapsunde pentru poerderea,
distrugerea sau deteriorarea bagajelor care i-au fost incredintate de pasageri,
cu exceptia cazului cind va dovedi forta majora, viciul propriu al bunului sau
vina pasagerului.
Carausul nu raspunde pentru pierderea documentelor, banilor sau a altor
bunuri de mare valoare, cu exceptia cazului cind i s-a declarat natura sau
valoarea bunului si el a acceptat sa il transporte. Carausul nu este cu atit mai
mul raspunzator pentru pierderea bagajelor de mina care au ramas sub

41
supravegherea pasagerului, cu exceptia cazului cind ultimul va demonstra
vinovatia carausului.
In cazul transportului succesiv sau combinat de persoane, cel care
efectueaza transportul in cursul caruia s-a cauzat prejudiciul este
rapsunzator, cu expectia cazului in care, printr-o stipulatie expresa, unul
sintre carausi si-a asumat raspunderea pentru intreaga calatorie.
Pasagerul poate rezilia contractul in orice moment daca prin aceasta nu
cauzeaza intirzieri. El este obligat sa plateasca transportatorului despagubirile
cauzate de reziliere. Daca devin cunoscute imprejurarile in sfera
transportatorului despre care pasagerul nu putea sa stie si care, daca le
cunostea, i-ar fi dat un motiv intemeiat sa nu incheie contractul de transport,
el poate rezilia contractul. Pasagerul poate rezilia contractul si atunci cind
este previzibil ca vor avea loc intirzieri in comparatie cu timpul si durata
convenita. In aceste cazuri, nu se naste obligatia de despagubire

16. Contractul de expeditie.


Conform art.1075 CCRM prin contractul de expeditie intelegem acel contract
care este incheiat intre expeditor pe de o parte care se obliga incheie un contract de
transport si sa efectueze actele necesare iar daca este prevazut in contract sa
dirijeze actiunile necesare in vedere efectuarii transportarii pe contul si in numele
celeilalte parti care este clientul sau in nume propriu al expeditorului iar clientul la
randul sau se obliga sa-i achite pentru serviciile date remuneratia prevazuta in
contract numita comision cit si cheltuielile adaugatoare care au avut loc dar nu au
fost prevazute in contract daca aceste cheltuieli erau necesare pentru atingerea
scopului propus.
Acest contract este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu
executare succesiva. Nu se exclude cazul ca el sa aiba un caracter intuito-personae,
insa prin lege nu se impune aceasta conditie.
Contractul dat include in sine un sir de caractere si caracteristici care ar fi
atribuite altor contracte asa ca: contractul de mandat, care prezuma incheierea
actelor juridice in numele si pe contul altei parti; contractul de comision ce denota
faptul de a intreprinde actiuni de transportare in numele clientului; contractul de
depozit, cand este vorba de depozitarea si pastrarea bunurilor pentru a asigura
integritatea lor; contractul de prestari servicii care includ actiunile materiale de a
numara, de a descarca, de a incarca; contractul de transport daca expeditorul
indeplineste si actiunile de transportare a marfii ce au o tangenta directa cu statutul
sau de activitate.
Elementele contractului:
In calitate de parti apar expeditorul si clientul unde client poate fi orice PF/PJ
care are capacitate civila de a contracta si capacitate deplina de exercitiu; in
42
calitate de expeditor pot fi persoanele care desfasoara o activitate comerciala si din
aceste considerente aceasta persoana trebuie sa aiba capacitate speciala, ea poate si
o societate comerciala, o organizatie ne comerciala sau intreprinzator individual.
Nu trebuie de confundat contractul de expeditie care este unul complex cu
contractele enumerate mai sus deoarece in cadrul contractului de expeditie
expeditorul este persoana juridica specializata. Codul civil admite faptul ca in
cadrul contractului de transport de marfuri, daca este mentionat in contract,
transportatorul acorda servicii de expeditii.
Obiectul contractului reprezinta prestarea unui complex de servicii care au
menirea de a organiza transportarea marfii, iar daca expeditorul este si
transportator atunci de a organiza transportarea marfii de fapt.
Din aceste considerente putem concluziona ca obiectul contractului de
expeditie sunt totalitatea actiunilor materiale si nemateriale (actiuni juridice), care
sunt indreptate spre infaptuirea si realizarea contractului de expeditie pentru a
asigura transportarea marfii.
Forma contractului conform art. 1075 (2) CCRM el se incheie in forma scrisa,
si daca este necesar in dependenta de obligatiunile contractuale ale expeditorului,
clientul poate sa-i elibereze procura.
Pretul contractului reprezinta comisionul care este stabilit de catre parti si in
unele cazuri in afara de comision, clientul ii compenseaza expeditorului
cheltuielile suplimentare daca nu au fost si nu puteau fi prevazute la momentul
incheierii contractului dar au fost necesare pentru atingerea scopului propus.
Termenul contractului este stabilit de catre parti, el poate fi determinat sau
nedeterminat in dependenta de circumstante sau de activitatea clientului.
Drepturile si obligatiile partilor:
Clientul este obligat sa conform art.1077 CCRM de a pune la dispozitie
expeditorului informatia necesara in volumul cuvenit si in masura in care aceasta ii
permite infaptuirea de catre expeditor a obligatiunilor contractuale. Este obligat sa
achite comisionul conform art.1085 CCRM in momentul in care expeditorul a
predat bunul. Dar daca expeditorul acorda si serviciu de transport, atunci cand
marfa este gata de transportare se achita pretul convenit.
La intelegerea partilor, daca marfa este insotita si predata catre destinatar,
poate fi preconizat ca o parte de remuneratie sa se achite la etapa finala a
contractului.
Are dreptul clientul de a fi informat in ce priveste neajunsurile sau ajunsurile
ce tin de infaptuirea obligatiunilor contractuale ale expeditorului; sa-i ceara
achitarea prejudiciilor suportate din cauza neinformarii sau informarii incomplete
de care expeditor cu privire la marfa transportata.

43
Expeditorul este obligat sa indeplineasca indicatiile clientului cu diligenta
art.1076ccrm, deoarece se considera profesionist in domeniu.
Daca este prevazut, atunci el este obligat sa asigure incarcatura, este obligat
sa verifice incarcatura, este obligat sa raspunda pentru prejudiciile aduse clientului
in masura prevederilor contractuale, este obligat sa intreprinda diferite masuri si
actiuni juridice sau materiale in masura prevederilor contractuale sau in masura in
care ar permite executarea deplina a contractului.
Are dreptul de efectua transportul cu forte proprii (1082ccrm); are dreptul la
remuneratia in afara contractului si are dreptul de a fi informa in masura necesara
pentru a indeplini obligatiunile contractuale eficient.
Incetarea contractului in termen sau o data cu executarea obligatiunilor
contractuale sau inainte de termen in cazul rezilierii contractului din initiativa sa
sau a clientului in dependenta de circumstantele create.

17. CONTRACTUL de SERVICII TURISTICE


In cadrul contractului de servicii turistice, o parte ,organizatorul calatoriei (agentul
turistic) se obliga sa acorde celeilalte parti, turistului, serviciile stipulate in contract
iar turistul se obliga sa achite costul lor.
Contractul dat a devenit un contract numit odata cu adoptarea noului cod civil al
Republicii Moldova si este un contract din categoria celor care mediaza prestarile
de servicii in sfera turismului. Datorita complexitatii raporturilor reglementate, cit
si importantei lui si necesitatii protejarii cit mai largi a drepturilor turistului,
contractual de servicii turistice a fost scos de sub incidenta normelor cu privire la
contractul de prestari servicii si si-a gasit o proprie reglementare in cap. XIX, titlul
III al cartii a III-a, Cod civil actual.
Insa contractul dat este reglementat si de Legea turismului al RMoldova din
11.02.2000, unde in conformitate cu art.1, turismul reprezinta domeniul economiei
nationale, cu functii complexe, ce reuneste un ansamblu de bunuri si servicii
oferite spre consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe o
perioada mai mare de 24 de ore si mai mica de un an, si al caror motiv este altul
decat exercitarea unei activitati remunerate in locul vizitat.
Contractul de servicii turistice este consensual or se considera incheiat din
momentul cand partile au convenit in forma ceruta de lege asupra clauzelor
esentiale ale lui. Potrivit art. 1134 Cod civil.
Ambele parti ale contractului se obliga reciproc si corelativ, ceea ce determina
caracterul sinalagmatic al contractului de prestari servicii turistice.
Deoarece turistul beneficiaza de serviciile prestate in schimbul unui pret, iar
agentul touristic activeaza pentru a obtinefoloase patrimoniale, contractul de este
cu titlu oneros.
Pentru prestarea serviciilor turistice, care reprezinta obiectul contractului este
necesara o anumita perioade de timp, deaceea contractual are un character
succesiv.

44
Contractul de servicii turistice este determinat de statutul special al turistului,
care, dupa cum rezulta din prevederile legale poate fi doar persoana fizica, care
consuma produsul turistic in scopuri personale. Din acest motiv, contractului
de servicii turistice i se vor aplica in mod corespunzator prevederile generale ale
codului civil destinate raporturilor cu participarea consumatorului, iar turistul va
dispune si de mijloacele de protectie juridica specifice. Iar contractul va avea
caracterul de contract de adeziune si caracter public. Elementele contractului:
In calitate de parti sunt agentul touristic sau organizatorul calatoriei care este agent
economic, posesor de licenta de turism, conf. Legii turismului, iar in calitate de
turist, poate fi orice persoana, inzestrata cu capacitate de exercitiu deplina.
Obiectul contractului sunt serviciile turistice, prestate de agenti economici cu profil
touristic, care pot sa include un sir intreg de servicii, cum ar fi: cazarea, deplasarea,
tratamentul balnear, si alte servicii complementare incluse in contract.
Forma contractului este scrisa, conform Hotaririi Guvernului RM cu prire la
intyroducerea si aprobarea contractului touristic, voucherului touristic si a fisei de
evidenta statistica a circulatiei turistilor la frontiera RM. In voucherul touristic se
include toata informatia care este si in contract, deoarece el este o parte integranta a
contractului.
Termenul contractului este stability de catre parti, insa nu trebuie sa fie mai mic de
24 de ore si mai mare de un an.
Pretul contractului il reprezinta remuneratia datorata de turist agentului touristic
pentru serviciile acordate de acesta si este o clauza obligatorie a contractului.
Conform art.1136 CC, pretul este remuneratia datorata de turist organizatorului
calatoriei pentru serviciile prestate si reprezinta una din clauzele obligatorii ale
contractului. Pretul se determina la intelegerea partilor si urmeaza a fi prevazut in
contract. Clauza cu privire la pret urmeaza sa prevada atat pretul unic al
calatoriei, cit si costul serviciilor suplimentare (taxa de imbarcare si debarcare in
porturi si aeroporturi, taxe turistice etc). Potrivit alin.2, art. 1136 Cod civil clauza
cu privire la pret poate fi modificata in urmatoarele cazuri:
a) daca contractul prevede posibilitatea de modificare a pretului si indica parametrii
de calculare a pretului modificat;
b) in mod exceptional, in caz de schimbare a pretului pentru transport sau a taxelor
pentru diferite servicii (taxa de imbarcare si debarcare in porturi si aeroporturi, alte
taxe). In orice caz, pretul contractului de servicii turistice nu poate fi majorat in
ultimele douazeci zile pana la inceputul calatoriei.
Drepturile si obligatiile partilor:
Ca regula, clauzele contractului de servicii turistice sunt redactate de agentul
turistic si nu pot fi negociate, iar potrivit alin.2, art.1132 Cod civil, conditiile
incluse in anuntul publicitar, in oferta sau in alta informatie prezentata clientului de
catre organizator sunt obligatorii pentru ultimul ele trebuiesc intocmite astfel incit
sa se excluda interpretarea lor eronata.Conditiile incluse in anuntul publicitar, in
oferta sau in alta informatie prezentata clientului de catre organizator sint
obligatorii pentru acesta din urma, cu exceptia cazurilor in care clientul a fost
notificat,inainte de incheierea contractului, despre modificarea conditiilor.

45
Agentul turistic are un sir de obligatii legale, care se nasc anterior incheierii
contractului. Obligatiile precontractuale ale organizatorului se datoreaza calitatii de
consumator, dobandita deturist din momentul cand intentioneaza sa beneficieze de
servicii turistice (art.1 al Legii nr.105 cu privire la protectia consumatorilor din
13.03.2003) si sunt indreptate spre excluderea publicitatii neveridice in scopul
atragerii clientilor.

Pina la momentul incheierii contractului, organizatorul este obligat sa puna la


dispozitia clientului, in scris sau in orice alta forma adecvata: o informatie despre
regimul de vize si pasapoarte, precum si despre cerintele de asigurare a sanatatii pe
durata calatoriei; timpul si locul stationarilor intermediare si al jonctiunilor de
transport, precum si detaliile amplasarii clientului in interiorul vehiculului (cabina
pe nava, compartiment in tren etc.); numele, adresa si numarul de telefon al
reprezentantilor locali ai organizatorului sau, in absenta acestora, datele de
identificare ale agentiei locale carei i se va adresa clientul la necesitate sau datele
de contact cu organizatorul; in cazul calatoriei unor minori – datele de contact
direct cu minorul sau cu persoana responsabila de el la locul de destinatie;
responsabilitatea clientului pentru faptul ca a renuntat la calatorie, precum si alte
cheltuieli.
Dupa semnarea contractului, pana la inceputul calatoriei intr-un termen rezonabil
pana la inceputul calatoriei, suplimentar la cele prevazute mai sus, conform
art.21al Legii turismului, agentul turistic este dator sa furnizeze informatii referitor
la legile tarii de aflare temporara, obiceiurile populatiei autohtone si alte
particularitati a caror cunoastere este necesara pentru cultivarea respectului fata de
valorile culturale nationale. Daca din lipsa informatiei respective clientul a suportat
anumite daune materiale si/sau morale, agentul turistic va fi obligat sa le repare
integral. Aceasta informatie obligatoriu trebuie prezentata pe un suport care sa
asigure clientului posibilitatea receptionarii si pastrarii informatiei.In afara de
acestea , contractul de servicii turistice trebuie sa contina urmatoarele clause
conform CC, art. 1134 :
a) itinerarul, locul(locurile) de destinatie si termenele de aflare, cu indicarea
datelor;
b) vehiculele, caracteristicile si clasele lor, data si locul plecarii si sosirii;
c) informatii despre cazare, categoria sau nivelul de confort, caracteristicile lui de
baza,serviciile alimentare;
d) in cazul stabilirii unui numar minim de persoane necesar pentru realizarea
calatoriei, termenul limita de notificare a clientului in caz de contramandare a
acesteia;
e) vizitele, excursiile si alte servicii incluse in pretul unic al calatoriei;
f) denumirea si adresa organizatorului (agentului turistic) si a asiguratorului, dupa
caz;
g) pretul calatoriei, posibilitatea de modificare a pretului, costul anumitor servicii

46
suplimentare (taxa de imbarcare si debarcare in porturi si aeroporturi, taxele
turistice)
neincluse in pretul unic al calatoriei si posibilitatea de modificare a acestuia;
h) termenele si modalitatea de plata a pretului si a celorlalte costuri;
i) conditiile specifice, convenite de parti la cererea clientului;
j) termenele de formulare a pretentiilor privind neexecutarea sau executarea
necorespunzatoare a contractului;
k) alte conditii.

Toate conditiile contractuale trebuie prezentate clientului in scris, inainte de


incheierea contractului. Art.18 al Legii turismului obliga agentul turistic sa
intocmeasca si sa elibereze turistului voucherul turistic, care in conformitate cu p.6
al Regulamentului cu privire la modul de aplicare a voucherului turistic, acesta
reprezinta o parte integranta a contractului care cuprinde intregul volum de
informatii despre serviciile turistice acordate si serveste drept baza pentru
obtinerea acestor servicii.
Turistul are dreptul sa ceara, inainte de inceputul calatoriei, ca un tert sa preia
drepturile si indatoririle sale din contractul de calatorie. Organizatorul poate refuza
cererea turistului in cazul in care tertul nu corespunde conditiilor calatoriei, dar
daca accepta, atinci rganizatorul este in drept sa ceara turistului compensarea
cheltuielilor suplimentare suportate prin inlocuirea cu tertul.
In rest, deoarece contractual este sinalagmatic, inseamna ca drepturile unei parti se
oglindesc in obligatiile celeilalte.
Modificarea clauzelor esentiale ale contractului au loc doar in cazuri exceptionale
cu notificarea prealabila a turistuluiin termen de 20 zile pina la data inceperii
calatoriei. In cazul dat, clientul poate renunta la contract sau accepta modificarea
lui, fiind obligat sa-l notifice pe organizator in cel mai scurt timp despre decizia sa.
Organizatorul este obligat sa organizeze astfel calatoria incat sa aiba calitatile
promise si sa nu fie afectata de lipsuri care i-ar diminua valoarea sau utilitatea
dedusa din contract sau din practica obisnuita. Daca organizatorul calatoriei nu
indeplineste solicitarea in termenul stabilit, turistul poate sa inlature singur
neajunsurile si sa ceara organizatorului repararea daunelor cauzate prin suportarea
cheltuielilor suplimentare. Pretul calatoriei nu se reduce daca turistul, din intentie
sau din culpa grava, nu l-a anuntat pe organizator intr-un termen rezonabil despre
neajunsul depistat.
Rezilierea contractului poate avea loc si din cauza neajunsurilor, in cazul in care
calatoria este, prejudiciata in mod considerabil, sau cand ca urmare a unor
asemenea lipsuri, dintr-un motiv important care poate fi recunoscut de catre
organizator, nu i se poate pretinde sa mai faca acea calatorie.In cazul dat, rezilierea
contractului este admisibila doar daca organizatorul a lasat sa expire termenul
stabilit de catre turist, fara a efectua remedierea. Nu este necesara stabilirea unui
termen daca remedierea este imposibila sau este refuzata de organizator ori daca
rezilierea imediata a contractului este justificata d un interes special al turistului.
In cazul rezilierii contractului, organizatorul pierde dreptul asupra pretului
convenit, dar el poate cere totusi o indemnizatie corespunzatoare pentru serviciile

47
prestate deja si pentru cele necesare in vederea incheierii calatoriei, cu exceptia
cazului in care serviciile nu prezinta interes pentru turist in legatura cu rezilierea
contractului. Organizatorul calatoriei este obligat, in urma incetarii prin reziliere a
contractului, in special in cazul in care contractul prevede intoarcerea, sa ia
masurile necesare pentru a-l transporta inapoi pe turist.

.
Contractul de servicii turistice poate fi reziliat in cazul neexecutarii esentiale, din
initiativa turistului si in situatiile de forta majora.
Pornind de la statutul de consumator al turistului, acesta poate pretinde atat
repararea prejudiciului material, cit si a celui moral.
Pretentiile intemeiate pot fi inaintate de catre turist organizatorului in decursul unei
luni din momentul prevazut in contract pentru incheierea calatoriei. Pretentiile pot
inaintate si dupa expirarea termenului de o luna daca termenul este omis din
motive neimputabile turistului. Termenul de prescriptie al actiunilor intentate de
turist este de 6 luni, calculate din ziua care, conform contractului, este ultima zi a
calatoriei. Daca turistul inainteaza pretentii, curgerea prescriptiei se suspenda pina
in ziua in care organizatorul respinge in scris pretentiile.
Se admite limitarii raspunderii in baza unui acord cu turistul, cind organizatorul
poate sa-si limiteze raspunderea pentru prejudicii, altele decit vatamarea corporala
la triplul pret al calatoriei daca: prejudiciul nu este cauzat din intentie sau culpa
grava; prejudiciul este cauzat turistului doar din greseala unui prestator de servicii
implicat in derularea contractului.

18. Contractul de mandat

1.Notiunea si particularitatile juridice ale contr. de mandat.

Contractul de mandata este acel contract prin care o parte numita mandant
imputerniceste partea cealalta numita mandatar de a incheia acte juridice in numele
si pe contul mandantului, iar mandatarul la randul sau se obliga odata cu
acceptarea conditiilor contractului sa incheie aceste acte juridice conform
prevederilor si competentelor sale.
Acest contract este consensual, este cu titlu gratuit sau oneros este comutativ, cu
executare succesiva, este sinalagmatic, in masura prevederilor legale deoarece
nefiind de fiecare data cu titlu oneros este vorba de buna credinta a mandantului
actionarea ca un bun proprietar, iar in cazurile cand mandatul este infaptuit de catre
un profesionist, legea prevede expres ca este sinalagmatic ,este cu titlu oneros, iar
obligatiunile mandatarului si le infaptuieste cu diligenta unui bun profesionist
(serviciile auditului independent, serviciile avocatului, si alte servicii de
reprezentanta a actelor juridice in numele persoanei de catre o persoana
profesionista).

48
2.Elementele contractului

Partile contractului
In calitate de parti sunt mandatarul si mandantul , unde mandatar trebuie sa fie o
persoana cu capacitate de exercitiu deplina fiindca in actele juridice pe care le
incheie in numele si pe contul mandantului prevaleaza consimtamantul liber
exprimat care este valabil doar daca vine de la o persoana care constientizeaza
actiunile sale.
Atunci cand dese vorba de u mandat profesionist persoana mandatar trebuie sa
indeplineasca conditiile legii pentru a putea sa-si indeplineasca atributiile
(avocatul-licentiat, auditul-contabilitate, economie).
Conform art. 1032,andatul poate fi special sau general, atunci cand mandatul se
elibereaza pentru o operatie juridica sau pentru anumite afaceri de acelasi gen, el
este special.
Iar mandatul general include toate afacerile mandatului in masura in care aceste
sunt nominalizate in contractul de mandat. Daca in contract nu sunt enumerate
detaliat si numite actiunile in dependent de afacere, atunci mandatarul are dreptul
doar de a administra si conserva proprietatea sau bunurile mandantului.
Conform art. 1031 acceptarea mandatului poate fi expresa sau tacita daca reiese
din actiunile mandatarului. Conform art. 1037 Cod civil pot fi desemnati mai multi
mandatari, in acest caz ei vor fi obligati sa actioneze si sa raspunda conform
prevederilor contractuale.
In calitate de mandant poate fi orice persoana care are capacitatea juridica necesara
conform prevederilor legii de a putea fi parte in raporturile juridice pe care le va
incheia mandatarul cu persoanele terte. Mandantul are dreptul de a desemna mai
multi mandatari doar cu acordul si acceptul acestora.

Obiectul contractului
Sunt totalitatea actiunilor pe care le intreprinde mandatarul la incheierea actelor
juridice in numele mandantului.
Obiectul contractului trebuie sa fie licit , iar mandatarul nu are dreptul de a
intreprinde careva actiuni ilicite pentru atingerea scopului propus si indeplinirea
conditiilor finale ale contractului. In unele cazuri se elibereaza si procura, ca mijloc
de probatiune a contractului de mandat, sau ca cerinta legala expresa (in instanta).

Forma contractului
Conform art. 1031, deoarece acceptarea mandatului este expresa sau tacita, forma
contractului se supune normelor generale verbal sau scris.

Termenul contractului
Termenul contractului depinde de o actiune sau mai multe actiuni pe care le
intreprinde mandatarul sau conform art. 1032, daca este mandate special sau
general.

49
Pretul contractului
Se va nominaliza doar in cadrul contractelor cu titlu oneros si remuneratia poate fi
stabilita de catre parti sau poate fi conform carorva tarife.
.Drepturile si obligatiile partilor

Mandatarul trebuie sa-si indeplineasca obligatiunile cu diligenta unui bun


profesionist sau proprietar, daca in mod expres sau tacit, a acceptat incheierea
mandatului.
Conform art. 1037 in cazul desemnarii mai multor mandatari ei vor fi obligati si
vor raspunde in masura prevederilor si acceptarilor contractuale. Conform art.
1038, mandatarul poate sa reprezinte doua persoane dubla reprezentare si in cazul
dat va fi obligat sa actioneze impartial fata de fiecare mandant. Mandatarul poate
sa incheie un act juridic cu sine insasi doar daca mandantul stie de acest lucru si
accepta.
Conform art. 1040, (abaterile de la obligatiile mandantului) pot avea loc doar daca
nu este in defavoarea mandantului, sau daca pe parcurs se dovedeste ca mandatarul
a intreprind toate actiunile necesare pentru a obtine ce le mai performante
rezultate.
Drepturile si obligatiile mandatarului
La art. 1041 –mandatarul este obligat de a informa mandantul si de a prezenta
darile de seama, de a pastra confidentialitatea informatiei care ia devenit
cunoscuta, este obligat de a preda rezultatele executarii mandatului, nu are dreptul
de a folosi informatia care ia devenit cunoscuta sau bunurile mandantului pentru
sine. Are dreptul de a cere de la mandant, compensarea cheltuielilor prevazute sau
neprevazute dar exagerate. Care au fost suportate de el pe parcursul indeplinirii
contractuale. Este obligat sa restituie prejudicial adus mandantului daca nu va
dovedi ca prejudicial nu a fost cauzat din culpa sa.

Drepturile si obligatiile mandantului


Mandantul este obligat sa informeze mandatarul sau mandatarii in masura deplina
despre obiectul contractului de mandat, este obligat sa repare prejudiciul, cauzat
mandatarului art. 1047, are dreptul conform art. 1050 la denuntarea mandatului.
Incetarea contractului de mandat
Contractul inceteaza in termenii conveniti in dependent de faptul daca este mandat
general sau special , sau in cazul cand este denuntat de catre una dintre parti, iar in
cazul decesului sau incapacitatii mandantului raporturile contractuale vor inceta,
doar daca nu sa convenit altfel sau daca aceasta este conditionat de moartea
mandantului. Incetarea raporturilor contractuale prin moartea mandatarului
inceteaza doar daca aceasta rezulta din obligatia contractuala (intuito personae) sau
daca sa prevazut in contract. La art. 1052 sunt prevazute actiunile mostenitorilor
mandatarului in legatura cu faptul dat.

50
19. CONTRACT DE COMISION
Prin contractul de comision, o parte (comisionar) se obliga sa incheie acte
juridice in nume propriu, dar pe contul celeilalte parti (comitent), iar aceasta sa
plateasca o remuneratie (comision).
Actul juridic incheiat de comisionar cu un tert da nastere unor drepturi si
obligatii numai pentru comisionar, chiar si in cazul in care comitentul este numit
sau a participat la executarea actului juridic. Intre comitent si comisionar exista
aceleasi drepturi si obligatii ca intre mandant si mandatar, cu deosebirile
stabilite in prezentul capitol.
Formula juridica actuala a contractului de comision, expusa de legiuitor in
prezentul articol, este una deosebita de cea existenta in Codul civil din 1964 prin
faptul ca comisionarul poate incheia in nume propriu, dar pe contul celeilalte parti
comitent nu numai conventii civile, dar orisice acte juridice, care, evident, ca
continut si numar sint mai multiple. In celelalte reglementari, legiuitorul a
pastrat acelasi mecanism de perfectare a raporturilor de comision cu unele
exceptii, stabilite de art.1066, art.1068 a prezentului cod. Caracteristica juridica a
contractului de comision expusa in definitie contine in sine toate trasaturile
contractelor de prestari servicii juridice cu exceptia unor trasaturi ce-i marcheaza
esenta obligatiunii. Pentru a intelege acest specific este necesar sa exemplificam o
anumita situatie. Proprietarul are o necesitate de realizare a unor marfuri, insa nu
are cumparatori. In acelasi timp exista un intermediar, gata sa acorde servicii de
cautare a cumparatorului. Dar, increderea proprietarului in intermediar nu este in
asa masura, ca sa-i permita intermediarului sa incheie contract din numele lui. In
aceasta situatie proprietarul si intermediarul nu pot incheia nici contract de prestare
a serviciilor faptice de cautare a cumparatorului, deoarece nivelul relatiilor
fiduciare nu le permite acest lucru.
Iesirea optima din situatie se prezinta a fi recurgerea de catre parti la modelul
contractului de comision, care presupune prestarea de servicii juridice din numele
comisionarului, dar pe contul comitentului, in rezultatul contractului partea
obligata fata de cumparator devine nu proprietarul marfii, dar comisionarul
(intermediarul).
Contractul de comision este formulat de catre legiuitor ca un act juridic (obligatie)
cu titlu exsclusiv oneroasa. Deaceea caracterul gratuit nu este compatibil
caracterului comercial al comisionului, determinat de faptul ca, prestind un serviciu
juridic, comisionarul actioneaza in nume propriu. Prin urmare, chiar daca partile au
indicat in contract caracterul gratuit al obligatiei (serviciului prestat), aceasta
conditie trebuie sa fie lovita de nulitate absoluta in temeiul art.217 si art.220 ale
prezentului cod, iar comisionarul are dreptul in orice caz la remuneratie (comision).

Ideea expusa mai sus este redata de catre legislator in al. 2 al articolului comentat,
unde expres se specifica faptul, ca daca comitentul este desemnat in contract sau a
participat la executarea lui, atunci totusi, actul juridic incheiat de comisionar cu
un tert da nastere drepturilor si obligatiilor, ce reiese din acest act juridic, numai

51
pentru comisionar. Insa pe cealalta extrema a obligatiei de comision, riscul
antreprenorial, adica riscul obtinerii beneficiului si a suportarii cheltuielelor il
suporta comitentul in calitate de proprietar al marfurilor.
Legatura juridica dintre contractele de comision si mandat, sau incidenta normelor
ce reglementeaza mandatul asupra comisionului este dezvaluita prin existenta
acelorasi drepturi si obligatii intre comitent si comisionar, ca intre mandant si
mandatar cu deosebirile stabilite in capitolul prezentului cod, ce reglementeaza
comisionul.

Deosebirile de reglemetare juridica pot fi observate prin:


- caracterul exclusiv oneros al contractului de comision (art.1061 Cod civil),
- posibilitatea incheierii unui contract de subcomisie (art.1067 Cod civil),
- existenta regulelor speciale de reziliere a contractului (art.1072-1073 Cod civil).

Delimitarea acestor contracte poate fi facuta si in baza altor caracteristici, ca de


exemplu, persistenta in contractul de comision a serviciilor nu numai de incheiere
a actelor juridice, dar si de executare a lor, fapt care trebuie apreciat in cazul
stabilirii remuneratiei de comision, ce trebuie achitata comisionarului in cazul
rezilierii anticipate a contractului (vezi art. 1063, art.1064, art.1072 ale prezentului
cod). O particularitate importanta a contractului de comision, ce-l deosebeste de
principiile generale ale dreptului contractual reprezinta faptul, ca comisionarul nu
raspunde in fata comitentului pentru neexecutarea conventiilor (actelor juridice) de
catre tertele persoane, deoarece actele juridice cu tertii comisionarul le incheie in
nume propriu, iar riscul neexecutarii obligatiei il suporta comitentul.

Articolul 1062. Executarea obligatiilor de catre comisionar


Comisionarul trebuie sa respecte indicatiile primite de la comitent si sa execute
obligatiile pe care si le-a asumat in conditii cit mai favorabile pentru acesta.
In cazul in care comisionarul incheie acte juridice in conditii mai avantajoase
decit cele stipulate de comitent, beneficiile se impart egal intre el si comitent daca
in contract nu este prevazut altfel.
Articolul dat contine norme deja stabilite in dreptul civil cu referinta la
reglementarea contractului de comision, conform carora comisionarul este obligat
sa respecte indicatiile primite de la comitent si sa execute in conditii cit mai
favorabile pentru acesta. In lipsa unor indicatii anumite, comisionarul trebuie sa
execute in corespundere cu cerintele circuitului civil sau a cerintelor obisnuite,
inaintate fata de asemenea obligatii. Dar principal este faptul ca comisionarul sa
respecte interesele si indicatiile comitentului.

Aliniatul 2 al prezentului articol stabileste o novela in reglementarea drepturilor si


obligatiilor partilor de comision, care consta faptul ca, daca comisionarul incheie
acte juridice in conditii mai avantajoase decit cele stipulate de comitent, atunci
beneficiile se impart egal intre el si comitent, daca o alta proportie de divizare a

52
beneficiului sau o alta formula de determinare a sortii beneficiului nu este stabilita
in contract.

Spre deosebire de Codul civil din 1964, actuala reglementare in mod real
stimuleaza comisionarul pentru incheierea actelor juridice in conditii mai
avantajoase pentru comitent.

Remuneratia comisionarului
Comitentul este obligat sa acorde comisionarului remuneratia stabilita de
contract sau de uzante.
Comisionarul poate pretinde plata comisionului chiar si in cazul in care
executarea actului juridic incheiat de el nu a avut loc, dar faptul acesta se
datoreaza vinovatiei comitentului sau se afla in legatura cu personalitatea lui.
Interesul comercial al comisionarului consta in obtinerea remuneratiei. Traditional
remuneratia se stabileste in proportie procentuala de la costul (valoarea) actului
juridic incheiat sau executat. Legiuitorul n-a specificat expres anumite marimi
sau criterii de calculare a remuneratiei, facind referinta la intelegerea partilor in
contract, iar in cazul lipsei unei astfel de prevederi contractuale, la uzantele
comerciale. La fel, de lege nu este stipulata periodicitatea achitarii remuneratiei,
insa tinind cont de practica contractuala in domeniu, achitarea deplina se
efectueaza dupa executarea integrala a contractului de comision, cu toate ca se mai
poate stabili in contract achitarea esalonata pentru fiecare partida de marfa
realizata sau alte modalitati. In ceea ce priveste referirea la anumite uzante,
comerciantii pot face trimitere la anumite reglementari, cum ar fi conditiile de
baza de reglementare a raporturilor contractuale in executarea operatiunilor de
import-export, aprobate si functionale in perioada sovietica.
Remuneratia se achita si in cazul, cind executarea actului juridic incheiat de
comisionar nu a avut loc din motive dependente de comitent. In cazul cind
contractul de comision a fost executat partial, comisionarul poate pretinde la
remuneratie proportional cu executarea contractului.

Abaterea de la indicatiile comitentului


Comisionarul este in drept sa se abata de la indicatiile comitentului daca o
cer interesele comitentului sau daca nu are posibilitatea de a cere aprobarea
prealabila a comitentului, sau nu a primit raspunsul in timp util.
In cazul in care a vindut bunurile la un pret mai mic decit cel indicat de
comitent, comisionarul trebuie sa acopere diferenta daca nu demonstreaza ca nu
a putut vinde bunul la pretul indicat si ca prin vinderea la un pret mai mic a
evitat un prejudiciu mai mare.
In cazul in care comisionarul cumpara un bun la un pret mai mare decit cel
indicat, comitentul trebuie sa declare ca renunta la actul juridic incheiat de
comisionar imediat ce este instiintat despre incheierea actului juridic. In caz
contrar, se considera ca a acceptat conditiile cumpararii.
Daca comisionarul declara ca acopera diferenta de pret, comitentul nu are dreptul
sa renunte la actul juridic el este in drept sa se abata

53
Dreptul asupra bunului care este obiectul actului juridic
Comitentul are drept de proprietate asupra bunului predat comisionarului sau
primit de acesta pentru comitent. Dreptul de proprietate asupra bunurilor care
formeaza obiectul actelor juridice exercitate de comisionar in nume propriu, dar pe
seama comitentului este garantat de catre lege comitentului.Esenta juridica a
acestei norme consta in stabilirea dreptului de proprietate asupra tuturor
bunurilor, trantactionate in cadrul contractului de comision persoanei
comitentului. Comisionarul este numai posesorul legitim al bunurilor predate de
catre comitent pentru savirsirea actelor juridice sau primite de la terti in cadrul
executarii obligatiunilor contractuale, si, nicidecum proprietarul lor. Prin actiunile
savirsite in nume propriu comisionarul dobindeste bunurile pentru comitent si ele
urmeaza in baza
In scopul garantarii creantelor ce izvorasc din contractul de comision,
comisionarul este in drept sa retina bunurile care trebuie sa le predea
comitentului sau persoanelor indicate de acesta. Pentru asigurarea achitarii
remuneratiei de comision si acheltuielelor ce izvorasc din contractul de comision,
comisionarul are dreptul la retentia bunurilor comitentului, conform art.art. 637-
641ale CC. Retinerea unilaterala de catre comisionar a unei sume de bani destinate
comitentului, nu se admite de catre legiuitor in calitate de masura de garantare a
rambursarii creantelor. In baza regulelor despre retentie, retentorul poate numai
retine bunurile straine, fara a admite trecerea lor in proprietatea sa, pe cind
retinerea unilaterala de catre comisionar a unei sume de bani si aparitia in acel
moment a dreptului de proprietate asupra lor ar fi un mijloc mai eficient de
asigurare a intereselor comisionarului.
Comisionarul trebuie sa execute toate obligatiile si sa exercite toate drepturile
care rezulta din actul juridic incheiat in numele sau, dar pe contul comitentului.
Comisionarul nu raspunde pentru neexecutarea obligatiilor de catre tert, cu
exceptia cazului cind a garantat in fata comitentului executarea obligatiilor de
catre tert. In schimbul garantiei, comisionarul are dreptul la o remuneratie
speciala, numita provizion. In cazul in care tertul a incalcat obligatiile,
comisionarul trebuie sa-l informeze imediat pe comitent si sa adune probele
necesare. actul juridic incheiat intru executarea contractului de comision.
Principiul de baza al activitatii comisionarului, stipulat de legiuitor in acest articol,
consta in faptul, ca toate obligatiile si toate drepturile, care rezulta din actul
juridic incheiat in numele sau, dar pe contul comitentului, trebuie sa fie exercitate
in corespundere cu prevederile contractului si conform indicatiilor clientului,
precum si in conditii favorabile pentru comitent. Nerespecrarea acestor reguli
(principii) duce la, survenirea raspunderii comisionarului. Codul civil actual a
reprodus modelul existent al contractului de comision in conditiile de delcredere,
ceea ce inseamna ca comisionarul garanteaza in fata comitentului executarea
obligatiilor de catre tert, de exemplu asumarea riscului efectuarii platii de catre
comparator (terta persoana), caruia marfa ia fost transmisa in credit (cu achitare
ulterioara).

54
Comisionarul este obligat sa asigure bunurile primite de la comitent sau pentru
comitent numai in cazurile in care faptul acesta este stipulat in contract sau rezulta
din uzante.
Comitentul este obligat sa compenseze toate cheltuielile utile suportate de
comisionar in executarea contractului
Cheltuielile de pastrare a bunurilor comitentului, inclusiv a celor primite de la
terti, le suporta comisionarul daca in lege sau in contract nu este prevazut altfel.
Comisionarul are dreptul la compensarea tuturor cheltuielelor utile suportate in
executarea contractului de commission. Cheltuielele pot fi legate de transportare,
descarcare, reestimare, asigurare,daca este prevazuta si altele
Comitentul are dreptul sa rezilieze contractul in orice moment. In cazul rezilierii
contractului, comitentul este obligat sa plateasca comisionarului pentru actele
juridice deja incheiate remuneratia stipulata si sa repare prejudiciul cauzat prin
rezilierea contractului.
Comisionarul poate rezilia contractul de comision numai in cazul prevazut de
contract, in cazul inexistentei posibilitatii de a executa obligatia asumata sau
in cazul in care comitentul nu executa obligatiile contractuale. Partile pot cere
rezilierea contractului ti in alte cazuri expres prevazute de legislatia in vigoare ce
vizeaza contractual de commission.

20. Contractul de administrare fiduciara

Conf. art.1053 CCRM, in cadrul contractului de administrare fiduciara,


fondatorul administrarii, care este parte contractanta, si se mai numeste fiduciant,
transmite care cealalta parte contractanta, numita administrator fiduciar sau
fiduciar, in administrare fiduciara careva bunuri care formeaza sau sunt o parte din
patrimoniului fiduciantului sau chiar intreg patrimoniu, indicandu-se concret si
complet conform cerintelor legale toate acele bunuri, iar fiduciarul la randul sau se
obliga sa administreze bunurile ce formeaza obiectul material al contractului dat.

Acest contract este consensual, este cu titlu gratuit sau oneros daca partile au
prevazut expres in contract, este comutativ, cu executare succesiva, sinalagmatic in
masura prevederilor contractuale.

Elementele contractului:
In calitatea de parti sunt fiduciantul adica fondatorul care are calitatea si de
creditor si poate fi orice PF/PJ in interesul careia se intocmeste acest contract.
Aceasta persoana trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina si trebuie sa fie
detinator a unui drept real asupra bunurilor ce formeaza obiectul material al
contractului de administrare fiduciara.
Administratorul fiduciar poate fi orice PJ/PF ce are capacitatea deplina de
exercitiu cu exceptia APL.
Administrarea fiduciara poate fi instituita atat in folosul fondatorului cit si in
folosul unei persoane terte si in acest caz vom avea o a 3-a parte ca persoana

55
participanta la contact, asa-numitul beneficiar, insa atunci cand contractul este cu
titlu oneros obligatiile raman tot pe seama finantatorului, deoarece beneficiarul
doar beneficiaza de rezultatele activitatii fiduciarului, are dreptul de a cere
executarea obligatiunilor de catre fiduciar si este obligat doar de a nu impiedica
activitatea fiduciarului.

Obiectul contractului are 2 laturi: juridica si materiala unde obiectul juridic il


formeaza totalitatea actiunilor materiale si a actelor juridice pe care le infaptuieste
administratorul fiduciar in vederea executarii obligatiunilor contractuale.
Obiectul material il formeaza totalitatea bunurilor materiale care sunt incluse in
patrimoniul ce urmeaza a fi administrat, adica totalitatea drepturilor si obligatiilor
patrimoniale care pot fi evaluate in bani si reprezinta valori active si pasive ale
fiduciantului.

Forma contractului este scrisa, conf. art.1054 CCRM, unde se indica totalitatea
drepturilor si obligatiilor partilor contractante, cit si beneficiarul daca exista o
asemenea persoana.

Termenul contractului se stabileste de catre parti si poate fi atat determinat cit si


nedeterminat cu indicarea acestui fapt in contract.

Pretul contractului se nominalizeaza si se indica atunci cand contractul este cu


titlu oneros.

Drep tu ri le si ob lig ati il o r p art ilo r ad mi n i st rat orulu i


- Administratorul fiduciar se obliga sa administreze si sa conserveze bunurile in
nume propriu dar pe contul si pe riscul fiduciantului;
- Drepturile si obligatiile administratorului fiduciar conform art.1056 CCRM;
 Drep tu ri le si ob lig ati il e fidu ciantu lu i :

- Este obligat sa informeze corect si sa puna la dispozitia fiduciarului bunurile


in masura prevederilor contractuale; este obligat sa restituie fiduciarului
cheltuielile pe care le-a suportat in cadrul administrarii; este obligat sa suporte
toate cheltuielile de administrare si suporta riscul pieirii fortuite sau deteriorarii
bunurilor daca nu se demonstreaza ca administratorul fiduciar se face vinovat de
acest fapt;
- are dreptul de a verifica procesul de administrare fiduciara a patrimoniului sau
fara a se implica daca nu are acordul administratorului fiduciar.

Drep tu ri le si ob lig ati il e ben efi ci arul ui :


 Beneficiarul, daca este nominalizat, poate cere executarea obligatiilor
contractuale de catre administrator fata de sine sau poate refuza in folosul
fondatorului administrarii.

56
Incetarea contractului are loc la cererea partilor in masura prevederilor legale
facand trimitere la contractul de mandat.

21. Contractul de intermediere


Conform art.1179 CC
C RM, in cadrul contractului de intermediere, o parte (intermediar) se obliga
fata de cealalta parte (client) sa actioneze in calitate de mijlocitor la incheierea
unui sau mai multor contracte intre aceasta si tert.
Acest contract este consensual, cu titlu oneros, sinalagmatic, cu executare
succesiva, comutativ in masura prevederilor contractuale si legale in dependenta de
tipul dat de contract.
Elementele contractului:
In calitate de parti sunt intermediarul si clientul unde client poate fi orice
PF/PJ care trebuie sa dispuna de capacitatea necesara prevazuta pentru un astfel tip
de contract de intermediere. In calitate de intermediar apare persoana care
capacitatea civila de a contracta, poate fi PF/PJ.
Obiectul contractului
- totalitatea actiunilor intreprinse de catre intermediar spre a mijloci incheierea
contractului intre client si persoana terta. Aceste actiuni pot fi atat materiale cit si
nemateriale.
Forma contractului:
Conform art.1182 CCRM, la contractului de intermediere exclusiva atunci
cand clientul se obliga pentru o perioada determinata de timp sa se foloseasca doar
de mijlocirea unui intermediar si sa renunte la angajarea altuia, contractul se
incheie in forma scrisa. In celelalte cazuri, forma scrisa a contractului nu este
conditie de validitate ci probatorie.
Termenul contractului
Poate fi determinat sau nedeterminat la dorinta partilor contractante iar in
cadrul intermedierii exclusive termenul contractului este determinat.
Conform art.1183CCRM, atunci cand contractul este incheiat pe un termen
nedeterminat, el poate fi reziliat oricand fara un careva preaviz de catre oricare
dintre parti si in dependenta de contractul care a fost intermediat si consecintele lui
intermediarul va fi sau nu va fi remunerat.
Conform art.1183 alin(2) CCRM, in cadrul intermedierii exclusive, contractul
se reziliaza doar din motive temeinice cu un preaviz de 2 saptamani.
Pretul contractului
se numeste remuneratie care se achita printr-o anumita suma fixata in contract
sau in valoare procentuala de la obiectul contractului sau in forma mixta.
Drepturile si obligatiile partilor:
- Intermediarul este obligat de a intreprinde toate actiunile si masurile
necesare pentru a obtine rezultatul asteptat de client.
Este obligat sa informeze clientul intr-un mod cit mai larg si intr-un timp cit
mai eficient in ce priveste obiectul contractului si conditiile impuse de persoana
terta.

57
Intermediarul are dreptul de a actiona dupa bunul sau plac utilizand toate
mijloacele legale pentru atingerea scopului propus; el trebuie sa fie de buna
credinta si sa actioneze cu diligenta unui bun proprietar sau a unui profesionist.
Este obligat sa respecte legislatia in ce priveste conflictul de interese si sa
anunte clientul daca apar asemenea situatii.
Necatind la faptul ca reprezinta una dintre parti, el trebuie sa fie de buna
credinta fata de ambele parti contractante adica fata de client si persoana terta.
Conform art.1184 CCRM, unde sunt incluse cauzele excluderii pretentiei si
remuneratiei la despagubire a intermediarului, se pune accent pe urmatoarele
momente: (art.1184 CCRM).
Oricare intermediar conform art.1181CCRM, are dreptul la remuneratie in
masura in care este prevazut in contract si in modul prevazut in contract cu
compensarea cheltuielilor utile dovedite de intermediar.

- Clientul este obligat sa informeze corect si in deplina masura


intermediarul referitor la asteptarile sale in ce priveste obiectul contractului.

Este obligat sa achite remuneratia convenita si in cadrul intermedierii


exclusiva sa se abtina de la angajarea unui alt intermediar pe perioada determinata
de tip in contract, sau daca doreste sa rezilieze contractului sa informeze
intermediarul cu cel putin doua saptamani inainte.
Conform art.1182 alin (2), el este obligat sa despagubeasca intermediarul in
valoare de pana la 2,5% din pretul contractului daca prin intermediul acestui
contract se vindea sau se cumpara ceva. In celelalte cazuri, remuneratia are loc cit
si despagubirea conform clauzelor contractuale speciale referitoare la obiectul dat
al contractului de intermediere.

Incetarea contractului
Contractul inceteaza in termen (intermedierea exclusiva), inceteaza o data cu
indeplinirea obligatiilor contractuale si obtinerii rezultatului de catre client sau
poate fi reziliat inainte de termen ca consecinta...
Poate sa inceteze in cazul decesului in conditiile legii.

Varietatile
Contractul de intermediere presupune implicarea lui in diferite cazuri de
mijlocire in diferite circumstante si fata de diferite obiecte contractuale, de
exemplu intermedierea este folosita in cadrul contractului de imprumut, in cadrul
contractului de inchiriere de locuinte, in cadrul activitatii comerciale, si in alte
cazuri conform legislatiei in vigoare.

 Contractul de intermediere a imprumutului

Intermedierea imprumutului are drept obiect intermedierea sau mijlocirea de


catre intermediar a obtinerii de catre client a uni imprumut sau a indicarii unei
ocazii profitabile pentru client. Insa acest fapt nu inseamna ca favorizarea

58
clientului in obtinerea unui imprumut ar fi in defavoarea sau detrimentul persoanei
terte.
In cazul contractului de imprumut forma contractului este scrisa indicandu-se
remuneratia ce urmeaza a fi achitata intermediarului care se stabileste in valoare
procentuala de la marimea sumei imprumutate, se indica suma de bani
imprumutata, termenul de imprumut, rata dobanzii persoanei terte, platile aferente
(penalitatile) pe care clientul va fi obligat sa le achite persoanei terte
(imprumutatorului), in caz de intarziere.
Si desigur poate fi intocmit contractul de intermediere aparte si de imprumut
aparte sau daca partile isi doresc acest lucru poate fi intocmit un contract tripartit,
insa ca atare contractul de intermediere are doua parti contractante: clientul si
intermediarul.
Conform art.1189CCRM , in cadrul contractului de intermediere remuneratia
intermediarului imprumutului, se plateste doar daca in urma activitatii
intermediarului (incheierea contractului sau indicarea acestuia) clientul va fi
obligat conform prevederilor contractuale.
Conform alin.2 art.1189CC, intermediarul nu poate cere de la client alte plati
in afara de cele prevazute la alin.(1) si daca mijlocirea ce a avut loc nu a adus
efectele asteptate clientului.

 Contractului de intermediere a inchirierii de locuinte

conform art.1185CCRM, in carul acestui tip de intermediere obiect al


contractului sunt actiunile intermediarului in ce priveste intermedierea sau
mijlocirea incaperii sau incaperilor destinate pentru a locui in ele sau mijlocirea cu
indicarea ocaziilor de a incheia un contract de inchiriere a spatiului locativ.
In cadrul contraacului de inchiriere a spatiului locativ, conform
art.1186CCRM sunt indicate anumite circumstante in cazul carora se exclude
remuneratia sau pretentiile de despagubire ale intermediarului locativ.

 Intermedierea comerciala

Intermedierea comerciala conform art.1190CCRM, este un contract in care in


calitate de intermediar apare persoana care desfasoara o activitate profesionala in
domeniul comercial.
Aceasta persoana nu are imputerniciri permanente (intermediarul comercial)
in baza unui contract dar numai in cazuri aparte poate avea calitatea data. El
intermediaza incheierea contractelor de procurare sau instrainare de bunuri de
titluri de valoare, de asigurare, de operatiuni bancare, de transport de bunuri si de
inchiriere de bunuri ale circuitului comercial.
Acest contract este aplicabil doar in cadrul operatiunilor indicate si in
operatiunile cu bunurile imobile.

59
In calitate de parti intermediarul este agentul comercial sau persoana care
desfasoara activitate profesionala in domeniile date. In calitate de client poate fi
orice PF/PJ.
Ambele parti trebuie sa dispuna de capacitatea necesara pentru a incheia
contracte de intermediere in domeniile date.
Forma contractului este scrisa cu indicarea exigentelor ale drepturilor si
obligatiilor partilor contractante si termenul contractului este stabilit de catre parti,
este legat de actiunile intermediarului si daca analizam prevederile art.1190CCRM
este determinabil.
Pretul contractului se stabileste de catre parti si poate fi la intelegere sau reiese
din normele generale cu privire la contractul de intermediere nu mai mare de 2,5%.
Drepturile si obligatiile partilor au la baza reglementarile generale cu privire
la intermediere cu exceptiile intermedierii comerciale (art.1191-1198CCRM).
In cadrul contractului de intermediere comerciala, intermediarul se obliga ca
un profesionist in domeniu se obliga conform CCRM care reprezinta legislatia de
baza reglementativa cit si in masura in care angajamentele sale specifice
contractuale sunt monitorizate de alte contracte (art.1190, alin.(1)CCRM.

22. Contractul de depozit

Conform art.1186CC, prin contractul de depozit depozitarul se obliga sa


pastreze un bun mobil transmis sau predat de catre cealalta parte contractanta
numita deponent, cu achitarea serviciilor de depozitare sau fara achitarea lor in
dependenta de faptul daca contractul este cu titlu oneros sau gratuit iar la finele
contractului in dependenta de perioada de pastrare a obiectului in termen sau fara
termen depozitarul se obliga sa restituie bunul deponentului respectandu-se
uzantele si consecintele indeplinirii obligatiilor.
Acest contract este consensual, cu titlu oneros sau gratuit, sinalagmatic(daca e
cu titlu oneros) sau unilateral obligational (gratuit, obligatia fiind din partea
depozitarului), comutativ si in unele cazuri are un caracter intuito-personae.
Elementele contractului:
Parti pot fi atat din partea depozitarului cit si din partea deponentului orice
PF/PJ care au capacitate de a incheia contracte sau acte de administrare.
In calitate de deponent poate fi atat proprietarul bunului cit si orice alta
persoana interesata de a pastra bunul transmis spre depozitare.
Depozitar neprofesionist poate fi orice persoana ce are capacitate deplina de
exercitiu; iar atunci cand este vorba de un depozitar profesionist in aceasta calitate
pot activa societatile comerciale, intreprinzatorii individuali care desfasoara o
activitate profesionala in acest domeniu sau organizatiile necomerciale care au o
capacitate civila speciala care este legata de pastrarea unor bunuri ce au tangenta
cu realizarea scopului pentru care a fost constituita.
Obiectul contractului are doua laturi cea juridica si cea materiala unde latura
juridica reprezinta totalitatea actiunilor pe care le intreprinde depozitarul in
vederea asigurarii indeplinirii obligatiilor contractuale de pastrare a bunurilor;

60
latura materiala reprezinta obiectele materiale transmise de catre deponent
depozitarului spre pastrare.
In calitate de obiect material pot fi nu numai bunurile mobile dar si banii,
hartiile de valoare si alte acte juridice care au menirea de a dovedi dreptul carorva
persoane nominalizate in acele acte juridice transmise.
forma atat scrisa cit si verbala cu privire la intocmirea actelor juridice cit si
chiar daca nu se prevede expres forma scrisa acest contract poate fi incheiat in scris
daca aceasta o doresc partile.
Termenul contractului poate fi determinat sau nedeterminat si in cazul
contractului cu titlu gratuit deponentul poate sa-si ridice bunul in orice moment
ceea ce nu poate fi in contractul de magazinaj care este un depozit cu titlu oneros,
in cazul dat se respecta normele legislative cu privire la contractul de magazinas.
Pretul contractului:
Conform art.1088CCRM, remuneratia depozitarului are loc daca este prevazut
expres in contract sau daca la propunerea depozitarului magazinerului, deponentul
isi da acordul in mod tacit.

Drepturile si obligatiile partilor:


 Depozitarul are urmatoarele drepturi si obligatii:

Indiferent daca contractul este cu titlu gratuit sau oneros, depozitarul este
obligat sa pastreze bunul transmis de catre deponent in modul si termenul indicat
in contract sau la intelegerea partilor.
El trebuie sa asigure integritatea bunului pe parcursul termenului contractului;
sa asigura pastrarea calitatii; obligat sa restituie bunul in termenul prevazut cit si sa
remita fructele obtinute in timpul pastrarii avand dreptul de a cere de la deponent
acoperirea cheltuielilor legate de perceperea si pastrarea fructelor.
 Deponentul are urmatoarele drepturi si obligatii:
Sa informeze corect depozitarul cu privire la caracteristicile bunului transmis
spre depozitare;
Sa achite pentru serviciile de depozitare in termenul prevazut in contract sau
pentru termenul care reiese din uzantele contractuale;
Trebuie, daca este necesar sa creeze toate conditiile pentru ca depozitarul sa-si
poata indeplini obligatiile contractuale si anume sa aiba cale de acces spre obiectul
material al contractului; sa fie informati vecinii despre persoana depozitarului daca
aceasta este necesar si sa informeze depozitarul daca ii permite sau nu transmiterea
responsabilitatilor catre o persoana terta, si invers, depozitarul nu are dreptul de a
transmite bunul spre depozitare catre o persoana terta fara acordul deponentului.
Conform art.1106CC in cazul sechestrului, in calitate de depozitar apare o
persoana terta care se obliga sa restituie bunul dupa finalizarea litigiului (sechestru
este depozitul un cazul unui litigiu intre careva parti) doar persoanei care are
dreptul asupra bunului dat conform unei hotarari judecatoresti definitive si
irevocabile.

61
Depozitarul care pastreaza bunul sechestrat nu are dreptul sa faca careva
miscari asupra bunului dat ci doar de conservare si doar in unele cazuri cand bunul
sechestrat si-ar pierde valoarea sa, depozitarul poate cere cu acceptarea si cu
incuviintarea instantelor initiate.

23. Contractul de magazinaj

Reprezinta un contract de depozit de marfuri asupra caruia se aplica aceleasi


norme reglementative ca si in cadrul contractului de depozit in masura in care ele
sunt compatibile cu contractul de magazinaj.
Acest contract este oneros, comutativ, sinalagmatic, are caracter intuito-
persoane, consensual.
Elementele contractului

Parti: in calitate de deponent poate fi orice PF/PJ care transmite spre pastrare
careva bunuri materiale careva bunuri materiale magazinierului; in calitate de
magazinier poate fi doar persoana care acorda servicii de depozit profesionist si
are calitatea de intreprinzator in orice forma permisa de lege

Obiectul contractului: sunt marfurile sau diferite bunuri care reprezinta


obiecte obtinute in procesul de productie si destinate comercializarii si se afla in
circulatie libera, in unele cazuri exceptionale pot sa fie si cele aflate in circulatie
restransa.

Forma contractului: reprezinta recipisa de magazinaj intocmita in scris,


eliberata de catre magazinier care are un anumit continut conform art.1120 si
art.1121 CCRM.
In aceasta recipisa se indica daca deponentul ii permite magazinierului sa
amestece bunurile de acelasi gen si calitate ale deponentilor iar in cazul dat daca nu
este permis in mod expres magazinierul nu are voie sa faca acest lucru
(art.1118,alin.(1)).

Termenul contractului: poate fi determinat sau determinabil insa conform


art.1129CC, magazinierul nu poate cere ridicarea de catre deponent a bunului
inainte de 3 luni de la inmagazinare daca nu a fost stabilit un termen anumit sau
inainte de termen fara acordul deponentului.
Daca termenul a fost stabilit iar deponentul nu si-a ridicat bunul in termenul
dat, atunci magazinierul poate cere rezilierea contractului si ridicarea bunului
respectand-se un termen de preaviz de o luna.

Pretul contractului: poate fi stabilit de catre parti sau poate fi tarifar, in acest
caz deponentul va fi obligat sa accepte pretul in mod tacit.

62
Drepturile si obligatiile partilor

La intocmirea contractului de magazinaj, magazinierul fiind profesionist in


domeniu, trebuie sa informeze in masura completa deponentul in ce priveste
conditiile de pastrare, cheltuielile adaugatoare cit si daca este cazul inmagazinarea
bunurilor determinate prin caracteristici de gen (art.1118 CCRM).
Atunci cand recipisa de inmagazinare se distruge sau se pierde, persoana
indreptatita trebuie sa anunte public, declarandu-se nulitate recipisei initiale si
intocmindu-se o alta recipisa conform procedurii speciale a CPCRM,
art.1126CCRM.
Magazinierul are dreptul la gaj asupra bunului conform art.1128CC asupra
bunului cit timp acesta se afla in posesia sa. Conform art.1130CC magazinierul are
dreptul sa instraineze bunul la licitatie

Incetare: conform normelor generale (termenul>3luni)

24. Contractul de societate civila

In cadrul contractului de societate civila, conform art.1339CC, in calitate de


parti pot fi doi sau mai multi asociati sau participanti care se obliga reciproc si
urmaresc in comun scopuri economice sau alte scopuri care au ca rezultat unor
beneficii pentru sine insasi neconstituind o PJ si impartind intre ei atat veniturile
cit si pierderile.
Acest contract este consensual; este sinalagmatic cu toate ca unii autori
considera ca este unilateral obligational, dar deoarece rezultatul depinde de
actiunea tuturor participantilor in aceeasi masura si fiecare dintre ei are
concomitent atat calitatea de creditor cit si de debitor de aici reiese ca obligatiile
lor sunt reciproce; este comutativ deoarece cu acordul partilor poate fi schimbat pe
parcursul contractului; este cu executare succesiva deoarece scopurile propuse nu
pot fi indeplinite la moment; este cu titlu oneros deoarece toti participantii
urmaresc obtinerea unui anumit rezultat si survenirea efectului dorit cu atat mai
mult ca acest moment este nominalizat si in definitia la art.1339 CCRM.
Elementele contractului:
In calitate de Parti sunt participantii sau asociatii care pot fi intr-un numar
nelimitat incepind de la doua persoane.
Aceste persoane trebuie sa fie inzestrate cu capacitatea de a incheia acte de
dispozitie insa se interzice participarea in calitate de parti contractante chiar si prin
intermediul reprezentantilor, minorii sau persoanele incapabile. Pot fi participanti
si organizatiile necomerciale in dependenta de scopul propus.
Obiectul contractului sunt totalitatea actiunilor intreprinse de catre asociati sau
participanti si desfasurate in comun pentru atingerea scopului propus, acest scop
poate fi economic, ceea ce inseamna patrimonial sau lucrativ, adica atragerea unor
economii, obtinerea unor beneficii patrimoniale, ridicarea unor edificii pentru

63
necesitatile unei asociatii, cit si scopul de alta natura decat cel economic,
nepatrimonial, si anume sustinerea diferitor concursuri, organizarea diferitor
expozitii cu sau fara obtinerea carorva beneficii materiale.
Forma contractului conform art.1341, alin.1 CC se accepta atat forma verbala
cit si forma scrisa, insa se supune normelor generale cu privire la forma actelor
juridice conform art.208-212 CC. Insa forma scrisa este necesara in toate cazurile
in care este imposibil de a dovedi existenta acestui contract prin proba cu martori.
Termenul contractului este determinat sau determinabil de catre parti sau in
dependenta de scopul propus si termenul necesar pentru a se realiza. Conform
art.1353CC termenul contractului reprezinta acel termen care este inclus la
scurgerea caruia este un temei de a rezilia contractul.
Pretul contractului:
Deoarece contraprestatia este realizata pentru sine insasi, nu putem spune ca
este vorba de pretul contractului ci de o contraprestatie din partea fiecarui
participant pentru a obtine scopul propus.
Drepturile si obligatiile partilor:
Principala obligatie pentru toti participantii este de a achita cota parte din
pretul rezultatului final sau de a rambursa suma datorata persoanei care a achitat.
Daca participantii convin ca rezultatul final sa ramana in cote inegale conform
contributiei fiecaruia atunci aceasta se va nominaliza in contract si la incetarea lui
fiecare fost participant va deveni proprietar al cotei indicate in contract daca este
vorba de un rezultat patrimonial.
In afara de contributii participantii sunt obligati sa ia parte la administrarea
societatii care presupune administrarea fondului comun cu sau fara colectarea de
mai departe a mijloacelor banesti.
Persoanele care se afla in capul administrarii sunt obligate sa-si prezinte darea
de seama a asociatiilor si sa-si indeplineasca cu buna credinta si diligenta
obligatiunile cu sau fara respectarea indicatiilor date de catre asociati asumandu-si
urmarile si riscurile.
Din considerentul ca acest contract are un caracter personal, atragerea unor
persoane terte este acceptata doar cu acordul celorlalti participanti cit si inlocuirea
unui asociat cu o persoana terta.

25.Contractele bancare

In cadrul contractelor bancare se pune accent atat pe legislatia civila cu privire


la reglementarea acestor contracte cit si la alte acte normative in deosebi normele
speciale cu privire la relatiile bancare care sunt elaborate de catre BNM in
conformitate cu legile interne cit si externe cit si legea institutiilor financiare care
monitorizeaza si dirijeaza activitatea tuturor institutiilor financiare.
In cadrul contractelor bancare banca are calitatea de subiect special deoarece
ea desfasoara activitatea de baza prin prestarea serviciilor de diferit gen si
incluzand in sine in activitatea sa nomenclatorul mai multor contracte.

64
Acest contract este consensual, cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ, cu
executare succesiva, in unele cazuri sunt si momente riscante.

Parti
Banca si clientul, unde banca este instituia financiara care activeaza conform
legii cu privire la BNM din 21.07.1995, nr 548-XIII. In afara de aceasta, pentru a
activa in calitate de banca ea trebuie sa primeasca autorizatia de la BNM conform
legii institutiilor financiare si regulamentului BNM cu privire a autorizatia
bancilor. Din aceste considerente, banca ca PJ pentru a activa are nevoie nu numai
de a fi inregistrata in aceasta calitate dar si de a avea autorizatiile necesare.
In calitate de client poate fi orice PJ/PF care are capacitate deplina de
exercitiu dar in cadrul contractului de depozit bancar calitatea de client o pot avea
si minorii care au atins varsta de 14 ani daca au un venit propriu.

Obiectul contractelor il reprezinta acordarea serviciilor bancare de catre banca


sau orice alta institutie financiara in cadrul operatiunilor bancare.
Pe linga operatiunile bancare mai exista si activitatile financiare care in
principiu ar insemna tot aceeasi, insa in cadrul activitatii financiare este vorba de
toate tipurile de activitati pe care le desfasoara institutiile financiare.
Operatiunile bancare (obiectul contractului) se impart in cateva grupe:
a) Operatiuni active in cadrul carora se lucreaza cu fondurile banesti si
din aceste operatiuni fac parte: contractul de credit bancar si de garantie bancara.
b) Operatiunile pasive prin intermediul carora se atrag surse banesti de la
PF/PJ pentru a le pastra si a le inmulti: contractul de depozit bancare.
c)Organizarea traficului de plati unde banca apare in calitate de mijlocitor
deoarece clientul isi deschide un cont curent bancar in cadrul bancii date si cu
sursele banesti de pe contul sau poate face diferite miscari la cererea sa prin
intermediul bancii.
d) Celelalte operatiuni bancare pe care le efectueaza bancile pentru sine
sau pentru client.

Forma contractului – scrisa, de obicei pe anumite formulare intocmite de catre


banca unde se include clauzele contractului care pot fi negociate. Din aceste
considerente contractele bancare conform legiuitorului RM sunt contracte de
adeziune si sunt reglementate de catre CC conform dispozitiilor cu privire la
clauzele contractelor-standard art.712-720 CCRM.

Termenul contractelor- se stabileste de catre parti si se reglementeaza


conform conditiilor initiate in legea institutiilor financiare.
Pretul contractelor- in dependenta de tipul contractului; de termenul
contractului este negociabil si este diferit. In unele cazuri la stabilirea pretului
contractului are importanta si persoana clientului.

“Varietatile contractelor bancare”


 Contractul de depozit bancar:

65
In cadrul contractului, banca sau o alta institutie financiara care are dreptul
conform prevederilor legale si detine autorizatia necesara numita in continuare
banca, primeste de la client numit in continuare deponent sau de la o persoana terta
in folosul clientului o anumita suma de bani pe care se obliga sa o restituie acestui
deponent dupa perioada stipulata in contract in cazul depozitului in termen sau la
cererea deponentului in cazul depozitului la vedere.
Acest contract este cu titlu oneros conform modului prevazut in contract sau
stabilit la art.619CC (art.1224CCRM - dobanda); cu executare succesiva, unilateral
obligational pentru banca; real.

Elementele contractului de depozit bancar

Parti: banca si orice alta persoana fizica sau juridica care are capacitate de a
contracta.
Spre deosebire de alte contracte bancare si contracte in general in calitate de
deponent poate aparea chiar si PF minorul care a implinit varsta de 14 ani si
conform art.21 CCRM are dreptul sa dispuna de venitul propriu.
Pot fi deponenti atat cetatenii RM cit si din alte state.
In afara de aceasta pe contul deponentului pot fi transferate surse financiare si
de alte persoane terte decat deponentul.
Obiectul contractului consta in obligatia bancii de primi sumele de bani de la
deponent sau de la persoanele terte in contul deponentului si de a restitui aceasta
suma la cerere sau in termenul stabilit in contract.
Deoarece acest contract este unilateral-obligational pentru banca de a primi si
a restitui banii dar cu titlu oneros, banca se mai obliga sa mai achite dobanda catre
deponent.
Forma contractului: este scrisa conform art.1223 CCRM si banca se obliga sa
elibereze deponentului un livret de economii sau un certificat de depozit sau orice
alt document monitorizat de care Legea cu privire functionarea institutiilor
financiare sau Legea cu privire la BNM care monitorizeaza aceste operatiuni
bancare.
Termenul contractului: se stabileste de catre parti si poate fi depozitul in
termen sau depozitul la vedere conf. art.1227CC.
Pretul contractului: este dobanda pe care o primeste deponentul conform
uzantelor contractuale in termenii stabiliti si in marimea indicata in contract.
Drepturile si obligatiile partilor:
Banca este obligata sa primeasca sumele de la deponent sau de la persoana
indicata in contract pentru deponent, sumele de bani in contul deschis pe numele
deponentului.
Este obligata banca sa achite in timpul stabilit dobanda catre client. Este
obligata sa informeze clientul conf.art.1224 alin.2 CCRM intr-un termen de
preaviz in cel putin de 15 zile in cazul reducerii unilateral al marimii dobanzii.
Este obligata sa pastreze confidentialitatea cu privire la informatia clientului.

66
Deponentul sau clientul este obligat sa informeze banca cu privire la depozitul
sau in ce priveste schimbarea formei sau tipului si are dreptul sa ceara de la banca
suma depozitata integral sau partial inainte de incetarea termenului contractului, in
cazul dar banca trebuie sa-l informeze despre circumstantele prejudiciabile pentru
deponent.
Rezilierea contractului conform uzantelor bancare sau contractuale.

“Contractul de cont curent bancar”

Acest contract conf.art.1228CC se incheie intre banca si client unde banca se


obliga sa primeasca ………??….in contul clientului sumele de bani depuse de
catre client sau de catre o persoana terta sau transferate in contul clientului si sa
monitorizeze si sa execute ordinele in legatura cu sursele financiare fiind
disponibilizate la cererea si indicatia clientului iar clientul fiind obligat sa achite o
remuneratie bancii care este compusa din mai multe tipuri de plati, pentru
serviciile acordate clientului.
Acest contract este sinalagmatic, real, cu executare succesiva, si cu titlu
oneros.

Elementele contractului

Parti sunt banca; si clientul (sau titularul fondului) - poate fi orice PF/PJ atat
din RM cit si de peste hotare toate exigentele si cerintele.

Obiectul contractului sunt serviciile bancii oferite titularului contului in


vederea primirii, inregistrarii, gestionarii l cererea clientului, efectuarea diferitor
plati, transferuri banesti la indicarea clientului si in masura numerarului din cont.
Pe de alta parte obiect al contractului sunt si actiunile clientului de a depune
sau a retrage sumele de bani din contul sau.

Forma contractului este scrisa si se folosesc formulare tipizate emise de catre


BNM si acceptate de catre banca unde-si are contul curent clientul.

Termenul contractului se stabileste de catre parti.

Pretul contractului este remunerarea pe care o achita clientul pentru serviciile


bancii.

Drepturile si obligatiile partilor

Banca este obligata sa primeasca si sa gestioneze banii clientului adica a


titularului contului sau de o persoana terta in contul indicat. Este obligata sa
pastreze confidentialitatea cu privire la contul clientilor sai. Indiferent de cine a
transmis banii in cont banca este obligata indeplineasca doar cerintele titularului
contului. Este obligata sa remita din contul clientului la cererea si indicatiile

67
acestuia la ordinul lui sume banesti catre alte institutii financiare sau organizatii in
vederea efectuarii platilor si obligatiunilor clientului. Este obligata sa duca
contabilitatea operatiunilor bancare in contul clientului.
Clientul este obligat sa faca indicatiile corecte asupra transferurilor care
doreste se le faca din contul sau prin ordinul emise bancii cit si are dreptul sa
dispuna de sumele banesti aflate in contul sau.
Atat banca cit clientul au creante reciproce conf. art.1232CCRM.

Incetarea contractului incheiat in termen conform uzantelor inceteaza la


termenul stabilit sau poate fi reziliat conf.art.1233CCRM respectandu-se preavizul
de 15 zile.

26.contractul de factoring

Conform art.1290CCRM prin contractul de factoring furnizorul de bunuri si


servicii numit in continuare aderent se obliga celeilalte parti numita factor care este
o intreprindere de factoring creantele sale cele care deja au aparut sau care vor
aparea in viitor din contractul de vanzare de bunuri, efectuare de lucrari sau
prestari de servicii catre persoanele terte iar factorii la randul lor isi asuma cel
putin 2 obligatii din urmatoarele 4:
a) de a finanta aderentul in diferit mod a acorda imprumuturi sau avansuri;
b) de aduce contabilitatea creantelor;
c) de a asigura procedura de instiintare si incasare a creantelor;
d) de a-si asuma riscul insolvabilitatii debitorului pentru creantele
preluate(art.1290, alin.1 lit.d);

Acest contract este sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros, cu executare


succesiva, este comutativ, insa este si riscant.
In cazul contractului de factoring e observa faptul ca acesta este unul complex
care include in sine elemente ale creditului bancar ci si a prestarii serviciilor
financiare iar pe de alta parte el are asemanari cu cesiunea de creanta.
Deosebirile de contractul de factoring de cesiunea de creanta au loc prin
urmatoarele. Obiectul factoringului sunt creditele sau imprumuturile si avansurile
acordate de factor ducerea contabilitatii, pe cand la cesiunea de creanta obiectul
este un drept cesionat.
In cadrul factoringului debitorul aderentului are dreptul de a cere sau de a fi
acoperit de catre factor fara a notifica creditorii conf. art.1299 CC.
In cazul contractului de factoring doar drepturile care sunt incluse in acest
contract sunt transmise catre factor sub forma de obligatii a debitorului.
Elementele contractului
Parti: sunt factorul, aderentul si persoana terta unde factor poate fi o
intreprindere de factoring adica institutii financiare care in conformitate cu Legea

68
cu privire la institutiile financiare si la BNM au dreptul de a acorda asemenea
servicii conform statului sau.
In calitate de aderent poate fi orice persoana care activeaza intr-o anumita
directie conf.art.1290 alin(1) CC, si are necesitatea de a fi finantata pentru a-si
mentine activitatea si in schimbul acestei finantari ea transmite drepturile de
creanta de la persoana terta catre sine factorului.
Obiectul contractului il constituie creantele transmise sau cedate de catre
aderent, factorului.
In contract trebuie sa fie numaidecat indicate concret toate acele prestatii la
care se obliga fiecare parte contractanta.
Forma contractului este scrisa art.1290 alin.2 CCRM. Si se determina in
functie de forma contractului care se incheie intre aderent si persoana terta, din
aceste cauze poate fi forma scrisa simpla sau autentificata notarial.
Termenul contractului ramane la discretia persoanelor-parti ale contractului si
reiese din conditiile uzantele si indeplinirea in termen a obligatiunilor contractuale.
Pretul contractului reprezinta comisionul pe care il primeste factorul pentru
serviciile sale prestate aderentului.
Si acest comision reprezinta un anumit procent din drepturile sau creantele
transmise de catre aderent, factorului.
In afara de aceasta pentru asumarea riscului insolvabilitatii debitorului, pentru
creantele asumate de catre factor si preluate de la debitor, poate fi stabilita o
anumita taxa.
Conf art.1295 alin.(2) atunci cand factorul cere o parte din suma creantei
pentru acoperirea riscurilor legate de desfasurarea contractului, suma prevazuta nu
trebuie asa depaseasca 20% din suma totala creantei.
Drepturile si obligatiile partilor:
Aderentul se obliga sa cedeze creantele sale existente sau viitoare
conditionate care sunt determinate concret sau viitor la momentul incheierii
contractului sau cu certitudine in viitor.
Creantele date pot si din diferite domenii de activitate ale aderentului pe care
se obliga sa le transmita catre factor.
Pentru a justifica aceste creante atat existente cit si cu certitudine viitoare si se
notifica intinderea acestor creante si se transmit factorului toate documentele care
sunt necesare pentru a justifica existenta acestor creante.
Aderentul se obliga sa execute obligatiile contractuale fata de debitor ca in
continuare factorul sa poata cere sau sa poata astepta executarea obligatiilor
debitorului in vederea transmiterii creantelor aderentului catre factor.
Aderentul are dreptul sa ceara de la factor indeplinirea obligatiunilor
contractuale in termenul stabilit si a celor obligatiuni care mai sunt incluse in
contract conform art.1290 alin.(1) CC. El este parte a contractului care are dreptul
de a determina volumul de creante ce vor fi transmise ulterior factorului contra
prestatiei lui de finantarea. Si din totalitatea drepturilor sau creantelor el poate
alege care anume vor fi transmise cele care exista la momentul contractului sau
cele care vor aparea pe parcurs.
Drepturile si obligatiile factorului:

69
Factorul se obliga sa finanteze aderentul in modul si termenele indicate in
contract si daca in calitate de clauza contractuala conf. art.1290 alin.1. lit.d, este si
asumarea riscului insolvabilitatii debitorului, atunci el trebuie sa informeze
debitorii aderentului despre acest fapt in termenii stipulati in contract.
Factorul are dreptul sa ceara de la aderent executarea obligatiunilor
contractuale fata de debitor, are dreptul sa ceara de la aderent conf. art.1295 atat
plata datorata in termenii stipulati cit si efectuarea garantiei in suma de pana la
20% din suma creantei transmise de catre aderent factorului.
Factorul are dreptul de a cumpara creanta de la aderent, in acest caz pot
aparea relatii intre intreprinderea de factoring si persoana terta in mod direct.
Incetarea contractului: are loc o data cu executarea obligatiunilor contractuale
de catre factor fata de aderent si de catre persoana terta catre factor, insa este
important faptul ca executarea obligatiunilor contractuale de catre aderent catre
persoana terta debitor are o importanta deosebita si este o veriga inevitabila de
executare a obligatiunilor contractuale in toate 3 parti.

27.Asigurarea obligatory

Asigurarea obligatorie reprezinta acel tip e asigurare care conform normelor


imperative impuse de catre stat obliga PF/PJ de a incheia contracte de asigurare.

Acest tip de asigurare tot poate sa fie de persoane, de bunuri si de raspundere


civila.
In diferite cazuri in calitate de parti contractante la asigurarea obligatorie apare
si Guvernul in calitate de asigurator pentru persoanele cum ar fi: elevii, studentii,
pensionarii.
Acest contract este consensual, cu titlu oneros, cu executare succesiva, real,
riscant sau aleatoriu si are calitatea de intuito personae.

Elementele contractului:
In calitate de Parti sunt asiguratul si asiguratorul unde in calitate de asigurat
sunt PF/PJ care au capacitatea de exercitiu civila de a incheia asemenea contracte
conform legislatiei in vigoare in dependenta de circumstantele care il impun sa
incheie un asemenea contract in functie de activitatea sa de atributiile sale
(avocatii, notarii…).
In calitate de asigurator poate fi in dependenta de obiectul contractului,
Guvernul RM, care reprezinta statul cit si Compania Nationala de Asigurari in
Medicina, atunci cand este vorba de asigurarile in raporturile de asigurare
obligatorie in medicina de asistenta medicala persoanelor care au incheiat un
asemenea tip de asigurare atat cu Compania Nationala de Asigurari in Medicina cit
si cu reprezentantii acesteia agentiile teritoriale.

Obiectul contractului il constituie interesele patrimoniale ale asiguratului care


nu contravin legislatiei RM si sunt corelate cu persoana asiguratului, cu

70
patrimoniul, persoanei sau persoanelor asigurate care include bunuri, credite si
garantii, pierderi financiare ale PF/PJ, cit si obiectul asigurarii poate fi raspunderea
pe care asiguratul si-o asuma si o poarta fata de PF/PJ pentru prejudiciile cauzate
lor.

Forma contractului este scrisa. Si include conform art.1309CC toate clauzele


contractuale referitor la asigurat si asigurator, obiectul asigurarii, riscurile
asigurate, inceputul si durata asigurarii conform contractului, sumele asigurate,
primele de asigurare, locul si termenele de plata si alte date la doleantele partilor
conform Legii cu privire la asigurare si alte date.

Termenul contractului este stabilit de catre asigurator in dependenta de


circumstante si obiect.

Pretul contractului este stabilit de catre asigurator si in unele cazuri, cum ar fi


asigurare medicala pretul pe care il achita asiguratul depinde de careva termeni de
facilitate indicati de catre asiguratori.

Drepturile si obligatiile partilor:


Asiguratorul este obligat sa acorde asistenta financiara in cazurile prevazute in
contract sau in Legea cu privire la asigurare sau conform statutului judecatorului
sau a LEGII CU PRIVIRE LA POLITIE, sau in alte cazuri prevazute de lege
persoanelor indicate cit si bunurilor acestor persoane in masura in care aceasta nu
contravine prescriptiile actelor normative in cauza.
Asiguratul in dependenta de tipul de asigurare obligatorie este obligat sa incheie
contract de asigurare cu asiguratorul in termenii stabiliti prin lege si sa achite suma
sau prima de asigurare in valoare, modul si termenul stabilit in dependenta de
circumstantele indicate in contractul de asigurare si aceasta suma asigurata
reprezinta in continuare raspunderea asiguratorului in cazul survenirii
evenimentului pentru care s-a incheiat contractul de asigurare.
Atunci cand este asigurata viata persoanei, calitatea de beneficiari o pot avea si
alte persoane terte decat asiguratul care este indicat in contract.

Dupa numarul subiectilor raporturilor de asigurare deosebim:


a) asigurari directe atunci cand sunt doar 2 parti contractante si anume
asiguratul si asiguratorul;
b) coasigurare atunci cand in cazul asigurarii directe exista mai multi
coasiguratori. Acest tip de asigurare este folosit cand patrimoniul asiguratului are o
valoare mare sau este supus diferitor riscuri si un singur asigurator nu poate sa se
oblige singur la volumul dat de obligatii. In dependenta de numarul de asiguratori
ei vor imparti intre ei plata indemnizatiilor, riscurile si sumele care urmeaza a fi a
le achita in calitate de despagubire. Insa chiar si la coasigurare nu se permite supra
asigurarea deoarece aceasta ar avea ca impact dorinta asiguratului de a sili
survenirea riscului asigurat;

71
c) asigurarea mutuala in cadrul ei pot sa se asocieze si sa formeze o
asociatie mutuala ca o persoana juridica care singuri lor isi asigura acele riscuri
care sunt indicate in contractul dat de asociere. In cazul dat toti asociatii au
calitatea concomitenta de asigurat si asigurator.
d) Reasigurarea.

28. Contractul de fanchising

Conform art.1171CC, in cadrul contractului de fanchising, franchiserul se


obliga sa permita si sa transmita un sir de obligatii si drepturi in cadrul carora
promoveaza comercializarea de bunuri si servicii, cit si permisiunea de a produce
ceva fanciseului in conformitate cu toate cerintele indicate de catre franchiser.
Totalitatea acestor transmisiuni poarta denumirea de franchisa care constituie
obiectul contractului de fanchising.

Este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, cu executare succesiva,


comutativ, real, si conform parerilor unor specialisti in domeniu intr-o oarecare
masura este intuitu-personae.
Pentru prima data, franchisingul ca forma de distributie a aparut in SUA in
sec.XIX si s-a dezvoltat destul de vertiginos, ca un sistem efectiv de comercializare
a produselor, serviciilor si tehnologiilor,iar insasi cuvantul franchisa este de origine
franceza si inseamna “un privilegiu sau o promisiune”.
Conform Legii cu privire la franchising nr.1335-XIII din 01.10.97, contractual
de franchising reglementeaza conditiile raportuale dintre parti in cadrul art.9 si
anume: „partile contractante, denumirea, tipul si domeniul businessului, cuantumul
si termenele efectuarii platilor (plata initiala unica, royalty (plati permanente), taxa
pentru reclama), drepturile si obligatiile partilor, inclusiv dupa expirarea
contractului, angajamentul franchiserului de a acorda asistenta partii denumite
franchisee, responsabilitatea partilor pentru neexecutarea sau executarea
neadecvata a stipulatiilor din contract, modul de solutionare a litigiilor, teritoriul pe
care va fi folosita marca franchiserului, termenul de valabilitate a contractului si
conditiile de modificare, prelungire sau reziliere a acestuia, sediul, datele bancare
si semnaturile partilor, alte clauze convenite de parti, care nu contravin legislatiei.”
Toate contractele de franchising se inregistreaza la Agentia de Stat pentru
Protectia Proprietatii Industriale, achitindu-se plata pentru inregistrare conform
modului stabilit de Guvern.
Elementele contractului:
Partile sunt franchiserul (numit si concedent) si francheseeul (numit si
concesionar) care conform legii cu privire la franchising nr.1335/13, 1 oct. 1997,
franchiserul este intreprinderea-mama producatoare, care are un anumit nume pe
piata destul de cunoscut, ce reprezinta un interes de calitate, are o marca proprie si
ii permite franchiseeului, firmei-fiice, de a activa in baza si pe numele ei, si
reputatia sa pentru o anumita perioada de timp determinata sau nedeterminata pe
un anumit teritoriu indicat in contract sau prezumat.

72
Franchiserul,poate fi orice persoana fizica sau juridica, din RM cit si de peste
hotare care activeaza cu franchisee atat de la noi din tara cit si de peste hotare.
Franchiseul este o intreprindere-fiica care activeaza in baza contractului
incheiat cu franchiserul, firma-mama, si tot poate fi o persoana fizica sau juridica,
care se inregistreaza in modul stabilit de legea cu privire la franchising, unde se
indica obiectul contractului. Adica tipul franchisei: de producere, de
comercializare, prestari servicii.
Obiectul contractului de fanchising il reprezinta franchisa, care include
acordarea de servicii, producerea de bunuri, distribuirea productiei.
Insa franchiseeul este obligat atunci cand produce in baza contractului, sa
foloseasca doar utilajul propus de fanchiser cit si materialele initiale propuse,
pentru a nu schimba calitatea produsului final cit si forma si continutul produsului.
Forma contractului, conform art.1172 CC este scrisa, sub sanctiunea nulitatii
si in contract se indica obligatiile partilor, durata contractului, dispozitiile cu
privire la prelungire sau reziliere cit si descrierea detaiata, precisa si concreta a
programului de prestare a franchisei.
Termenul contractului se stabileste de catre parti avandu-se in vedere obiectul
contractului (tipul franchisei). Conform art.1176 CC, poate fi atat determinat cit si
nedeterminat. Atunci cind termenul nu este determinat sau depaseste 10 ani,
fiecare parte contractanta poate cere rezilierea contractului in orice moment, insa
respectand un termen de preaviz de un an de zile. Iar daca nici una dintre parti nu
doresc sa rezilieze contractul atunci contractul se prelungeste de fiecare data cu o
perioada de 2 ani.
Pretul se stabileste in echivalent banesc sau in natura reiesind din obiectul
contractului adica franchisa iar plata initiala este denumita royalty si se achita
pentru dreptul de folosire a marcii pe teritoriul indicat cit si pentru compensarea
cheltuielilor pe care le-a suportat franchiserul in cadrul instruirii franchiseului cit si
pentru utilajul propus si acordat de franchiser.
Utilajul are o importanta deosebita deoarece doar datorita folosirii unui
anumit utilaj care are anumite caracteristici se poate obtine rezultatul final dorit si
asteptat de franchiseu.

Drepturile si obligatiile partilor sunt etalate si impartite pentru 3 etape de


desfasurare a activitatii in cadrul contractului de fanchising si anume: etapa pre-
contractuala, contractuala si post-contractuala.
La etapa pre-contractuala eventualul franchiseul face cunostinta si se
informeaza deschis si complet despre totalitatea conditiilor si circumstantelor care
stau la baza activitatii franchiserului in cadrul contractului de fanchising. I se
aduce la cunostinta franchiseului informatia cu privire la costurile sau preturile
obiectului contractului, care poate sa includa in dependenta de presupusa directie
de activitate sau de marketing, necesitatea treningurilor sau procurarea utilajului,
amplasarea filialei firmei-fiice care va desfasura activitatea de producere cu sau
fara acordare de servicii cit si acordarea serviciilor de comercializare.
Potentialul franchiseu, necatind la faptul daca incheie sau nu incheie
contractul pe parcurs cu firma-mama, el este obligat sa pastreze confidentialitatea

73
informatiei care i-a devenit cunoscute pentru un termen de cel putin 10 ani sau
conform intelegerii partilor.
La etapa contractuala, franchiseul trebuie sa achite sumele de bani mentionate
in contract in dependenta de franchisa pe care o desfasoara, trebuie sa foloseasca
programul care este propus de franchiser cu diligenta unui bun intreprinzator in
mod activ.
Trebuie sa procure bunuri si servicii de la franchiser sau de la persoanele
indicate de acesta. Trebuie sa produca, sa vanda sau sa presteze serviciile sub
denumirea de firma a franchiserului numai acelea care sunt indicate si permise in
contract fara careva modificari sau adaugari chiar daca ar avea o calitate mai buna,
pastrandu-se toate caracteristicile initiale.
Franchiseul trebuie sa accepte si sa permita in orice moment controlul din
partea franchiserului, sa respecte limitele teritoriale indicate in contract si sa
foloseasca marca de productie numai la productia primita conform contractului dat.
s.a.drepturi si obligatii.
Franchiserul este obligat sa puna la obligatia franchiseului, conform
prevederilor contractuale totalitate bunurilor indicate sa-i acorde drepturile
propuse, marcile de productie, diferite modele, decoratii si alte elemente de
individualizare cit si sa organizeze diferite treninguri sau cursuri si in baza de
cunostinte sa fa evaluari si promovari.
Franchiserul trebuie sa informeze, sa indrumaze cit si poate sa verifice
activitatea franchiseului si respectarea tehnicilor si metodelor propuse si la randul
sau are dreptul de a impune limitele teritoriale ale zonei unde in continuare va
activa franchiseul conform contractului.
In perioada post-contractuala, ambele parti contractante trebuie sa respecte si
sa activeze conform principiului de concurenta loiala (art.1177 CCRM) care nu
poate depasi un an de zile. Daca acest fapt prejudiciaza franchiseul el are dreptul sa
ceara o compensatie financiara corespunzatoare.
Ambele parti sunt obligate de a pastra confidentialitatea fata de toata
informatia care le-a devenit cunoscuta pe parcursul activitatii in baza contractului
de fanchising.

29. Contractul de fidejusiune


Presupune ca o parte numita fidejusor se obliga fata de creditor sa execute
integral sau partial, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit obligatia debitorului fata de
creditor.
Fidejusiunea poate fi judecatoreasca, conventionala, legala.
Fidejusiunea indiferent de felul sau se incheie de fiecare data intre creditor si
fidejusor. In urma acestui contract creditorul are dreptul sa ceara executarea
obligatiei debitorului de catre fidejusor in acel volum in care este indicat in
contract.
Are importanta fidejusiunea in diferite contexte si in diferite contracte unde in
calitate de fidejusor poate aparea o PF/PJ sau chiar o institutie financiara atunci
cand este vorba de garantia bancara.

74
Un tip de garantie speciala asemenea fidejusiunii este avalul la cec sau la
cambie. Poate fi garantata prin aval si avalistul este raspunzator ca si celelalte
persoane care sunt obligate prin cec sau prin cambie. Insa diferit de fidejusiune,
obligatia avalistului ramane sa fie valabila chiar si atunci cand obligatia pe care el
a garantat-o devine nula pe cand la fidejusiune ea devine nula in cazul declararii
obligatiei principale nule (obligatia dintre creditor si debitor).
Conform achizitiei de marfuri, lucrari si servicii pentru necesitatile statului, ca
forma de garantare pentru oferta in ce priveste executarea obligatiilor contractuale
de catre ofertant este stipulata cautiunea care in principiu este o modalitate a
fidejusiunii.
caracterele juridice:
cu titlu oneros sau gratuit in dependenta de prevederile contractuale si natura
contractului; solemn (se incheie forma scrisa, indeplinindu-se dispozitiile legale cu
privire la contractul de fidejusiune), conform art.1147CC daca forma scrisa nu este
respectata iar fidejusorul isi executa obligatia atunci viciul de forma se considera
inlaturat sau epuizat; aleatoriu (sau riscant) fiindca obligatiile fidejusorului apare in
viitor doar atunci cand debitorul nu-si executa obligatia fata de creditor; accesoriu.

Elementele contractului:
Parti sunt fidejusorul si creditorul.
Pentru ca contractul de fidejusiune sa fie valabil partile contractante trebuie sa
aiba capacitatea de a contracta si in calitate de fidejusor pot aparea PF/PJ care au
capacitate deplina de exercitiu si corespund cerintelor legale. Nu pot avea
capacitate de fidejusor garant persoanele lipsite de capacitatea de exercitiu sau care
au capacitate restransa. In acest caz debitorul poate sa ceara schimbarea unui alt
fidejusor.
In afara de aceasta, persoana presupusa fidejusor trebuie sa-si dea
consimtamantul in toate cazurile de fidejusiune.
Creditorul trebuie sa puna la dispozitia fidejusorului informatia completa si
veridica in ce priveste obiectul contractului de fidejusiune.
Obiectul sunt totalitatea actiunilor pe care fidejusorul le promite creditorului
ca le va face in numele si pentru debitor in cazul ca debitorul nu-si onoreaza
obligatiile fata de creditor.
Obiectul contractului trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie
legal; sa se afle in circuitul civil; sa corespunda normelor de etica si morala; sa fie
determinat sau determinabil.
Forma contractului, conform art.1147 CCRM este scrisa dar daca fidejusorul
executa obligatia viciul de forma nu se ia in consideratie.
termenul contratului se stipuleaza de catre parti si poate fi determinat sau
determinabil in dependenta de desfasurarea contractului si termenii propusi in
contractul principal dintre creditor si debitor.
pretul contractului are importanta in contractul de fidejusiune cu titlu oneros
si se achita in masura in care este prevazut in contract.
Drep tu ri le si ob lig ati il e parti lo r:

75
In cadrul structurii raporturilor de fidejusiune vom analiza raporturile
contractuale dintre creditor si fidejusor si raporturilor contractuale dintre fidejusor
si debitor. Raportul dintre creditor si fidejusor:[art.1155 – 1161 CCRM]
fidejusorul este obligat sa execute obligatia debitorului fata de debitor atunci cand
debitorul nu a executat-o. fidejusorul la cererea debitorului poate sa execute fata de
creditor impreuna cu debitorul solidar conform art.1156 CCRM.
Raportul dintre debitor si fidejusor:[art.1162 – 1165 CCRM]
Incetarea fidejusiunii [art. 1166 – 1170 CCRM]

30. Jocuri si Pariuri


Contractul privind jocurile de noroc si pariul reprezinta contractual care are loc
intre jucator si organizatorul jocului, in termenul stipulate sau rezumat din
circumstante. Acesta este valabil doar in cazurile expres prevazute de legislatia in
vigoare si monitorizat de: C. civ. la capit. XXXI „ Jocuri si pariuri”, Legea cu
privire la jocurille de noroc Nr.285-XIV din 18.02.99 adoptata de catre
Parlamentul RM si publicata in Monitorul Oficial al RM nr. 50-52/230 din
20.05.1999. Supravegherea si controlul asupra desfasurarii jocurilor de noroc se
efectueaza de Ministerul Finantelor si Camera de Licentiere.
Insusi jocul de noroc, reprezinta acel joc care se desfasoara conform regulilor si
participarea la el permite cistigul banilor sau altor bunuru sau drepturi
patrimoniale, insa acest joc este riscant sau aleatoriu deoarece rezultatul lui este
urmare a unor evenimente intimplatoare si imprevizibile.Conform art.2(al.2) din
Legea Nr.285-XIV, nu este joc de noroc: (a). loteria in obiecte,
distractiva,neregulata care nu prevede venituri pentru organizatori daca costul
tuturor biletelor e pina la 5000 lei, iar cistigul pina la 3 salarii minime stability la
ziua desfasurarii jocului; (b). acele jocuri, cin sunt folosite masini, aparate,
dispositive - care nu presupun elemente aleatorii, ci se bazeaza pe forta, abilitatile,
dibacia participantilor, iar cistigul maximal este de pina la 2 salarii minime;
(3).jocurile organizate de personae fizice sau juridice, daca fondul de cistiguri este
format din venitul propriu si are menirea de a stimula activitatea de baza sau cu
scop de publicitate si participarea la joc este gratuita.
Revenind la reglementarea jocurilor si pariurilor in codul civil, trebuie sa
aducem in evidenta caracterul eterogen si „international” al acestor dispozitii.
Toate cele trei articole ale capitolului XXXI au origini diferite. Art. 1375 este
traducerea art. 2629 din codul civil Québec, art. 1376 este traducerea (cu adaptari)
art. 1063 din codul civil rus, iar art. 1377 este, din cate am reusit sa deducem, o
creatie a legiuitorului moldovean. Acest lucru nu reprezinta ceva grav in sine, ceea
ce este mai grav este ca a fost „omisa” preluarea dispozitiilor esentiale in ceea ce
priveste reglementarea jocurilor si pariurilor, continute atat de art. 2630 C. civ.
Québec, cat si art. 1062 C. civ. rus. Si mai surprinzator este faptul ca in proiectul
codului civil al Republicii Moldova la art. 1983 au fost reglementate, cu lux de
amanunte, „obligatiile ce se nasc din jocuri si pariuri”. Din ratiuni care ne
depasesc, acest articol nu a fost preluat de actualul cod civil, celelalte trei fiind

76
preluate cu modificari neesentiale. Despre importanta practica a acestei „omisiuni”
vom discuta un pic mai jos.
Remarcam o diferenta clara fata de toate celelalte contracte reglementate in cod.
Daca in cazul lor regula este ca sunt valabile (licite) atata timp cat o dispozitie
legala nu le interzice expres, in cazul jocurilor si pariurilor situatia este diametral
opusa, acestea din urma fiind valabile numai daca o lege speciala le prevede. Fara
a intra in amanunte, acest lucru se intampla din cauza faptului ca legiuitorul nu
priveste cu ochi buni aceste contracte, considerandu-le imorale. Intrucat nu le
poate interzice cu totul, fara a aduce atingeri grave principiului libertatii
contractuale, a fost gasita aceasta solutie de compromis.
Intrucat este putin probabil ca legiuitorul sa poata anticipa si reglementa expres
toate situatiile posibile in materie de jocuri si pariuri, in alineatul al doilea este
instituita o exceptie. Vor fi considerate valabile, chiar in lipsa unui legi speciale
care sa le reglementeze, contractele ce vizeaza jocuri care necesita indemanari
fizice din partea participantilor (jocuri de abilitate, dupa cum sunt denumite de
legea cu privire la jocurile de noroc) daca mizele nu vor fi excesive. Trebuie
mentionat ca si aceste jocuri vor fi interzise in masura in care ar constitui obiectul
unei activitati comerciale si nu s-ar conforma dispozitiilor legii cu privire la
jocurile de noroc (Articolul 4. Jocurile de noroc interzise: „Jocurile de noroc ce nu
corespund cerintelor prezentei legi sint interzise si practicarea lor pe teritoriul
Republicii Moldova nu se permite.”), textul codului civil vizand numai pariurile
sau jocurile sporadice.
Am adus deja in discutie, in cateva randuri, faptul ca aceste contracte au un regim
juridic diferit. Diferenta majora, care, insa, nu apare in codul nostru civil, se
concretizeaza in doua reguli: (1) legea nu confera castigatorului posibilitatea de a
solicita plata pe calea unei actiuni in justitie; (2) cel ce a platit voluntar datoria
rezultata dintr-un asemenea contract nu poate cere restituirea platii ca fiind
nedatorata. (art. 2630 alin. (1) C. civ. Québec „Lorsque le jeu et le pari ne sont pas
expressément autorisés, le gagnant ne peut exiger le paiement de la dette et le
perdant ne peut répéter la somme payée”; art. 1062. C. civ. rus. Требования,
связанные с организацией игр и пари и участием в них: „Требования граждан
и юридических лиц, связанные с организацией игр и пари или с участием в
них, не подлежат судебной защите,…”; art. 1636 C. civ. rom. „Legea nu da nici
o actiune spre plata unui debit din joc sau din prinsoare”, art. 1638 C. civ. rom.
„Pierzatorul nu poate in nici un caz repeti ceea ce a platit de buna voie, afara
numai in cazul cand castigatorul a intrebuintat dol, inselaciune sau amagire”; art.
1983 proiectul codului civil al Republicii Moldova „(1) Cerintele persoanelor,
derivate din organizarea jocurilor sau pariurilor, sau din participarea la ele, nu
beneficiaza de protectie judiciara, daca aceste jocuri sau pariuri nu sunt autorizate
de stat, deoarece nu nasc obligatii juridice. …”)
Din punct de vedere tehnic, putem remarca o asemanare cu obligatia
naturala: prestatia nu poate fi dobandita pe calea unei actiuni in justitie, iar odata
platita, nu se poate cere returnarea ei ca fiind nedatorata. Totusi, aceste doua
situatii sunt diferite, obligatia naturala are la baza o indatorire morala pe cand in
cazul jocurilor si pariurilor din cauza imoralitatii se refuza actiunea in justitie. Nu

77
numai fundamentul moral sau imoral al acestor situatii le diferentiaza ci si
tratamentul juridic.
Codul civil al Republicii Moldova nu contine o dispozitie similara celor
prezentate mai sus. Pe cale de consecinta, in dreptul civil moldovenesc contractul
de joc sau pariu se prezinta, din punctul acesta de vedere ca oricare alt contract,
adica este inzestrat cu actiune in justitie pentru realizarea drepturilor si obligatiilor
corelative ce decurg din el. Unica diferenta fata de celelalte contracte o reprezinta
necesitatea prevederii printr-o lege speciala a valabilitatii lui. Atunci, intrebarea
care se naste este de ce legiuitorul il separa de celelalte contracte si il
marginalizeaza, plasandu-l undeva intre actul juridic unilateral si faptele licite?
Contractul de loterie si alte contracte de joc similare produc efecte juridice numai
daca loteria sau jocul sint autorizate de stat.
(2) Relatiile dintre organizatorii de loterii totalizatoare (pariuri mutuale) si alte
jocuri de risc ce au obtinut licenta in modul stabilit de legislatie si participantii la
jocuri se stabilesc in contractul respectiv.
In cazurile prevazute in regulile de organizare a jocurilor, contractul dintre
organizatorul jocului si participantul la joc se incheie prin transmiterea de catre
organizator catre participant a biletului de loterie, a chitantei sau a unui alt
document.
(4) Propunerea de incheiere a contractului prevazut la alin.(1) trebuie sa contina
clauze privind termenul de desfasurare a jocurilor, modul de determinare a
cistigului si a marimii acestuia.
(5) Daca organizatorul refuza sa desfasoare jocul in termenul stabilit, participantii
la joc sint in drept sa-i ceara recuperarea prejudiciului real cauzat de
contramandarea sau anularea jocului.
(6) Cistigul obtinut de persoana care, potrivit conditiilor de desfasurare a jocului,
este recunoscuta drept cistigatoare trebuie sa-i fie acordat de organizatorul jocului
in marimea, in forma si in termenele prevazute in conditiile jocului, iar daca nu
este prevazut un termen de plata a cistigului, nu mai tirziu de 12 zile de la
anuntarea rezultatelor jocului.

31. Tranzactia

In cadrul contractului de ranzactie, partile previn un proces ce poate sa


inceapa, termina un proces inceput sau rezolva dificultatile ce apar in
procesul executarii unei hotariri judecatoresti.
Pentru incheierea tranzactiei se cere capacitatea necesara de a dispune de
obiectul tranzactiei.Tranzactia poate stipula o penalitate pentru cel care omite
sa o execute.Nu se poate face tranzactie cu privire la capacitatea persoanei sau
la alte chestiuni care intereseaza ordinea publica.
Se poate incheia tranzactie asupra unei actiuni civile ce deriva dintr-o
infractiune.. Astfel, tranzactia nu poate fi in cheiata cu privire la capacitatea
persoanei si cu privire la actele care priveste ordinea publica.

78
Prin acte ce priveste capacitatea persoanei este necesar de inteles acele
categorii de acte care privesc aptitudinea persoanei de a se prezenta in
calitate de pirit sau reclamant sau intr-o alta careva calitate in cadrul
procesului civil. Desemenea tranzactia nu este admisa in ce priveste
schimbarea calitatii procesuale. Spre exemplu, obiect al tranzactiei nu poate
servi schimbarea calitatii vinzatorului bunului in cazul de evictiune, astfel cum
acesta sa nu vina de partea cumparatorului ci de partea celui ce a indus
situatia de evictiune. Deasemenea obiect al tranzactiei nu poate fi
considerarea capacitatii sau incapacitatii persoanei de a savirsi anumite acte,
indiferent de faptul daca este aceasta persoana fizica sau juridica intre parti
autoritatea lucrului judecat.
Tranzactia nu este susceptibila de executare silita decit dupa omologare.
intre parti autoritatea lucrului judecat.
Tranzactia nu este susceptibila de executare silita decit dupa omologare.
Tranzactia poate fi declarata nula pentru temeiurile generale de nulitate a
actelor juridice.
Eroarea de drept nu este un temei de nulitate a tranzactiei.
Tranzactia care este fondata pe un titlu nul este lovita, de asemenea, de
nulitate cu excecptia cazului cand partile au acoperit in mod expres nulitatea.
Tranzactia fondata pe un inscris ulterior recunoscut fals este nula.
Tranzactia privind un proces inceput este nula daca partile sau una din ele nu
stie ca litigiul a fost terminat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
Daca partile au incheiat o tranzactie privind toate afacerile dintre ele,
descoperirea ulterioara a unui document care le era cunoscut nu este un
temei de nulitate a tranzactiei, cu exceptia cazului cand a fost ascuns de una
din parti, sau cu stiinta acesteia, de un tert
Tranzactia este nula daca are doar un obiect si daca documentele
descoperite dovedesc ca una din parti nu avea nici un drept.
Prezentul articol presupune doua ipoteze: una ce priveste posibilitatea
partilolr de a stabili clauze generale ale tranzactiei asupra tuturor domeniilor
relatiilor dee afaceri intre doua sau mai multe persoane, iar prin urmare de a
exclude in primul rand formularile de concretizare a fiecarui litigiu, iar in cel
de-al doilea rand se presupune posibilitatea ca clauzele tranzactiei sa aiba
referinta la afacerile viitoare. Aceest fapt in mare masura ar usura relatiile de
afacere dintre agentii economici, precum si dintre alte categorii de persoane,
iar drept rezultat s-ar exclude eventuala procedura judeecatoreasca pentru
toate cazurile neansemnate. Cea de-a doua ipoteza priveste situatia in care se
declara uun principiu-prezumtie a faptului ca partile contractante au
cunostinta despre intreg continutul si forma activitatilor ce le au ca obiect al
relatiilor dintre ele. Prin urmare, chiar daca apare un careva document, care
intr-un fel careva ar submina trainicia relatiiloor intrte partile contractante,
acecsta nu poate servi drept temei de declarare a nulitatii, chiar daca de acest
document, la incheierea trranzactiei, nu s-a pomenit. Exceptie de la acesta
regula face parte cazul in care documentul acesta a fost tainuit de catre una

79
din parti sau cu stirea acesteia. In acest caz tranzactia se considera nula.
Astfel, daca de fapt a avut loc tainuirea acestui document, insa, aceasta nu este
culpa uneia din paarti aceasta nu poate duce dupa sine nulitatea tranzactiei.
Greselile de calcul comise de una din parti la incheierea tranzactiei nu
paagubesc pe nici una din parti si urmeaza a fi reparate.

Articolul 1338 Cod civil stabileste un principiu-prezumtie, conform caruia


greselile de calcul nu pagubesc partea care le-a facut. Prin urmare, daca aceste
greseli cauzeaza careva prejudicii ceeleilalte parti la tranzactie, partea care a
comis gresala urmeaza a inlatura consecintele acesteia. Astfel, in virtutea
greselii, contractul de tranzactie nu este considerat nul, chiar daca la
cunoasterea acestui fapt, cel ce a comis gresala nu ar fi incheiat tranzactia.
Greselile de calcul pot servi temei de declarare a nulitatii contractului de
tranzactie daca acestea au fost comise de catre o terta persoana, iar
posibilitatea de a fi verificate de partea interesata era exclusa.
Calculul gresit poate fi comis, spre exemplu, atunci cand partile
contractante nu corect au partajat suprafata terenului mostenit, incorect s-
au numarat sumele de bani etc.
Nu poate fi considerat calcul gresit comis de catre uuna din parti, daca in
realitate calculul a fost facut de catre una din parti, dar sarcina calcularii
apartinea tuturor partilor la contract, dar acestea nu au facut nici calculul,
acordind increderea celui ce a realizat-o de facto, nici nu au verificat
corectitudinea calcularii.

32. Obligatiile ce se nasc din cauzarea de daune

Doctrina dreptului civil distinge doua categorii de obligatii, si anume, obligatiile


contractuale ce iau nastere si se constituie in baza contractelor prin acordul partilor
si cele necontractuale sau care iau nastere din temeiurile prevazute de lege.
Obligatiile date se mai numesc si obligatii din cauzarea de daune sau obligatii
delictuale. Conform, art. 1398 CC,in cadrul obligatiilor delictuale este mentionat
faptul ca cel care actioneaza fata de altul in mod ilicit, cu vinovatie este obligat sa
repare prejudiciul patrimonial, iar in cazurile prevazute de lege, si prejudiciul
moral cauzat prin actiune sau omisiune, care prevede temeiul si conditiile
generale ale raspunderii delictuale. Atunci cind persoana care a cauzat o
dauna si intruneste conditiile prvazute la capitolul dat, ea va fi obligata sa
repere acest prejudiciu si va avea calitatea de debitor, iar persoana vatamata
ce are dreptul de a i se repara prejudicial are calitatea de creditor. Insa nu
doar persoana vatamata poate avea calitatea de creditor, deoarece atunci cind
persoana fizica-creditor decedeaza sau atunci cind pentru fapa delictuala
raspunde alta persoana, in cazurile date va fi vorba de succesori-creditori sau
personae responsabile in cadrul institutului de tutela si curatela. Sau

80
persoanele cevor raspunde conform obligatiunilor de serviciu sau in alte
cazuri exspres prevazute de lege.
Obiectul obligatiei delictuale reprezinta despagubirea de ordin patrimonial
ce urmeaza a fi platita de debitor persoanei vatamate, care are rolul de a
restabili drepturile patrimoniale si nepatrimoniale, cit si repararea
prejudicului nematerial sau moral.
Continutul obligatiei delictuale, este dreptul creditorului de a cere repararea
integral a prejudiciului cauzat si obligatia debitorului de a efectua actiuni
positive in scopul repararii prejudiciului cauzat.
Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fara vinovatie se repara numai in cazurile
expres prevazute de lege.
O alta persoana decat autorul prejudiciului este obligata sa repare prejudiciul
numai in cazurile expres prevazute de lege.
Prejudiciul nu se repara daca a fost cauzat la rugamintea sau cu
consimtamantul persoanei vatamate si daca fapta autorului nu vine in contradictie
cu normele de etica si morala.
Temeiul raspunderii delictuale este componenta delictului civil. Componenta
delictului civil include urmatoarele elemente (conditii): prejudiciul, fapta ilicita,
raportul cauzal dintre fapta si prejudiciu si vinovatia. Acestea sunt conditiile
generale necesare pentru antrenarea raspunderii delictuale. Lipsa unei conditii,
potrivit regulii generale, exclude raspunderea delictuala, cu exceptia cazurilor
expres prevazute de lege cand raspunderea delictuala se poate angaja si in lipsa
unor conditii. Daca legea modifica sau restrange cercul conditiilor necesare pentru
angajarea raspunderii delictuale, suntem in prezenta unor conditii speciale.
Debitor in cadrul obligatiei delictuale este, potrivit regulii generale, autorul
faptei ilicite. Nu intotdeauna calitatea de autor al faptei ilicite si debitor in obligatia
delictuala o intruneste aceeasi persoana. Astfel, comitentul repara prejudiciul
cauzat de prepusul sau in legatura cu exercitarea functiilor incredintate (art. 1403
Cod civil), parintii sau tutorele repara prejudiciul cauzat de copilul lor minor care
n-a implinit 14 ani.
Printre imprejurarile care inlatura caracterul ilicit al faptei si, deci, raspunderea
delictuala legiuitorul a enumerat pentru prima data consimtamantul persoanei
vatamate. Fapta prejudiciabila nu va avea caracter ilicit atunci cand persoana
vatamata a consimtit in prealabil la savarsirea unei fapte, stiind ca este posibil sa i
se cauzeze un prejudiciu. Suntem in prezenta unei clauze de neraspundere (alin. 2,
art. 603 indica un caz in care asemenea clauze nu se admit sub sanctiunea nulitatii
lor). Prin aceasta clauza persoana isi da consimtamantul nu la producerea
prejudiciului, ci la savarsirea unei fapte, la desfasurarea unei activitati, care
potential ar putea produce un prejudiciu. Clauzele de neraspundere nu sunt admise
in materia raspunderii delictuale daca contravin normelor de etica si morala. Ca
urmare a acestui fapt clauza de neraspundere nu va elibera delincventul de
raspundere in materia prejudiciului cauzat fiintei umane prin vatamarea sanatatii
sau a integritatii corporale.

81
Raspunderea civila delictuala are doua functii importante: compensationala, ce
are menirea de a inlatura urmarile consecintele negative ce au aparut ca urmare a
actiunilor ilicite si cauzarii daunelor, restabilind pe cit este posibil situatia
anterioara producerii cazului dat; educative-preventiva, care stimuleaza respectarea
legislatiei, atitudinea respectuoasa si grijulie fata de viata si sanatatea persoanei
fizice si de proprietatea publica si privata.
Nu este pasibil de reparare prejudiciul cauzat de o persoana in stare de legitima
aparare.Daca in timpul apararii impotriva unui atac injust s-a cauzat prejudiciu
unui tert, prejudiciul urmeaza sa fie reparat de atacator.
Cauzarea prejudiciului cu depasirea limitelor legitimei aparari se considera a fi
ilicita. In acest caz autorul faptei ilicite va fi obligat sa repare integral sau partial
prejudiciul daca culpa grava a persoanei vatamate a contribuit la producerea
prejudiciului sau la agravarea lui.
Prejudiciul cauzat de o persoana in caz de extrema necesitate urmeaza a fi reparat
de ea. Luand in consideratie imprejurarile in care a fost cauzat prejudiciul, instanta
de judecata poate obliga la repararea lui tertul in al carui interes a actionat autorul
prejudiciului sau poate exonera de obligatia de reparare, integral sau partial, atat
autorul prejudiciului, cat si terta persoana. Prejudiciul produs in urma stingerii sau
localizarii unui incendiu va fi repart de autorul incendiului.
Comitentul raspunde de prejudiciul cauzat cu vinovatie de prepusul sau in functiile
care i s-au incredintat.
Comitentul conserva dreptul de regres contra prepusului. Prepusul se poate
exonera daca va dovedi ca s-a conformat intocmai instructiunilor
comitentului.Prejudiciul se considera cauzat de catre executant in cadrul
indeplinirii functiilor incredintate de comitent daca executantul a actionat, atunci
cand a savarsit fapta prejudiciabila, in interesul comitentului, in limitele functiilor
si insarcinarilor incredintate si cu respectarea instructiunilor si ordinelor date de
comitent. Daca este intrunita aceasta conditie, se exclude dreptul de regres a
comitentului impotriva prepusului. Pentru a exclude regresul prepusul trebuie sa
probeze ca, cauzand prejudiciu, s-a conformat intocmai instructiunilor
comitentului.Comitentul nu va raspunde pentru prejudiciul cauzat de executant
prin faptele ce nu au nici o legatura cu functia incredintata, chiar daca ele au fost
savarsite in timpul exercitarii acesteia.
Prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau prin nesolutionarea in
termenul legal a unei cereri de catre o autoritate publica sau de catre o persoana cu
functie de raspundere din cadrul ei se repara integral de autoritatea publica.
Persoana cu functie de raspundere va raspunde solidar in cazul intentiei sau culpei
grave. Persoanele fizice au dreptul sa ceara repararea prejudiciului moral cauzat
prin actiunile indicate in alin.
Obligatia de reparare a prejudiciului nu se naste in masura in care cel prejudiciat a
omis, cu intentie ori din culpa grava, sa inlature prejudiciul prin mijloace legale.In
cazul in care o autoritate publica are o obligatie impusa de un act adoptat in scopul

82
protectiei contra riscului de producere a unui anumit fel de prejudiciu, ea raspunde
pentru prejudiciul de acest fel cauzat sau nepreintampinat prin neexecutarea
obligatiei, cu exceptia cazului cand autoritatea publica demonstreaza ca a dat
dovada de diligenta rezonabila in executarea obligatiei.Autoritatea publica nu
raspunde pentru prejudiciul cauzat prin adoptarea unui act normativ sau omisiunea
de a-l adopta, sau prin omisiunea de a pune in aplicare o lege.

Raspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin actiunile organelor de


cercetare penala, de ancheta preliminara, ale procuraturii si ale instantelor de
judecata.Prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegala, atragere
ilegala la raspundere penala, aplicare ilegala a masurii preventive sub forma
arestului preventiv sau sub forma declaratiei scrise de a nu parasi localitatea, prin
aplicarea ilegala in calitate de sanctiune administrativa a arestului sau a muncii
corectionale se repara de catre stat integral, indiferent de vinovatia persoanelor de
raspundere ale organelor de cercetare penala, de ancheta preliminara, ale
procuraturii si ale instantelor de judecata.Statul se exonereaza de raspundere in
cazul cand persoana vatamata a contribuit intentionat si benevol la producerea
prejudiciului prin autodenunt.
Prejudiciul cauzat de un minor care nu a implinit 14 ani se repara de parinti
(adoptatori) sau de tutorii lui daca nu demonstreaza lipsa vinovatiei lor in
supravegherea sau educarea minorului.
Daca minorul care nu a implinit 14 ani a cauzat prejudiciul cand se afla sub
supravegherea unei institutii de invatamant, de educatie sau institutii curative ori a
unei persoane obligate sa-l supravegheze in baza de contract, acestea raspund
pentru prejudiciul cauzat daca nu demonstreaza ca el s-a produs nu din vina lor.
Obligatia parintilor (adoptatorilor), tutorilor, a institutiilor de invatamant, de
educatie sau curative de a repara prejudiciul cauzat de un minor nu inceteaza o data
cu atingerea majoratului acestuia sau o data cu dobandirea unor bunuri suficiente
pentru repararea prejudiciului.
Minorul intre 14 si 18 ani raspunde personal pentru prejudiciul cauzat,
potrivit regulilor generale. In cazul in care minorul intre 14 si 18 ani nu are bunuri
sau venituri suficiente pentru repararea prejudiciului cauzat, acesta trebuie reparat,
integral sau in partea nereparata, de catre parinti (adoptatori) sau curator daca nu
demonstreaza ca prejudiciul s-a produs nu din vina lor.Obligatia parintilor
(adoptatorilor) sau curatorului de a repara prejudiciul cauzat de un minor intre 14
si 18 ani inceteaza in cazul in care autorul prejudiciului a atins majoratul, precum
si in cazul cand, inainte de a fi atins majoratul, acesta dobandeste bunuri sau
venituri suficiente pentru repararea prejudiciului.
Pentru prejudiciul cauzat de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu
raspunde tutorele sau institutia obligata sa o supravegheze daca nu demonstreaza
ca prejudiciul s-a produs nu din vina lor. Obligatia tutorelui sau a institutiei de a

83
repara prejudiciului cauzat de o persoana declarata incapabila nu inceteaza in cazul
cind aceasta persoana si-a redobindit capacitatea de exercitiu. Daca tutorele,
chemat la raspundere in conformitate cu alin. (1) pentru prejudiciul cauzat vietii si
sanatatii, a decedat sau nu dispune de mijloace suficiente pentru repararea lui, iar
autorului prejudiciului dispune de asemenea mijloace, instanta de judecata, tinind
cont de starea materiala a persoanei vatamate si a autorului prejudiciului, precum si
de alte circumstante, are dreptul sa hotarasca repararea integrala sau partiala a
prejudiciului din contul autorului.
Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoana aflata in imposibilitatea
de a constientiza actiunile sale ori de a le dirija
Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit
Persoanele a caror activitate este legata de un izvor de pericol sporit pentru lumea
inconjuratoare (exploatarea vehiculelor, a instalatiilor, mecanismelor, folosirea
energiei electrice, a substantelor explozibile, efectuarea lucrarilor de constructii
etc.) au obligatia sa repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit daca nu
demonstreaza ca prejudiciul se datoreaza unei forte majore (cu exceptia cazurilor
in care dauna a survenit ca urmare a exploatarii navelor aeriene) sau din intentia
persoanei vatamate.
Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale o parta proprietarul unui
animal sau persoana care se serveste de animal in timpul serviciului raspunde de
prejudiciul cauzat de acesta, fie ca se afla in paza sa, fie ca a scapat de sub paza.
Obligatia reparatiei apare daca persoana care, in baza contractului incheiat cu
posesorul animalului, si-a asumat obligatia de a supraveghea animalul raspunde
pentru prejudiciul cauzat de acesta daca nu demonstreaza nevinovatia sa.
Proprietarul este obligat sa repare prejudiciul cauzat prin surparea, in
intregime sau a unei parti, a constructiei cind surparea este rezultatul lipsei
de intretinere corespunzatoare sau al unui viciu de constructive sau persoana
care s-a obligat prin contract fata de proprietar sa intretina constructia sau care este
obligata sa o intretina in stare corespunzatoare in temeiul dreptului de folosinta ce i
s-a acordat raspunde solidar cu proprietarul pentru prejudiciul cauzat in urma
surparii constructiei sau a unei parti a ei.

In cazul caderii sau scurgerii din constructive raspunde persoana care are
constructia in posesiune. Aceasta regula nu se aplica in cazul in care prejudiciul s-a
produs prin forta majora ori din vina celui prejudiciat.
. Raspunderea pentru dauna cauzata in comun de mai multe persoane, acestea
poarta raspundere solidara.Poarta raspundere solidara nu doar autorul faptei
cauzatoare de prejudicii, ci si cel care l-a instigat sau l-a sustinut, precum si cel
care a beneficiat in mod constient de un folos in urma daunei cauzate altuia.Daca
este imposibil sa se determine cotele despagubirilor datorate de debitorii solidari,
ei vor fi raspunzatori in cote egale.
Dreptul de regres fata de persoana care a cauzat prejudicial il are persoana care a
reparat prejudiciul cauzat de o alta persoana. Are dreptul la o actiune de regres

84
impotriva acesteia in marimea despagubirii platite persoanei vatamate daca legea
sau contractul nu prevede altfel.Statul, in cazul repararii prejudiciului in temeiul
art. 1405 CC. Parintii (adoptatorii), tutorii sau curatorii, precum si organizatiile
prevazute la art. 1406-1408 care au reparat prejudiciul cauzat de un minor sau de o
persoana lipsita de capacitate de exercitiu, nu au drept de regres impotriva
acestora.
Instanta de judecata stabileste felul despagubirii in functie de circumstante. Ea
va lua hotarire diferita de cererea pagubitului numai din motive intemeiate, obliga
autorul prejudiciului sa puna la dispozitie un bun de acelasi gen si de aceeasi
calitate, sa repare bunul pe care l-a deteriorat ori sa repare integral prin echivalent
banesc prejudiciul cauzat. Instanta de judecata stabileste cuantumul reparatiei prin
echivalent banesc in functie de intinderea prejudiciului la data pronuntarii hotaririi.
Persoana vatamata poate cere despagubiri suplimentare pentru prejudiciul care a
aparut dupa pronuntarea acestei hotariri. Repararea prejudiciului prin echivalent
banesc se face prin incasarea unei sume globale in folosul persoanei vatamate sau
prin stabilirea unei redevente. In cazul in care se stabileste o redeventa, debitorul
poate fi obligat la depunerea unei garantii.
Prejudiciul cauzat din intentia persoanei vatamate nu se repara.
Daca culpa grava a persoanei vatamate a contribuit la producerea prejudiciului sau
la agravarea lui, despagubirea se reduce potrivit gradului de vinovatie a persoanei
vatamate. Culpa grava a persoanei vatamate nu constituie temei de reducere a
despagubirii in cazurile prevazute la art. 1405 si nici in cazurile in care prejudiciul
a fost cauzat unui minor care nu a implinit virsta de 14 ani sau a unei persoane
lipsite de capacitatea de exercitiu.
Raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin vatamarea a integritatii corporale sau
prin alta vatamare a sanatatii.
autorul prejudiciului are obligatia sa compenseze persoanei vatamate salariul sau
venitul ratat din cauza pierderii sau reducerii capacitatii de munca, precum si
cheltuielile suportate in legatura cu vatamarea sanatatii – de tratament, de
alimentatie suplimentara, de protezare, de ingrijire straina, de cumpararea unui
vehicul special, de reciclare profesionala etc.
Raspunderea in caz de deces a persoanei vatamate.
In cazul decesului persoanei ca urmare a vatamarii grave a integritatii corporale
sau a altei vatamari a sanatatii, dreptul la despagubire ii au:
a) persoanele inapte de munca care erau intretinute de defunct sau care, la
data decesului acestuia, aveau dreptul la intretinere;
b) copilul persoanei nascut dupa decesul ei;
c) unul dintre parinti, sotul sau un alt membru al familiei defunctului,
indiferent daca este apt pentru munca sau nu, care nu lucreaza si ingrijeste de
copiii, fratii si surorile care erau intretinuti de defunct si care nu au implinit virsta
de 14 ani sau care, desi au implinit o astfel de virsta, au nevoie de ingrijire din
cauza sanatatii, conform avizului organelor medicale abilitate;
d) persoanele care erau intretinute de defunct si care au devenit inapte pentru
munca pe parcursul a 5 ani de la decesul lui.

85
(2) Dreptul la despagubire se recunoaste:
a) minorilor, pina la implinirea virstei de 18 ani;
b) elevilor si studentilor care au implinit 18 ani, pina la finalizarea studiilor
(cu exceptia studiilor efectuate la fara frecventa) in institutii de invatamint, dar cel
mult pina la implinirea virstei de 23 de ani;
c) femeilor care au implinit virsta de 55 de ani si barbatilor care au implinit
virsta de 60 de ani – pe viata;
d) invalizilor, pe durata invaliditatii;
e) unuia dintre parinti, sotului sau unui alt membru al familiei defunctului,
ce ingrijeste de copiii, fratii si surorile care erau intretinuti de defunct, pina la
implinirea virstei de 14 ani sau pina la imbunatatirea starii sanatatii, confirmata
prin aviz de organele medicale abilitate.
(3) Determinarea cuantumului despagubirilor pentru pierderea
intretinatorului se efectueaza conform legii.
(4) Persoanele obligate sa repare prejudiciul cauzat prin deces vor fi tinute sa
compenseze si cheltuielile de inmormintare necesare, tinind cont de statutul social
al defunctului ti de obiceiurile locale, persoanei care le-a suportat.
Repararea prejudiciului cauzat prin vatamare a integritatii corporale sau prin alta
vatamare a sanatatii ori prin deces. Plata despagubirilor pentru prejudiciul cauzat
prin vatamare a integritatii corporale sau prin alta vatamare a sanatatii ori prin
deces se efectueaza in rate lunare. Compensarea cheltuielilor ce vor fi suportate din
cauza vatamarii integritatii corporale sau a altei vatamari a sanatatii poate fi
stabilita cu anticipatie, in baza avizului organului medical abilitat, inclusiv pentru
achitarea prealabila a serviciilor si bunurilor necesare, ca foaie la sanatoriu, bilete
de calatorie, mijloace speciale de transport etc. La cererea persoanei indreptatite de
a primi despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin vatamare a integritatii corporale
sau prin alta vatamare a sanatatii ori prin deces, instanta de judecata poate stabili,
daca exista motive intemeiate, tinind cont de posibilitatile persoanei responsabile,
achitarea despagubirilor in forma de plata unica pentru o perioada de cel mult 3
ani. In caz de lichidare a persoanei juridice raspunzatoare pentru prejudiciul cauzat
prin vatamare a integritatii corporale sau prin alta vatamare a sanatatii ori prin
deces, sumele respective sint capitalizate potrivit legii.
Daca, din cauza vatamarii integritatii corporale sau a altei vatamari a sanatatii,
capacitatea de munca a scazut ulterior fata de capacitatea pe care persoana
vatamata a avut-o in momentul cind i s-a atribuit despagubirea, ea are dreptul sa
ceara un spor corespunzator a cuantumului despagubirii.
Persoana obligata sa plateasca despagubirea, are dreptul sa ceara reducerea
ei corespunzatoare in cazul in care capacitatea de munca a persoanei vatamate a
crescut fata de capacitatea din momentul atribuirii despagubirii. Sumele datorate
pentru repararea prejudiciului cauzat prin vatamare a integritatii corporale sau prin
alta vatamare a sanatatii ori prin deces vor fi indexate conform legii.

Reparatia prejudiciului moral are loc atunci cind persoanei i s-a cauzat un
prejudiciu moral (suferinte fizice si psihice) prin fapte ce atenteaza la drepturile ei

86
personale nepatrimoniale, precum si in alte cazuri prevazute de legislatia, instanta
de judecata are dreptul sa oblige persoana responsabila la reparatia prejudiciului
prin echivalent banesc. Prejudiciul moral se repara indiferent de existenta si
intinderea prejudiciului patrimonial. Reparatia prejudiciului moral se face si in
lipsa vinovatiei autorului faptei ilicite in cazul in care prejudiciul este cauzat prin
condamnare ilegala, atragere ilegala la raspundere penala, aplicare ilegala a
arestului preventiv sau a declaratiei scrise de a nu parasi localitatea, aplicarea in
calitate de sanctiune administrativa a arestului sau a muncii corectionale si in alte
cazuri prevazute de lege. Actiunea in reparare a prejudiciului se prescrie in termen
de 3 ani incepind cu momentul in care persoana vatamata a cunoscut sau trebuia sa
cunoasca existenta prejudiciului si persoana obligata sa-l repare. Raspunderea
pentru prejudicial cauzat de produse defectuoase are loc atit in cadrulrela tiilor
necontractuale cit si contractuale, deoarece conform atr.1399 prevederile normelor
cu privire la obligatiile care iau nastere in urma cauzarii de daune, sint aplicabile si
in cazul prejudiciilor contractuale in afara celor care reies direct din reglementarea
drepturilor si obligatiilor partilor contractante. Controlul calitatii a aparut in
Europa, mai intii fiind garantata prin perpetuarea traditiilor mestesugaresti, iar
apoi, odata cu revolutia industriala, prin introducerea in cadrul diferitor etape ale
procesului de productie a inspectiei calitatii. Cu toate acestea, anume in Statele
Unite, dupa cel de-al II-lea razboi mondial, datorita unor factori obiectivi precum
ar fi reorientarea masiva a factorilor de productie de la marfurile cu destinatie
militara catre cele cu destinatie civila, cresterea brusca a concurentei, cresterea
cerintelor consumatorilor fata de calitatea produselor etc., a evoluat un cadru
legislativ distinct in problema protectiei consumatorului si responsabilitatii pentru
calitatea necorespunzatoare a produselor. Acesta s-a dovedit a fi un proces
complex de elaborare si punere in actiune a standardelor de calitate, a
mecanismelor de administrare si control al calitatii la nivel national, a normelor
materiale privind responsabilitatea civila, administrativa si penala pentru punerea
in circulatie a produselor necalitative, a procedurilor de remediere si a
mecanismului de protectie judiciara a drepturilor persoanelor prejudiciate in urma
consumului sau utilizarii unor produse defectuoase.
Conform „principiului raspunderii obiective”, producatorul este responsabil
de prejudiciul cauzat de produsul sau chiar si in lipsa oricarei vinovatii.
Sectiunea a 2-a „Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse
defectuoase” a Capitolul XXXIV „Obligatiile care nasc din cauzarea de daune” al
Codului civil a fost inspirata aproape in totalitate de Directiva Consiliului Uniunii
Europene 85/374/EEC cu privire la aproximarea legilor, regulamentelor si
dispozitiilor administrative ale Statelor Membre privind raspunderea pentru
produsele defectuoase, adoptata la 25.07.1985 (in continuare – „Directiva
85/374/EEC”). Este o tendinta extrem de pozitiva, avind in vedere aspiratiile
Republicii Moldova de integrare europeana. Totodata, aceasta constatare mai este
importanta si pentru aplicarea corecta a noului concept, proces care poate fi
realizat cu succes daca se va lua in consideratie practica interpretarii si aplicarii
unor norme echivalente de catre Curtea Europeana de Justitie.

87
Dispozitiile sectiunii analizate ridica semnificativ nivelul de protectie
impotriva produselor defectuoase deoarece, in primul rind, acestea incurajeaza
producatorii sa intreprinda eforturi maxime pentru a pune in circulatie doar
produse inofensive, iar in al doilea rind, odata ce efectul preventiv a esuat si
defectul produsului a provocat un prejudiciu, ofera victimei posibilitatea obtinerii
reparatiei prejudiciului din partea producatorului. Raspunderea producatorului
poate fi caracterizata drept una: (1) obiectiva (nu este necesara proba vinovatiei),
(2) relativa (producatorul este eliberat de raspundere in cazul in care va dovedi
unele circumstante expres prevazute), (3) limitata in timp (producatorul este tinut
responsabil pentru o perioada limitata de timp), (4) solidara (daca mai multi
producatori sint responsabili, victima poate pretinde oricaruia repararea integrala a
prejudiciului), (5) care atribuie victimei sarcina de a proba defectul produsului,
existenta si intinderea prejudiciului si raportul de cauzalitate dintre defect si
prejudiciu, (6) care nu poate fi eliminata sau limitata la dorinta partilor.
33. Obligatiile ce se nasc din dobandirea sau retinerea unor bunuri
fara just temei ( Imbogatirea fara justa cauza).
Imbogatirea fara justa cauza reprezinta un fapt juridic licit, care conform
prevederilor art.8 genereaza drepturi si obligatii pentru participantii la raporturi
juridice civile, potrivit carui orice persoana care si-a majorat patrimoniul sau prin
reducerea corelativa a patrimoniului altei persoane fara a fi indreptatita de un temei
juridic este obligata sa restituie ceea ce nu-i apartine. Traditional, aceste raporturi
sunt denumite imbogatire fara justa cauza.
Are dreptul de a cere restituirea prestatiei, persoana care, fara temei legal sau
contractual, a dobindit ceva (acceptant) ca urmare a executarii unei prestatii de
catre o alta persoana (prestator) sau a realizat in alt mod o economie din contul
altuia este obligat sa restituie acestei alte persoane ceea ce a primit sau a
economisit. Nu este relevant faptul daca imbogatirea fara justa cauzaa a avut
loc ca rezultat al comportamentului uneia dintre parti, a unui tert sau ca urmare a
unei cauze independente de vointa lor.
Persoana care, pentru executarea unei obligatii prezente sau viitoare, a
prestat ceva altuia, poate cere restituirea prestatiei daca: temeiul raportului
obligational a decazut ulterior; obligatia este blocata de o exceptie care exclude
pe termen lung posibilitatea executarii ei.
Pretentia de restituire este exclusa daca: prestatia a corespuns unei obligatii
morale; acceptantul va dovedi ca prestatorul stia despre inexistenta obligatiei,
dar a executat totusi prestatia sau ca acesta a prestat in scopuri filantropice si de
binefacere; pretentia de restituire a celor prestate pentru executarea unui contract
nul, ar contraveni scopului protector al normei care a instituit nulitatea. Creditorul
obligatiei respective este numit prestator, iar debitorul - acceptant. In calitate de
acceptant si prestator pot figura orice persoana juridica si fizica, inclusiv
incapabilii, or deseori imbogatirea fara justa cauza nu depinde de vointa
dobinditorului.

88
Imbogatirea fara justa cauza presupune de fiecare data o majorare a patrimoniului
dobinditorului din contul patrimoniului prestatorului. Majorarea se poate produce
in rezultatul actiunilor prestatorului (executarea unei obligatii inexistente,
supraplata, achitarea repetata a pretului contractului, achitarea unei sume din
greseala, prestarea unui serviciu nedatorat, etc) care sunt urmate fie de transmiterea
dreptului de proprietate, fie a posesiei si/sau folosintei asupra unui bun, fie
transmiterea altui drept patrimonial. In anumite situatii imbogatirea fara justa
cauza se poate produce in rezultatul dispunerii de un bun de catre o persoana
neautorizata .
Pentru a fi in prezenta unui raport juridic de imbogatire fara justa cauza este
important ca imbogatirea sa se produca in lipsa unui temei legal sau contractual.
Prin derogare, se va considera imbogatire fara justa cauza si situatia cind la
momentul imbogatirii exista temei juridic, insa ulterior acesta a decazut.
Normele care reglementeaza imbogatirea fara justa cauza au drept scop restabilirea
In cazul in care creditorul poate inainta o actiune bazata pe alte temeiuri legale
(contract, delict, etc.) aplicarea normelor care reglementeaza imbogatirea fara justa
cauza se exclude . Astfel, locatorul va putea cere achitarea chiriei de catre locatar
in baza contractului de locatiune, iar proprietarul unui bun individual determinat va
putea cere restituirea lui de la dobinditorul ilegal pe calea actiunii in revindecare
(Art. 374 -375 CC).
Imbogatirea fara just temei se poate produce in rezultatul celor mai diverse
fapte juridice. Ea poate fi rezultatul actiunilor acceptantului (culegerea din gresala
a roadei de pe terenul vecin), in rezultatul actiunilor prestatorului (achitarea
repetata a marfii procurate) sau in rezultatul actiunilor tertilor (inminarea de catre
transportator a incarcaturii altei persoane decit destinatarul). Imbogatirea fara just
temei poate fi cauzata si de evenimente. Astfel, suntem in prezenta unei majorari
nejustificate a patrimoniului daca in rezultatul inundatiei roada de pe terenul unei
persoane a fost amestecata cu roada vecinului si nu este posibil de le separat
(acensiunea mobiliara)
Temeiul raportului obligational se considera decazut daca dupa efectuarea
prestatiei nu mai exista (dispar) imprejurarile care au stat la baza prestatiei.

(1) Cel care presteaza ceva altuia nu pentru executarea unei obligatii, ci cu
intentia, recunoscuta de acceptant, de a-l determina pe acesta la o anumita
conduita poate cere restituirea prestatiei daca acceptantul nu a avut conduita
urmarita de cel care a prestat.
(2) Pretentia de restituire a prestatiei conditionate este exclusa cind:
a) atingerea scopului era imposibila de la bun inceput si prestatorul cunostea
aceasta;
b) prestatorul, contrar principiilor bunei-credinte, a impiedicat atingerea
scopului
Cel care presteaza nu in scopul executarii unei obligatii, ci in urma
constringerii sau amenintarii poate pretinde restituirea prestatiei, cu exceptia
cazului in care acceptantul dovedeste ca avea un drept asupra prestatiei

89
Bunul dobindit fara justa cauza trebuie sa fie restituit in natura, iar acceptantul,
poarta raspundere fata de prestator pentru toate lipsurile sau deteriorarile
bunurilor obtinute fara justa cauza, inclusiv pentru cele accidentale, care au
survenit dupa ce acceptantul a aflat sau trebuia sa afle despre lipsa justei cauze
pentru prestatia acceptata. Pina la acest moment, el raspunde doar pentru intentie
sau culpa grava.
In cazul imposibilitatii de a restitui in natura bunul obtinut fara justa cauza,
acceptantul urmeaza sa restituie prestatorului bunul la pretul din momentul
dobindirii, precum si sa-i repare prejudiciile cauzate prin diminuarea ulterioara
a pretului bunului, daca nu a restituit pretul imediat dupa ce a aflat lipsa
justei cauze pentru prestatia acceptata.
Persoana care s-a folosit temporar si fara justa cauza de bunul altuia fara
intentia de a-l procura sau de servicii straine, trebuie sa remita prestatorului ceea
ce a economisit in urma acestei utilizari, la pretul existent in momentul ti in locul
incheierii utilizarii
Persoana care a transmis unei alte persoane, prin cesiune de creanta sau in alt
mod, dreptul sau in temeiul unei creante neexistente sau nevalabile este in
drept sa ceara restabilirea situatiei anterioare, precum si restituirea documentelor
care certifica dreptul transmis.
Persoana care a dobindit un patrimoniu fara justa cauza este obligata sa
transmita sau sa compenseze persoanei indreptatite toate fructele pe care le-a
obtinut sau trebuia sa le obtina din momentul in care a aflat sau trebuia sa afle
despre lipsa temeiului prestatiei acceptate.
Pentru suma datorata conform alin.(1) se calculeaza dobinda in conditiile
art.619.
O data cu restituirea bunurilor obtinute fara justa cauza sau cu recuperarea
valorii lor, acceptantul este in drept sa ceara prestatorului compensarea
cheltuielilor utile si necesare de intretinere si pastrare a bunurilor, suportate din
momentul cind era obligat sa restituie veniturile, luind in calcul beneficiile pe
care le-a obtinut. Dreptul la compensarea cheltuielilor se pierde in cazul in care
acceptantul retine intentionat patrimoniul susceptibi intoarcerii.
Daca a dispus de un bun, iar actul de dispozitie este opozabil persoanei
indreptatite, persoana neindrepatita este obligata sa restituie persoanei
indreptatite tot ceea ce a primit in urma actului de dispozitie. Daca actul de
dispozitie are un caracter gratuit, obligatia se pune in sarcina persoanei care a
obtinut nemijlocit profit in temeiul acestui act.
In cazul in care o prestatie valabila fata de cel indreptatit este efectuata fata de o
persoana neindreptatita, aceasta este obligata fata de indreptatit sa restituie
prestatia.

34. Dreptul succesoral

90
Mostenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate
(cel ce a lasat mostenirea) catre succesorii sai. Deci,mostenirea este o
transmisiune de drepturi pentru cauza de moarte, universala, unitara si
indivizibila.
Mostenirea are loc conform testamentului, succesiune testamentara sau in
temeiul legii, succesiune legala.
In cazul succesiunii, pot fi urmatorii mostenitori:
a) la succesiunea testamentara, persoanele care se aflau in viata la
momentul decesului celui ce a lasat mostenirea, precum si cele care au
fost concepute in timpul vietii celui ce a lasat mostenirea si s-au nascut
vii dupa decesul acestuia, indiferent de faptul daca sint sau nu copiii lui,
precum si persoanele juridice care au capacitate juridica civila la
momentul decesului celui ce a lasat mostenirea;
b) la succesiunea legala, persoanele care se aflau in viata la
momentul decesului celui ce a lasat mostenirea, precum si copii celui ce a
lasat mostenirea conceputi in timpul vietii lui si nascutii vii dupa decesul
acestuia.
(2) la patrimonial vacant, sau chiar si in cadrul unui testament, suucesor
poate fi numit statul.
In cadrul dreptului succesoral nu poate fi succesor persoana careia i s-a
atribuit calitatea de successor nedemn din urmatoarele considerente: a
comis intentionat o infractiune sau o fapta amorala impotriva ultimei
vointe, exprimate in testament, a testatorului;a pus piedici in calea
realizarii ultimei vointe a celui ce a lasat si a contribuit astfel la
chemarea sa la succesiune; Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor
parintii (adoptatorii) decazuti din drepturile parintesti si copiii maturi
(inclusiv cei adoptati) care s-au eschivat cu rea-credinta de la executarea
obligatiei de intretinere a celui ce a lasat mostenirea daca aceasta
circumstanta este constatata de instanta de judecata.
Persoana culpabila de savirsirea unor actiuni ce atrag decaderea din
dreptul la succesiune pote fi chemata, in pofida acestui fapt, la mostenire
daca cel ce a lasat mostenirea o iarta exprimind acest lucru in mod expres
in testament.
Deschiderea succesiunii are loc , in urma decesului persoanei fizice sau
declararii mortii ei de catre instanta de judecata, iar momentul
deschiderii succesiunii se considera cel al decesului persoanei care a
lasat mostenirea sau data raminerii definitive a hotaririi judecatoresti
privind declararea mortii lui.
Are importanta pentru stabilirea corecta a succesorilor timpul in care a
decedat, pentru a stabili comorientii si codecedatii, si succesorii
lor.Mostenirea lasata de fiecare comorient sau codecedat va fi culeasa
de proprii mostenitori.
91
Locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al celui care a
lasat mostenirea, iar daca locul nu este cunoscut, locul unde se afla
bunurile succesorale. Daca bunurile succesorale se afla in diferite locuri,
cel al deschiderii sucesiunii va fi considerat locul unde se afla partea
cea mai valorosa a bunurilor imobile. Daca nu exista bunuri imobile, se
considera locul unde se afla partea principala ca valoare a bunurilor
mobile.
Patrimoniul succesoral include atit drepturile patrimoniale (activul
succesoral), cit si obligatiile patrimoniale (pasivul succesoral), pe care
cel ce a lasat mostenirea le avea la momentul decesului. Daca exista
citiva mostenitori, cotele lor succesorale, pina la primirea certificatului
de mostenitor, apartin tuturor acestora in calitate de patrimoniu unic. In
patrimoniul succesoral intra cota-parte a celui ce a lasat mostenirea din
proprietatea comuna, iar daca impartirea in natura nu este posibila,
valoarea ei.
Testatorul poate prevedea in testament o anumita avere pe care
inca nu o stapinea la momentul intocmirii testamentului, dar care, la
deschiderea succesiunii, trebuie sa fie in proprietatea sa.
Inadmisibilitatea transmiterii prin mostenire a drepturilor si obligatiilor cu
caracter personal
In patrimoniul succesoral nu se includ drepturile si obligatiile
patrimoniale care poarta caracter personal si care pot apartine doar
celui ce a lasat mostenirea si nici drepturile si obligatiile, prevazute
de contract sau de lege, care sint valabile numai in timpul vietii celui
ce a lasat mostenirea si care inceteaza la decesul lui. Drepturile
nepatrimoniale ale celui care a lasat mostenirea neincluse in
patrimoniul succesoral pot fi realizate si aparate de catre succesorii in
modul prevazut de lege.
Daca testatorul a testat un bun care apartine unei alte persoane,
aceasta are dreptul la revendicarea bunului pe principii generale.Daca
patrimoniul defunctului contine bunuri care apartin unei alte persoane,
determinarea acestei parti din patrimoniu si transmiterea ei persoanei
indreptatite sint obligatorii.
In timpul vietii si la dorinta proprie, fiecare persoana este in drept de a se
exprima asupra soartei patrimoniului care ii apartine si acest lucru poate sa-l
faca intocmind un testament. Testamentul este un act juridic solemn,
unilateral, revocabil si personal prin care testatorul dispune cu titlu gratiui,
pentru momentul incetarii sale din viata, de toate bunurile sale sau de o parte
din ele. Testator poate fi doar persoana cu capacitate de exercitiu.
Testatorul poate determina in testament cotele succesorale pentru
mostenitorii mentionati in el sau poate indica in mod concret carui mostenitor
ce parte din patrimoniu ii va trece in proprietate. Daca in testament nu exista
astfel de indicatii, patrimoniul succesoral se imparte egal intre mostenitori, iar
daca in testament sint mentionati citiva mostenitori, dar este stabilita cota

92
succesorala numai unuia dintre ei, ceilalti mostenesc in parti egale
patrimoniul ramas. Testatorul este in drept sa substituie succesorul desemnat
daca acesta din urma decedeaza pina la deschiderea mostenirii, nu accepta
sau renunta la mostenire, sau este privat de dreptul la mostenire.
In cazul in care cotele-parti determinate in testament nu includ intregul
patrimoniu succesoral, pentru partea netestata se aplica prevederile succesiunii
legale sau vacante, care se refera si la mostenitorii legali carora le-a fost testata o
parte din avere daca testamentul nu prevede altfel.
Testatorul poate dezmosteni pe unul, pe citiva sau pe toti mostenitorii legali si
nu este obligat sa motiveze acest fapt. In cazul dat, persoana dezmostenita prin
dispozitie testamentara expresa nu poate deveni mostenitor legal asupra partii
netestate din avere si nici asupra cotelor-parti la care au renuntat mostenitorii
testamentari
Daca testatorul a determinat persoana mostenitorului prin carateristici care pot fi
proprii mai multor persoane si nu se poate stabili pe care dintre ele a avut-o in
vedere testatorul, toate persoanele se considera mostenitori cu drept la cote-parti
egale.
Mostenitorii legali nedesemnati in testament isi pastreaza dreptul la
mostenire asupra partii netestate din avere. Ei, de asemenea, mostenesc si
partea testata din avere daca, la momentul deschiderii mostenirii, in viata nu
se afla nici unul dintre mostenitorii testamentari sau adica toti au renuntat la
mostenire.
Daca inreaga avere a fost divizata intre mostenitori conform
testamentului, dar la momentul deschiderii unul dintre ei nu mai este in viata,
mostenirea legala nu va avea loc, iar cota lui succesorala va fi repartizata in
mod egal intre ceilalti mostenitori testamentari.
Testamentul poate fi intocmit doar in una din urmatoarele forme:
a) olograf – scirs in intregime personal, datat si semnat de testator;
b) autentic - autentificat notarial, precum si asimilat cu cel autentificat
notarial;
c) mistic – scris in intregime, datat si semnat de testator, strins si sigilat
si apoi prezentat notarului, care aplica inscriptia de autentificare pe plic si il
semneaza impreuna cu testatorul.
Din cauza imposibilitatii de fapt de a intocmi notarial un testament de
catre o persoana care este in imposibilitate sa faca aceasta din cauza anumitor
imprejurari, testamentele date vor fi recunoscute asimilate celor autentificate
notarial si anume, testamentele autentificate de:
a) medicul principal, seful, adjunctii lor in probleme medicale, medicul
de serviciu al spitalului, al unei alte institutii medicale, al sanatoriului,
drectorul sau medicul principal al azilului pentru invalizi si batrini daca
testatorul se trateaza sau locuieste intr-o astfel de institutie; seful expeditiilor
de explorari, expeditiilor geografice si a altor expeditii similare, daca
testatorul se afla intr-o astfel de expeditie;

93
b) capitanul navei sau aeronavei, daca testatorul se afla pe nava sau in
aeronava;
c) comandamntul (seful) unitatii, marii unitati, institutului si colegiului
ilitar daca la locul aflarii lor nu exista notar si daca testatorul este militar sau
indeplineste serviciul in unitatea militara sau este persoana civila sau
membru al familiei acestuia;
d) seful institutiei de privatiune de libertate daca testatorul se afla in
locuri de privatiune de libertate.
(2) Testamentul autentificat conform prevederilor alin. (1) se expediaza
cel tirziu a doua zi dupa autentificare unuia dintre notarii de la locul institutiei
date.
Daca testatorul, dintr-o anumita cauza, nu poate semna personal
testamentul, la rugamintea si in prezenta lui, precum si in prezenta a cel putin
2 martori si a notarului, poate semna o persoana. In acest caz, trebuie indicata
cauza care l-a impiedicat pe testator sa semneze personal. Martorii de
asemenea semneaza in testament.Dar nu pot fi martori testamentari
persoanele care nu au atins majoratul, cele lipsite de capacitate de exercitiu,
mostenitorii testamentari si rudele lor pe linie ascendenta si descendenta,
surorile, fratii, sotul (sotia) si legatarul.
Notarul, o alta persoana care autentifica testamentul, martorii, precum
si persoana care a semnat testamentul in locul testatorului, nu au dreptul,
pina la deschiderea succesiunii, sa dea publicitatii date despre continutul
testamentului, despre intocmirea, modificarea sau revocarea lui. In testament
trebuie sa se indice data intocmirii lui. Lipsa datei atrage nulitatea
testamentului doar daca nu sint inlaturate dubiile privind capacitatea de
exercitiu a testatorului la momentul intocmirii, modificarii sau revocarii
testamentului, precum si in cazul existentei a citorva testamente.
Testatorul poate modifica sau revoca testamentul in orice moment,
intocmind unui nou testament, care revoca in mod direct, total sau partial,
testamentul anterior ce contravine noului testament sau prin depunerea unei
cereri la notar sau prin distrugerea tuturor exemplarelor testamentului
olograf.
Testamentul revocat printr-un testament intocmit mai tirziu nu poate fi
restabilit nici in cazul in care testamentul ulterior va fi revocat prin depunerea
unei cereri doarece doar ultimul testament, chiar daca are acelasi continut ca
cele anterioare, este valabil.
Daca testatorul a intocmit citeva testamente care se completeaza si nu se
substituie integral unul pe altul, toate testamentele ramin in vigoare.
Exista un sir de cause in cadrul carora, testamentul nu are putere legala si
anume: daca unica persoana in a carei favoare a fost intocmit decedeaza
inaintea testatorului; in cazul in care unicul mostenitor nu accepta
mostenirea; daca averea testata dispare in timpul vietii testatorului sau este
instrainata de acesta; in partea in care incalca rezerva succesorala.

94
Ca si orice alt act juridic si testamentul este nul daca sint prezente conditiile de
nulitate a actelor juridice. De exemplu in urmatoarele cazuri, cum ar fi: dispozitiile
testamentare care contravin legii sau intereselor publice, precum si conditiile care
nu sint clare sau contravin una alteia, sint nule, testamentul intocmit cu
nerespectarea formei stabilite de lege este nul, testamentul este declarat nul de
catre instanta de judecata. Cit si unele dispozitii separate din testament pot fi
declarate nule.
Daca dintre citeva dispozitii testamentare una nu mai are putere legala sau este
nula, iar testatorul nu a lasat alte dispozitii, restul dispozitiilor testamentului ramin
in vigoare.
In cazul declararii nulitatii testamentului, mostenitorul privat prin acest testament
de dreptul la mostenire are dreptul la optiune in cadrul succesiunii legale conform
regulilor generale.
Valabilitatea testamentului poate fi contestata, in temeiul conditiilor de
nulitate a actelor juridice, de catre mostenitorii legali si de alte persoane interesate.
Actiunea privind declararea nulitatii testamentului poate fi intentata in termen
de un an de la data deschiderii succesiunii, insa acest termen nu se extinde asupra
actiunii proprietarului daca testatorul a testat din greseala o avere straina ca fiind a
sa.
In lipsa indicatiilor in testament, executarea lui se pune in sarcina
mostenitorilor testamentari. Acestia pot incredinta prin contract executarea
testamentului unuia dintre ei sau unei alte persoane.
In scopul executarii intocmai a dispozitiilor testamentare, testatorul poate
desemna prin testament unul sau mai multi executori testamentari, atit dintre
mostenitorii testamentari, cit si dintre persoanele care nu sint mostenitori. In
ultimul caz, este nevoie de acordul executorului testamentar, aceasta exprimindu-l
in scris pe testament sau in cererea anexata acestuia.
Executorul testamentar este in drept sa refuze in orice moment executarea
obligatiei pe care i-a incredintat-o testatorul, fapt care trebuie sa-l aduca in
prealabil la cunostinta mostenitorilor.
Daca exista mai multi executori testamentari, se admit actiuni individuale
numai in cazul pazei patrimoniului succesoral, in alte cazuri fiind necesar acordul
dintre ei. Executorul testamentar isi indeplineste obligatiile fara a fi remunerat,
desi poate primi o recompensa daca aceasta este prevazuta in testament, din contul
averii succesorale, a cheltuielilor de pastrare si administrare a averii. Executorul
testamentar care nu este mostenitor nu este in drept sa faca alte cheltuieli din
averea succesorala decit cele prevazute de
Dupa executarea testamentului, executorul este obligat, la cererea moste-
nitorilor, sa le prezinte o dare de seama despre activitarea sa. Executorul
testamentar isi indeplineste functiile pina la acceptarea succesiunii de catre toti
mostenitorii. Daca se abate, intentionat sau din impridenta, de la indeplinirea
obligatiilor incredintate prin testament, executorul testamentar poarta raspundere
pentru pre-
judiciile cauzate astfel mostenitorilor.

95
Testatorul poate acorda prin testament unei persoane avantaje patrimoniale
(legat) fara a desemna in calitate de mostinitor.
Legatul este o dispozitie testamentara curpinsa in testament, prin care
testatorul insarcineaza unul sau mai multi mostenitori sa transmita uneia sau mai
multor persoane avantaje patrimoniale.
Persoana in favoarea carei este facut legatul se numeste legatar si nu are
calitate de mostenitor legatarul este eliberat de raspundere fata de creditorii
testatorului
Obiect al legatului poate fi transmiterea catre cel ce receptioneaza legatul
(legatar) in proprietate, folosinta sau cu un alt drept real a bunurilor care fac parte
din patrimoniul succesoral; obtinerea si trasmiterea catre acesta a bunurilor care nu
fac parte din mostenire; indeplinirea unei numite munci, prestarea de servicii si
altele.
Testatorul este in drept sa puna in sarcina mostenitorului carui a testat casa,
apartamentul sau orice locuinta obligatia de a transmite unei sau mai multor
persoane dreptul de folosinta viagera sau pentru anumita perioada asupra incaperii
de locuit sau a unei anumite portiuni din ea. La cesiunea ulterioara a dreptului de
proprietate asupra incaperii de locuit, dreptul de folosinta ramine in vigoare.
Dreptul de folosinta asupra incaperii de locuit nu se instraineaza si nu trece la
mostenitorii legatarului. Dreptul de folosinta asupra incaperii de locuit nu este un
temei pentru membrii familiei legatarului de a locui in ea daca testamentul nu
prevede altfel Legatul inceteaza daca legatarul:
a) nu a solicitat in termenul prevazut la Art.1492 executarea;
b) nu este in viata la data deschiderii mostenirii.
Daca persoana careia i se cuvine legatul decedeaza dupa deschiderea succesiunii,
nereusind sa-si exprime acordul, dreptul de a primi legatul trece la mostenitorii ei
daca legatul nu tine de persoana legatarului.
Dreptul de a cere de la mostenitor prin instanta de judecata executarea actiunii
incredintate il are executorul testamentar, iar daca nu este desemnat nici un
executor, acest drept il are oricare dintre mostenitori, precum si alte persoane
interesate.
Mostenirea legala, adica trecerea patrimoniului defunctului catre persoanele
mentionate in lege, se aplica in cazul in care:
a)cel ce a lasat mostenirea nu a lasat nici un testament;
b)a fost declarata nulitatea testamentului;
c)succesorul testamentar este codecedat sau comorient cu testatorul;
d)succesorul testamentar este nedemn.
In cazul succesiunii legale, mostenitorii cu drept de cota egala sint:
a)de clasa I – descendentii (fiii si fiicele celui ce a lasat mostenirea, la fel
si cei nascuti vii dupa decesul lui, precum si cei infiati), sotul supravietuitor si
ascendentii privilegiati (parintii, infietorii) celui ce a lasat mostenirea;
b)de clasa a II-a – colateralii privilegiati (fratii si surorile) si ascendentii
ordinari (bunicii, atit din partea tatalui, cit si din partea mamei) ai celui ce a
lasat mostenirea;

96
c)de clasa a III-a – colateralii ordinari (unchii si matusile) ai celui ce a
lasat mostenirea.
(2)Ascendentii ordinari culeg mostenirea in ordinea proximitatii
(apropierii) gradului de rudenie cu cel ce a lasat mostenirea, respectiv bunicii
ii inlatura pe strabunici etc., idiferent de sex si linie.
(3)In cazul mostenirii descendentilor si colateralilor se aplica
reprezentarea:
a)descendentilor – la infinit;
b)colateralilor – pina la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv (colaterali
privilegiati – nepoti de frate si sora, stranepoti de la frate si sora; colaterali
ordinari – veri primari).
(4)Reprezentarea are loc cu respectarea prevederilor art.1504.
(5)Parintii naturali ai celui adoptat si celelalte rude ale lui de singe pe
linie ascendenta, precum si surorile si fratii lui de singe, nu mostenesc dupa
moartea celui adoptat sau a descendentilor lui.
Mostenitorii de clasa posterioara sint chemati la succesiunea legala
numai daca lipsesc mostenitori din clasele precedente sau daca acestia nu
accepta ori refuza succesiunea. Ei sint chemati la succesiune si in cazul in care
toti mostenitorii de clasele precedente au fost decazuti din dreptul la
succesiune.
Prin hotarire judecatoreasca, un sot poate fi privat de dreptul la
succesiune legala daca se confirma ca de facto casatoria cu cel ce a lasat
mostenirea a incetat cu 3 ani inainte de deschiderea succesiunii si sotii au
locuit separate. Sotul supravietuitor pierde dreptul la succesiune daca au
existat motive pentru declararea nulitatii casatoriei si testatorul a intentat in
acest sens o actiune in instanta de judecata.
Daca mostenitorul moare inaintea celui ce lasa mostenirea, succesorii
indicati la art.1500 alin.(3) culeg, prin intermediul institutiei reprezentarii,
partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit mostenitorului decedat.
Reprezentarea are drept efect punerea reprezentantilor in locul si in dreptul
reprezentatului. Nu se admite reprezentarea persoanei la a carei mostenire s-
a renuntat, a persoanei care a renuntat la mostenire, precum si a nedemnului.
Succesorii de clasa I inapti pentru munca au dreptul de a mosteni,
independent de continutul testamentului, cel putin o doime cota-parte ce s-ar
fi cuvenit fiecaruia in caz de succesiune legala, rezerva succesorala.
Articolul 1506 Aparitia dreptului de a pretinde cota din rezerva succesorala
Dreptul de a pretinde cota din rezerva succesorala apare in momentul
deschiderii succesiunii. Acest drept se transmite prin mostenire.
Marimea rezervei succesorale se determina in functie de intregul
patrimoniu succesoral, inclusiv de averea atribuita pentru indeplinirea
legatului.La determinarea cotei din rezerva succesorala pentru fiecare
mostenitor rezervatar, se iau in considerare toti mostenitorii legali chemati la
succesiune daca nu ar fi existat testamentul. Mostenitorii testamentari nu se
iau in considerare daca ei nu sint mostenitori legali.

97
Daca mostenitorul rezervatar este in acelasi timp si legatar, va putea
pretinde la rezerva daca renunta la legat. In caz contrar, el pierde dreptul la
cota din rezerva succesorala in marimea legatului.
Daca testamentul nu se refera la intregul patrimoniu succesoral, rezerva
succesorala se separa in primul rind din averea netestata, iar in cazul
insuficientei acesteia, rezerva se completeaza din averea testate.
Mostenitorul rezervatar poate renunta la cota ce i se cuvine din rezerva
succesorala fara a indica in a cui favoare renunta. Faptul acesta nu atrage
majorarea cotei din rezerva succesorala pentru alti mostenitori. Cota lui trece
la mostenitorii testamentari proportional cotei testate lor. Acceptarea cotei
din rezerva succesorala sau renuntarea la ea se face in termenul stabilit
pentru optiune succesorala.Privarea de dreptul la cota din rezerva
succesorala poate avea loc daca exista circumstante care au drept rezultat
decaderea din dreptul la mostenire in genere. Cota din rezerva succesorala a
mostenitorului privat de dreptul la ea trece la mostenitorii testamentari.
Patrimoniul succesoral trece in proprietatea statului in baza dreptului
de mostenire asupra unui patrimoniu vacant daca nu exista nici succesori
testatmentari, nici legali sau daca nici unul din succesori nu a acceptat
succesiunea, sau daca toti succesorii sint privati de dreptul la succesiune.
Statul intra in posesiunea patrimoniului prin eliberarea unui certificat de
succesiune vacanta.Ordinea mostenirii si evidenta patrimoniului succesoral
vacant, precum si transmiterea acestuia in proprietatea statului, se stabilesc
prin lege.
Succesiunea trece la mostenitorul chemat la succesiune, sub
rezerdreptului de a renunta la ea.Succesiunea este acceptata de succesor
indiferent de faptul daca este testamentar sau succesor legal.
Succesiunea se considera acceptata cind mostenitorul depune la
notarulde la locul deschiderii succesiunii o declaratie de acceptare a
succesiunii sau intra in posesiunea patrimoniul succesoral.
Daca succesorul a intrat in posesiunea unei parti din patrimoniu, se
considera ca a acceptat intregul patrimoniu, oriunde s-ar afla si din ce
ar consta.
Termenul de acceptare a succesiunii este de 6 luni de la data deschiderii
ei. Termenul special de acceptare a succesiunii apare, daca dreptul de a
accepta succesiunea apare in cazul in care ceilalti mostenitori nu o
accepta, ea trebuie acceptata in partea ramasa din termenul stabilit
pentru acceptare. Daca aceasta parte este mai mica de 3 luni, ea se
prelungeste pina la 3 luni.

Termenul prevazut la art. 1517 poate fi prelungit de catre instanta de


judecata cu cel mult 6 luni. Cu acordul celorlalti succesori care au
acceptat succesiunea in termen, pot fi incluse in cercul mostenitorilor,
fara a se adresa in instanta de judecata, persoanele din clasa succesorala
chemata la succesiune care au omis termenul mentionat.In cazul

98
prevazut la alin. (1), succesorului i se acorda in natura partea ce i se
cuvine din averea ramasa, iar in cazul imposibilitatii de a-i transmite in
natura, echivalentul in bani al partii ce i se cuvine din averea ramasa.
Mostenitorul care a intrat in posesiunea patrimoniului succesoral nu are
dreptul sa dispuna de el pina la expirarea termenului de optiune
succesorala si pina la primirea certificatului de mostenitor.Daca
mostenitorul testamentar nu stia de modificarea ori de revocarea
testamentului sau daca mostenitorul legal care nu stia despre existenta
testamentului a intrat in posesiunea averii succesorala, sau daca mostenitorii
testamentari si legali nu stiau despre existenta unui alt testament ori
despre existenta unor mostenitori legali mai apropiati, lor le ramin
fructele obtinute da la averea succesorala pina la intentarea actiunii,
fiind de asemenea in drept sa ceara restituirea integrala a capitalului
investit in averea succesorala.
Daca, in cazurile prevazute la art. 1521, bunurile care intra in avere
succesorala sint vindute pina la intentarea actiunii, vinzarea-cumpararea
se considera valabila, iar mijloacele obtinute din vinzare se predau
mostenitorului legal. Daca mostenitorul a decedat dupa deschiderea
succesiunii si pina la acceptarea mostenirii, dreptul de a primi cota
succesorala trece la mostenitorii sai (transmisia succesorala). Succesorii
mostenitorului decedat trebuie sa accepte mostenirea in partea ramasa din
termenul stabilit pentru acceptare. Daca acest termen este mai mic de 3
luni, el se prelungeste pina la 3 luni.
La expirarea termenului prevazut la alin.(1), succesorii mostenitorului
decedat pot fi recunoscuti de instanta de judecata ca au acceptat succesiunea
daca instanta va considera cauzele omiterii termenului intemeiate. Dreptul
mostenitorului da a primi o parte din mostenire in calitate de cota din
rezerva succesorala nu se transmite mostenitorilor lui.
Neacceptarea mostenirii prin transmisie succesorala nu priveaza
mostenitorul de posibilitatea de a accepta mostenirea care era destinata
nemijlocit mostenitorului decedat. La refuzul de a accepta mostanirea prin
transmisie succesorala, averea trece la persoanele chemate sa accepte
mostenirea in acelasi rind cu mostenitorul decedat.
Mostenitorul este in drept sa ceara luarea de masuri pentru conservarea
averii succesorale, fapt pentru care se stabileste un termen de 6 luni ce
se incadreaza in termenul general de acceptare a succesiunii.

Mostenitorul poate renunta la succesiune in termen de 6 luni din data


deschiderii succesiunii, chiar daca a acceptat succesiunea prin intrare in
posesiune.Mostenitorul poate renunta la mostenire in folosul altor
mostenitori testamentari sau legali.Nu este admisa renuntarea la
mostenire in folosul unei persoane private de dreptul la mostenire sau

99
declarate mostenitor nedemn, inclusiv conform unei dispozitii exprese
din testament.
Nu se permite renuntarea partiala la succesiune sau acceptarea partiala a
succesiunii, sub conditie sau pe un termen anumit.
Daca mostenitorul renunta la o parte din mostenire sau formuleaza o
anumita conditie, se considera ca renunta la mostenire.
Persoana chemata la mostenirea mai multor cote succesorale poate
accepta o cota si poate renunta la alta daca este chemata la mostenire
in temeiuri diferite.Daca chemarea la mostenire se face intr-un singur
temei, acceptarea sau renuntarea la o cota se considera aplicabila si
celeilalte cote. Chemarea are acelasi temei si atunci cind dispozitia se
contine in testamente diferite.Daca testatorul a testat mostenitorului citeva
cote din mostenire, el poate sa-l autorizeze prin dispozitie testamentara sa
accepte o cota si sa renunte la alta. Daca mostenitorul renunta la mostenire,
dar nu declara in favoarea cui renunta, cota lui majoreaza cota mostenitorilor
chemati la succesiune legala (acrescamint), lar daca tot patrimoniul
succesoral este impartit prin testament, majoreaza cota mostenitorilor
testamentari proportional cotei lor daca testamentul nu prevede altfel. Daca
unicul mostenitor din clasa respectiva renunta la succesiune aceasta trece
la mostenitorii din clasa urmatoare.
Reprezentantul statului nu este in drept sa nu accepte succesiunea.
Mostenitorii care au acceptat succesiunea satisfac pretentiile creditorului
celui ce a lasat mostenirea proportional cotei fiecaruia in activul succesoral.
Daca cel ce a lasat mostenirea a fost debitor solidar, mostenitorii poarta
aceasta raspundere solidara.Mostenitorii care au primit cota din rezerva
succesorala, de asemenea, sint responsabili de datoriile celui ce a lasat
mostenirea
Mostenitorii sunt obligati sa instiinteze creditorii celui ce a lasat succesiunea
despre deschiderea succesiunii daca au cunostinta despre datoriile
defunctului. In termen de 6 luni din ziua cand au aflat despre deschiderea
succesiunii, creditorii celui ce a lasat mostenirea trebuie sa inainteze pretentii
catre mostenitorii care au acceptat succesiunea, indiferent de scadenta
acestor pretentii. Daca nu stiau despre deschiderea succesiunii, creditorii
celui ce a lasat mostenirea urmeaza sa inainteze pretentii mostenitorilor in
termen de un an din momentul inceperii curgerii termenului de inaintare a
pretentiilor.

La trecerea catre stat a patrimoniului succesoral statul devine, ca si ceilalti


mostenitori, responsabil de datoriile celui ce a lasat mostenirea.
Pentru ocrotirea intereselor mostenitorilor, a legatarilor si a intereselor
publice, notarul de la locul deschiderii succesiunii, la initiativa persoanelor
interesate, a executorului testamentar sau din oficiu, ia masurile necesare
pentru paza si pastrarea averii succesorale pana la expirarea termenului

100
stabilit pentru acceptare. Daca averea succesorala sau o parte din ea nu se afla
la locul de deschidere a succesiunii, notarul din acest loc insarcineaza notarul
de la locul aflarii averii sa ia masuri pentru paza si pastrarea ei.
In cazul cand averea trebuie administrata sau creditorii mostenitorului
inainteaza o actiune, notarul numeste un custode al averii succesorale. Nu se
numeste custode daca cel putin unul dintre mostenitori a intrat in posesiunea
averii sau este numit executor testamentar
Persoanele recunoscute ca mostenitori pot cere notarului de la locul
deschiderii succesiunii eliberarea certificatului de mostenitor. Certificatul
de mostenitor se elibereaza dupa 6 luni din ziua deschiderii succesiunii,
in orice timp.Cerificatul de mostenitor se elibereaza pina la expirarea
termenului de 6 luni daca notarul dispune de suficiente dovezi ca, in
afara de persoanele care solicita eliberarea certificatului, nu exista alti
mostenitori.
In certificatul de calitate de mostenitor se mentioneaza ca acesta nu are
valoarea unui certificat de mostenitor si ca poate fi utilizat numai pentru
dobindirea actelor necesare pentru a dovedi existenta bunurilor ce
compun patrimoniul succesoral, urmind ca certificatul de mostenitor sa fie
eliberat ulterior. Aceasta calitate poate fi dovedita numai in cazul
acceptarii in termen a mostenirii, in caz contrar mostenitorii fiind straini
de mostenire prin neacceptare.
In cazul in care nu exista nici succesori testamentari, nici succesori
legali, notarul constata, la cererea rteprezentantului statului, ca
succesiunea este vacanta si elibereaza certificatul de succesiune vacanta
dupa expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii.
Partajul averii succesorale se face prin acordul mostenitorilor dupa primirea
certificatului de mostenitor.Orice mostenitor poate cere separarea in natura a
cotei sale atat din bunurile mobile, precum si din bunurile imobile daca o
astfel de separare este posibila, nu afecteaza destinatia economica si nu este
interzisa de lege. La cererea mostenitorilor care exercita dreptul de
preemtiune, instanta de judecata poate esalona plata, tinand cont de suma,
dar pentru un termen de cel putin 10 ani.

101