Sunteți pe pagina 1din 91

CUPRINS

CAPITOLUL 1.DEFINIREA RELEELOR DE PROTECŢIE. FUNCŢII. CERINŢE. ........................................... 3

Defecte şi regimuri anormale în sistemele electrice din punct de vedere al protecţiei prin relee ............................ 10

CAPITOLUL 2.PROTECŢIA PRIN RELEE A GENERATOARELOR SINCRONE ........................................ 13

Protecţia maximală de curent a generatoarelor sincrone împotriva supraintensităţilor provocate de scurtcircuite


exterioare şi de suprasarcini .......................................................................................................................................... 15

Determinarea coeficienţilor de sensibilitate pentru protecţii maximale ale generatoarelor .................................... 17

Protecţia generatoarelor sincrone împotriva scurtcircuitelor polifazate în stator ................................................... 18

Schemele principiale pentru protecţiile diferenţiale longitudinale ............................................................................ 20

Protecţia generatoarelor sincrone împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze statorice ........................ 22

Protecţia generatoarelor sincrone împotriva punerilor la pământ monofazate în stator ........................................ 24

Măsuri pentru creşterea sensibilităţii protecţiei împotriva punerilor la pământ statorice...................................... 26

Protecţia bobinajului rotoric ......................................................................................................................................... 26

Protecţia împotriva dublei puneri la pământ rotorice ................................................................................................ 27

Alte protecţii ale generatoarelor sincrone .................................................................................................................... 28

CAPITOLUL 3.PROTECŢIA TRANSFORMATOARELOR ŞI AUTOTRANSFORMATOARELOR


ELECTRICE..................................................................................................................................................... 30

1. Protecţiile maximale de curent împotriva scurtcircuitelor exterioare şi a suprasarcinilor ................................. 30

2. Protecţia diferenţială longitudinală a transformatoarelor şi autotransformatoarelor......................................... 32

3. Secţionarea de curent a transformatoarelor ............................................................................................................ 34

4. Protecţia cu relee de gaze a transformatoarelor de putere ..................................................................................... 35

5. Protecţia transformatoarelor împotriva scurtcircuitelor monofazate ................................................................... 36

CAPITOLUL 4.PROTECŢIA BLOCURILOR TRANSFORMATOR-GENERATOR ....................................... 38

Protecţia cu microprocesoare pentru generatorul sincron ......................................................................................... 40

CAPITOLUL 5.PROTECTIA PRIN RELEE A BARELOR COLECTOARE SI A CUPLELOR


LONGITUDINALE SI TRANSVERSALE(CL,CT) ........................................................................................... 42

Principiul protecţiei diferenţiale de bare ...................................................................................................................... 42

Protecţia diferenţială incompletă pentru o secţie de bare ........................................................................................... 43

Schema principială a protecţiei diferenţiale complete a barelor duble, cu un sistem de bare în rezervă (fig. 5.3) 44

Alte protecţii pentru barele colectoare şi cuple ............................................................................................................ 47

CAPITOLUL 6.PROTECŢIILE PRIN RELEE ALE LINIILOR ELECTRICE ................................................... 48


Protecţii prin relee 2 D. Mihoc
1. Protecţia liniilor radiale LR....................................................................................................................................... 48

2. Protecţiile homopolare pentru liniile radiale ........................................................................................................... 50

3. Principiul protecţiei de distanţă pentru liniile din reţelele electrice ...................................................................... 51

4. Caracteristicile de acţionare ale releelor de distanţă............................................................................................... 53

5. Comportarea caracteristicilor de acţionare ale releelor de distanţă la rezistenţa arcului, la suprasarcină şi la


pendulările de energie .................................................................................................................................................... 55

6. Blocarea protecţiilor de distanţă la situaţii speciale ................................................................................................ 58

7. Obţinerea caracteristicii de timp a releului de distanţă .......................................................................................... 60

8. Stabilirea reglajelor protecţiei de distanţă ............................................................................................................... 60

9. Verificarea sensibilităţii protecţiei de distanţă ........................................................................................................ 61

10. Scheme bloc de elemente a unei protecţii de distanţă ............................................................................................ 62

11. Transmisia prin fibre optice .................................................................................................................................... 64

12. Influenta regimurilor tranzitorii asupra funcţionării protecţiilor de distanţă ................................................... 65

13. Protecţiile de distanţă clasice (analogice) în SEN .................................................................................................. 65

14. Schema de principiu a unei protecţii de distanţă numerice pentru o linie electrică aeriană (LEA) ................. 67

15. Alte protecţii numerice utilizate în SEN ................................................................................................................. 69

16. Instalaţii de protecţii şi automatizări în sisteme tip expert ................................................................................... 72

CAPITOLUL 7.PROTECTIA PRIN RELEE A RETELELOR ELECTRICE DE DISTRIBUTIE ....................... 75

1. Generalităţi. Solutiile de protecţie............................................................................................................................. 75

2. Protectia maximala de curent a liniilor electrice de distributie din retelele de medie tensiune, cu
microprocesor (µP) ......................................................................................................................................................... 77

3. Protecţia reţelelor de distribuţie de joasă tensiune ................................................................................................. 78

Dimensionarea SF din reţelele de distribuţie ............................................................................................................... 80

CAPITOLUL 8.SISTEME NUMERICE DE PROTECŢIE ÎN INSTALAŢIILE SISTEMULUI


ELECTROENERGETIC ................................................................................................................................... 82

1. Utilizarea microprocesorului în realizarea sistemelor de protecţie ....................................................................... 82

2. Sisteme de conducere operativă, comandă şi protecţie în instalaţiile electroenergetice ....................................... 83


Protecţii prin relee 3 D. Mihoc
Capitolul 1.
Definirea releelor de protecţie. Funcţii. Cerinţe.

Un sistem de protecţie prin relee este alcătuit din totalitatea dispozitivelor şi aparatelor
destinate să asigure, în mod automat, deconectarea unei instalaţii la apariţia unui defect sau regim
anormal de funcţionare periculos pentru instalaţie, sau cel puţin să semnaleze aceasta.

Fig.1.1. Dezvoltarea tehnicii de protecţie prin relee şi etapele parcurse


Protecţii prin relee 4 D. Mihoc

Prin separarea automată a unei instalaţii defecte se urmăresc trei obiective:

- să împiedice dezvoltarea defectului şi extinderea acestuia asupra altor instalaţii;


- să preîntâmpine distrugerea izolaţiei şi aparatelor ca urmare a şocului electrodinamic şi
electrotermic, întrerupând rapid toate posibilităţile de alimentare a locului de defectare;
- să contribuie la restabilirea funcţionării normale pentru continuitatea alimentarii
consumatorilor de energie electrică.

Releul electric de protecţie este, deci, un aparat electric care execută închiderea, deschiderea
sau comutarea unuia sau mai multor contacte la variaţii ale unor marimi electrice aplicate la
intrarea acestuia.
În cazul releelor fără elemente mobile , respectiv fără contacte, are loc o basculare a valorii de
ieşire la producerea unei variaţii în salt la intrare.
Releul transmite comanda de declanşare la mecanismul (dispozitivul) de declanşare al
întreruptorului.
In figura 1.1 este reprezentată sintetic dezvoltarea tehnicii de protecţie prin relee şi etapele
parcurse.

Structura releului de protecţie:

În figura 1.2, a, b şi c sunt reprezentate: schema bloc, schema desfăsurată şi simbolul general
pentru releul de protecţie.

Fig.1.2. Scheme ale releelor şi simbolizarea lor:


a.)schema bloc; b.)schema desfăşurată; c)simbol pentru releul de protecţie

ES - Element Sensibil (de intrare);


EC - Element de Comparaţie sau prelucrare logică a informaţiei şi de Decizie;
EE - Element de Execuţie.
Protecţii prin relee 5 D. Mihoc

Fig.1.3. Caracteristica intrare – ieşire (statică) a unui releu de protecţie

Fig.1.4. Schema bloc de elemente a unui circuit de protecţie prin relee

Parametrii principali ai releelor:

1) Parametrii nominali ( Un, In, fn, Zn , etc.) - mărimi ce pot fi suportate timp îndelungat de
aparat;
2) Valori de pornire (acţionare) - valori la care acţionează releul;
3) Valoarea de revenire - valoarea mărimii controlate la care elementele de execuţie ale
aparatului acţionează invers decât la acţionare;
4) Factorul de revenire :

valoarea de revenire
K rev = ≠1 (1.1)
valoarea de pornire

La releele maximale care acţionează la depăşirea unei mărimi Krev<1; la releele minimale, care
acţionează la scăderea mărimii de acţionare sub valoarea reglată, Krev > 1.
Protecţii prin relee 6 D. Mihoc
Se consideră ca un releu este cu atât mai bun cu cât Krev este mai aproape de 1.
5) Timpul propriu de acţionare al releului care este timpul măsurat din momentul atingerii
valorii de acţionare până la emiterea mărimii de execuţie (la ieşire). La acest timp se adaugă
inerţia proprie a aparatului, la care se adună timpul reglat al aparatului.
6) Puterea consumată de releu - este în raport invers cu sensibilitatea releului. Această
mărime intervine la încărcarea circuitelor secundare şi la calculul şi alegerea
transformatoarelor de măsură care alimentează schema (TC,TT)
7) Puterea de rupere (capacitatea de comutare) este puterea maximă din circuitul comandat
prin contactele releului fără ca acesta să se deterioreze.
8) Poziţia normală a contactelor (normal deschise sau normal închise). Se consideră poziţie
normală a contactelor starea lor iniţială,cu aparatul nealimentat.
9) Stabilitatea termică şi electrodinamică care este capacitatea aparatului de a suporta un timp
limitat efectele curenţilor de scurtcircuit, fară consecinţe negative.
10) Eroarea releului este diferenţa dintre valoarea reală de acţionare şi valoarea reglată pentru
acţionare.

În concluzie: Se poate spune că releele electrice sunt aparate automate care, sub acţiunea unui
parametru electric aplicat la intrare, produc variaţia în salt (brusc) a mărimii de ieşire la o anumită
valoare a parametrului de intrare. Ele funcţionează pe baza codului DA/NU şi fac parte din
categoria aparatelor pentru comenzi discontinue.
În figura 1.3, caracteristica statică intrare - ieşire pentru un releu de protecţie, în general.
În cazul unei variaţii a parametrului x de la intrare între 0 şi x, acestuia îi corespunde o valoare
constantă a parametrului de ieşire y=ymin, şi cel mai des ymin=0. Când x atinge valoarea xpornire, y
variază în salt de la ymin la ymax, iar timpul în care se produce această variaţie este determinat de
durata procesului tranzitoriu în circuitul comandat. La o creştere ulterioară a parametrului x de la
intrare (de exemplu x=xmax) valoarea lui y rămâne neschimbată. La descreşterea parametrului x
(xmax→xmin), valoarea y=ymax rămâne neschimbată dar pentru x=xrev se produce micşorarea prin salt
în jos până la valoarea y=ymin.
Funcţia releului de protecţie realizează o comandă automată de tip releu cu o caracteristică
unidirecţională.
Schema bloc de elemente a unei instalaţii de protecţie prin relee este ilustrată în figura 1.4, unde
s-a considerat o protecţie maximală de curent pentru o linie electrică aeriană conectată prin
întreruptorul I1 la barele SEE. Elementele din schemă sunt: transformatorul de curent TC,
transformatorul de tensiune TT, blocul de intrare BI care poate fi realizat cu relee cu contacte, sau
printr-o interfaţă formată din traductoare şi/sau filtre la instalaţii realizate cu µP sau automate
programabile. Mărimile M1 şi M2 se aplică blocului de prelucrare logică a informaţiei BPL care
este şi un bloc de decizie. Acesta stabileşte dacă există regim anormal de funcţionare, iar în caz
afirmativ eliberează un semnal de execuţie la blocul de ieşire BE. De la aceasta pleacă comanda de
declanşare la întreruptor, respectiv semnalizarea execuţiei acestei comenzi.
BTP - blocul de temporizare care asigură dacă este necesar o anumită temporizare;
BA - blocul de alimentare al schemei care asigură tensiunile operative de CC pentru
funcţionarea întregii scheme de protecţie.

Instalaţia de protecţie - are un caracter mai larg, putând fi examinată în mai multe ipoteze:
1. protecţia de tip sau funcţie elementară independentă de obiectivul protejat (de
exemplu:protecţia maximală de curent sau protecţie diferenţială sau protecţie minimală de
impedanţă etc);

2. protecţia ca instalaţie de comandă automată pentru un anumit tip de defect (protecţie


împotriva scurtcircuitelor polifazate, protecţie împotriva suprasarcinilor, protecţie împotriva
punerilor la pământ);
Protecţii prin relee 7 D. Mihoc
3. protecţia ca instalaţie complexă cu funcţiuni corelate în cadrul unui ansamblu de
elemente de protejat (protecţia părţii electrice a unei centrale sau protecţia unei reţele
electrice).
Scheme folosite in reprezentarea instalatiei de protectie prin relee:

Acestea pot fi:


- scheme functionale;
- scheme bloc;
- scheme logice - în care apar elementele din sistem în succesiunea logică a funcţiunilor
îndeplinite.

Schemele de principiu (sau principiale) ale instalaţiilor de protecţie pot fi:


- scheme de principiu restrânse, monofilare sau trifilare;
- scheme de principiu desfăşurate;
- scheme de amplasare;
- scheme de montaj;
- scheme de execuţie.

În schemele principiale restrânse contactele şi bobinele (înfăşurările) aparatelor apar în acelaşi


loc în timp ce în schemele desfăşurate contactele şi bobinele nu sunt la acelaşi nivel (loc), în
reprezentarea desfăşurată de tipul "sus-jos", respectiv "stânga-dreapta".
În figura 1.5 se prezintă spre exemplificare, o parte din schemele unui sistem de protecţie prin
relee pentru o linie electrică radială (LR) care pleacă de la barele B.
Protecţii prin relee 8 D. Mihoc

FAZA R

FAZA T

CONDUCTOR
COMUN

ACŢIONAREA RELELOR DE
CURENT ŞI DE TIMP

TEMPORIZAREA DECL.IL
ŞI ACŢIONAREA
RELEULUI DE IEŞIRE 4RI

EXECUŢIE COMANDĂ
DECLANŞARE IL

Fig.1.5. Protecţie maximală de curent pentru linii radiale (exemplu pentru “tipuri de
scheme”)
1-Schema de principiu restrânsă, trifilară; 2-Schema bloc de elemente a protecţiei;
3- Schema logică a protecţiei; 4-Schema de principială desfăşurată.

Cerinţe impuse protecţiei prin relee:


1. rapiditatea;
2. selectivitatea;
3. sensibilitatea;
4. fiabilitatea;
5. independenţa faţă de condiţiile de exploatare;
6. eficienţa economică.

1. Rapiditatea:

Pentru menţinerea stabilităţii unui sistem electroenergetic există un timp de declanşare limită al
defectului, care nu trebuie depăşit, pentru a se asigura revenirea la regimul nominal,cu tensiunea
Un.
Lichidarea rapidă a defectelor asigură totodată restabilirea tensiunii la valoarea de 0,7 ⋅ U n ceea
ce face posibilă autopornirea motoarelor asincrone alimentate de la respectivele bare. Un alt avantaj
al rapidităţii este reducerea secţiunii de calcul la scurtcircuit a conductoarelor electrice, care se
determină cu relaţia de mai jos:
I∞
sscc = ⋅ tf , (1.2) unde:
K
K - constantă de material;
I∞ - valoarea stabilizată a curentului de scurtcircuit;
tf - timpul fictiv - timpul în care un curent cu valoarea I∞ produce acelaşi efect termic ca şi
curentul de scurtcircuit în timpul real de defect. Cu cât protecţia lucrează mai repede, cu atât timpul
fictiv este mai mic, deci se face o importantă economie de material şi scade preţul de cost.
Protecţii prin relee 9 D. Mihoc

2. Selectivitatea - alegerea elementelor (porţiunii) defecte pentru declanşare. În figura 1.6 se


prezintă două cazuri în care urmează a se asigura funcţionarea selectivă a protecţiei prin relee.

În cazul a) defectul K se poate lichida prin deschiderea I1 şi I4 care este o declanşare neselectivă
care lasă nealimentaţi consumatorii de la barele C.
Dacă sunt declanşate întreruptoarele I1 şi I2 declanşarea este selectivă,barele staţiei C fiind
alimentate dinspre sursa B.
Dacă defectul este în generator (figura b), protecţia acţionează I1 şi comandă automatul pentru
dezexcitarea rapidă, permiţând funcţionarea în continuare între cele două tensiuni şi alimentarea
serviciilor interne, din reţea. Dacă defectul este în trafo ( K2 ) protecţia declanşează toate
întreruptoarele şi comandă ADR (funcţionarea nu ar mai avea sens).
O funcţie selectivă implică declanşarea întreruptoarelor cele mai apropiate de locul de defect.
Selectivitatea se asigură fie prin temporizarea declanşărilor, în trepte de timp crescătoare sau/şi
prin direcţionarea acţionării protecţiei.

Fig.1.6. Asigurarea funcţionării selective a protecţiei prin relee

3. Sensibilitatea protecţiei: Se calculează un coeficient de sensibilitate:


Protecţii prin relee 10 D. Mihoc
I SCC min
K sen s = ≥ K sens min adm . (1.3)
I pp

Se poate observa că dacă Ipp creşte, Ksens scade; rezultă că pot fi necesare măsuri compensatoare
pentru creşterea acestei sensibilităţi.

4. Fiabilitatea: - calitatea unei protecţii de a acţiona ori de câte ori este necesar (siguranţa
acţionărilor) şi numai atunci când este necesar,[siguranţa neacţionărilor,deci absenţa
acţionărilor false (intempestive)].

5. Independenţa faţă de condiţiile de exploatare:

O schemă de protecţie trebuie să lucreze corect şi selectiv independent de încărcare (regim


maxim – regim minim), sau de modificările care apar în configuraţia reţelei,pe parcursul exploatării
acesteia.

6. Eficienţa economică: -se evaluează costul instalaţiei de protecţie şi procentul din costul total al
instalatiei protejate.
În cazul protecţiilor numerice costul poate fi mai ridicat, dar soluţiile se justifică deoarece
costul echipamentelor primare (generator, trafo) este în continuare foarte mare.

Defecte şi regimuri anormale în sistemele electrice din punct de vedere al


protecţiei prin relee
Defecte:
- scurtcircuite polifazate sau monofazate în reţele cu curenţi mari de punere la pământ;
- simpla/dubla punere la pământ în reţele cu curenţi mici de punere la pământ, cu
neutrul netratat
- întreruperea unei faze care provoacă vibraţii în rotor,pierderi suplimentare, încălzirea
bobinelor şi perturbă funcţionarea liniilor de telecomunicaţii învecinate

Regimuri anormale:

1) supraintensităţi determinate de suprasarcini sau de scurtcircuitele exterioare; acestea


provoacă supraîncălziri , uzura izolaţiei şi a contactelor ceea ce reduce durata de exploatare a
echipamentelor.
2) pendulările de energie, determinate de regimurile tranzitorii din sistem şi de sincronizările
nereuşite, ce provoacă apariţia pe linie a unui curent de egalizare de şoc de intensitate mare
care poate provoca acţionări neselective ale protecţiilor. Ele se deosebesc prin perioada mare
(0,2 ÷ 2 sec.)şi printr-o variaţie lentă, precum şi prin absenţa componentelor de secvenţă inversă
şi homopolară care apar la toate scurcircuitele din reţea.
Tendinţa actuală este de introducere pe scară tot mai largă a sistemelor de protecţii numerice sau
cel puţin hibride ( analogice şi numerice ).

Avantajele protecţiilor digitale (numerice)


Principalele avantaje ale protecţiilor electronice şi numerice, cu comutaţie statică, realizate cu
relee electronice, cu microprocesoare şi automate programabile sunt:
- rapiditate în funcţionare;
- consum propriu redus ceea ce determină reducerea puterii surselor sau a
transformatoarelor de măsură;
- gabarit redus ce micşorează costul investiţiei;
Protecţii prin relee 11 D. Mihoc
- cheltuieli reduse în exploatare şi întreţinere;
- număr de acţionări nelimitat şi durată lungă de viaţă;
- siguranţă sporită în funcţionare datorată lipsei contactelor şi a pieselor în mişcare;
- sensibilitate crescută;
- posibilitatea tipizării subansamblelor sau utilizarea unor elemente logice normalizate
cu posibilitatea înlocuirii rapide a elementelor (subansamblelor) defecte;
- posibilitatea realizării unor relee cu funcţiuni multiple de protecţie, comandă şi
măsurare;
- integrarea sistemelor de protecţie în sistemele complexe de conducere automată
pentru instalaţiile electroenergetice,cu funcţii multiple "on-line",respectiv "off-line".

Protecţii cu microprocesoare şi calculator


Protecţiile numerice din generaţia actuală (cu µP şi µC) dispun de un soft complex care are
în vedere toate scenariile posibile în care se poate găsi elemental de protejat (generator,
transformator de putere, bare, linii electrice de transport şi distribuţie a energiei electrice). Acestea
trebuie să deosebească regimul normal de funcţionare de regimurile anormale sau defecte şi să
efectueze compararea regimului masurat cu scenariile existente în memoria microcalculatorului,
urmând a se decide eventualele semnalizări sau / şi comenzi pentru declanşare.
De aceea, orice protecţie numerică este dotată cu funcţii de autotestare şi autosupraveghere
a funcţionării, realizând caracteristici funcţionale multiple şi fiind mult mai flexibilă decât o
protecţie electronică analogică, din generaţiile anterioare. În plus, datele stocate şi prelucrate pot fi
transmise către nivelele de control ierarhic superioare.
În figura 1.7. se prezintă arhitectura unui sistem de protecţie cu calculator (microcalculator)
pentru instalaţiile din SEE. De reţinut că, în unele situaţii nivelul 3 poate lipsi, realizându-se direct
legătura dintre nivelele 2 si 4. De asemenea, centrul de control de la nivelul 4 poate fi dispecerul
energetic naţional (DEN) sau un dispecer energetic de zonă (sau zonal) – DEZ, subordonat celui
central (DEN).

Fig.1.7. Architectura unui sistem de protecţie cu calculator pentru SEE


Protecţii prin relee 12 D. Mihoc
Faţă de sistemele clasice analogice de protecţie, protecţiile numerice actuale au şi avantajul că
realizează un număr mai mare de funcţii: achiziţia, memorarea şi prelucrare a datelor, automatizare,
monitorizare, dialog.
În prezent, se realizează atât protecţii numerice complexe, multifuncţionale cât şi protecţii
numerice specializate (protecţii maximale, de distanţă, diferenţiale etc).
La realizarea oricărei protecţii numerice trebuie să se aibă în vedere urmatoarele cerinţe:
• realizarea unor interfeţe care să permită implementarea lor în orice tip de instalaţie
electroenergetică
• achiziţia şi transmiterea datelor şi semnalelor de la şi către instalaţiile protejate trebuie să se
facă prin sisteme aliniate la standardele internaţionale, fiind compatibile cu alte sisteme de
automatizare şi protecţie
• integrarea lor, atât ca protecţii separate în instalaţiile existente, cât şi ca sisteme de protecţie în
sisteme computerizate.
Schema bloc de elemente funcţionale a unui releu de protecţie cu microprocesor este dată în fig.1.8.

fig.1.8. Schema bloc de elemente a unui releu de protecţie cu microprocesor

Semnificaţia blocurilor funcţionale ale schemei din figura 1.8. este următoarea:
1 - sistemul electroenergetic
2 - subsistem de intrare analogic
3 - subsistem de intrare numeric
4 - subsistem de iesire numeric
5 - interfaţa analogică
6 - registre de memorii
7 - memorie RAM
8 - subsistem de control
9 - unitate centrală
10 - blocul de comunicaţii care asigură legătura cu nivelul ierarhic superior
11 - sursa de alimentare a releului
Toate funcţiile de protecţie sunt implementate prin software corespunzător, iar reglajele se
bazează pe aceleaşi condiţii şi relaţii de calcul ca şi cele pentru protecţiile analogice, clasice.
Protecţii prin relee 13 D. Mihoc

Capitolul 2.
Protecţia prin relee a generatoarelor sincrone

Generatorul sincron este echipamentul electric cel mai important şi cel mai scump din
centrală. Normativele prevăd protecţii obligatorii împotriva defectelor interne în stator şi rotor şi
împotriva regimurilor anormale de funcţionare.

• Defectele interne în stator:


- scurtcircuite polifazate;
- scurtcircuite între spirele aceleiaşi faze (care supraîncălzesc înfaşurările , distrug izolaţia
şi creează pericolul unui scurtcircuit între faze);
- puneri la pământ monofazate în stator (care provoacă topirea prin arc electric a fierului
statoric şi pot degenera într-un defect polifazat).

• Defectele interne în rotor:


- simpla punere la pământ într-un punct al circuitului de excitaţie rotoric;
- dubla punere la pământ care provoacă distrugerea maşinii , pierderea excitaţiei şi a
stabilităţii funcţionării .

• Regimuri anormale de funcţionare:


- supraintensităţi provocate de scurtcircuite exterioare sau suprasarcini;
- creşterea curentului de secvenţă inversă;
- creşterea de tensiune la borne;
- supratemperaturi provocate de defecte în sistemul de răcire;
- trecerea la funcţionare în regim de motor, când generatorul antrenează turbina;

Normativele prevăd următoarele 10 protecţii pentru un generator sincron (figura 2.1):

Kext 1. 5. 8.
I R Pex
IL T
9. U>
U< 6.
U Ih (Uh)
T
T
IG 2. I
T

Kint
3 3. I-I 7. RDPP 10. RPI
G.S.
~
RSPP
4. || I ||
ADR
Protecţii prin relee 14 D. Mihoc
Fig.2.1. Sistemele de protecţii prin relee pentru un generator sincron

1. protecţia maximală de curent împotriva supraintensităţilor provocate de scurtcircuitele


exterioare,cu sau fără blocaj de tensiune minimă;
2. protecţia maximală de curent împotriva supraintensităţilor provocate de suprasarcină ;
3. protecţia diferenţială longitudinală împotriva scurtcircuitelor polifazate în stator;
4. secţionarea de curent împotriva scurtcircuitului polifazat în stator ;
5. protecţia diferenţială transversală împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze
statorice;
6. protecţia homopolară împotriva punerilor la pământ în stator;
7. protecţiile rotorice împotriva simplei şi dublei puneri la pământ;
8. protecţia împotriva reducerii/ pierderii excitaţiei;
9. protecţia împotriva creşterilor de tensiune;
10. protecţia de putere inversă direcţionată împotriva trecerii generatorului la funcţionarea în
regim de motor.

Aceste protecţii se pot realiza cu relee analogice cu contacte sau în variante hibride ce conţin
relee fără contacte cu comutaţie statică, elemente de ieşire cu contact, dar şi cu automat
programabil şi microprocesoare care preiau funcţiile de protecţie şi funcţionează pe baza unor
subrutine specializate.
Sistemele de protecţie ale generatoarelor acţionează la semnalizare şi/sau declanşare
concomitent cu acţionarea automatului de dezexcitare rapidă ADR(figura 2.2)

Fig.2.2. Schema de principiu a automatului de dezexcitare rapidă (ADR)

În cazul defectelor interne ale generatorului, dacă nu există ADR, generatorul ar continua să se
rotească şi ar alimenta arcul de la locul de defect provocând în final distrugerea maşinii.
În cazul scurtcircuitelor exterioare, generatorul rămâne în gol, se supraturează şi tensiunea la
borne creşte nepermis de mult.
Simultan cu funcţionarea protecţiilor la declanşare se transmite impulsul ce acţionează ADR ,
care întrerupe circuitul rotoric şi îl comută pe R1 (rezistenţa de stingere a câmpului) şi în urma
deschiderii contactului 3 introduce o rezistentă R2 suplimentară de 10 ori mai mare decât rezistenţa
Protecţii prin relee 15 D. Mihoc
înfăşurării de excitaţie a excitatorului limitând curentul de excitaţie şi evitând producerea de
supratensiuni la bornele GS.

Protecţia maximală de curent a generatoarelor sincrone împotriva


supraintensităţilor provocate de scurtcircuite exterioare şi de suprasarcini

Diferă în funcţie de puterea generatorului:


• generatoare cu puteri mai mici de 50 MW (fig 2.3. ;fig 2.4):

B
SEP

Semnal

Fig. 2.3. Schema de principiu a protecţiei maximale de curent a generatoarelor sincrone, cu


puteri până la 50 MW

X = D n ⋅ C = D n ⋅ [ A ⋅ B ] = D n ⋅ [( I R vI S vI T ) ⋅ (U RS v U ST vU TR )]
Fig. 2.4. Schema logică de elemente pentru schema din figura 2.3

Întrucât generatorul poate suporta un timp limitat un curent mai mare decât cel nominal ,
protecţia trebuie să deosebească suprasarcinile de scurtcircuitele exterioare → releele 2, 5
Protecţii prin relee 16 D. Mihoc
alcătuiesc protecţia maximală de curent împotriva suprasarcinilor care acţionează numai la
semnalizare de avertizare. Releele 1, 3, 6, 4, 7 reprezintă protecţia împotriva scurtcircuitelor
exterioare. Desensibilizarea releelor la acţionare se asigură prin valorile de pornire ale protecţiilor.

Astfel:

I rev = K sig ⋅ I gnom ; K sig = 1,1 …..1,2 ; (2.1).

 K sig   1,1.....1,2 
I pp1 =   ⋅ I gnom =   ⋅ I gnom = (1,3.....1,4 ) ⋅ I gnom ; (2.2).
 K rev   0,85 

 1,05 
I pp 2 =   ⋅ I gnom ≈ 1,2 ⋅ I gnom ; (2.3)
 0,85 

Selectivitatea declanşărilor se asigură prin temporizare.Astfel, temporizările cu care acţionează


releele 4 şi 5 vor fi:
t a 4 = t max ext + ∆t , unde ∆t = (0,5.....0,7 )sec ≈ 0,6 sec ;
(2.4)
t a 5 ≥ t a 4 + ∆t , unde ∆t = 0,6 sec
În aceste relaţii, t max ext este cea mai mare dintre temporizările protecţiilor maximale de
curent temporizate ale celorlalte elemente racordate la barele generatorului .Pentru ca protecţia 2 să
nu semnalizeze inutil scurtcircuitele exterioare se adoptă ta5≥ta4.
Releele minimale de tensiune 3 împreună cu releul intermediar 6 formează blocajul de
tensiune minimă care împiedică declanşarea I la suprasarcini de peste 40% din sarcina nominală
deosebind astfel scurtcircuite exterioare de suprasarcină. Având în vedere faptul că U scade puţin la
suprasarcini şi scade sensibil la scurtcircuitele exterioare → releele 3 nu acţionează la suprasarcină,
rămânând cu contactele deschise.
Prin contactul superior al releului intermediar 6 se semnalizează un defect în secundarul
trafo de tensiune ( ex. arderea siguranţelor), când relee 3 rămase fără tensiune îşi închid contactele
dar releele 1 nu mai acţionează pentru că nu au crescut şi curenţii. Tensiunea de pornire la blocajul
de tensiune minimă este Upp3=(0.5-0.6), Ugnom, mai mică decât tensiunea la care se asigură
autopornirea motoarelor asincrone.
În cadrul CHE automatizate, fără personal, protecţia împotriva suprasarcinilor comandă mai
întâi descarcarea hidrogeneratoarelor pentru eliminarea suprasarcinii , apoi dacă aceasta persistă, se
comandă declanşarea cu temporizare.
• generatoare cu puteri mai mari de 50 MW (fig 2.5., 2.6.).
Protecţii prin relee 17 D. Mihoc

Fig. 2.5. Schema de principiu a protecţiei maximale a generatoarelor sincrone, cu puteri


peste 50MW

Fig. 2.6. Schema logică de elemente pentru schema din figura 2.5.

În aceste cazuri este necesar să se prevadă un blocaj de tensiune minimă cu sensibilitate mai
mare în special în raport cu defectele nesimetrice, pentru a se evita apariţia curenţilor de secvenţă
inversă ce produc vibraţii în rotorul maşinii sincrone. Protecţiile sunt: 2, 5 : protecţia împotriva
suprasarcinilor; 1, 3, 6, 4 : protecţia împotriva scurtcircuitelor exterioare trifazate simetrice ; 7, 8,
9, 10 protecţia împotriva defectelor exterioare nesimetrice cu filtru de curent de secvenţă inversă
(realizat cu elemente R, L, C în schema tip cuadripol) .
Releul 7 este un releu mai sensibil ce acţionează prin releul de timp 10 doar la semnalizare,
iar releul 8 este un releu de curent mai puţin sensibil ce acţionează prin RT4 la declanşare şi
comanda ADR.

Determinarea coeficienţilor de sensibilitate pentru protecţii maximale ale


generatoarelor
Protecţii prin relee 18 D. Mihoc

B1 B2
Ig I1 I2
3
G.S.
~
U1 K1 U2 K2

ADR

Funcţie de bază

Funcţie de rezervă

Fig. 2.7. Funcţia de bază şi funcţia de rezervă a protecţiei

Protecţia are o funcţie de bază pentru defecte la borne sau pe B1 şi o funcţie de rezervă
pentru defecte la capatul elementului B2, după o linie sau trafo.Se verifică un Ksens I; se alege cea
mai mică valoare a Iscc(3) sau Iscc(2) şi Ksens II care se determină funcţie de defectele la capătul
elementului următor spre consumator. Pentru blocajul de minimă tensiune se determină Ksens u<,
unde Urem TT= valoarea maximă a tensiunii remanente în punctul de instalare a trafo de tensiune
pentru un defect metalic la limita zonei protejate.Relaţiile de calcul sunt următoarele:
(3) sau (2)
I
scc min
U pp
KsensI = ≥ 1,5; KsensII ≥ 1,2; Ksens u<= ≥ 1,2...1,3 (2.5)
Ipp U remTT

Protecţia generatoarelor sincrone împotriva scurtcircuitelor polifazate în


stator
Pentru aceste defecte, care trebuiesc lichidate foarte repede, se prevede o protecţie specială
→ protecţia diferenţială longitudinală netemporizată care cuprinde în zona protejată toată
porţiunea dintre neutrul generatorului şi întreruptorul său inclusiv conductoarele de legătură şi
bornele.
Schema de principiu (fig 2.8) –se realizează un circuit diferenţial pe o singură fază, prin
legarea în serie a secundarelor celor două trafo de curent TCB şi TCA, iar releul diferenţial se
conectează în derivaţie pe acest circuit.
Fig. 2.8. Schema de principiu – circuit diferenţial pe o singură fază
Protecţii prin relee 19 D. Mihoc

Curentii primari sunt Ia1si Ib1, iar cei secundari cu ia1 si ib1. Rezultă: la un scurtcircuit
exterior in K1 , prin bobina RD circulă diferenţa curenţilor secundari care este aproximativ nulă →
neacţionare. La un defect intern în K2, prin bobina RD circulă suma curenţilor secundari → curent
acţionare. Curenţii se închid prin bobina releului şi nu prin secundarul celuilalt trafo de curent
deoarece impedanţa acestuia este mult mai mare. Totuşi, chiar la regim normal sau la defect extern,
deşi curenţii primari sunt egali, cei secundari vor fi diferiţi. Apare prin RD un curent de
dezechilibru care provocă acţionări false neselective ale protecţiei. Cele mai mari valori ale acestui
de dezechilibru apar în perioada iniţială a scurtcircuitului exterior deoarece componenta aperiodică
nu se transformă decât în măsură neglijabilă şi provoacă saturaţia diferită a miezurilor celor două
transformatoare de curent, mărind în acest fel diferenţele dintre caracteristicile magnetice ale
acestora. Conform relaţiei (2.6) curentul de pornire al protecţiei diferenţiale trebuie desensibilizat în
raport cu curentul de dezechilibru de calcul raportat la primar prin înmulţirea cu un coeficient de
siguranţă supraunitar. Creşterea curentului de pornire duce la reducerea sensibilităţii protecţiei
diferenţiale (relaţia 2.7). Cel mai des se utilizează în schemele protecţiilor diferenţiale, trafo cu
saturaţie rapidă (TSR) intercalat între circuitul diferenţial şi RD-fig 2.9.

I ppdif ≥ K sig ⋅ I dezcalc. p (2.6)

unde: Ksig > 1;

( 3) sau ( 2 )
I scc
K sens = min (2.7)
I ppdif

I dezcalc. p = K id ⋅ K ap ⋅ f i ⋅ I scc
( 3)
max ext , (2.8)

unde: Kid=(0,5…1);
K ap = {1(cuTSR ); ≥ 2( faraTSR )};
fi=0,1;

I pp.dif .longit . = K sig ⋅ K id ⋅ f i ⋅ I scc


( 3)
max ext (2.9)

unde: Ksig=1,2….1.4.Coeficientul de sensibilitate al protecţiei este:

( 2)
I scc
K sens.dif = min
≥ 1,5 (2.10)
I pp.dif .
Protecţii prin relee 20 D. Mihoc

Fig. 2.9. Utilizarea TSR în schemele protecţiei diferenţiale:


a- intercalarea TSR în schema protecţiei diferenţiale longitudinale;
b- variaţia B-I , cu evidenţierea saturaţiei rapide a miezului TSR,
determinată de componenta aperiodică a lui idez

Din figura 2.9,b se poate vedea că TSR prezintă o curbă de magnetizare a miezului cu un
cot de saturaţie la valori mici ale curentului.
La un defect extern componenta aperiodică a curentului de dezechilibru provoacă saturaţia
rapidă a miezului TSR astfel încât în loc să se descrie întregul ciclu de histerezis în fiecare perioadă
punctul de funcţionare de pe curba B-I descrie o elipsă deformată ( zona haşurată ) între P şi Q.
Variaţia totală de inducţie este ∆B=Bsat-Brem mai mică decât dacă s-ar parcurge tot ciclul. Se induc
tensiuni electromotoare şi tensiuni magnetomotoare mult mai mici în secundar →curentul de
dezechilibru este mai mic.
Se inrăutăţeşte şi transformarea componentei periodice a curentului de dezechilibru. În
cazul unui scurtcircuit în stator există o componentă aperiodică a curentului de scurtcircuit, dar
aceasta se amortizează mult mai repede, în 2-3 perioade,( în 40-60 milisecunde).Valoarea de
pornire se poate regla în exploatare prin modificarea numărului de spire al bobinajului primar al
TSR. O altă metodă de creştere a sensibilităţii protecţiei este utilizarea releelor cu acţiune de
frânare pe cale magnetică tip RDS produse în ţară, care acţionează diferit la scurtcircuite exterioare
şi la defecte interne(frânarea se manifestă la defectele externe).

Schemele principiale pentru protecţiile diferenţiale longitudinale

• generatoare cu puteri mai mici de 50 MW (fig 2.10.):


Protecţii prin relee 21 D. Mihoc

Fig. 2.10. Schema principială a protecţiei diferenţiale longitudinale împotriva scurtcircuitelor


polifazate în statorul unui turbogenerator cu putere sub 50 MW

Se folosesc 3 relee de curent legate în derivaţie pe circuitul diferenţial format de secundarele


transformatoarelor de curent, care acţionează la declanşare si comandă ADR prin releul intermediar
de ieşire 3. Curentul de pornire al protecţiei: Ipp=(1.3-1.4) Ig nom . Releul 2 semnalizează cu
temporizare mai mare decât temporizările protecţiilor maximale de curent a generatoarelor
împotriva scurtcircuitelor exterioare , eventualele întreruperi în circuitul diferenţial ( ex: în A), când
apare un curent de dezechilibru şi s-ar putea produce acţionări false ale protecţiei.

• generatoare cu puteri de peste 50 MW- fig.2.11 :

Fig.2.11. Schema principială a protecţiei în cazul generatoarelor cu puteri de peste 50


MW

În vederea creşterii sensibilităţi protecţiei şi a compensării efectelor curenţilor de


dezechilibru se prevăd în schema trafo cu saturaţie rapidă TSR , care se intercaleaza între circuitul
diferenţial şi releele de curent. Din punct de vedere logic schema reprezintă o schema de tip SAU
cu 3 intrări şi o ieşire.Se calculează curentul de pornire al protecţiei cu relaţia (2.11):
I pp = (0,5....0,6 ) ⋅ I gnom ;
deci: I pp < I gnom (2.11)
Protecţii prin relee 22 D. Mihoc
Protecţia generatoarelor sincrone împotriva scurtcircuitelor între spirele
aceleiaşi faze statorice
În cazul unui astfel de scurtcircuit protecţia diferenţială longitudinală nu poate să sesizeze
defectul întrucât curenţii de la capetele zonei protejate sunt egali.
În fig 2.12.s-a considerat un generator cu stator având câte două căi de curent pe fază şi
transformatoare de curent legate ca în figură.

iRC=∆iT=iS1T-iS2T

Fig.2.12. Principiul protecţiei diferenţiale transversale statorice


În regim normal de funcţionare sau la un scurtcircuit exterior în k1, curenţii primari Ip1T şi
Ip2T sunt egali şi teoretic vor fi egali şi curenţii secundari is1T şi is2T astfel că releul RC nu va
acţiona. La un defect în k2 între spirele aceleiaşi faze care angajează o parte din înfăşurare curenţii
primari în cele două bobinaje de pe faza T nu mai sunt egali , deci nici curenţii secundari nu mai
sunt egali şi protecţia diferenţială transversală reprezentată simbolic prin releul RC va acţiona.
Curentul de pornire al protecţiei se alege din condiţia de desensibilizare în raport cu curentul de
dezechilibru maxim la un scurtcircuit exterior datorat diferenţelor între caracteristicile magnetice
ale transformatorului de curent TC şi nesimetriei bobinajelor. Există posibilitatea apariţiei unei
zone moarte a acestei protecţii, pentru un număr redus de spire scurtcircuitate când curentul prin
releu poate fi mai mic decât valoarea de pornire Ipdif. O soluţie este introducerea şi în acest caz a
unor transformatoare cu saturaţie rapidă (TSR) ce reduc sensibil curenţii de dezechilibru.
Protecţii prin relee 23 D. Mihoc

Fig. 2.13. Schema protecţiei diferenţiale transversale statorice cu un singur transformator de


curent (TC) şi cu un singur releu de curent (RC)

Pentru bobinajele statorice conectate în stea se realizează două neutre n1 şi n2 cu câte trei
din cele şase înfăşurări statorice, iar pe legătura dintre n1 şi n2 se intercalează transformatorul de
curent (TC). Filtrul F3 este un filtru împotriva armonicii de ordinul 3 şi a celor multiplu de 3 care
sunt prezente şi în regim normal datorită regimului deformant al curenţilor şi care ar putea provoca
acţionări false ale protecţiei. La regim normal de funcţionare sau la scurtcircuit exterior în k1 cele
două neutre n1 şi n2 sunt la acelaşi potenţial, iar TC nu este alimentat. La scurtcircuite între spirele
aceleiaşi faze rezultantele curenţilor diferă, în secundarul lui TC apare curent şi releul RC
acţionează. Comutatorul DC se pune pe poziţia II pentru a introduce o temporizare în declanşare de
circa 0.5–1 secunde pentru cazul în care se produce o punere la pământ în rotor, deoarece la apariţia
celei de-a doua puneri la pământ în rotor apare un dezechilibru şi curenţi ce pot determina
acţionarea falsă a protecţiei.
Se observă că protecţia diferenţială transversală lucrează şi la scurtcircuite între două
bobinaje paralele pe fază sau între faze, îndeplinind astfel o funcţie de rezervă pentru protecţia
diferenţială longitudinală. Această protecţie nu poate suplini însă protecţia diferenţială
longitudinală pentru că ea nu cuprinde în zona protejată şi defectele la bornele generatorului sau pe
conductoarele de legătură la bară, când curenţii prin bobinajele în paralel rămân egali.
În figura 2.14 este reprezentată schema principială a protecţiei diferenţiale transversale cu
TC pe toate înfăşurările şi TSR.

Fig.2.14. Schema principală a protecţiei diferenţiale transversale, cu transformatoare de


curent pe toate înfăşurările şi TSR
Protecţii prin relee 24 D. Mihoc
Valoarea curentului de pornire se determină cu relaţia (2.12):

I pp.dif . = (0,2.....0,3) ⋅ I gnom , (2.12)

care conduce la o valoare mult mai mică a curentului de pornire al protecţiei şi la o sensibilitate
crescută a acesteia.

Protecţia generatoarelor sincrone împotriva punerilor la pământ


monofazate în stator
Punerea la pământ monofazată în stator reprezintă un defect frecvent la generatoare şi
periculos, deoarece orice curent mai mare decât 5A produce deteriorări ale fierului statoric fiind
necesare reparaţii costisitoare. Protecţia va comanda semnalizarea la curenţi mai mici decât 5 A şi
declanşarea la curenţi mai mari decât 5 A.
În fig.2.15 este reprezentată diagrama de variaţie a tensiunii pe o fază statorică în funcţie de
punctul în care are loc punerea la pământ statorică. Închiderea curenţilor de punere la pământ se
face prin capacităţile C0 dintre bobinajele statorice şi pământ (2.15).

Fig.2.15. Diagrama de variaţie a tensiunii

U α → I pamα

Uα = α ⋅U f , unde: α ∈ [0,1 ]
În fig. 2.16: se presupune o punere la pământ netă la bornele fazei T ; s-a reprezentat diagrama
fazorială a tensiunilor în acest caz.Relaţiile (2.12) permit calcularea curenţilor de punere la pământ
în stator.

Fig.2.16
Protecţii prin relee 25 D. Mihoc
, '
u u
= jϖc 0 ⋅ (u R' + u S' ) ≈ jϖc 0 ⋅ 3 ⋅ U S = jϖc 0 ⋅ 3 ⋅ U R = jϖc 0 ⋅ 3 ⋅ U f
R S
I pam = I pamR + I pamS = +
1 1
j ϖc 0 jϖc 0

I pam = I pam ≈ 3 ⋅ ϖ ⋅ c 0 ⋅ U f , pentru: α = 1; (2.13)

I pamα ≈ 3 ⋅ ϖ ⋅ c 0 ⋅ U f , pentru: α ≠ 1.

Se poate observa că, cele mai periculoase puneri la pământ sunt cele de lângă bornele statorului
maşinii. Deoarece punerile la pământ sunt însoţite de apariţia componentelor de secvenţă
homopolară această protecţie se realizează cu filtru de curent de secvenţă homopolară FCSH sau
cu transformator de secvenţă homopolară TSH.
Pentru a forma un filtru de curent de secvenţă homopolară (FCSH), transformatoarele de curent
(TC) se leagă ca în figura 2.17.

Fig 2.17. Montajul Holmgreen pentru FCSH

Curentul pe linie este:


I R + I S + IT
I0 = . (2.14)
3

Curentul prin releu va fi:


i r = i R + i S + iT ≈ K ⋅ I o , (2.15)
deci:
3⋅ I0
i RC = + i dez.TC (2.16)
nTC

Curentul de dezechilibru al FCSH nu este foarte mare.Acest curent se datorează diferenţei


dintre caracteristicile magnetice ale TC şi are valori sub 0.1 A. Valoarea idezTC este mare în perioada
iniţială a scurtcircuitului exterior. Transformatoarele de secvenţă homopolară TSH sunt realizate cu
un miez feromagnetic prin interiorul căruia trec conductoare neizolate ale celor trei faze, după cum
este ilustrat mai jos (fig.2.18,a şi b).
În cazul cablurilor,se trece prin miezul TSH şi legătura la pământ a mantalei cablului
(fig.2.18,b).
Protecţii prin relee 26 D. Mihoc

Fig.2.18. Realizarea protecţiei cu TSH


a) conductoare neizolate; b) conductoare în cablu

Măsuri pentru creşterea sensibilităţii protecţiei împotriva punerilor la


pământ statorice
De multe ori aceste protecţii se dovedesc insuficient de sensibile,mai ales la generatoarele de
putere maximă.
Se pot enumera în principal următoarele măsuri pentru creşterea sensibilităţii protecţiei:
1. – folosirea unor relee mai sensibile cu consum cât mai mic de putere pentru acţionare.
2. – introducerea unei capacităţi în serie cu bobina releului care modifică reactanţa totală X ce
devine Lω-(1/Cω) şi face ca prin releu să circule un curent mai mare în cazul punerii la
pământ.
3. – utilizarea unor transformatoare TSH cu magnetizare suplimentară a miezului în curent
alternativ.
4. – utilizarea unor amplificatoare magnetice pentru a mări puterea debitată de TSH.
5. – compensarea curentului capacitiv al generatorului protejat şi introducerea în schemă a
unor relee direcţionale care selectează generatorul în care apare punerea la pământ statorică.
6. – crearea unui circuit suplimentar pentru închiderea curentului de punere la pământ ( Fig
2.19.- metoda Büttow ):

Fig.2.19. Schema tip Büttow


Se creează un circuit special pentru închiderea curenţilor de punere la pământ cu ajutorul unui
transformator de tensiune TT legat la bare având conexiune stea-triunghi deschis (fig.2.19). În
înfăşurarea în triunghi deschis se introduce o aşa-numită lampă stabilizatoare de curent LSC cu
caracteristică neliniară U-I, datorită căreia este asigurată o valoare aproximativ constantă a
curentului de punere la pământ statoric indiferent de locul unde se petrece această punere la
pământ.

Protecţia bobinajului rotoric


Se produc puneri la pământ în circuitul de excitaţie, reprezentat de înfăşurarea rotorică ,care
pot fi de două feluri:
a. – punere la pământ într-un singur punct.
b. – punere la pământ în două puncte ale circuitului rotoric.
Protecţii prin relee 27 D. Mihoc
Punerea la pământ într-un singur punct – simpla punere la pământ nu generează nici un curent
şi deci nu reprezintă nici un pericol imediat, urmând a fi doar semnalizat. În figura 2.20 este
reprezentată protecţia împotriva primei puneri la pământ în rotor.
A doua punere la pământ, echivalentă cu scurtcircuitarea parţială a bobinajului rotoric, are
efecte nedorite precum: supraîncălziri şi vibraţii periculoase în rotor, în special la
hidrogeneratoarele cu poli aparenţi. În acest caz, protecţiile trebuie să acţioneze la declanşare.
Releul de curent 1 are o bornă a bobinei legată la circuitul de excitaţie printr-o perie la
arborele maşinii, iar a doua bornă la pământ prin secundarul TT. Pentru ca protecţia să acţioneze şi
atunci când generatorul este deconectat de la bare, primarul TT este alimentat de la barele
serviciilor interne ale centralei. În regim normal circuitul se închide prin: TT -> RC -> contactul
normal închis al releului intermediar 3 -> condensator C -> siguranţă -> punctul de contact pe
înfăşurarea rotorică. Calea de închidere a curentului de punere la pământ este a, prin capacitatea C’
a înfăşurării rotorice faţă de pământ care este mică (< 1 µF) ceea ce face ca valoarea curentului prin
releu să nu atingă mărimea de acţionare.

Fig.2.20. Schema principală împotriva primei puneri la pământ în rotorul generatorului


sincron

La apariţia unei puneri la pământ în înfăşurarea rotorică –de exemplu în punctul K1,se
şuntează C’ şi curentul se închide pe calea b (fig.2.20), crescând mult şi depăşind valoarea de
acţionare a releului RC şi se semnalizează prima punere la pământ prin releul 3,care-şi comută
contactele, cu temporizarea asigurată de releul 2.
Prin închiderea celui de-al doilea contact al releului 3 se produce o autoreţinere a releului
asigurând un semnal prelungit. Prin deschiderea contactului inferior al releului 3 se întrerupe
circulaţia curentului alternativ prin locul de defect. Butonul B serveşte pentru întreruperea
autoreţinerii releului 3 iar siguranţa Sig întrerupe circuitul la străpungerea condensatorului C când
curentul prin circuit ar creşte, putând duce la acţionări (declanşări) false. Dispozitivul de
deconectere DD se deschide atunci când se fac verificări ale protecţiei. RSPP semnifică releu
împotriva simplei puneri la pământ.
Există şi protecţii împotriva primei puneri la pământ în circuitul rotoric în variante electronice
şi numerice, ce folosesc automate programabile şi microcontrolere şi care se bazează pe măsurarea
rezistenţei de izolaţie între un bobinaj rotoric şi pământ, şi acţionează când aceasta scade sub o
anumită limită.

Protecţia împotriva dublei puneri la pământ rotorice


Este bazată pe principiul punţii Wheatstone, puntea fiind alimentată (fig.2.21) în curent
continuu de la excitatoarea generatorului, pe o diagonală, iar în cealaltă diagonală a punţii aflându-
se releul de curent RC al protecţiei 1. În regim normal de funcţionare sau cu o simplă punere la
Protecţii prin relee 28 D. Mihoc
pământ rotorică se face echilibrarea punţii măsurând tensiunea cu un milivoltmetru mV până ce
aceasta indică zero. Echilibrul corespunde punerii la pământ în K1, când înfăşurarea rotorică este
împărţită în două porţiuni Rex’ şi Rex’’ iar condiţia de echilibru este :

Rex’ · Rp’’ =Rex’’ · Rp’ (2.16)

Fig.2.21. Schema de principiu a protecţiei împotriva dublei puneri la pământ în


rotorul generatorului sincron

Dacă se produce o a doua punere la pământ în K2 (fig.2.21) se şuntează o porţiune din


înfăşurarea rotorică, se schimbă valorile lui Rex’ si Rex’’ şi se strică echilibrul punţii; în diagonala
punţii va circula un curent care dacă depăseşte 0,1 A releul RC acţionează la declanşare. La
generatoare mai mari se procedează la coordonarea declanşării cu temporizare chiar de la prima
punere la pământ rotorică. RDPP este simbolul releului folosit împotriva dublei puneri la pământ.

Alte protecţii ale generatoarelor sincrone


• Protecţia împotriva pierderii (reducerii) accidentale a excitaţiei care conduce la trecerea
în regim asincron cu viteză suprasincronă şi poate provoca pierderea stabilităţii, pierderi
suplimentare şi supraîncălziri. Se folosesc relee speciale împotriva pierderii excitaţiei
(RPEX) cu acţionare la semnalizare şi declanşare, iar la generatoarele de puteri mai mari de
100 MW se folosesc îndeosebi relee de impedanţă minimă.

• Protecţia împotriva creşterii tensiunii la borne. În cazul turbogeneratoarelor pot apare


supratensionări la borne provocate de fenomene atmosferice apropiate sau de funcţionarea
pentru alimentarea unori sarcini capacitive importante cum ar fi: reţele mari de cabluri, linii
lungi de înaltă şi foarte înaltă tensiune. Se folosesc protecţii maximale de tensiune
temporizate care lucrează când tensiunea depăşeşte (20…60)% Un, cu temporizări de până
la o secundă.

• Protecţia împotriva trecerii accidentale în regim de motor. La defecte pe partea


mecanică a centralei este posibil ca turbina să nu mai dezvolte cuplul motor nominal şi
generatorul să treacă în regim de motor sincron antrenând turbina; prin urmare generatorul
absoarbe putere activă din sistem pentru acoperirea pierderilor (< 1 %) şi debitează putere
reactivă. Pentru astfel de situaţii se prevede o protecţie direcţională temporizată care
sesizează schimbarea sensului de circulaţie a puterii active şi comandă declanşarea
întreruptorului generatorului cu temporizare. Totodată, protecţia de putere inversă comandă
Protecţii prin relee 29 D. Mihoc
închiderea ventilului de închidere rapidă (VIR) eliminând astfel pericolul legat de
ambalarea turbinei de antrenare care primeşte încă agent motor şi incertitudinile din
sistemul de acţionare al VIR.
Protecţii prin relee 30 D. Mihoc
Capitolul 3.
Protecţia transformatoarelor şi autotransformatoarelor
electrice

1. Protecţiile maximale de curent împotriva scurtcircuitelor exterioare şi a


suprasarcinilor
Protecţia maximală de curent împotriva scurtcircuitelor exterioare şi a suprasarcinilor diferă
după cum transformatorul este cu două sau trei înfăşurări.

1.1. Cazul transformatoarelor cu două înfăşurări (figura 3.1)

Fig.3.1. Schema principială a protecţiei maximale de curent a transformatoarelor cu două


înfăşurări împotriva scurtcircuitelor exterioare şi a suprasarcinilor, în varianta cu FCSI

Ipp1=1.2Inom T ta8=ta max ext+∆t (3.1)


I) Ipp3=(1.3….1.4)Inom T II) ta2≥ta8+∆t III) KsensI1,5;
I2pp6=(0.5….0.6)InomT ∆t=0.6 sec KsensII1,2.

În cazul alimentării transformatoarelor dintr-o singură parte, transformatoarele de curent TC


pentru alimentarea protecţiei maximale de curent se instalează pe partea alimentării, astfel încât
protecţia prin relee să acţioneze ca rezervă împotriva defectelor interne.
La transformatoare racordate pe ambele tensiuni la surse de alimentare transformatoarele de
curent TC se instalează pe partea alimentării principale, acolo unde aportul la un defect intern este
mai mare.
Protecţiile sunt:
-1, 2 protecţia împotriva suprasarcinilor
-3, 4, 5, 8 protecţia împotriva scurtcircuitelor trifazate cu blocaj de tensiune minimă
Protecţii prin relee 31 D. Mihoc
-6, 7, 8 protecţia împotriva scurtcircuitelor exterioare nesimetrice bazată pe detectarea
componentelor de secvenţă inversă de curent. Se utilizează un filtru de curent de secvenţă inversă
(FCSI)–figura 3.1
Reglajele de curent şi timp sunt cele menţionate în relaţia 3.1, iar protecţia se desensibilizează
în raport cu un curent de sarcină maximă:
n
I sarc max = ⋅ I ntrafo (3.2)
n −1
unde:
n=numărul de transformatoare de putere în paralel iar
Intrafo==curentul nominal al transformatorului

La reglajele de timp (relaţiile 3.1) ta max ext reprezintă cel mai mare timp al protecţiilor maximale
de curent temporizate al elementelor următoare spre consumatori. Condiţiile II din relaţia 3.1
asigură selectivitatea declanşărilor. Se verifică coeficienţii de sensibilitate (condiţiile III din relaţia
3.1) care trebuie să fie pentru funcţia de bază a protecţiei de cel puţin 1,5, iar pentru funcţia de
rezervă a protecţiei (la un defect pe baza următoare înspre consumator) de cel puţin 1,2.

1.2. Cazul transformatoarelor cu trei înfăşurări

Se poate utiliza shema principiala din figura 3.2

Fig. 3.2. Schema principială a protecţiei împotriva scurtcircuitelor exterioare şi a


suprasarcinilor pentru transformatoarele cu trei înfăşurări

Condiţii ce trebuie avute în vedere:


-pentru mărirea sensibilitaţii protecţiei se recomandă introducerea blocajelor de tensiune minimă
(u<);
-reglaje de timp:

ta5,6=ta max ext +∆t ;


∆t=0.6 sec . (3.3)
ta4=max(ta5,ta6)+∆t ;
Protecţii prin relee 32 D. Mihoc

La un defect exterior pe una din tensiuni protecţia trebuie să comande numai declanşarea
întreruptorului de la tensiunea respectivă , transformatorul rămânând în funcţiune cu celelalte două
înfăşurări la tensiunea respectivă . Pentru creşterea sensibilitaţii se prevede blocajul de tensiune
minimă U < ( nu este figurat în schemă).
Reglajele de timp se aleg în aşa fel încât funcţionarea protecţiei să fie selectivă (relaţiile 3.3).
Protecţia prin relee 1, 4, 7 ce declanşează întreruptoarele de pe toate tensiunile este protecţia de
rezervă şi pentru defecte interne în transformator.
Protecţia împotriva suprasarcinilor este unică şi se instalează pe partea alimentării
transformatorului la transformatoare alimentate dintr-o singură parte.La cele alimentate din două
sau trei parţi pot fi necesare relee de curent maximale pe fiecare tensiune , dar toate comandând un
singur releu de timp cu acţionare la semnalizare cu temporizare.

2. Protecţia diferenţială longitudinală a transformatoarelor şi


autotransformatoarelor
Există anumite particularităţi ale protecţiei diferentiale longitudinale la transformatoare
(autotransformatoare) în raport cu generatoarele:
-necesitatea compensării inegalităţii curenţilor secundari ;
-necesitatea compensării defazajului curenţilor secundari ;
-compensarea şocului de curent de magnetizare;
-compensarea curenţilor de dezechilibru din schema protecţiei diferenţiale.

2.1. Compensarea inegalităţii curenţilor secundari


Curentul prin circuitul diferenţial (fig 3.3) va fi cel din relaţia (3.4)

IR DIF/Kext=i1-i2≈0 (3.4)

(la fel ca la regim normal de funcţionare).

Fig.3.3. Principiul protecţiei diferenţiale longitudinale pentru


transformatoare(autotransformatoare)

Transformatoarele de curent cu care se alcătuieşte circuitul diferenţial TC1 şi TC2 rapoartele de


transformare nTC1 si nTC2 , iar raportul de transformare al transformatorului de putere este NT.Pentru
a se asigura egalitatea curenţilor secundari i1 şi i2,deci, pentru a face ca în regim normal sau la un
defect exterior curentul prin releul diferenţial IR DIF să fie 0, trebuie să existe relaţiile (3.5):

U1 I 2
NT = = ;
U 2 I1
Protecţii prin relee 33 D. Mihoc
I1 I
i1 = = i2 = 2 (3.5)
nTC1 nTC 2
I 2 nTC 2
⇒ = ≈ NT ,
I 1 nTC1
condiţie greu de îndeplinit cu exactitate deoarece valorile rapoartelor de transformare nTC1,nTC2
şi NT sunt standardizate şi în consecinţă pot apare curenţi de dezechilibru prin bobina RDIF. Ori de
câte ori la regim normal sau la un defect extern apare un curent de dezechilibru mai mare decât 5 %
In trebuie să se introducă măsuri de compensare a inegalităţii curenţilor secundari .În principal
,acestea sunt :
• utilizarea de transformatoare cu saturaţie rapidă TSR cu bobine de egalizare care să compenseze
fluxul dat prin bobina de lucru (fig.3.4) cu WL spire ;
• folosirea RDIF cu bobine de frânare şi bobine de egalizare de tip RDS.

Wf WL

Fig. 3.4. Utilizarea TSR cu bobine de egalizare şi de frânare

Compensarea fluxurilor (amperspirelor) este cea prezentată în relaţia (3.6) :

Weg⋅i2 = wL (i1-i2) . (3.6)

2.2. Compensarea defazajului curenţilor


În cazul în care transformatorul protejat are conexiune stea –triunghi, iar între curenţii primari
de la cele două capete ale zonei protejate există un defazaj de 30° (sau multiplu de 30°) atunci prin
releu ar circula în regim normal curenţii:

iR1-iR2
iS1-iS2 valori care nu mai sunt nule .
iT1-iT2
Corecţia este urmatoarea: se conectează secundarele celor două grupuri de TC în mod diferit ,
astfel :
-în triunghi pe partea conexiunii stea ;
-în stea pe partea conexiunii triunghi .
Se produce astfel o rotaţie în sens invers a fazorilor curenţilor secundari care compensează
defazajul curenţilor primari.
Protecţii prin relee 34 D. Mihoc
2.3. Problema şocului de curent de magnetizare
În regim normal curentul de magnetizare al unui transformator de putere nu depaşeşte 5 % In,
dar la revenirea tensiunii după lichidarea unui scurtcircuit exterior sau la conectarea sub tensiune a
transformatorului, apare un curent de magnetizare de şoc ce poate atinge 6÷8 In. Asupra protecţiei
diferenţiale influenţează componenta aperiodică a curentului de magnetizare de şoc şi armonica a
doua a acestuia; armonicele de ordin 3 sau multiplu de 3 se închid prin bobinajele în triunghi şi nu
mai ajung la bobina releului diferenţial RDIF.

Remediile sunt următoarele:


-se utilizează TSR ce transformă slab componenta aperiodică a curentului de magnetizare de şoc;
-se utilizează elemente de blocare a funcţionării cu filtre sensibile la armonica a doua a acestui
curent.

2.4. Compensarea curenţilor de dezechilibru


Se asigură compensarea efectului curenţilor de dezechilibru, care în cazul trafo (autotrafo)
au mai multe componente (relaţiile 3.7):

Idez=Idez TC + Idez egalizare+Idez RAT ;

Ipp dif =ksig*Idez calc p ; ksig=1.2÷1.5 , (3.7)

unde: Idez TC- curentul de dezechilibru datorat neidentităţii caracteristicilor magnetice ale TC;
Idez egalizare- curentul de dezechilibru datorat neegalităţii perfecte a curenţilor secundari chiar
dacă se introduc bobine de egalizare;
Idez RAT- curentul de dezechilibru determinat de funcţionarea regulatorului automat
de tensiune la transformatoare sub sarcină .
Curentul de pornire al protecţiei diferenţiale Ippdif se calculează conform relaţiilor (3.7) prin
desensibilizarea (Ksig >1) în raport cu curentul de dezechilibru de calcul raportat la primar Idez calcp.

3. Secţionarea de curent a transformatoarelor

Fig.3.5. Secţionarea de curent rapidă a transformatoarelor (autotransformatoarelor)


Protecţii prin relee 35 D. Mihoc
Secţionarea de curent rapidă a transformatoarelor (fig.3.5) este o protecţie maximală de curent
netemporizată cu curentul de pornire determinat în raport cu curentul maxim de scurtcircuit pentru
un defect la capatul zonei protejate (relaţiile 3.8).
I pp1 = K sig ⋅ I scc max K ;

I pp1 = (3......5) ⋅ I nomTR ; (3.8)

I scc min K
K sens ≐ ≥ 2.
I pp1
Protecţia se realizează cu relee de curent şi nu se temporizează. În figura 3.5 este reprezentată
diagrama de variaţie a curentului de scurtcircuit (variaţia curentului de defect atunci când punctul
de scurtcircuit se deplasează de la BI la BII, de la locul de instalare a protecţiei până la capatul zonei
protejate). Panta mai mare a caracteristicii in transformator şi după acesta se datorează faptului ca
transformatorul reprezintă o reactantă concentrată, în raport cu conductoarele de legătură la bare.
Valoarea curentului de pornire a protecţiei (Ipp) se alege ca valoare maximă dintre cele obţinute
cu relaţiile 3.8 prin desensibilizare în raport cu curentul de scurtcircuit maxim ,respectiv în raport
cu curentul datorat şocului de magnetizare.Protecţia prezintă o zona moartă spre consumatori ,
deoarece valoarea curentului este mai mică decât valoarea Ipp (fig.3.5).
Zona moartă are două componente:
în transformatoare: Zm TR şi
în conductoarele de legătură dintre transformatoare şi bare: Zml
Se verifică sensibilitatea cu relaţia 3.8 şi dacă este îndeplinită atunci această protecţie ,mai
simplă şi mai ieftină ,poate înlocui protecţia diferentială longitudinală.

4. Protecţia cu relee de gaze a transformatoarelor de putere


În figura 3.6 este reprezentată schema de principiu a protecţiei de gaze a transformatoarelor.
Releul Buchholz se aplică la toate transformatoarele în cuva de ulei, prevazute cu conservator şi
acţionează la defecte interne în interiorul cuvei transformatorului care sunt însoţite de degajarea
unor gaze ca urmare a descopunerii materialelor electroizolante .Releul se instalează pe conducta
de legatura dintre cuva şi conservatorul de ulei şi este prevăzut cu o paletă rotitoare cu două
plutitoare cu contacte de mercur (figura 3.7,a şi b). Astfel ,la defecte în fază incipientă se produce o
degajare lentă de gaze care se acumulează în partea superioară a releului. Dacă defectul se
agravează , degajarea de gaze devine violentă , amestecul de gaze cu ulei trece în viteză prin releu ,
determină coborârea celui de-al doilea plutitor şi închiderea celui de –al doilea contact al releului
,ceea ce face ca prin releul intermediar de ieşire (fig.3.6) să se transmită comanda de declanşare.
Pentru a menţine un impuls prelungit de declanşare şi a se evita funcţionarea intermitentă a
contactului sub efectul turbulenţei amestecului de gaze şi ulei releul 2 este prevăzut cu autoreţinere
prin contactul inferior. Autoreţinerea se anulează manual prin butonul BD , iar dispozitivul de
deconectare DD (figura 3.6) se comută atunci când se fac verificări ale protecţiei sau când se
schimbă sau se completează uleiul din cuva transformatorului protejat.Releul 3 este un releu de
semnalizare a funcţionării protecţiei de gaze.
Protecţii prin relee 36 D. Mihoc

Fig.3.6. Protecţia cu relee de gaze (BUCHHOLZ)

a) b)

Figura 3.7. Releu de gaze BUCHHOLZ: a)construcţie b) instalare

În cazul transformatoarelor fără cuvă, detecţia gazelor rezultate din distrugerea progresivă a
izolaţiei la defectele interne se realizează cu traductoare (senzori) de gaze.

5. Protecţia transformatoarelor împotriva scurtcircuitelor monofazate


Se realizează cu o protecţie maximală de curent homopolar (fig.3.8) sau cu o maximală de
tensiune de secvenţă homopolară (fig.3.9) şi depinde de modul de tratare al neutrului
transformatoarelor. Astfel:
-pentru transformatoare cu neutrul legat la pământ (figura 3.8), se prevede o protecţie
maximală de curent de secvenţă hompolară temporizată ce acţionează la declanşare , prin releul
intermediar cu funcţie de releu de ieşire 3;
-dacă transformatoarele nu au neutrul legat la pământ (figura 3.9) se prevede o protecţie
maximală de tensiune de secvenţă homopolară temporizată ce acţionează la declanşare prin releul
intermediar de ieşire 3.
Protecţii prin relee 37 D. Mihoc

Fig.3.8. Protecţia maximală de curent de secvenţă homopolară

Fig.3.9. Protecţia maximală de tensiune de secvenţă homopolară

Releul de tensiune homopolară Uh este alimentat din secundarul în triunghi deschis al


transformatorului de tensiune TT legat la bare.
Ambele protecţii sunt sensibile , se reglează conform valorilor menţionate în relaţiile 3.9. în
care pentru asigurarea selectivităţii, temporizarea releului 2 trebuie să fie mai mare cu ∆t=0,6
secunde decât ta max reprezentând cea mai mare temporizare a protecţiilor de curent homopolare ale
liniilor care pleacă de la aceleaşi bare.

Ipp h=(0.4…0.8)InomTR ;
ta2≥ta max+∆t , (3.9)

unde K sens≥1.5 (pentru un scurtcircuit monofazat, în regim minim de funcţionare, la capătul opus al
celei mai lungi linii racordate la barele de inaltă tensiune).
Protecţii prin relee 38 D. Mihoc
CAPITOLUL 4.
Protecţia blocurilor transformator-generator
Protecţia blocului generator-transformator (G-T) conţine aceleaşi sisteme de protecţie ca şi la
generator şi transformator, cu particularitatea ca unele dintre protecţii pot fi comune pe bloc
(exemplu figura 4.2).
Normele prevăd ca blocurile la care există întreruptor între generator şi transformator, deci
există posibilitatea funcţionării separate a transformatoarelor pe sisteme de baze diferite în cazul
transformatoarelor cu trei înfăşurări (fig.4.1), să se instaleze câte o protecţie diferenţială separată
pentru generator şi pentru transformator. În toate cazurile în care nu există întreruptor între G şi T
se poate prevedea o singură protecţie diferenţială longitudinală comună pe bloc (fig.4.2).
În cazurile particulare în care:
-puterea turbogeneratorului >100 MW;
-sensibilitatea protecţiei diferenţiale nu este suficientă ;
-protecţia diferenţială a generatorului comandă şi pornirea instalaţiei automate de stingere a
incendiului în generator,se recomandă şi o protecţie diferentială longitudinală separată pentru
generator (fig.4.2).Reglajele protecţiilor se fac cu aceleaşi relaţii de calcul ca pentru generator şi
transformator,prezentate anterior.

Fig.4.1. Schema protecţiei diferenţiale a blocului generator-transformator, cu întreruptor


între G-T
Protecţii prin relee 39 D. Mihoc

Fig.4.2. Schema protecţiei diferenţiale a blocului generator-transformator cu puteri


peste 100 MW

O anumită particularitate apare şi în cazul protecţiilor împotriva punerilor la pământ


monofazate în stator. Astfel, în cazul blocurilor generator –transformator de putere mare şi foarte
mare se constată o creştere importantă a valorii curenţilor capacitivi care circulă prin punctul defect
la punerile la pământ monofazate în statorul generatorului.
Există pericolul distrugerii statorului prin arderea fierului statoric şi a izolaţiei acestuia. În
astfel de situaţii nu se mai acceptă valori de până la 5 A pentru curentul de punere la pământ
statoric şi se acţionează la declanşare pentru valori mult mai mici de numai 1÷1.5 A.
Se adoptă funcţionarea generatorului cu neutrul izolat sau legat la pământ printr-o rezistenţă
mare pentru a se evita apariţia unor curenţi mari de punere la pământ statoric.
În figura 4.3 este prezentată o protecţie maximală de tensiune de secvenţă homopolară
temporizată ce controlează deplasarea neutrului. Releul este alimentat din secundarul în triunghi
deschis al unui transformator de tensiune TT de la bornele generatorului .Pentru reducerea zonei
moarte a protecţiei ( 15 % din spire spre neutrul maşinii) se iau măsuri pentru creşterea sensibilităţii
protecţiei cu adăugarea unor tensiuni continue sau alternative sau prin controlul armonicilor de
ordinul 3.

Fig.4.3. Schema protecţiei maximale de tensiune de secvenţă homopolară


pentru blocul G-T
Protecţii prin relee 40 D. Mihoc
Protecţia cu microprocesoare pentru generatorul sincron
Protecţii prin relee 41 D. Mihoc
În figura 4.4 generatorul legat direct la bare este protejat cu un sistem bazat pe
microcalculatoare (microprocesoare)-µC,µP.Se observă că interfaţa de cuplare la proces IFP este
alimentată de la TT si TC, iar BPL este blocul de prelucrare logică şi comandă. Există
microprocesoare cu funcţii specializate pentru diferite protecţii (maximală de curent temporizată cu
blocaj de minimă tensiune; diferenţială longitudinală maximală de curent sau tensiune de secvenţă
homopolară temporizată şi protecţii de distanţă (impedanţă minimă Zm) împotriva pierderii
excitaţiei.
Protecţii prin relee 42 D. Mihoc
Capitolul 5.
Protectia prin relee a barelor colectoare si a cuplelor
longitudinale si transversale(CL,CT)
Scurtcircuitele pe bare sunt defecte permanente, cu consecinţe grave, ce trebuiesc lichidate
rapid si selectiv. Există protecţii proprii ale barelor (1) si protecţii prin declanşări comandate de
protecţiile elementelor racordate la bare (transformatoare sau linii) (2).
Intrucat cele de la (2) nu asigura selectivitatea protectiilor, se prevad protectii proprii ale
barelor colectoare.
Protectia barelor colectoare şi simbolurilor utilizate in reprezentarea lor sunt:
• Protectie diferentiala I-I (1)
• Sectionare de curent rapidă I (2)
• Sectionarea homopolara de curent  I h  (3)
• Protecţie de distanţă Z (4)

Principiul protecţiei diferenţiale de bare


Se crează circuitul diferenţial legând secundarele transformatoarelor de curent de pe
elementele racordate la barele colectoare ca în figura 5.1, iar în derivaţie pe acest circuit se
instalează releul diferenţial(RDIF). Zona protejată trebuie să includă barele colectoare şi
întreruptoarele elementelor legate la aceste bare. Există o protecţie diferenţială completă de bare
care cuprinde în schema protecţiei toate elementele racordate la bare şi există o protecţie
diferenţială incompletă, când în schemă nu sunt incluse liniile radiale, deci acele elemente prin care
barele nu sunt alimentate. Din figură se constată că dacă barele funcţionează în regim normal sau la
defect exterior kext suma fazorială a curenţilor care intră în nodul reprezentat de bare este egală cu
suma curenţilor ce ies din acest nod. Curentul prin RDIF dat de diferenţa curenţilor secundari ai
T.C.(transformatorul de curent) este practic nul.
În cazul unui defect în zonă(pe bare) kint acesta este alimentat din toate părţile şi pentru
noile sensuri de circulaţie a curenţilor(pe figură cu linie întreruptă) rezultă o însumare fazorială a
curenţilor ceea ce duce la apariţia unui curent prin RDIF diferit de zero. Datorită liniarităţii
caracteristicilor T.C. se poate face aproximarea unei dependenţe proporţionale cu curentul de defect
astfel încât protecţia diferenţială va acţiona. Pentru compensarea curenţilor de dezechilibru
determinaţi de neidentitatea caracteristicilor magnetice şi saturaţia diferită a miezurilor
transformatorului de curent se pot introduce în schemele de protecţie transformatoare cu saturaţie
rapidă TSR sau relee cu acţiune de frânare care au bobine de egalizare a curenţilor, similar celor din
schemele protecţiilor diferenţiale longitudinale ale generatoarelor şi transformatoarelor.
Calculul reglajelor (valorile de pornire) se face la fel ca la protecţia diferenţială
longitudinală a transformatoarelor, iar ksens≥1,5, condiţie ce trebuie îndeplinită.
Protecţii prin relee 43 D. Mihoc
DECL
I1,2,...,n

RDIF I
kext TCKH TCh

ik+1 in ir

Ik+1 In

Ik+1 In

B
kint

I1 I2 I3 Ik
TC1 TC2 3 TC3 TCk
i1 i2 i3 ik

I1 I2 I3 Ik

Fig.5.1. Principiul protecţiei diferenţiale de bare

− regim normal sau scurtcircuit exterior(kext)

k n

∑I i =1 −
i = ∑I
e = k +1 −
e (5.1)

∑I −∑I
i −
i
e −
e =0 ∑i − ∑i
i
i
− e
e

= i RDIF ≅ 0 (pentru un curent de dezechilibru redus sau

nul);

− defect pe bare (scurtcircuit interior) kint:

k n

∑ Ii +
i =1 −
∑I
e = k +1 −
e =I
− sccK int

i RDIF = ∑ ii + ∑ ie ≈ k '⋅I SCCk int (datorită liniarităţii caracteristicilor TC din schema


− i − e −

protecţiei)

Protecţia diferenţială incompletă pentru o secţie de bare


Liniile radiale (fără surse) L1 şi L2 nu sunt incluse în circuitul diferenţial (5.2). Protecţia
formată cu releele 1,4,5,6 reprezintă secţionarea rapidă de curent sau secţionarea diferenţială. Cu
dispozitivul de comutare DC1 pe poziţia închis se comandă declanşarea tuturor întreruptoarelor
elementelor racordate la bare. Dispozitivul DC1 se deschide atunci când capacitatea de rupere a
întreruptorului liniei permite întreruperea unor curenţi de scurtcircuit pentru defecte înainte de rotor
pentru ca generatorul să nu mai fie deconectat de releele 1 şi de protecţia maximală de curent
Protecţii prin relee 44 D. Mihoc
temporizată 2-3. Protecţia realizată cu 2-3 reprezintă de fapt o rezervă pentru secţionarea
diferenţială de bare, comandând de asemenea declanşarea tuturor întreruptoarelor, dar temporizat.
Releul de ieşire 7 este un releu intermediar prevăzut cu autoreţinere care serveşte la încercarea
sistemelor de bare de rezervă odată cu anclanşarea întreruptorului de cuplă transversală ICT (fig.5.2).

Fig.5.2. Schema principială a protecţiei diferenţiale incomplete pentru o secţie de bare.

Schema principială a protecţiei diferenţiale complete a barelor duble, cu


un sistem de bare în rezervă (fig. 5.3)
Releele de curent 1 instalate în derivaţie pe circuitul diferenţial al celor trei faze comandă
releele intermediare de ieşire 5,6. Releul 5 comandă declanşarea întreruptoarelor elementelor
racordate la bare iar releul 6 comandă declanşarea ICT. S-a presupus că sistemul de bare I este în
funcţiune şi sistemul II în rezervă cu ICT deschis. Releul de curent 2 serveşte pentru controlul stării
circuitelor secundare acţionând la eventuale intreruperi în acestea, când el comandă, cu
temporizarea dată de releul 3, semnalizarea defectului şi blocarea protecţiei diferenţiale ca urmare a
deschiderii contactului normal închis al releului 4. Releul 7 serveşte la încercarea barelor de
rezervă: se apasă B1, se comandă anclanşarea ICT şi se întrerupe prin contactul inferior minusul la
releul 5. Dacă există defect pe bare, releele 1 şi 6 declanşează ICT, releul 5 rămâne blocat şi restul
elementelor conectate rămân în funcţiune. În figurile 5.2 şi 5.3 s-a notat cu B.I. blocurile de
Protecţii prin relee 45 D. Mihoc
încercare ce permit conectarea la circuitul diferenţial a transformatorului de curent din circuitul
cuplei transversale atunci când prin ICT se inlocuieşte temporar un întreruptor de linie.

Fig.5.3. Schema principială a protecţiei diferenţiale complete a barelor duble, funcţionând cu


un sistem de bare în rezervă
Protecţii prin relee
46

Fig.5.4. Schema principială a protecţiei diferenţiale complete de bare, cu două întreruptoare pe circuit
D. Mihoc
Protecţii prin relee 47 D. Mihoc

Alte protecţii pentru barele colectoare şi cuple


Deoarece impedanţa scade mult la un defect pe bare, la nivelul de tensiune al generatorului
(sau bolcului G.T.), într-o măsură mult mai însemnată decât la defecte după reactor, se pot utiliza
cu succes pentru protecţiile de bare colectoare relee de impedanţă minimă din schemele protecţiilor
la distanţă. Aceste protecţii vor fi prezentate, însă, în capitolul următor.
Protecţia barelor colectoare împotriva defectelor monofazate, în releele cu curenţi mari de
punere la pământ, se realizează cu relee maximale de curent care comandă declanşarea
întreruptorului de cuplă transversală, alimentat din secundarul unui transformator de instalat pe
circuitul de legare la pământ al tuturor construcţiilor metalice de susţinere a barelor şi aparatajul
aferent acestora. Acelaşi releu de curent comandă şi comutarea contactelor releelor de selectare a
sistemului de bare defect, reprezentând de fapt o maximală de tensiune de secvenţă homopolară,
alimentată de la bornele transformatoarelor de tensiune legate la fiecare sistem de bare colectoare.
Pentru protecţiile rapide ale cuplelor longitudinale sau transversale (CL sau CT) se
instalează protecţii maximale de curent netemporizate de tipul secţionării de curent rapidă.
Protecţii prin relee 48 D. Mihoc
Capitolul 6.
Protecţiile prin relee ale liniilor electrice

Protecţia liniilor electrice sunt mai diverse decât cele analizate până acum datorită
dependenţei de un număr mai mare de factori cum ar fi:
− tensiunea nominală a reţelei;
− configuraţia reţelei;
− modul de tratare a neutrului;
− posibilitatea funcţionării cu o fază întreruptă;
− existenţa interdeclanşărilor;
− coordonarea protecţiilor cu dispozitivele de RAR;
Datorită importanţei configuraţiei reţelei protecţiile liniilor electrice se împart:
− Protecţiile liniilor radiale (LR)
− Protecţiile liniilor cu dublă alimentare din reţelele buclate şi complexe (LDA)

1. Protecţia liniilor radiale LR


Principalele tipuri de protecţie prin relee pentru LR sunt următoarele:

1 - secţionarea de curent netemporizată împotriva scurtcircuitelor polifazate şi a dublelor puneri la


pământ.
2, 3 – secţionarea de curent temporizată, respectiv maximala de curent temporizată ca protecţii de
rezervă impotriva defectelor polifazate.
4, 5 – secţionarea de curent homopolară şi maximala de curent homopolară temporizată împotriva
scurtcircuitelor monofazate în reţelele cu curenţi mari cu punere la pământ.
6 – protecţia de distanţă (cu relee de impedanţă minimă).
7, 8 – protecţii diferenţiale (7) şi comparative de fază (8) pentru liniile în cablu (LEC).
Selectivitatea protecţiei se asigură:
• La protecţiile rapide-prin desensibilizarea valorilor de pornire în raport
cu elementul următor spre consumatori;
• La protecţiile temporizate-prin creşterea eşalonată a temporizărilor în
trepte de timp ∆t=0,5-0,6 sec de la consumator spre sursă.

1.1. Secţionarea rapidă netemporizată


În figura 6.1 s-a reprezentat diagrama de variaţie a ISC pe o linie radială pentru barele A şi B
şi care reprezintă variaţia curentului de scurtcircuit ISC când punctul de defect se mută de la A spre
B. Diagrama este reprezentată în regim maxim, respectiv minim de funcţionare. Valoarea de
pornire a protecţiei 1 se determină prin desensibilizarea în raport cu valoarea supratranzitorie a
componentei periodice a ISC trifazat maxim în punctul K la capătul zonei protejate. În cazul unei
linii ce alimentează şi un transformator de putere T se verifică şi desensibilizarea în raport cu
curentul de magnetizare de şoc.
Există o zonă de lucru (acţionare) unde curentul prin releu depăşeşte valoarea de pornire
(punctele M sau N) şi o zonă moartă unde curentul este mai mic decât curentul de pornire.
Protecţia este considerată acceptabilă dacă zona de lucru depăşeşte 30% din lungimea
(impedanţa) liniei inclusiv în regim minim.
Defectele din zona moartă urmează a fi lichidate de către protecţiile de rezervă ale liniei, dar
cu temporizare pentru asigurarea selectivităţii. Protecţia se poate face cu două relee de curent RC şi
două transformatoare de curent TC pentru că împotriva scurtcircuitelor monofazate se prevăd
protecţii speciale. Cele două faze pe care se instalează secţionarea de curent trebuie să fie aceleaşi
Protecţii prin relee 49 D. Mihoc
pentru toate liniile legate galvanic la reţea. Altfel, la apariţia unei duble puneri la pământ pe linii
diferite şi pe fazele fără transformator de curent protecţia liniei dinspre consumator nu va acţiona şi
defectul va fi lichidat neselectiv fie de secţionarea liniei dinspre sursă, fie de protecţia de rezervă a
liniei dinspre sursă la defecte externe.

Fig. 6.1. Diagrama curenţilor de


scurtcircuit în cazul secţionării rapide
Fig.6.2. Diagrama curenţilor de scurtcircuit în
cazul secţionării temporizării

1.2. Protecţii maximale de curent temporizate pentru liniile radiale


a) Există protecţii maximale de curent cu caracteristică independentă (fig.6.3.)
b) Există protecţii maximale de curent cu caracteristica dependentă (fig.6.4.)

Aceste protecţii sunt reprezentate prin scheme principiale, monofilare, în figurile 6.3. şi 6.4.

Fig. 6.3. Protecţia maximală de curent temporizată, cu caracteristică independentă


Protecţii prin relee 50 D. Mihoc

Fig.6.4. Protecţia maximală de curent temporizată cu caracteristică dependentă

În cazul protecţiei maximale de curent temporizate cu caracteristică independentă (fig.6.3.)


se realizează o combinaţie între protecţiile maximale de curent temporizate (releele 2,3 respectiv
5,6,8,9-ultimele nefigurate în desen) cu secţionarea rapidă de curent analizată anterior, asigurată de
releele 1,4,7. Secţionarea rapidă de curent acţionează până în punctele A, B, C pentru fiecare linie
după care urmează zona moartă (fig.6.3.). Defectele în aceasta zonă (dincolo de A, B, C) sunt
lichidate cu temporizările t3, t6, t9 crescătoare cu câte un ∆t de la consumator spre sursă. Din această
cauză se poate ajunge la temporizări mari, inacceptabile la primul tronson (I-A). Treapta de
temporizare ∆t are valorile între 0,5 şi 0,7 secunde.
În cazul maximalei de curent cu caracteristică dependentă (fig.6.4.) releele de tip RTpC ce
funcţioneză pe principiul inducţiei au o caracteristică de acţionare variabilă, în sensul că în zona
acţionării temporizate pe măsura apropierii punctului de defect de sursă (SE) rezultă o micşorare a
timpilor de acţionare. Dezavantajul este că acestea sunt mai scumpe şi mai complicate. Există şi
realizări cu relee electronice şi numerice pentru acest tip de protecţii.

2. Protecţiile homopolare pentru liniile radiale


În reţele cu curenţi mari de punere la pământ la tensiuni mai mari de 110 kV care au neutrul
tratat sau legat la pământ, o punere la pământ reprezintă un scurtcircuit monofazat cu un curent de
defect de acelaşi ordin de mărime cu cel trifazat.
În consecinţă, se aplică protecţii prin relee de tipul secţionării de curent homopolare,
netemporizată sau temporizată care pentru funcţionarea selectivă în unele situaţii trebuie
direcţionată .
Protecţiile se alimentează de la un filtru de curent homopolar FCSH realizat cu secundarele
transformatorului de curent (TC). Temporizările se stabilesc tot în trepte crescătoare de la
consumator spre sursă dar se iau în consideraţie numai elementele legate galvanic cu linia protejată
rezultând temporizări mai mici. (Exemplu: dacă un transformator nu are neutrul legat la pământ,
lanţul de reactanţe se intrerupe la calculul de scurtcircuit).
Există şi protecţii homopolare direcţionate de tipul releului de curent capacitiv (fig.6.5.)
RCC având o bobină de tensiune (BT) şi una de curent homopolar (BC), alimentate ca în figura 6.5.
Ul
În reţelele cu curenţi mici de punere la pământ curentul este I pam = , unde: U (kV); l (km)
K
iar K=350 (LEA) sau 10 (LEC). Curentul de pornire al protecţiei homopolare se densensibilizează
în raport cu curentul capacitiv al liniei protejate care circulă prin locul de instalare al protecţei.
Protecţii prin relee 51 D. Mihoc

Fig.6.5.

3. Principiul protecţiei de distanţă pentru liniile din reţelele electrice


În figura 6.6. este prezentată schema bloc de elemente simplificată a unei protecţii de
distanţă pentru liniile electrice. Elementul de pornire (1) acţionează fie la creşterea curentului (I>),
fie-cel mai des-la scăderea impedanţei (Z<) măsurată de elementul (2). Elementul de temporizare
(3) asigură o acţionare în trepte de timp cu un ∆t=0,5…0,7 secunde, pentru selectivitatea
declansărilor, la care contribuie şi elementul direcţional (4). Execuţia comenzii de declanşare este
asigurată de elementul de execuţie (5), dar condiţionată de o serie de blocaje şi coordonări ale
funcţionării protecţiei de distanţă (PD) cu celelalte dispozitive şi instalaţii ale sistemelor de
automatizare (SA).

fig.6.6. Schema bloc de elemente ale PD pentru linii

Pentru a înţelege principiul de funcţionare a unui releu de impedanţă minimă s-a considerat
schema de principiu a unui releu electromagnetic de tip balanţă (figura 6.7a şi b).
Schema de principiu este cea reprezentată în figura 6.7,a iar relaţiile 1), 2), 3) şi 4) din figură
conduc la realizarea condiţiei de acţionare Zr≤Zpr. Caracteristica de acţionare în planul
impedanţelor Z este cea din figura 6.7,b care este o caracteristică circulară cu centrul în origine,
zona de acţionare reprezentând-o interiorul cercului. La regim nominal sau la defect exterior zonei
protejate vârful fazorului reprezentând Zr este în afara acestei caracteristici (nu are loc acţionarea) .
La un defect în zonă vârful lui Zr intră în cerc (are loc acţionarea). Întrucat Z r ≈ l (lungimea liniei)
protecţia se poate numi ca fiind de distanţă.
Protecţii prin relee 52 D. Mihoc
Deoarece caracteristica astfel obţinută nu este cea mai bună, fiind influenţată de rezistenţa
arcului electric, de pendulările de energie şi de suprasarcini, s-au căutat şi au fost realizate alte
caracteristici de acţionare mult mai bune pentru releele de distanţă.

a) Schema de principiu
3) actionare pentru : C1 ≥ C 2 , deci :

IL UL U
1) I r = ; In = = r ; C1 = k1 ⋅ I r2 ≥ k 2' ⋅ U r2 = C 2 , de unde :
nTC nTT ⋅ x r xr
Ur k1
4) ≤
Ir k 2'
I L2
2) C1 = k1 ⋅ I r2 = k1 ⋅ 2
;
nTC zr≤zpr,
U 2 zr-valoarea măsurată de releu
C 2 = k 2 ⋅ I n2 = k 2' ⋅ 2
L
; zpr-valoare reglată (de pornire sau de
n
TT acţionare)

b) Caracteristica de acţionare în planul “z”

fig.6.7. Principiul de funcţionare al relelului z<


Protecţii prin relee 53 D. Mihoc
4. Caracteristicile de acţionare ale releelor de distanţă
În fig.6.8 şi 6.9 sunt reprezentate caracteristicile releului de impedanţă (sau admitanţă)
generalizată, ce acţionează pe baza sumei algebrice de cupluri dată de relaţia 6.1.

(C): (R-Ro)2+(X-Xo)2=K2

Ro=(R-Rţ)cosψ=K(1-K’ /K)cosψ=K(1-η)cosψ

Xo=(R-Rţ)sinψ=K(1-K’ /K)sinψ=K(1- η)sinψ


unde η=K’/K

fig.6.8. Caracteristica releului de impedanţă (admitanţă) generalizată în planul +R, +jX

fig.6.9. Caracteristica relelului de impedanţă generalizată, în planul admitanţelor +G, +jB.

K1I2-K2U2+K3P+K4Q=0 (6.1)
Pentru a obţine caracteristici mai simple şi funcţionale, se modifică corespunzător coeficienţii
din ecuaţia cercului rezultând caracteristicile particularizate din tabelul 6.1.
Protecţii prin relee 54 D. Mihoc
Tabelul 6.1.
Caracteristicile de acţionare particularizate ale releelor de distanţă
1 2 3
Releu de rezistenţă
(conductanţă) sau reactanţă
(susceptanţă) generalizat

Releu de admitanţă mixtă


(MHO)

Releu de impedanţă mixtă

Releu de conductanţă

Releu de susceptanţă

Tabelul 6.1.
-continuare-
Protecţii prin relee 55 D. Mihoc
Tabelul 6.1
-continuare-
Releu de impedanţă
(admitanţă)

Releu de rezistenţă sau


reactanţă

Releu de distanţă cu
caracteristică eliptică
Releu de distanţă cu
caracteristică poligonală, de
tip patrulater

5. Comportarea caracteristicilor de acţionare ale releelor de distanţă la


rezistenţa arcului, la suprasarcină şi la pendulările de energie

5.1. Comportarea la rezistenţa arcului electric


În fig. 6.10. s-a reprezentat diagrama fazorială a impedanţelor pentru un defect cu arc
electric într-o zonă protejată cuprinzând un tronson de linie (între A şi B’).
Protecţii prin relee 56 D. Mihoc

Fig.6.10.Diagrama fazorială a pendanţelor în planul (+R, +jX)


pentru un defect cu arc electric

Fig.6.11. Comportarea caracteristicilor de acţionare ale releelor de distanţă la


rezistenţa arcului electric:
a-releu de rezistenţă generalizată; b-releu de admitanţă mixtă; c-releu de reactanţă;
d-releu de distanţă cu caracteristică eliptică deplasată; ZS-impedanţa de suprasarcină
Fazorul lui ZSC (fig.6.10.) face cu axa R un unghi φscc ∈ (60 0 ;80 0 ) în funcţie de tipul
defectului. Dacă scurtcircuitul nu este scurtcircuit metalic direct, ci prin arc, rezultă că impedanţa
de scurtcircuit fazorială este suma fazorială dintre ZSC şi rezistenţa arcului electric.
În intervalul A, B unde B∈(A,B’) se obţine un aşa numit “patrulater de defect” (haşurat),
care trebuie să se afle în interiorul caracteristicii de acţionare a releului. Astfel, pentru porţiunea
BB’ unde vârful fazorului impedanţei totale depăşeşte circumferinţa caracteristicii de acţionare a
releului, se observă că releul nu acţionează pentru că punctele cuprinse între M şi C’ sunt în afara
zonei de acţionare. O porţiune de linie (BB’), nu este protejată, ca şi cum defectul ar fi un defect
extern pentru protecţia de distanţă respectivă.
Dacă s-ar alege un cerc de rază mai mare pentru ca să treacă prin C’ (fig.6.10.), protecţia ar
lucra dar suprafaţa utilă din caracteristica dată de patrulaterul haşurat în raport cu suprafaţa totală a
cercului se reduce. De aceea această caracteristică nu este cea mai bună în raport cu rezistenţa
arcului electric.
Protecţii prin relee 57 D. Mihoc
5.2. Comportarea la suprasarcini
La liniile lungi puternic încărcate şi având cos ϕ → 1 (ϕ≈0), este posibil ca
U
Zsuprasarcină: Z SS = releu < Z p impedanţa de pornire) şi releul de distanţă ar acţiona neselectiv.
I releu
Este necesar ca protecţia de distanţă să deosebească scurtcircuitele de suprasarcini
măsurând nu numai modulul impedanţei ci şi argumentul acesteia ϕ s .
În fig. 6.11. s-a reprezentat comportarea caracteristicilor de acţionare la rezistenţa arcului şi
la suprasarcină. Se poate constata că cele mai bune caracteristici sunt cele de tip eliptic (fig.6.11, d)
şi cele de admitanţă mixta (MHO)-fig.6.11, b), iar cea mai puţin indicată - cea a unui releu de
reactanţă (fig.6.11, c)

5.3. Comportarea la pendulările de energie


Fie două noduri generatoare echivalente, cu tensiunile electromotoare E1 şi E2 legate prin
linia L; impedanţele surselor sunt Z1 şi Z2, iar impedanţa liniei este ZL (fig. 6.12, a şi b). Între cele
două noduri circulă un curent de egalizare (sau pendulare) cu expresia:
E 2 − E1 E 2 − E1
I= = , (6.2)
Z1 + Z 2 + Z L ∑Z
care poate atinge valori importante, în raport de diferenţa fazorilor E2 şi E1 (fig. 6.12, b) provocând
acţionări neselective ale protecţiei de distanţă. În timpul pendulărilor, dacă E1=E2=const., variaţia
unghiului θ determină numai variaţia lui I:
 θ
I 1 = I 2 = I = f ( E 2 − E1 ) = ϕ  2 E1 sin  (6.3)
 2
Tensiunile în punctele M şi N (bara B1, respectiv B2) sunt:
U M = U 1 = E1 + Z1 I (6.4)
U N = U 2 = E2 − Z 2 I = U1 + I Z L (6.5)

Fig.6.12. Schema echivalentă pentru pendulările de energie:


a-schema echivalentă; b-diagrama fazorială a tensiunilor electromotoare

Se poate construi o diagramă fazorială în ipoteza punctului de potenţial O nul constant


(fig. 6.13); în realitate, punctul O descrie o dreaptă, perpendiculară pe CD în mijlocul ei(punctele
O, O’, O” etc.). Dacă E1 ≠ E2, locul punctului O se prezintă sub forma unei familii de
cercuri(desenate cu linie întreruptă în fig. 6.13).
Împărţind ambii membri ai relaţiilor (6.4), (6.5) cu I , fazorii căderilor de tensiune devin
impedanţe. Dacă se suprapune caracteristica de acţionare circulară a releului de impedanţă peste
diagrama de pendulări(fig. 5.13), cu potenţial nul variabil, segmentele din centrul cercului până la
O reprezintă impedanţe proporţionale cu cele măsurate de releu. Posibilitatea acţionărilor greşite la
pendulările de energie este cu atât mai redusă cu cât unghiul θ la care impedanţa măsurată ZN
(corespunzător protecţiei de distanţă din punctul N) intră în zona de acţionare, este mai apropiat de
1800 (valoare greu de atins la pendulările de energie). Se convine ca valoarea limită a unghiului θ,
la care protecţia de distanţă acţionează, să se determine în acele puncte în care locul de potenţial nul
Protecţii prin relee 58 D. Mihoc
intersectează caracteristica de acţionare. Se constată că, din acest punct de vedere, cel mai slab se
comportă caracteristica circulară cu centrul în origine, mai bine cea cu centrul deplasat(tip „MHO”)
şi mult mai bine cea eliptică.

Fig.6.13. Locul punctului de potenţial nul la pendulările de energie

Dacă se doreşte ca releul „MHO” să fie mai puţin sensibil la impedanţa de suprasarcină Zs
şi la rezistenţa arcului Rarc (fig. 6.11,b), caracteristica circulară poate fi deplasată pentru a îngloba
mai bine aria haşurată în figură; în acest caz, însă, se micşorează valoarea unghiului θ care
determină comportarea la pendulările de energie şi, astfel, devin necesare dispozitivele pentru
blocarea protecţiei la pendulări.
Din considerentele expuse în paragrafele 5.1, 5.2 şi 5.3 se constată că cele mai indicate sunt
releele de distanţă cu caracteristici poligonale, deşi acestea se obţin mai greu cu releele
convenţionale, analogice.
Se poate trage concluzia că dintre toate caracteristicile prezentate, cele mai avantajoase sunt
cele poligonale şi într-o oarecare măsură acceptabile şi caracteristica eliptică şi caracteristica de
admitanţă mixtă MHO care este caracteristica circulară ce trece prin origine.

6. Blocarea protecţiilor de distanţă la situaţii speciale

• Blocarea la pendulări, fig. 6.14.-se bazează pe faptul că la pendulările de energie


lipsesc componentele de secvenţă inversă, respectiv homopolară de tensiune respectiv curent, care
sunt prezente însă la toate tipurile de scurtcircuite.
Astfel, se introduce controlul prezenţei componentei de secventa inversa a tensiunii U2 care
se manifesta la scurtcircuite, chiar si la cele simetrice, in primele perioade, dar lipseste in cazul
pendularilor de energie electrica.

.
Protecţii prin relee 59 D. Mihoc

Fig.6.14. Blocajul la pendulări al protecţiei de distanţă

Deoarece in cazul scurtcircuitelor monofazate sunt prezentate, atat tensiunea inversa U2 cat
si curentul homopolar I0, releul polarizat sensibil RP, cu functie de blocare a functionarii protectiei
de distanta se alimenteaza cu curentii redresati de puntile S1 si S2, proportional cu U2 respectiv I0
(fig 6.14), impiedicand acţionarea cand aceste componente lipsesc.
Transformatoarele intermediare TIC şi TIT au prize reglabile pentru acordarea valorilor de
curent (Io), respectiv de tensiune (U2).

• Blocarea protecţiei de distanţă la defecte în circuitul transformatorului de


tensiune

Pentru a împiedica funcţionarea neselectivă a protecţiei de distanţă la defecte în circuitulul


transformatorului de tensiune, când Ur→0 şi Zr→0 deşi nu avem de a face cu scurtcircuite în
cuprinsul zonei protejate, se introduc în schema protectiei blocaje de minimă tensiune (cu relee
minimale de tensiune care supraveghează circuitul transformatorului de tensiune), sau elemente
sensibile (cu relee de curent polarizate) care supraveghează variaţia curentului pe linie şi nu permit
acţionarea protecţiei de distanţă decât atunci când curentul prezintă o variaţie bruscă de cel puţin
20% (la defecte în circuitele secundare, însoţite de scăderea sau dispariţia tensiunii de alimentare a
releului de distanţă, nu se produc creşteri rapide ale curentului şi în consecinţă protecţia rămâne
blocată).
Se realizează pe baza blocajului de minimă tensiune care sesizează dispariţia tensiunii deşi
nu avem scurtcircuit în zonă şi relee maximale de curent sensibile care sesizează variaţia în salt a
curentului pe linie de cel puţin 20%In.
Protecţii prin relee 60 D. Mihoc
7. Obţinerea caracteristicii de timp a releului de distanţă
Se utilizează caracteristici în trepte, care realizează o dependenţă ta=f(Ur/Ir)=f(Zr) în trepte
de timp, pe zone de acţionare (I, II, III şi IV), ca în figura 6.15. Defectele din treapta rapidă (zona I)
sunt lichidate în 0,1…0.2 secunde (timpul propriu de declanşare al întreruptorului). Temporizările
cu care sunt declanşate întreruptoarele la defecte în zonele următoare se obţin prin adăugarea câte
unei trepte de timp ∆t=0,5…0,6 secunde (de exemplu, taZII=taZI+ ∆t), asigurând, astfel, selectivitatea
funcţionării protecţiei de distanţă.

Fig.6.15. Caracteristica de timp a releului de distanţă

8. Stabilirea reglajelor protecţiei de distanţă


Reglajele protecţie de distanţă unidirecţionale se stabilesc pe zone de acţionare (fig.6.16.),
atât în ceea ce priveşte valorile impedanţelor de pornire, cât şi timpii de acţionare ai acesteia.
• Zona I de acţionare a protecţiei de distanţă se determină din condiţia de
desensibilizare la defecte pe bara B2 (la capătul linie protejate L1) şi imediat după aceasta, la
bornele dinspre L2 ale întreruptorului I2 (fig.6.16.), ţinând seama de erorile de măsurare a
impedanţei:

1 = (0,8...0,9) ⋅ Z L1
I
Z pp (6.6)

I
În relaţia 6.6 Z pp1 reprezintă impedanţa de pornire a protecţiei 1, în zona I de acţionare, în

funcţie de impendanţa ZL1 a liniei protejate, proporţională cu lungimea liniei (fig.6.16.)


• Pentru zona II, impedanţa de pornire Z pp I
1 se obţine luând cea mai mică valoare

dintre 6.7 şi 6.8.


1 = K sig ( Z L1 + K repl ⋅ Z pp 2 ); K sig = 0,8
II ' I '
Z pp (6.7)
1 = K sig ( Z L1 − K rep 2 ⋅ Z T ); = 0,7
II '' ''
Z pp K sig (6.8)

Însumând algebric fazorii ZL1 şi ZT rezultă o valoare acoperitoare, care depăseste suma
II
fazorială; în consecinţă, se adoptă cea mai mică dintre valorile Z pp 1 , calculate cu relaţiile de mai

sus. S-au notat cu K rep1 şi K rep 2 coeficienţii de repartiţie (sau ramificaţie) care determină
modificarea impedanţei măsurate de releul de impedanţă 1 datorită supraalimentării dinspre sursa
C, la un defect în K2, sau dinspre C şi B, la un defect în K3, pe barele de joasă tensiune ale
transformatorului T. Pentru selectivitatea funcţionării, protecţia de distanţă trebuie desensibilizată
în raport cu valoarea de pornire a treptei rapide a protecţiei 2, la un defect în capătul zonei
protejate, în punctul K2. Raportând tensiunea remanentă pentru un scurtcircuit în K2 la curentul de
defect, se obţine:
Protecţii prin relee 61 D. Mihoc
U rem1( K 2 ) Z L1 I A + Z (I )
(I A + I C ) (I )  Ic 
= = Z L1 + Z pp 2 1 +
 
pp 2
(6.9)
I SCCA( K 2 ) IA  I A 

În relaţia (6.9.), I A = I SCC A( K 2 ) şi I C = I SCC C ( K 2 ) sunt curenţii de defect furnizaţi de sursele


A, respectiv C, la un defect în K2.(fig. 6.16.)

 I 
Se observă că paranteza 1 + C  determină coeficientul de repartiţie K rep1 > 1 care
 IA 
intervine in expresia (6.7). Amplificând (6.9) cu K ' sig = 0,8 se obţine valoarea de pornire Z (ppII1) ;
analog, pentru (6.8), considerând în staţia de transformare T, toate transformatoarele în paralel
(pentru a rezulta in calcule impedanţa minimă).
• Valoarea de pornire a zonei III se determină astfel: când există şi o zonă IV de
protecţie, calculul pentru Z (ppIII1 ) se face analog cu calculul reglajelor Z (ppII1) când zona III este ultima
zonă de acţionare a protecţiei de distanţă; aceasta nu mai este delimitată de elementul de măsurare
a impedanţei, ci este dată de elementul de pornire ( Z pr ) . Analog se procedeaza când zona IV este
ultima zonă de protecţie.
Se menţionează că există şi protecţii de distanţă cu valoarea de pornire Zrp dependentă de
curent, prin intermediul unei bobine saturabile cu miez; în zona curenţilor mici, Zpr este mai mare şi
releul nu acţionează. În schimb protecţia lucrează chiar dacă ISCC min < Isarc max .
Modificarea valorilor de pornire Zpr, corespunzător diferitelor zone de protecţie, se
realizează în cazul releelor analogice cu rezistenţe adiţionale, introduse treptat în circuitele
elementului sensibil de un motor pas cu pas (sau, un motor de c.c. cu turaţie constantă), sau prin
deplasarea unor cursoare (RD7, D111 etc.), apropiind fictiv punctul defect de locul instalării
protecţiei de distanţă.

9. Verificarea sensibilităţii protecţiei de distanţă


În cazul unei protecţii de distanţă se verifică: sensibilitatea elementului de măsurat
impedanţa şi sensibilitatea elementului de pornire al protecţiei.
Sensibilitatea elementului de măsurat impedanţa se verifică cu relaţia:
( II )
Z pp
K sens1 = ≥ 1,25 ,
1
(6.10)
Z L1

ceea ce înseamnă că protecţia trebuie să acopere, cu zona II, cel putin 25%
din elementul următor, spre consumatori (fig. 6.16). Atunci când condiţia (6.10.) nu este
1 = Z pp1 , dar pentru asigurarea selectivităţii acţionării, treapta de timp
( II ) ( III )
îndeplinită, se adoptă Z pp
este urcată la nivelul celei corespunzătoare zonei III a protecţiei de distanţă (linia întreruptă din
figura 6.16.).
Sensibilitatea elementului de pornire al protecţiei de distanţă se verifică din:
-condiţia de desensibilizare la suprasarcini, verificând dacă Z pp1 = (0,7...0,8) Z sarc max ;
-condiţia de asigurare a funcţiei de rezervă a protecţiei pentru defecte la capătul opus
elementului protejat:
Z pp1
K sens 2 = ≥ 1,25 (6.9.)
Z L1 + ( Z L 2 ∨ Z T )
Protecţii prin relee 62 D. Mihoc
În relaţia (6.9.) se introduce, la numitor, fie impedanţa de linie ZL2, fie
impedanţa unui transformator din staţia T, notată cu ZT, cu un singur transformator în funcţiune
pentru a rezulta valoarea maximă a impedanţei.

10. Scheme bloc de elemente a unei protecţii de distanţă


Elementele schemei bloc complete a unei protecţii de distanţă (fig.6.17) sunt:
− BC – bare colectoare
− EP – element de pornire
− DR – divizor rezistiv
− ED – element direcţional
− EM – element de măsurat impedanţa
− EC1,EC2 – elemente de comutare pentru tensiuni şi curenţi
− BP1 – dispozitiv de blocaj la pendulări
− BTT – dispozitiv de blocaj la defecte în circuitul secundar al TT
− ET – element de temporizare
− EE – element de execuţie a comenzii de declanşare
În vederea asigurării selectivităţii funcţionării protecţiei, tensiunea aplicată elementului de
măsurat EM(uRM) este aplicată prin intermediul contactelor comutate ale elementului de
temporizare corespunzător zonelor de acţionare ale protecţiei de distanţă(zonele I,II,III). La rândul
lor elementele de comutare EC1 şi EC2 pornite prin impuls de la elementul de pornire EP comută
tensiunea (căderile de tensiune) aplicate elementului direcţional ED în scopul asigurării
selectivităţii declanşărilor.
Releele de tip convenţional, analogice, mai vechi necesită elemente de comutare externă cu
relee intermediare comandate prin releele de curent homopolar, care asigură comutarea tensiunilor
şi curenţilor pentru a corespunde tipului de scurtcircuit monofazat sau polifazat.
Releele de distanţă moderne cu comutaţie statică şi cele cu microprocesor (microcalculator)
cu caracteristici poligonale se realizează în complete separate pentru defecte monofazate, respectiv
polifazate nemaifiind necesare elementele de comutare.
Timpul de acţionare a protecţiei de distanţă poate fi redus astfel sub 0,1 s la valori cuprinse
între 20÷40 ms.
Protecţii prin relee 63 D. Mihoc

Fig.6.17. Schema bloc de elemente a unei protecţii de distanţă


pentru LEA

În figura 6.17. este reprezentata simplificat schema bloc de elemente pentru o protecţie
numerică cu microcalculator şi transmisie prin fibră optică.
Datele culese de la ieşirile convertoarelor analog-numerice CA/N au acces direct în memoria
microcalculatorului. Eşantioanele pentru datele măsurate sunt generate în fiecare milisecundă iar
transferul valorilor măsurate se realizează în 8 cicluri cu durata de cel mult 2 µs urmând a fi
memorate în microcalculator. Se asigură şi detecţia defectelor în intervalul propriu de calcul.
Sistemul este fiabil şi asigură selectivitatea şi sensibilitatea protecţiei de distanţă realizată în această
variantă modernizată.

Fig.6.18. Schema bloc de elemente a unui sistem de protecţie numerică cu microcalculator şi


transmisie prin fibre optice
Protecţii prin relee 64 D. Mihoc
11. Transmisia prin fibre optice
Transmisia prin fibre optice este o soluţie modernă de transmitere a semnalelor; are şi
avantajul eliminării influenţei câmpurilor LEA asupra transmisiei, ce se manifestă atunci când se
foloseşte la transmisia semnalelor de înaltă frecvenţă conductorul de gardă al liniei. Structura este
cea din figura 6.19,

unde:1=teacă;
2=inima;
3=strat protector;
n1, n2=indici de refracţie; condiţia de ghidaj
este: n2<n1

Fig. 6.19. Structura unei fibre optice (secţiune)

n1 − n 2
∆= . (6.10)
n1
Fibrele optice sunt capabile să transmită informaţii analogice prin modularea în interior a
sursei optice sau, recent, prin tehnici digitale, când sursa de tensiune este cuplată într-un cod binar,
ceea ce permite o mai bună folosire a lăţimii de bandă proprie a cablului. Se obţin astfel până la 480
canale simultane de transmisie. În figura 6.20 este prezentată schema sinoptică a unei transmisii
prin fibră optică.

Fig.6.20. Schema sinoptică a unei transmisii prin fibră optică

În această figură:
1=cablu optic;
2=conector de transmisie;
3=conector de recepţie.

Astfel de transmisii utilizează lungimi de undă în infraroşu, în gama (1,87...1,88)·105 GHz


şi sunt utilizate concomitent, atât în instalaţii electroenergetice cât şi în telefonia publică.
În energetică, fibrele optice se folosesc ca suport la transmitere a informaţiilor atât pentru
comandă, control, măsură, cât şi pentru protecţie (de exemplu, protecţiile prin înaltă frecvenţă).
Utilizarea fibrelor optice (FO) în domeniul energetic a căpătat amploare datorită avantajelor
prezentate de acestea faţă de soluţia clasică (de exemplu, cablu de cupru):
• insensibilitatea la perturbaţii electromagnetice, pentru ca, pe de o parte, câmpurile
electromagnetice nu afectează propagarea luminii, iar pe de altă, FO sunt izolatoare,
neconducând curenţii electrici;
• izolarea galvanică, adică independenţa de potenţial electric al celor două extremităţi
de legătură, care permite racordarea elementelor fără grija punerii la pământ;
• volumul mic ocupat care le face accesibile în zone foarte grele, fără să influenţeze
procesul şi să afecteze instalaţia;
Protecţii prin relee 65 D. Mihoc
• volumul mare de informaţii transmise – de la câţiva zeci de biţi, la câteva mii de
megabiţi pe secundă;
• costul care a devenit competitiv cu celelalte mijloace de transmitere a informaţiei;
• atenuare slabă, distanţele de transmitere prin fibre optice fără amplificare intermediară
fiind tot mai mari.
Principalul dezavantaj al FO este sensibilitatea caracteristicilor de propagare faţă de o serie de
factori externi (îndoiri, răsuciri, temperatură etc.). Acest dezavantaj din domeniul
telecomunicaţiilor a condus la dezvoltarea unor noi direcţii de aplicare a FO, şi anume, în domeniul
măsurătorilor, prin apariţia traductoarelor cu FO (TFO) şi a sistemelor de măsură cu FO (SMFO).
În sistemele electroenergetice, pot fi menţionate următoarele domenii de aplicare prioritare
ale fibrelor optice:
• transmiterea convorbirilor telefonice, operative şi administrative;
• video-conferinţe;
• video-supraveghere;
• transmisii de date la distanţe mari;
• servicii de telex;
• protecţii prin înaltă frecvenţă a liniilor electrice aeriene de transport a energiei
electrice;
• activităţi de întreţinere şi automatizare, corelat cu extinderea sistemelor numerice de
protecţie.
Studiile efectuate în ţară au evidenţiat că sistemul elecroenergetic naţional are toată
infrastructura necesară pentru pozarea cablurilor cu fibre optice (stâlpii şi liniile electrice de ÎT şi
FÎT). Utilizarea cablurilor de înaltă tensiune se impune, în special, în perspectiva introducerii
protecţiilor numerice, transmisia prin fibre optice asigurând o fiabilitate ridicată.

12. Influenta regimurilor tranzitorii asupra funcţionării protecţiilor de


distanţă
Măsurarea corectă a impedanţelor ce determină pornirea protecţiei poate întâmpina
dificultăţi datorită regimurilor tranzitorii din SEE cum sunt:
• pendulările de energie;
• suprasarcini tranzitorii;
• variaţii de tensiune în sistem.
S-au realizat sisteme numerice de protecţie de distanţă capabile să modifice automat zona
de acţionare când se trece de la regimul normal, fără defecte, la regimul de defect, în prezenţa unui
scurtcircuit în zonă rezultând o suprafaţă mai restrânsă a caracteristicii de acţionare decât la absenţa
scurtcircuitului reducându-se sensibil posibilităţile de acţionare greşite şi neselective. După ce
defectul a fost detectat, calculatorul realizează o caracteristică poligonală modificată cu arie mai
mare decât cea pentru regimul nominal, comportându-se precum un sistem expert.

13. Protecţiile de distanţă clasice (analogice) în SEN


În tabelul 6.2. sunt prezentate principalele protecţii analogice utilizate pe liniile de înaltă
tensiune şi foarte înaltă tensiune din Sistemul Energetic Naţional (SEN) evidenţiindu-se:
caracteristicile de acţionare (sau pornire) pentru elementul de pornire (EP), caracteristicile
elementului de măsurare (EM) şi modul în care se asigură blocajul la pendulări ale sistemului de
protecţie prin relee. Fiind dintr-o generaţie anterioară microprocesoarelor şi microcalculatoarelor,
acestea nu realizează caracteristicile de tip poligonal, mult mai greu de obţinut pe cale analogică.
Cu toate acestea ele sunt în prezent instalate şi funcţionează corespunzător în reţelele din SEN.
Protecţii prin relee 66 D. Mihoc
Protecţii de distanţă clasice,(analogice) utilizate pe linii de înaltă şi foarte înaltă tensiune în
SEN
Tabelul 6.2.
Tensiu-
Tipul Firma, ţara nea Caracteristică pentru
Caracteristica elementului Blocajul la
Protecţiei producă- nomi- elementul de
(EP) pendulări
toare nală a măsurare(EM)
liniei
1 2 3 4 5 6
D 110 110, Z < şi Ih > ;E1, E2 opţional
(111)(113) 220
(114)(115); KRIZIC kV
D 200 ZPA-
Cu două relee de
Trutnov
A sau B opţional putere activă
D 400 (Cehoslo-
vacia)
≥ 220
kV
RD7,RD10
110 kV
EAW-
RD110 Funcţionează
Treptow
≥ 60 kV toate 3EP şi
Berlin
şi A sau B opţional tdecl ≥ 100 msec.
Germania I > sau Z < şi Ih >; A sau
≤ 220 B opţional
RD310 kV

Sesizarea vitezei
de variaţie a lui
110….4
R1Z 23, 25 Z, mai lentă la
Siemens 00
R3Z 24, 27 pendulări (2
Germania ( 750 )
R3Z 3u relee Z < în
kV
Un ≤ 220 kV Un > 220 kV Un ≤ 220 kV Un > 220kV treapta l de
Z < şi Ih > sau I > şi Ih > Z< Z< protecţie )
LZ3 (31,
32);
LZ40(41) BBC ≥ 220 Dispozitiv
(400, 410, Elveţia kV separat
420)
LZ 3wys Z < şi Ih > (IR >)
RXAP31, ≥ 110
40; Compagne kV
Relee de
RXAP des
impedanţă
6350; Compteurs
minimă ( Z < )
RXAP Franţa
7240 I > sau Z < şi Ih > X<
PD1
< 110
I > şi Ih >
kV
Z < şi Ih >
PD2
PD3 ICMENERG Dispozitiv
PD3/2 România separat
≥ 110
kV
Protecţii prin relee 67 D. Mihoc

Fig.6.21. Schema de principiu pentru o protecţie de distanţă numerică

14. Schema de principiu a unei protecţii de distanţă numerice pentru o


linie electrică aeriană (LEA)
În figura 6.21 este reprezentată schema de principiu a unei protecţii de distanţă numerice
pentru o linie electrică aeriană de înaltă tensiune sau foarte înaltă tensiune.

Blocurile componente sunt:


• BI – bloc intrare curenţi, care transformă curenţii de pe fazele R, S, T, din secundarul
transformatoarelor de curent (TC) instalate pe linie în semnale proporţionale cu aceştia şi
compatibile cu circuitele statice din echipamentele de prelucrare a datelor din proces;
• BU – bloc de intrare tensiuni, ce adaptează tensiunile din secundarul transformatoarelor de
curent (TC) de pe fazele R, S, T, în valori compatibile cu intrarea echipamentelor de
prelucrare a datelor;
• MUX – multiplexor analogic pentru distribuirea de date;
• CA/N – convertor analog numeric compatibil cu sistemul de calcul pentru comandă în timp
real;
• IN – intrări numerice; astfel se aduc informaţii cu privire la poziţia întreruptorului, starea
separatoarelor etc. Se realizează o separare galvanică între echipamentele de achiziţie a
datelor din proces faţă de echipamentele de prelucrare a acestora;
• UC – unitatea de calcul, cu rolul de a comanda prelucrarea, pe baza programelor de
protecţie, cu software specializate, a datelor din sisteme sau procese. În eventualitatea unui
defect în zona protejată se comandă selectiv declanşarea întreruptorului prin echipamente de
ieşire sau de execuţie (IE);
• IE – echipamente de execuţie ce acţionează asupra întreruptorului;
• LPDD – logica pentru pregătirea datelor disponibile din instalaţia protejată.

În figurile 6.22 şi 6.23 sunt prezentate structurile (hard şi soft) pentru o instalaţie de protecţie
numerică pentru LEA.
Protecţii prin relee 68 D. Mihoc

Fig.6.22. Structura hardware a sistemului de protecţie numerică pentru LEA

Astfel, în fig.6.22 - MC – microcalculatoare bazate pe microprocesoare, conectate la


magistrala de date BUS
IS – interfaţă serială
µT – microtastatură
ADA – sistem pentru achiziţii de date analogice
I/O1,,,2 – interfeţe pentru intrări/ieşiri pentru mărimile de execuţie a
comenzilor şi comanda ledurilor din panourile sinoptice
MA – modul de alimentare
IG – interfaţa pentru izolare galvanică pentru U şi I.
µT-microtastatură

Structura hardware conţine un număr redus de componente modulare, ce se pot realiza şi


miniaturiza în blocuri interschimbabile. Unul dintre microcalculatoare îndeplineşte rolul principal
de unitate centrală. µT serveşte la setarea valorilor de reglaj şi apelarea informaţiilor pentru
încercări şi punere în funcţiune.
Execuţiile sunt semnalizate cu diode tip LED sau prin contacte auxiliare de releu analogic
(structuri hibride). Pentru a putea fi compatibile cu aparatura analogică numerică, trebuie să
îndeplinească însă următoarele condiţii:
1. să poată fi inserate fără dificultate în sistemele existente;
2. să funcţioneze correct împreună cu sistemele existente;
3. să se asigure personalul de exploatare şi întreţinere al acestor instalaţii.
Curenţii şi tensiunile de defect pot fi reprezentaţi prin intermediul unui dispozitiv de
înregistrare central, cu o rezoluţie de 1µs şi afişare pe display color. Dispozitivul de protecţie
memorează date pentru un interval de 60 ms înainte de defect şi pentru 600 ms după defect.
Structura softului de aplicaţie pentru sistemele analizate este cea din figura 6.23:
Protecţii prin relee 69 D. Mihoc

Fig.6.23. Structura software-ului de aplicaţie pentru sistemul analizat

Pentru introducerea datelor şi pentru apelarea valorilor de consemn se pot utiliza


microtastaturi de dimensiuni reduse, la nivelul unui calculator de buzunar. Valorile de reglaj nu pot
fi însă modificate decât de către un operator ce deţine parola de acces în memorie.
Dispozitivele numerice se pot autotesta şi autosupraveghea. Eventualele defecte sunt
semnalizate şi provoacă blocarea dispozitivelor de protecţie şi trecerea în starea de aşteptare.
Tendinţa modernă este de integrare a tuturor sistemelor de protecţie, comandă şi control într-un
sistem unitar pe staţie sau centrală.

15. Alte protecţii numerice utilizate în SEN


În figura 6.24 s-a reprezentat caracteristica de acţionare a releului de distantă pe principiu
numeric tip 7SA513(V2), de producţie SIEMENS, pentru linii electrice de ÎT (FÎT).

Fig.6.24. Caracteristicile de acţionare ale releului numeric de distanţă SIEMENS tip


7SA513(V2) pentru reţelele de ÎT(FÎT)
Protecţii prin relee 70 D. Mihoc
Se pot face urmatoarele consideraţii principiale:
• Caracteristică tip poligon, reglabilă, cu măsurarea rezistenţei, respectiv reactanţei în planul
Z, pentru defecte mono, respectiv polifazate. Rezultă patru zone direcţionate sau
nedirecţionate reglabile şi cu posibilităţi de extensie împreună cu interfaţa pentru
teleprotecţie. Distanţa la defect poate fi evidenţiată în Ohmi, kilometri sau în procente din
lungimea totală a liniei protejate. Releul are blocuri pentru sesizarea defectelor în circuitele
secundare de tensiune şi a pendulărilor de energie. Punerile la pământ, respectiv defectele
monofazate sunt detectate prin măsurarea curenţilor homopolari, respectiv a tensiunii
reziduale pe bare (U0).
Funcţionarea este selectivă (datorită direcţionării şi declanşării temporizate în trepte de timp
diferenţiate prin ∆t), sensibilitatea este ridicată şi fiabilitatea bună.
• Releul asigură şi funcţia de protecţie împotriva supracurenţilor (suprasarcinilor pe linie).
• De asemenea se asigură funcţia de reanclanşare (RAR) a întreruptoarelor mono, respectiv
tripolare, şi coordonarea funcţiei de protecţie cu RAR (accelerarea protecţiei înainte sau
după execuţia RAR).
• Releul este echipat cu un sistem complet de verificare (control) al sincronismului, care
condiţionează execuţia ciclului de RAR mono, respectiv trifazat.
• Măsurarea numerică asigură stocarea în memorie a valorilor parametrilor de bază (tensiuni,
curenţi) începând cu 100 ms înaintea detectării scurtcircuitului.
• Datele înregistrate pe timpul defectului şi imediat după aceea pot fi transferate sistemului de
conducere automată cu calculator LSA 678.

Protecţia de tip DIPA-100

Protecţia de tip DIPA-100 este realizată cu un releu numeric de protecţie pentru o linie de
înaltă si foarte înaltă tensiune ce înglobează toate funcţiile de protecţie şi automatizare pentru o
LEA de ÎT (FÎT) dar au ca elemente de bază protecţiile de distanţă.

Schema bloc a protecţiei este cea din figura 6.25.

Fig.6.25. Schema bloc a sistemului DIPA-100 şi a instalaţiei de teleconducere ACE


Protecţii prin relee 71 D. Mihoc

Există în structura sistemului: elemente de măsurare şi elemente de blocaj, protecţii


homopolare direcţionate pe linie, protecţia maximală de curent (ca rezervă) şi dispozitive de RAR,
monofazat şi trifazat.
Pe lângă funcţiile de protecţie se îndeplinesc funcţii speciale de integrare în SCADA cum ar
fi osciloperturbatorul de linie; interfaţa de comunicare cu sistemul, SCADACE, funcţia de locator
de defecte, înregistrarea evenimentelor. Caracteristica de funcţionare este cea din figura 6.26, de tip
poligonal cu 5 zone de declanşare: sesizarea defectelor direcţionat sau nedirecţionat; demaraj
direcţionat (nedirecţionat) şi caracteristici de acţionare. Se realizează implicit compensarea
rezistenţei arcului electric. Valorile mărimilor R, X din planul impedanţelor pot fi reglate în trepte
de (0,1...0,3) Ω în paşi de 0,1 Ω. Temporizarea primei trepte rapide este de numai 22 ms iar
impreună cu releul de execuţie se ajunge la cca 30 milisecunde, cu reglaje în trepte de câte 10 ms.
∂z
Blocaje la pendulări se realizează prin urmărirea vitezei de variaţie a fazorului de impedanţă
∂t
care este diferită la pendulări sau la defect.
Structura sistemului este una multiprocesor şi se poate integra în sistemele distribuite de
protecţie şi conducere de tip Galaxy, produsă în ţară sau Pyramid, producţie ABB ş.a.

Caracteristica de acţionare a protecţiei de distantă:

Fig.6.26. Caracteristica de acţionare a protecţiei de distantă DIPA

Algoritmul numeric al protecţiei se bazează pe prelucrarea eşantioanelor de tensiune şi


curent de pe intrări în trei etape:
1. se eşantionează de trei ori /(ms) toate canalele de curent şi tensiune;
2. se filtrează setul de eşantionare rezultând un eşantion unic pe (ms) pentru fiecare intrare
analogică în parte;
3. se execută rejecţia perturbaţiilor din sistem.
În final, eşantionalele obţinute cu o frecvenţă de 1kHz sunt introduse într-un sistem de
filtrare numerică propriu-zis ce efectuează şi rejecţia armonicilor superioare ale tensiunii şi
curentului. Se obţin fundamentalele de tensiune şi curent pe faze sau între faze asupra cărora se
aplică ulterior toate prelucrările prevăzute în program.
Protecţii prin relee 72 D. Mihoc
Protecţia de distanţă ABB de tip REL

Releele de distanţă REL 511, 521, 561 produse de ABB fac parte din sistemul de protecţie
şi control Pyramid (figura 6.27.).

.
Fig.6.27. Sistem de protecţie şi control pentru LEA în varianta PYRAMID (ABB)

Sistemul include mai multe terminale flexibile, sistemul de control funcţional şi sistemul de
monitorizare a staţiilor electrice. Echipamentele sunt realizate cu tehnologie numerică, compatibilă
cu sistemele convenţionale de tip analogic. Sistemul permite şi simularea/testarea funcţiilor de
protecţie prin relee.
Atât releele existente convenţionale cât şi cele noi pot comunica prin intermediul unei
magistrale comune realizate cu fibre optice. În principal domeniile de aplicare ale sistemului
Pyramid vizează protecţia, controlul, comanda şi reglarea automata, transmiterea informatiilor,
funcţia de autogestiune si supervizare. În cazul unui defect protecţia lucreaza şi transmite
informatia prin dispozitivul de control şi comunicare REC la sistemul de comunicare şi control.
Fiind o structura descentralizata vom avea o crestere a disponibilitatii în functionare astfel încât un
defect intern în instalatie să o efectueze doar o mica parte din echipamente, fără a deranja sistemul
de protecţie şi control în ansamblu.

16. Instalaţii de protecţii şi automatizări în sisteme tip expert


După cum se cunoaşte sistemele expert reprezintă structuri inteligente (produse software
specializate) ce stimulează abilitatea operatorului uman de a lua decizii. Se bazeaza pe soft-uri
specializate, cu supervizare în timp real, prin utilizarea unor baze de date apriorice pentru o
anumită funcţie sau activitate. Ele au o structura modulară si se bazeaza pe funcţii operaţionale.
Protecţii prin relee 73 D. Mihoc
Principalele module operaţionale sunt cele pentru:
• achiziţionarea cunoştinţelor;
• modulul explicativ;
• modulul rezolutiv;
• modulul comunicativ.
Caracteristicile principale ale sistemelor expert sunt: expertizarea, raţionamentul simbolic,
profunzimea operaţiunilor, autocunoasterea prin examinarea propriilor raţionamente şi favorizarea
învăţării. Cu ajutorul sistemelor expert sunt optimizate deciziile operatorului uman.
Ele asista operatorul PRAM în rezolvarea a numeroase probleme, optimizând soluţii şi
lărgind plaja de utilizare a microprocesoarelor şi calculatoarelor numerice pentru conducerea
procesului.
În figura de mai jos este prezentată schema de funcţionare a unui sistem expert pentru
conducerea unui post de transformare (fig. 6.28).

Fig.6.28. Schema funcţională a unui sistem expert pentru un post


electric de transformare

Sistemul lucrează în patru etape ierarhizate:


• verificarea funcţionarii corecte a protecţiilor;
• descompunerea în incidente elementare;
• estimarea locului de defect;
• sintetizarea rezultatelor.

De fapt, sistemul verifică coerenţa logica şi temporala a semnalelor emise de protecţii


comparând comportamentul observat cu un model de functionare prevazut de normativele de
protecţii şi întocmind scenarii pentru: stari normale, regimuri anormale şi stari de avarie.
Dupa parcurgerea scenariilor se determina pe intervale succesive de timp porţiunile din retea
cu defecte sau stări anormale de funcţionare. Utilizarea sistemelor de tip expert se poate face
automat printr-un program de observare ciclic care este prestabilit, sau în mod interactiv, când
operatorul are posibilitatea să repete incindentele (stările de avarie deja expertizate) în scopul
obtinerii unor detalii suplimentare privind starea de defect şi eventual, să modifice condiţiile initiale
Protecţii prin relee 74 D. Mihoc
(ipotezele de lucru). Astfel, operatorul poate să modifice ipoteza unor diagnostice care au fost puse
de sistemele expert.

Principalele avantaje ale sistemelor expert sunt urmatoarele:


• asistă operatorul uman în rezolvarea problemelor, îmbunătăţind calitatea deciziei;
• contribuie la scăderea timpului de prelucrare a informaţiei;
• reduce costurile prin diminuarea cheltuielilor de exploatare, ceea ce este posibil prin
supervizarea on-line a proceselor, în vederea rentabilizării tuturor activităţilor din
cadrul sistemului condus în timp real.

Se poate face o clasificare a sistemelor expert. Astfel, exista sisteme expert:


• bazate pe reguli (cu o tehnologie performantă);
• bazate pe cadre (obiecte structurate);
• hibride (din combinarea primelor doua tipuri enumerate);
• bazate pe modele (cercetări operaţionale, modele fuzzy, modele speciale etc.);
• bazate pe reţele neuronale care simuleaza funcţionarea creierului uman (neuro
expert).

Începuturile sistemelor expert în energetică sunt legate de aplicaţii în centralele nuclearo-


electrice dar în prezent aplicatiile cu astfel de sisteme s-au extins. Astfel, se pot enumera sisteme
expert în domeniul centralelor clasice dintre cele realizate de firma ABB:
• GRADIENT (Grafical Dialog Enviroment) - care urmareste investigarea
posibilităţilor de utilizare a sistemelor bazate pe cunoştinţe drept suport de decizie
pentru operatori;
• MODI - sistem expert de supraveghere şi diagnoză a echipamentelor din centralele
electrice, care poate să evalueze avarii şi să intervina în timp util în consecinţă;
Dintre realizarile firmei Siemens în acest domeniu se pot enumera:
• DIGEST (Diagnostic Expert System for Turbine Generators);
• KNOBOS (Knowledge Based Operator System) - care reprezinta un asistent al
operatorului în procesul de conducere, constituindu-se totodată într-o interfaţă
inteligentă între operator şi proces;
• PERFEXS (Performance Expert System) - un sistem expert de diagnoză pentru
centralele electrice care contribuie la minimizarea consumului de combustibil şi la
optimizarea activităţii de întreţinere;
• TURBOSTART - sistem expert cu rol de ghid operator, asigurând optimizarea
manevrelor de pornire, oprire, exploatere normala a instalatiilor din centrale;
• NETCON (Network Configuration) - sistem expert dedicat activităţii de proiectare a
instalaţiilor energetice.
Protecţii prin relee 75 D. Mihoc
Capitolul 7.
Protectia prin relee a retelelor electrice de distributie

1. Generalităţi. Solutiile de protecţie


Alimentarea cu energie electrica a consumatorilor este asigurată prin reţele electrice de
transport şi prin retele electrice de distributie. Acestea cuprind: staţii electrice de transformare; linii
electrice aeriene şi linii electrice subterane (în cablu); puncte de alimentare; posturi de transformare
şi puncte finale de consum (reprezentate de receptorii care utilizeaza energia electrica). De aceea,
reţelele de distribuţie sunt mai diversificate. În figura 7.1 este prezentată o clasificare a reţelelor de
distribuţie a energiei electrice.

Fig.7.1. Clasificarea reţelelor electrice de distribuţie

Ca urmare, protectiile prin relee difera în functie de configuratia retelei protejate (fig. 7.1),
care la rândul sau se alege astfel încât să asigure o fiabilitate corespunzatoare în alimentarea cu
Protecţii prin relee 76 D. Mihoc
energie electrica a utilizatorilor, conform cerintelor de baza şi particularitatilor în functionare ale
acestora.
Defectele care pot să apara în retelele electrice de distributie şi care trebuie avute în vedere la
alegerea protectiei prin relee sunt urmatoarele:
- scurtcircuitele polifazate;
- scurtcircuitele monofazate - în reţelele cu curenţi mari de punere la pamânt, respectiv
puneri la pamânt - în retelele cu curenţi mici de punere la pamânt;
- supraintensităţi (suprasarcini);
- supratensiuni.
Evident, soluţiile de protecţie prin relee diferă în funcţie de nivelul tensiunii nominale şi de
configuraţia reţelei electrice de distribuţie. Astfel:

a) pentru reţelele de distribuţie a energiei electrice de ÎT şi MT se folosesc următoarele tipuri de


protecţii prin relee:
- maximala de curent temporizată;
- secţionarea (rapidă sau temporizată) de curent;
- maximala de curent disecţionata temporizată;
- protecţia diferenţiala longitudinală;
- protecţia diferenţială transversală;
- protecţia de distanţă.
În unele situatii se folosesc siguranţele fuzibile (de ex. la transformatoarele de 10/0,4 kV),
instalate pe stâlpi; de regula, se întâlnesc la transformatoare cu puteri între 40 şi 250 kVA, în
posturile de transformare din reţelele de medie tensiune.

b) pentru reţelele de distributie a energiei electrice de joasă tensiune, se prevăd siguranţe fuzibile
(SF) sau întreruptoare automate (IA) având puterea de rupere corespunzatoare curentului de
scurtcircuit din locul de instalare al protectiei.

În cazul circuitelor protejate cu siguranţe fuzibile, între curenţii nominali a două SF succesive
trebuie să se asigure o diferenţa de cel putin 2-3 trepte din scara de valori standardizate ale acestora,
în functie de tipul şi dispersia caracteristicilor siguranţelor fuzibile.
Se recomandă, însă, utilizarea întreruptoarelor automate (IA) în locul sigurantelor fuzibile
(SF) într-unul din urmatoarele cazuri:
- atunci când este necesara repunerea imediata sub tensiune a consumatoruluide energie
electrica (manual, sau automat);
- atunci când întreruptorul automat poate fi comandat de celelalte protecţii ale
consumatorilor;
- atunci când consumatorul de energie funcţioneaza frecvent în regim de supra-sarcina
(supra -curent).
În SEN se folosesc întreruptoare automate tip: AMRO, USOL şi OROMAX, care se verifica
în cazul unor scurtcircuite în punctul de instalare, conform prevederilor din normele de exploatare a
instalaţiilor.
La circuitele protejate cu astfel de IA, cu relee termice şi electromagnetice, care au
caracteristici de acţionare mixte (dependenta şi independenta), partea dependenta a caracteristicii
(zona unde acţioneaza releele termice) lucreaza la curentii de suprasarcina, selectivitatea
declansărilor fiind obtinuta prin alegerea curentilor de pornire (acţionare). Pentru partea
independentă a caracteristicii de acţionare (zona unde acţioneaza releele de tip electromagnetic)
sensibila la curentii de scurtcircuit, cu valori mult mai mari, selectivitatea se asigură printr-o
temporizare mai ridicata a declansării întreruptorului din amonte, cel putin cu o treapta de timp
∆t=150...200msec.
Se menţioneaza că, la unii consumatori de energie electrică, protecţia se poate realiza cu relee
termice sau contactoare cu releu, la cererea utilizatorului şi în functie de particularităţile din
exploatare.
Protecţii prin relee 77 D. Mihoc
2. Protectia maximala de curent a liniilor electrice de distributie din
retelele de medie tensiune, cu microprocesor (µP)
În figura 7.2 este reprezentată schema de principiu a protecţiei maximale de curent cu
microprocesor ((P) în varianta firmei ABB, pentru o linie de distributie a energiei electrice (LDE),
cu indicare blocurilor funcţionale componente.

Fig.7.2. Schema de principiu a protecţiei maximale de curent cu microprocesor (ABB)


pentru o linie de distribuţie electrică (LDE)

Protecţia acţionează la curenţii în secundarul transformatorului de curent TC de peste 5A.


Reglajele pot fi modificate în trepte de curent de 0,1A şi trepte de timp de 0,1 sec. Timpul de
declanşare poate fi dependent sau independent de curentul sesizat de releul de protecţie. Accesul la
valorile de reglaj se face printr-o cheie de acces, cu parolă.
Se asigură o protecţie împotriva defectelor polifazate şi monofazate, cu sau fără punere la
pământ. În anumite cazuri se asigură, opţional, comanda dispozitivului pentru reanclanşarea
automată rapidă (RAR) a întreruptorului I al liniei de distribuţie electrică (LDE) – fig.7.2.
Schema asigură şi funcţii de măsurare şi monitorizare a fazelor LDE, cu reţinerea în
memorie a valorilor mărimilor măsurate la intervale de timp între 15 şi 30 minute. De asemenea ,
este asigurată memorarea numărului de întreruperi pe fază şi încărcările , pe fază.
S-a prevăzut un filtru trece-jos (FTJ) cu o valoare a frecvenţei de tăiere de 80Hz care
asigură filtrarea curenţilor pe fază din secundarul TC şi eliminarea efectelor semnalelor parazite,
care se pot constitui în perturbaţii ce se suprapun semnalului util analogic.
Multiplexorul MUX (fig.7.2.) realizează funcţia de multiplexare a curenţilor de ieşire din
FTJ. Semnalul de la ieşirea MUX trece prin circuitul de eşantionare şi memorare EM, care asigură
Protecţii prin relee 78 D. Mihoc
eşantionarea la 240Hz şi transformă semnalele analogice de la intrare în semnalele analogice
constante pe porţiuni. După conversia analog-numerică în convertorul CA/N, semnalul ajunge la
intrarea procesului I/O (intrare-ieşire), la care se aduc şi alte informaţii (starea contactelor
întreruptoarelor de putere, a circuitelor de semnalizare şi informaţiile de la tastatură). Unitatea de
calcul şi decizie principală este microprocesorul µP, produs de firma ABB.
Comenzile de declanşare la întreruptor, ca urmare a deciziilor unităţii principale de calcul,
reprezentată de microprocesorul µP sunt mărimile de ieşire (execuţie) ale dispozitivului de protecţie
şi comandă automată.
Prelucrarea datelor realizată de µP implică şi un calcul al valorilor, reale şi imaginare, ale
fazorilor de current (parametrul măsurat). Un port serial (fig.7.2.) asigură comunicaţia cu alte
procesoare sau cu un calculator de control şi supraveghere. Funcţiile îndeplinite şi modul de
funcţionare sunt afişate pe panoul central.
Dispozitivul din fig.7.2. este aplicat pentru realizarea protecţiei maximale de curent
temporizată a liniilor din reţelele electrice de distribuţie de medie tensiune.

3. Protecţia reţelelor de distribuţie de joasă tensiune


Soluţiile de protecţie a liniilor din reţelele de distribuţie de joasă tensiune (j.t.) se aleg în
funcţie de cerinţele impuse de consumatorii de energie electrică alimentaţi de către acestea şi de
importanţa lor. Totodată, trebuie să se asigure selectivitatea acţionărilor şi economicitatea soluţiilor
alese.
În figura 7.3. au fost reprezentate principalele protecţii utilizate în reţelele de distribuţie de
joasă tensiune (j.t.), realizate cu siguranţe fuzibile (SF) şi întreruptoare automate (Ijt), în cazul unor
consumatori de energie de tipul motoarelor electrice (M1, M2, M3).

Fig.7.3. Principalele protecţii utilizate în reţelele de distribuţie de joasă tensiune (jt)

Protecţia prin siguranţe fuzibile (SF) prezintă următoarele avantaje:


-costul redus al protecţiei;
-caracterul limitativ, în funcţionare;
-volum relativ redus în instalaţii.
Se pot deosebi, însă, şi unele dezavantaje ale SF; asfel:
-întreruperea unei singure faze ca urmare a arderii siguranţei de pe aceasta lasă
consumatorii de tipul motor electric trifazat (M1, M2, M3) într-un regim de
Protecţii prin relee 79 D. Mihoc
funcţionare cu două faze, deci dezechilibrat, care se doveşte periculos şi este interzis
în funcţionarea de durată.
-înlocuirea siguranţei arse implică deconectarea consumatorului de la reţea.
Normativele prevăd instalarea de siguranţe fuzibile pe toate cele trei faze. În cazul reţelelor
monofazate, pentru a se garanta siguranţa personalului din exploatare se instalează SF şi pe
conductorul de nul de lucru, dar fără să fie utilizat şi ca nul de protecţie.
De asemenea, se interzice montarea de siguranţe fuzibile (SF):
-pe conductorul de nul de lucru din circuitele bifazate cu trei conductoare sau
trifazate cu patru conductoare (cu aşa numitul „conductor de întoarcere”);
-pe conductoarele instalaţiilor de protecţie împotriva tensiunilor de atingere
periculoase prin legare la nul, prin legare la pământ ş.a.;
Siguranţele fuzibile se instalează în serie pe circuitul protejat şi asigură întreruperea
supracurentului care depăşeste, un anumit timp, o valoare prestabilită.
În figura 7.4. este reprezentată caracteristica de protecţie a unei siguranţe fuzibile (SF).
Aceasta exprimă dependenţa dintre timpul total de întrerupere „t” şi supracurentul prin fuzibilul
respectiv, „Is”.

Fig.7.4. Caracteristica de protecţie a SF

Această caracteristică (fig.7.4.) trebuie să fie, întotdeauna, poziţionată inferior faţă de


caracteristica termică (t-Is/In)-figura 7.5., a elementului protejat prin SF.

Fig.7.5. Compararea caracteristicii termice a elementului de reţea (a) cu caracteristicile de


protecţie ale SF (b şi c)

În abscisă (fig.7.5.) se consideră, în loc de Is (fig.7.4.) un multiplu al curentului nominal al


SF, notat cu Is/In în figura 7.5.
În cataloagele, la dispoziţia utilizatorilor de siguranţe fuzibile, se mai prezintă o
caracteristică de topire, care exprimă dependenţa dintre curentul prin fuzibil şi timpul de
deconectare a circuitului, precum şi o caracteristică de limitare a SF (dependenţa dintre curentul
limitat Il (kA) şi curentul cu valoare prezumată Ip (kA) ce se atinge la scurtcircuit.
Se poate vorbi despre caracterul de limitare (sau limitativ) al unei siguranţe fuzibile, în
sensul că aceasta întrerupe un curent de defect înainte de atingerea valorii maxime posibile a
Protecţii prin relee 80 D. Mihoc
acestuia şi, prin aceasta, reduce şi limitează mult efectele electrodimanice şi electrotermice din
instalaţia pe care o protejează.
În cataloage se mai prezintă “capacitatea de rupere” (Ir) a unei SF care reprezintă curentul
prezumat al unui circuit, care poate fi înterupt la o anumită tensiune de restabilire, în condiţii date.
Întrucât calibrarea fuzibilului unei siguranţe se face la o temperatură a mediului ambient de
20o...30oC, la funcţionarea în medii cu temperaturi mult diferite de aceasta trebuie să se aplice
corecţii valorii curentului nominal al fuzibilului ales.
Din figura 7.5. se pot analiza, comparativ: caracteristica termică a reţelei (sau,
consumatorului) de protejat – curba (a), precum şi caracteristica de protecţie (b şi c) ale unei SF. Se
poate observa ca în cazul caracteristicii de protecţie (c), protecţia prin SF a elementului cu
caracteristica termică (a) este pe deplin asigurată, în vreme ce pentru caracteristica (b), care este
numai parţial inferioară curbei (a), protecţia este asigurată numai în anumite limite ale încărcării,
evidenţiată prin raportul de curenţi Is/In.
Performanţele în exploatare ale fuzibilului sunt mult influenţate de calitatea materialului, de
lungimea şi forma acestuia. De pildă, un fuzibil de calitate se execută din metal uşor şi de lungime
mică.
În cele ce urmează se vor prezenta, succint, calculul reglajelor de timp şi dimensionarea SF
din reţelele de distribuţie de joasă tensiune (inclusiv verificarea sensibilitaţii protecţiei prin
siguranţe fuzibile).

Dimensionarea SF din reţelele de distribuţie


a) Pentru reţele aeriene, neizolate, radiale:

I nSF = (0,8...0,85) ⋅ I max .cond .

unde I max .cond . = I adm ⋅ K 1 A , I adm fiind curentul admisibil cu valori standardizate şi K1A=coeficientul
de influenţă al temperaturii aerului.
Se verifică sensibilitatea protecţiei prin SF, la scurtcircuite monofazate la capătul zonei
I
protejate, cu relaţia: k sens = SCC min > 3 , alegându-se siguranţa cu valoarea cea mai apropiată din
I nsig
seria de valori standardizate. Pe liniile lungi se pot instala siguranţe multiple, împărţind linia în
secţiuni distincte.

b) Pentru reţelele în cablu subteran radiale: I nomSF = 0,85 ⋅ I max .cond . , unde I max .cond . se
calculează ţinând cont de toţi coeficienţii de influenţă (temperatură, izolaţie, modul de pozare a
cablurilor etc.).

c) Pentru reţelele în cablu subteran buclate se utilizează SF cu mare putere de rupere, cu


caracteristică lentă pentru asigurarea selectivităţii protecţiei. Toate SF vor avea acelaşi curent
nominal, determinat în funcţie de secţiunea cea mai mare; se calculează ISCC(IK) verificându-se ca
intensitatea curentului pe tronsoanele neafectate de defect să fie de cel mult 0,7 ⋅ I SCC ( I SCC fiind
curentul de defect dinspre partea analizată).

• Relaţii de calcul:

(1): t = t1 + t 2 + t 3 - timpul necesar pentru întreruperea completă a curentului de


scurtcircuit prin SF:
(1.1): t1=timpul necesar pentru încălzirea fuzibilului de la temperatura iniţială, de
regim normal, până la temperatura de topire a acestuia;
Protecţii prin relee 81 D. Mihoc
2
s
(2): t1 = A'⋅ ; s – secţiunea fuzibilului în mm2;
I k2
Ik – curentul de scurtcircuit în A;
A’ – constantă de material(de ex. 80.000 pentru Cu, 9000
pentru Zn etc.)
t2= timpul necesar pentru trecerea fuzibilului din stare solidă
în stare lichidă:
s2
(3) t 2 = A"⋅ , unde A” este o constantă(A”<A’) – de ex. 11600 pentru Cu, 3000
I k2
pentru Zn etc.
t3= timpul necesar pentru încălzirea metalului deja topit al
fuzibilului până la temperatura la care se stinge complet
arcul electric. Se calculează cu relaţia (4):
(4) t 3 = (t1 + t 2 ) ⋅ K , unde K≈2.
La trecerea prin fuzibil a unui curent de scurtcircuit, I K >> I nom , se poate considera că
întreaga cantitate de căldură degajată în fuzibil, serveşte la încălzirea acestuia, urmată de o topire
rapidă.
Protecţii prin relee 82 D. Mihoc
Capitolul 8.
Sisteme numerice de protecţie în instalaţiile sistemului
electroenergetic

1. Utilizarea microprocesorului în realizarea sistemelor de protecţie


Progresul important realizat de microelectronică a stimulat şi dezvoltarea rapidă a
sistemelor de protecţie bazate pe microprocesoare. Se poate afirma că asistăm la o dezvoltare
practic concomitentă a sistemelor de teleconducere şi a celor de protecţie numerice. De altfel
tendinţa actuală vizează dezvoltarea unui sistem numeric integrat care să combine cele două
sisteme sus menţionate.
Modernizarea protecţiilor pentru instalaţiile electroenergetice impune conceperea şi
aplicarea unui sistem rapid de protecţie pentru liniile şi staţiile sistemului energetic. Sistemul poate
fi încadrat într-un ansamblu unitar de protecţie şi comandă-control integrat, cu posibilitaţi pentru
schimbul de informaţii la nivelul staţiei sau la nivelul reţelei, şi de asemenea, poate fi implementat
într-o manieră, mai mult sau mai puţin tradiţională, în staţiile electrice existente.
Utilizatorul unui astfel de sistem beneficiază de următoarele avantaje:
- posibilitaţi tehnice privind autosupravegherea, ceea ce conduce la o reducere substanţială a
lucrărilor de întreţinere preventivă;
- dispozitive încorporate pentru diagnosticarea defectelor interne;
- ameliorarea cantitativă şi calitativă a informaţiilor referitoare la defectele în reţea,
informaţii utilizabile în analizele postavarie;
- reducerea volumului de lucrări necesare pentru instalare şi punere în funcţiune, datorită
grupării unui numar mare de funcţiuni într-un numar redus de subansamble;
- posibilitatea schimbului de informaţii cu nivelul “staţie” şi cu nivelul superior de
conducere prin dispecerat ;
- ameliorarea raportului cost/performanţe.

În figura 8.1 s-a reprezentat modul de racordare a unei protecţii numerice.

Figura 8.1 Modul de racordare a unei protecţii numerice


Protecţii prin relee 83 D. Mihoc
Pentru ca protecţiile numerice moderne să fie compatibile cu aparatura convenţională
analogică, ele trebuie sa îndeplinească urmatoarele condiţii :
- să poată fi inserate în sistemul clasic existent;
- să poată funcţiona împreună cu sistemul de protecţie existent;
- să poată fi instalate şi întreţinute de catre acelaşi personal de specialitate şi sa fie
compatibile cu sistemul de organizare în vigoare.
Pentru creşterea aptitudinilor funcţionale, se grupează în acelaşi subansamblu funcţiunile
care sunt interdependente şi în mod direct asociate unele cu altele. Se încorporează toate funcţiunile
care asigură protecţia şi automatizarea unei plecari:
- protecţia de distanţă cu funcţiunile asociate;
- interfaţa pentru teleprotecţia universală;
- reanclanşarea automată şi verificarea sincronismului.
Hardware-ul (fig.8.1.) trebuie să cuprindă un număr redus de componente modulare, uşor de
asamblat sau de înlocuit.
Se poate observa că modulele folosite sunt, în general, următoarele :
- interfaţa de izolare pentru circuitele de curent şi tensiune ;
- sistemul de achiziţii date analogice (ADA) ;
- intrări/ieşiri numerice ;
- module de microcalculatoare (MC).
Pentru extinderea facilă a funcţiilor existente se utilizează unul sau mai multe module MC,
dintre care unul are rol principal, acela de “unitate centrală” iar celelalte module sunt:
microtastatura, interfaţa serială (SI), modulul de alimentare.
Microtastatura – se foloseşte pentru setarea valorilor de reglaj, apelul informaţiilor, pentru
încercări şi punere în funcţiune.
Interfaţa serială (SI) – se foloseşte pentru schimbul de informaţii cu nivelul “staţie”.
Modulul de alimentare – asigură alimentarea protecţiei numerice de obicei, cu (24 V c.c,
dar sunt disponibile şi alte tensiuni în funcţie de modelul constructiv utilizat).
Toate valorile de reglaj şi indicaţiile importante sunt memorate şi nu sunt afectate de
căderea tensiunii de alimentare. Valorile de reglaj, parametrii şi indicaţiile pot fi apelate, modificate
sau listate pe imprimantă la nivelul “staţie” sau la nivelul “centru de conducere operativă”.
Funcţiunile specifice de protecţie, aceleaşi ca şi pentru protecţiile analogice, rămân în întrgime
operaţionale în cursul acestor proceduri.

2. Sisteme de conducere operativă, comandă şi protecţie în instalaţiile


electroenergetice

2.1. Consideraţii generale


Tendinţa care se face remarcată în ultimul timp este integrarea sistemelor de protecţie,
comandă – control şi conducerea operativă a instalaţiilor electroenergetice.
Astfel, în ultimii ani, asistăm la o evoluţie şi modificare de concepţie a sistemelor de
protecţii prin relee, cel puţin datorită urmatoarelor grupe de factori importanţi de influenţă:
- Evoluţia sistemelor energetice de la structuri vertical – integrate către structuri cu
diverse grade de dezagregare (descentralizare);
- Extinderea competiţiei în domeniile proiectării şi al optimizării funcţionarii pieţelor de
energie;
- Modificarea concepţiei de proiectare, implementare şi funcţionare a sistemelor de
protecţii prin relee, ca de exemplu :
a) integrarea funcţiilor de protecţie, automatizare, măsurare, comandă şi control;
b) realizarea reglajelor sistemelor de protecţii prin relee în condiţii de adaptivitate
în exploatare.
Protecţii prin relee 84 D. Mihoc
- Evoluţia importantă a tehnicilor numerice şi a programelor de calcul specializate
(programare orientată pe obiect).
Experienţa ţărilor cu sisteme energetice dezvoltate şi restructurate, în care sunt
implementate echipamente moderne şi performante de conducere şi protecţie indică principalele
cerinţe care se impun a fi considerate în concepţia (în sensul de proiectare şi reglaj) sistemelor de
protecţii prin relee [1].
În principal, acestea sunt urmatoarele:
- siguranţa la acţionari dorite/siguranţa împotriva celor nedorite (false, intempestive);
- compatibilitatea concepţiilor de protecţie a sistemelor interconectate şi controlul
comportării în timpul regimurilor tranzitorii;
- utilizatea la maximum a elementelor (dispozitivelor) de protecţie locale, în condiţiile
independenţei faţă de cele din exterior;
- rapiditatea acţionării protecţiei de bază, atât pentru zonele închise (protecţii unitare),
cât şi pentru zonele deschise (protecţii neunitare – influenţate de nivelul sarcinii şi regimurile
tranzitorii);
- coordonarea şi optimizarea schemelor protecţiilor de bază şi ale celor de rezervă
(privind timpii de acţionare şi zonele de lucru);
- realizarea unor scheme speciale de protecţie pentru acţiuni de remediere, cu implicaţii
semnificative asupra stărilor sistemului energetic, în contextul funcţionării altor scheme de
protecţie.
Cunoaşterea cât mai precisă a stării sistemului energetic stă la baza sistemelor de protecţii
adaptive, cât şi la baza schemelor protecţiilor de remediere. In acest sens, pentru estimarea stării în
timp real, necesară pentru domeniu1 de timp redus, caracteristic acţiunii acestor sisteme, se poate
beneficia de tehnologia de măsurare prin satelit GPS (Global Positioning System). Aceasta permite
cunoaşterea stării la zecimi de milisecundă şi, în consecinţa, urmărirea în timp real a dinamicii
sistemului concomitent cu luarea corespunzătoare a deciziilor optime.
Mulţi operatori de sisteme energetice sunt preocupaţi să stabilească o listă a contingenţelor
credibile determinate de performanţele sistemelor de protecţii prin relee şi zonele de vulnerabilitate
ale acestora. Cunoaşterea acestor contingenţe poate conduce la o estimare rezonabilă a
capabilităţilor de transfer şi a rezervei marginalele.
Unul dintre aspectele importante puse în evidenţă de funcţionarea sistemelor energetice
restructurate se referă la responsabilitatea şi autoritatea faţă de sistemele de protecţii prin relee. În
situaţia în care proprietarul sistemului de transport şi operatorul de sistem reprezint entităţi diferite,
pot să apară conflicte de interes, din punctul de vedere al sistemelor de protecţii prin relee.
Proprietarul sistemului de transport va dori, în mod firesc, să protejeze echipamentele şi va concepe
schema de protecţie ca atare. Operatorul de sistem va dori, pe de altă parte, să realizeze
compromisuri de siguranţă la acţionări dorite, respectiv siguranţa împotriva acţionărilor nedorite.
Prin urmare, pot să apară conflicte de interes între pierderea de venit datorată acţionărilor false ale
protecţiilor şi cuantumul pagubelor aduse echipamentelor, în cazul în care se înregistrează un eşec
în acţionarea protecţiilor prin relee.

2.2. Caracteristicile sistemelor secundare moderne cu aparatură numerică


Tendinţele actuale în domeniul protecţiei şi controlului în sistemele electroenergetice
diminuează, din ce în ce mai mult, graniţele tradiţionale dintre sistemele de protecţie, control
comunicaţie şi măsurare existente în mod clasic, analogic. Gradul de integrare a diverselor
funcţiuni ale subsistemului secundar, pe de o parte şi a echipamentelor primare şi celor secundare
pe de altă parte, devine o preocupare importantă a entităţilor din sectorul energiei, nive1ul de
acceptare fiind determinat de consideraţiile privind costul, fiabilitatea, mentenanţa şi
funcţionalitatea acestora. De exemplu, subsistemul secundar dintr-o staţie de transformare trebuie
să asigure:
Protecţii prin relee 85 D. Mihoc
- Deconectarea porţiunilor defecte din reţea la apariţia unui defect - izolarea defectului.
Astfel, sistemul de protecţie trebuie să determine porţiunea defectă şi să comande
corespunzător întreruptoarele pentru a izola defectul cât mai repede posibil.
- Menţinerea echipamentului primar în stare operaţională. Subsistemul secundar trebuie
să colecteze multiple informaţii despre starea echipamentelor primare şi să ofere suport
pentru mentenanţa acestora.
- Transmiterea de informaţii de stare la dispeceratele energetice de la diferite nivele
(local, teritorial, naţional). Subsistemul secundar al staţiei trebuie să facă posibil
transferul datelor spre centrele de control şi, respectiv, să transmită comenzile către
procesul tehnologic controlat.
- Contro1ul local: subsistemul secundar trebuie să asigure funcţiunile de control local ale
staţiei, fie ca o rezervă la căderea sistemului de teleconducere, fie ca o funcţiune de sine
stătătoare, în cazul staţiilor necuprinse în sistemul de teleconducere.

În aceste condiţii, principalele funcţiuni al subsistemului secundar dintr-o staţie electrică de


transformare şi / sau interconexiune devin următoarele:
- Protecţia împotriva defectelor din sistemul primar;
- Automatizări locale şi de sistem;
- Suport pentru conducere locală şi la distanţă (teleconducere);
- Măsurare locală şi la distanţă (telemăsurare);
- Suport operaţional pentru managementul stărilor anormale ale echipamentelor primare;
- Monitorizarea reţelei şi a echipamentelor primare;
- Analiză automată a informaţiilor.

În figura 8.2. sunt reprezentate funcţiunile subsistemului secundar şi interdependenţele


acestora într-un sistem de transport şi distribuţie a energiei electrice. În această abordare, toate
funcţiunile care concură la buna funcţionare a sistemului energetic au la bază interfaţarea între
subsistemul secundar al staţiilor şi echipamentele primare. De asemenea, se poate observa că există
o strânsă legătură între diversele obiective ale subsistemului secundar considerat.

Figura 8.2. Funcţiunile subsistemului secundar dintr-o staţie electrică şi interdependenţele


acestora la nivel de staţie şi la nivel superior
Protecţii prin relee 86 D. Mihoc
2.3. Integrarea funcţiilor de protecţie, automatizare, măsurare, comandă
şi control în sistemele electroenergetice
Atât sistemele de protecţii prin relee, cât şi cele de comandă şi control au nevoie de
informaţii globale asupra stării procesului şi de legături de comunicaţie. Multiplicarea interfeţelor
de achiziţie a datelor, precum şi răspândirea lor în spaţiu este un fenomen nedorit, cu atât mai mult
cu cât diferitele sisteme de protecţie folosesc adesea aceleaşi mărimi de intrare dinspre proces.
Apare astfel drept legitimă preocuparea pentru conlucrarea între sistemele de protecţie şi cele de
măsurare, comandă şi (sau) control automat.
Preocupările actuale privind tratarea unitară a protecţiei şi controlului se pot împărţi în două
categorii majore şi anume:

• Sisteme coordonate de protecţie şi de comandă- control.


Sistemele de comandă-control şi cele de protecţie îşi păstrează autonomia unele faţă de
celelalte, însă prevăd funcţiuni de "colaborare" reciprocă. Într-un asemenea concept, funcţia de
protecţie este localizată, în general, în echipamente distincte faţă de cele de comandă - control. Cele
două subsisteme comunică însă, transmiţându-şi reciproc informaţii globale, în general rezultate în
urma prelucrării mărimilor din procesul respectiv.

• Sisteme integrate de protecţie şi comandă – control.


Subsistemele de control şi de protecţie sunt concepute ca un tot unitar, utilizând în comun
anumite resurse atât hardware, cât şi software. În acest caz, asistăm la o descentralizare pronunţată
a funcţiilor de comandă, control automat şi protecţie, elementul cheie în acest concept fiind
comunicaţia de mare viteză între modulele componente, utilizând transmisia prin fibrele optice.

• Sisteme coordonate de protecţie şi comandă - control


Coordonarea sistemelor de protecţie şi comandă–control este realizată cu ajutorul sistemului
de comunicaţie, folosind informaţia suplimentară din sistemul unitar (întreg). Motivul principal
pentru un asemenea concept coordonat nu este doar de a înlocui protecţia convenţională cu protecţii
bazate pe microprocesoare, ci de a exploata toate facilităţile acestei noi tehnologii pentru o mai
buna performanţă a protecţiei şi controlului în staţia electrică precum şi pentru controlul şi comanda
automată îmbunătăţite în reţelele electrice. Aceste tipuri de sisteme se caracterizează, în general,
prin urmatoarele proprietăţi:
-unificarea: toate datele şi informaţiile în sistem sunt accesibile, prin sistemul comun de
comunicaţie, în aceeaşi manieră;
-coordonare: combinarea controlului şi a protecţiei fără a se pierde autonomia protecţiei; se
realizează prin intermediul unui sistem unificat, bazat pe microprocesoare, care
coordonează controlul şi protecţia staţiei într-o arhitectură de tip descentralizat;
-descentralizarea: atât informaţiile (datele achiziţionate sau cele calculate), cât şi funcţiile
sunt distribuite şi sunt folosite (procesate) în cel mai apropiat loc faţă de procesul tehnologic
la care se referă.

Structura funcţiunilor unui sistem de comandă-control şi protecţie coordonat la nivelul unei


staţii de transformare este reprezentată in figura 8.3. Structura ierarhizată pe mai multe nivele se
bazează pe aparate de măsurare locale şi pe scheme de comandă-control la nivelul superior, care
realizează integrarea in cadrul strategiei de control.
În structura staţiei de transformare există mai multe celule, conţinând conexiunile de
intrare-ieşire la una sau mai multe bare colectoare, care funcţionează ca noduri electrice şi
caracterizează întrega staţie. Există diferite funcţii de comanda-control şi de protecţie realizate la
nivelul celulei. Astfel, structura de baza este ierarhizata şi constă in funcţionarea pe doua nivele:
nivelul celulei şi nivelul staţiei (figura 8.3.).
La nivelul celulei sunt realizate acele funcţii care reclamă informaţii (date) numai de la
nivelul celulei şi emit comenzi către dispozitivele şi echipamentele din celulă:
Protecţii prin relee 87 D. Mihoc
-controlul echipamentelor celulei (comenzi, blocaje la nivelul celulei);
-interfaţa om-maşina, dacă este necesar;
-masurători şi monitorizare la nivelul celulei (I, U, P, Q evenimente defecte);
-protectia celulei (pentru eliminarea defectelor şi măsuri preventive).
Funcţiile de control-comandă la nivelul celulei se refera nu numai la înteruptoare şi
separatoare, dar şi la comutatorul de ploturi al transformatorului de putere, la echipamentele de
compensare, la echipamenetele automate de comutaţie cu/fără condiţionare din partea protecţiei la
echipamnetele de semnalizare etc.
La nivelul statiei se executa acele functii care au nevoie de informatii de la mai mult decat o
celula şi emit comenzi catre dispozitivele situate in mai multe celule. Aceste funcţii sunt:
-comanda-controlul staţiei: baza de date centrală, supervizare, coordonare comunicaţie,
interblocaje la nivelul staţie, procesare centrală a datelor culese din celule, sincronizarea în
timp real;
-protecţii şi automatizări la nivel de statie (de exemplu PDB, DRRI, DAS);
-interfaţa om-maşină, pentru operatorul statiei;
-comunicaţia dintre staţie şi nivelul superior de comandă şi control.

Fig. 8.3. Structura unui sistem coordonat de comandă-control şi protecţie:


IeD- ieşiri digitale; InD- intrări digitale; InA- intrări analogice
Protecţii prin relee 88 D. Mihoc
universal” .Pentru utilizarea la maxim a acestor resurse de calcul, funcţiunile software se împart în
diferite categorii după timpul de răspuns, astfel încat o platformă hardware să poată efectua atât
functiuni cu timpi critici foarte mici, cât şi functiuni la care timpul de îndeplinire a acestora nu este
essential.
Sistemele integrate implementate până în prezent pe diverse entităţi din sectorul producţiei ,
transportului şi distribuţiei energiei realizeaza , în principal, urmatoarele functiuni:
- Achiziţie de date
- Protecţii prin relee
- Telecontrol
- Control (comanda) locală
- Masurători pentru urmarire şi pentru facturare
- Reglarea tensiunii
- Urmărirea funcţionării serviciilor auxiliare
- Înregistrarea defectelor şi a regimurilor anormale
- Înregistrarea succesiunii evenimentelor
- Analiza calităţii energiei electrice
Pentru a realiza aceste functiuni în timp real, conceptia acestor sisteme corespunde unei
arhitecturi ierarhizate pe trei nivele:
- nivelul 1: datele sunt disponibile întrun timp de sub 250 ms ; la acest nivel se realizeaza
functiile de măsurare şi protecţie prin relee ;
- nivelul 2: datele sunt disponiubile în cateva secunde ; la acest nivel se realizează funcţiile
de urmărire şi comanda-control a staţiei;
- nivelul 3: datele sunt disponibile într-un timp mai mare; la acest nivel se realizează
funcţiile de analiză şi arhivare a informaţiilor din instalaţiile conduse, inclusiv asa numita
“funcţie cazier”.
Schematic o asemenea arhitectura, pentru un sistem redundant este reprezentata în figura
8.4.
Integrarea diverselor funcţiuni conduce, în mod evident, la simplificarea construirii
panourilor de protecţie şi comandă automată precum şi la reducerea costurilor asociate cablajului
acestora, cu efecte benefice asupra preţului de cost global al investiţiilor.

Figura 8.4 Arhitectura redundanta a unui sistem integrat de protectie, comanda şi control
Protecţii prin relee 89 D. Mihoc
2.4. Sisteme inteligente de protectie şi comanda-control
De regula, prin notiunea de “sistem inteligent” se întelege un set de tehnici hibride de
programare (clasice, pe obiecte , ale inteligenţiei artificiale) care sunt alese pentru a reprezenta şi
rezolva părţi specifice ale unei probleme şi concepute astfel încât să obţina cele mai bune rezultate.
Utilizarea acestor sisteme inteligente, mai ales în contextul integrării funcţiunilor de
protecţie, comandă, control, măsurare, conduce la îmbunătăţirea performanţelor tehnice şi
economice ale echipamentelor respective. Mai mult, datorită capabilităţilor de a realiza analize de
date în mod rapid şi automat, sistemele inteligente conduc la creşterea productivităţii şi siguranţiei
în alimentarea cu energie electrică. Sondajele realizate în organismele de specialitate indică faptul
că tehnicile sistemelor înteligente sunt utilizate în combinaţie cu sistemele existente bazate pe
tehnologia digitală, pentru sistemele de protectie, control în timp real şi automatizare. Aplicaţiile
respective se regăsesc atât la nivelul individual al aparatelor (tabelul 8.1.) cat şi la nivelul statiilor
electrice (tabelul 8.2.).

Tabelul 8.1. Aplicaţii ale sistemelor inteligente la nivelul de echipamente energetice

Domeniu de aplicare Imbunătăţiri Tehnici utilizate


Protecţia de distanţă şi Identificarea tipului de defect Tehnici Fuzzy
funcţii asociate acesteia Detectarea defectelor şi Reţelele neuronale
sesizarea direcţiei
Protecţie adaptivă pentru Reţelele neuronale
linii dublu circuit
Selectarea adaptivă a Recunoaşterea exemplelor
caracteristicii de funcţionare
Reanclanşarea adaptivă Reţelele neuronale
Protecţia liniilor de transport a Diagramele U-I şi R-X pentru Reţelele neuronale
energiei electrice detectarea şi clasificarea
defectelor
Localizarea defectelor Analiza tipului de perturbatie Retelele neuronale
Detectarea defectelor cu Detectarea Reţelele neuronale
impedanţa mare defectelor
Protecţia transformatoarelor Selectatarea între defecte şi Tehnici Fuzzy
de putere condiţii de funcţionare Reţelele neuronale

Tabelul 8.2. Aplicaţii ale sistemelor inteligente la nivel de statie electrica de transformare şi
(sau) interconexiune

Domeniu de aplicare Imbunătăţire Tehnici utilizate


Înregistratoare ale succesiunii •Analiza automată Sisteme expert
defectelor •Verificarea consistentă prin
redundanţă
Relee digitale de protecţie •Analiza funcţionării releelor Sisteme expert
•Analiza defectelor
Înregistratoare digitale pentru •Analiza automată Soluţii hibride
defecte •Combinarea informatiilor
analogice cu cele digitale
pentru verificarea redundantă
Protecţii prin relee 90 D. Mihoc
Protecţia barelor colectoare •Detectarea saturaţiei Reţelele neuronale
transformatoarelor de masură
de curent

2.5. Adaptivitatea sistemelor de protecţii prin relee


Prin adaptivitatea unui sistem de protecţii prin relee se înţelege acea proprietate a acestuia
de a-şi schimba, în mod automat, acţiunea la modificarea conditiilor de functionare a instalaţiilor
energetice, în aşa fel încât să-şi menţină, permanent, performanţele optime. Prin “performanţă
optimă” se înţelege acel reglaj al releelor din componenţa sistemului adaptiv care are ca rezultat
cea mai rapidă acţionare, cu respectarea condiţiilor de funcţionare impuse şi a selectivităţii
declanşărilor. Aceasta proprietate a sistemelor de protectie prin relee nu exclude însă posibilitatea
intervenţiei factorului uman în schimbarea reglajelor, atunci când se considera că este cazul.
Protecţiile adaptive pot utiliza semnale şi măsurători suplimentare, necesare pentru introducerea
funcţionarii adaptive.
În general, sistemele adaptive de protecţii prin relee sunt compuse din următoarele părţi:

a) Partea hardware - există mai multe posibilităţi de implementare a arhitecturii


hardware:
- cu un singur calculator care să îndeplinească toate funcţiile releisticii dintr-o staţie
electrică-soluţie care constrastează cu sistemele actuale de protecţii care utilizează relee
independente pentru fiecare funcţie a protecţiei, fapt pentru care este greu acceptată de către
inginerii de specialitate;
- cu un set de relee digitale care să îndeplinească o anumită funcţie a schemei de protecţie
(de exemplu protecţia unei linii electrice)- soluţie apropiată de majoritatea sitemelor de proteţii prin
relee existente în staţiile electrice;
- cu un releu digital multiprocessor care să realizeze o anumită funcţie a sistemului de
protecţie prin relee.
b) Partea de comunicaţii – trebuie să asigure suport pentru funcţiunile de
teleurmărire şi telecomandă, fiind de obicei bazată pe utilizarea transmisiei prin
fibre optice.
c) Partea de software care trebuie să fie inclusă într-o strategie generală de
conducere a sistemului energetic. Aceasta este formată din două mari tipuri de
programe care:
- inspectează reglajele existente ale protecţiilor prin relee şi condiţiile de funcţionare
ale reţelei pentru care au fost stabilite aceste reglaje;
- recalculează reglajele necesare în cazul contingenţelor sau a schimbărilor locale în
generarea sau consumul puterii;
- recalculează reglajele necesare în cazul schimbărilor lente ale condiţiilor de
funcţionare a reţelei;
-verifică modul de acţionare a releelor de rezervă, în vederea creşterii fiabilităţii
schemei de protecţii prin relee.
Calculele trebuie să se realizeze extrem de rapid “aproape instantaneu”, concomitent cu
schimbările intervenite în condiţiile de funcţionalitate ale reţelei protejate.
Programele pentru ajutorarea dispecerilor în luarea deciziilor operaţionale sunt bazate de
obicei pe tehnici ale inteligenţei artificiale, în care sunt incluse şi acţiuni ale protecţiilor prin relele.
Aceste sisteme inteligente trebuie să asiste operatorul pentru:
- analizarea datelor defectului apărut: tipul şi locul de apariţie, măsurile luate, modul de
tratare al unui defect similar în trecutul recent al exploatării respectivei instalaţii
energetice (utilizarea “funcţiilor cazier”);
- găsirea de soluţii pentru realimentarea la parametrii nominali ai consumatorilor afectaţi
de apariţia unor defecte sau regimuri anormale în reţea.
Protecţii prin relee 91 D. Mihoc
Soluţiile se bazează pe cunoştinţele teoretice despre apariţia defectelor şi a modului de
tratare a acestor situaţii, însă în recomadarea unor acţiuni ele fac apel şi la experienţa operatorilor
dispeceri. Din literatura în domeniu reiese pegnant recomandarea utilizării unor astfel de sisteme
inteligente în varianta folosirii sistemelor cu protecţii adaptive.
d) Factorul uman, care trebuie luat în considerare.

Din experienţa acumulată până în prezent, cele mai utilizate domenii pentru protecţiile
adaptive sunt cele care privesc: protecţia prin relee a liniilor de transport, protecţia de distanţă de
fază şi protecţiile cu relee direcţionale de suprasarcină. Se constată un interes tot mai mare şi pentru
realizarea altor funcţii adaptive cum sunt cele privind compensarea sarcinii, estimarea localizării
defectelor, detectarea declanşării întreruptorului de la capătul opus al liniei, realizarea funcţiilor de
tip DRRI şi altele.
Dezvoltarea echipamentelor numerice cu funcţii integrate multiple a pus într-o lumină nouă
şi problematica fiabilităţii instalaţiilor de protecţie prin relee şi comandă-control, ca efect direct al
creşterii considerabile a siguranţei şi securităţii sistemelor de protecţie. Se are, totuşi, în vedere
asigurarea unei “rezerve îndepărtate” a protecţiei locale, mai ales în cazul reţelelor de înaltă şi
foarte înaltă tensiune.