Universitatea ‘’Vasile Alecsandri’’ din Bacau

Facultatea de Stiinte Economice

Specializarea MCA, anul I

PROIECT
Drept profesional

Reguli controversate ale contractului de mandat.

Profesor coordonator,
Lector univ. dr. Tutuianu Ion

Studenta,
Munteanu Diana–Mihaela (Buga)
 2018
Noțiuni generale despre contractul de mandat

Etimologie și istorie
O primă evaluare a foloaselor mandatului este făcută de Cicero, care precizează că

mandatul este un contract de binefacere, având ca sursă amiciția, fiind de un folos

incontestabil pentru că este foarte dificil ca omul să-și facă singur toate treburile sale.

Noţiunea de contract, pentru a desemna o convenţie creatoare de obligaţii, nu a apărut în

sursele juridice şi literare decât în secolul I al erei noastre. La origine, contractul avea configuraţia
unei convenţii îmbrăcată în forme solemne, prevăzute de lege şi făcute în conformitate cu
dispoziţiile din lege.

Potrivit concepţiei dreptului civil, numai asemenea convenţii dădeau naştere dreptului de a
intenta o acţiune în justiţie. Simplul acord de voinţă, aşa numitul pact, nu este sancţionat nici prin
acţiune, conform principiului nudo pacto actionon nascitur(din simple pacte nu se nasc acţiuni), nici
prin excepţiune, deoarece, până la sfârşitul epocii vechi, excepţiunile nu erau cunoscute.

În timpul Republicii, mandatul se contura ca un contract consensual, prin care o persoana numită
mandante(mandant) însărcina pe o alta, numită mandatar (procurator), să facă ceva gratuit în
interesul său.

Mandatul, dominat de buna credință a părților, consta fie în administrarea generală a unui
patrimoniu (omnium bonorum), fie intr-un act specific (unius rei) În acest fie un act material sau un
act juridic.

Spre sfârşitul Republicii, dând expresie unor necesităţi economice stringente, se înlătură treptat
formalismul juridic prin procedee indirecte, pentru ca în epoca clasică să apară contracte noi
formate prin simplul cord de voinţă al părţilor. Cu toate acestea, regula generală potrivit căreia
simpla convenţie nu produce efecte juridice a continuat să se aplice în dreptul clasic, iar faţă de
această concepţie, contractele consensuale apar ca o excepţie de la regulă. De asemenea, contractele
erau la început rezervate numai cetăţenilor romani, pentru ca apoi să ajungă apanajul oricărui
cetăţean liber.

În epoca imperială apar tot mai multe cazuri de remunerare a activității mandatarului. Mai mult
decat atât, încă din acea periodă s-au întâlnit situații când mandatul putea fi conceput în interesul
mandatarului sau al unui terț. Construcția mandatului este asemanatoare cu cea de astazi.
Mandatarul răspundea in epoca clasică numai de dolul său, iar in cea post clasică și de culpa sa.
Mandatarul trebuia sa dea socoteală mandantului de actele pe care le-a încheiat și să treaăa asupra
lui efectele acestora. Mandantul are impotriva mandatarului acțiunea directă din mandat (actio
mandati directa)pentru a-l sili pe acesta din urmă să-și îndeplinească sarcinile pe care și le-a luat. La
rândul său, mandatarul, pentru eventuala recuperare a cheltuielilor făcute, are la îndemana acțiunea
indirectădin contract (actio mandati contraria). Cauzele de încetare ale contractului s-au păstrat de-a
lungul timpului fiind regăsite astăzi în legislațiile .

Notiune
Potrivit art. 1532 Cod civil, „mandatul este un contract în puterea căruia o

persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit
insărcinarea”. În legătură cu această definiţie legală, sunt de făcut mai multe observaţii, care ne
sunt prilejuite de rezultatele interpretării literale a textului citat.

Prima din aceste observaţii, ar putea fi aceea că legea nu indică ce natura juridică ar trebui să
aibă „acel ceva” la care se obligă mandantul (dacă poate fi un act juridic, o operaţiune materială sau
orice altceva). O a doua observaţie, este aceea că acel ceva cu care s-a insărcinat a face mandatarul
se va face de către acesta pe seama (socoteala, cheltuiala) mandatului, şi nu şi în numele (în primul
rand, în numele) mandatului.

Doctrina de drept civil, plecând de la definiţia legală citată precum şi de la practica judiciară,
a formulat o serie de definiţii ale contractului de mandat, definiţii care pun în evidenţă o serie de
aspecte pe care o considerăm mai amplă, „mandatul este un contract prin care o persoană,
numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte
persoane, numite mandant, care îi dă această împuternicire şi pe care-l reprezintă”.1

După cum în raporturile cu terţii mandatarul va lucra în numele şi pe socoteala mandantului,

mandatul primit de el va fi „cu reprezentare”, iar dacă va lucra în nume propriu dar pe socoteala
mandantului, mandatul este „fără reprezentare” ( în această ultimă ipoteză acordul de voinţă
dintre mandant şi mandatar, în sensul reprezentării, va fi ocult).

Deşi Codul civil reglementează doar mandatul cu reprezentare (art. 1532-1559), existenţa
mandatului fără reprezentare nu este contestată de nimeni, utilitatea sa practică impunându-l de la
sine.

În altă ordine de idei, trebuie menţionat faptul că raporturi juridice specifice mandatului se
pot crea nu numai în temeiul unui contract, ci şi în temeiul legii în cazuri anume prevăzute.

Caractere juridice
Contractul de mandat are următoarele caractere juridice:

Mandatul este un contract consensual deoarece pentru încheierea lui este suficientă simpla
manifestare de voinţă a părţilor.

In practică, mandatul, ca instrumentum, se prezintă sub forma unui înscris, care de cele mai multe
ori poartă numele de mandat, procură sau împuternicire.2

1
Titus Prescure, Curs de contracte civile, Edit. Rosetti Buc.2003, pag. 424-425
2
Liviu Stanciulescu, Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni, Edit. All Beck Buc. 2002, pag.232
 Dovada mandatului, de regulă, se face potrivit dreptului comun atât faţă de părţi, cât şi faţă
de terţul contractant ( nu şi de alţi terţi), înscris peste 250 lei, interdicţia probei cu martori etc.

Ca o excepţie de la regula de mai sus, dacă mandatul este tacit dovada se va putea face atât
între părţi cât şi faţă de terţi prin orice mijloace de probă admise de lege, indiferent de valoarea
actului.

În ceea ce priveşte pe terţi (alţii decât cei care au contractat cu mandatarul) aceştia vor putea
face dovada mandatului prin orice mijloace de probă (inclusiv martori sau prezumţii), deoarece
pentru ei contractul nu este decât un fapt juridic (şi nu act juridic).

În principiu, mandatul este cu titlu gratuit, fiind „fără plată, când nu s-a stipulat contrariu”
(art.1532, 1534 C. Civ).

Din conţinutul art.1534 C.civ. rezultă însă că mandatul este gratuit numai în lipsa unei stipulaţii
contrare; deci mandatul poate fi şi remunerat.

În consecinţă, prin natura sa contractul de mandat este gratuit. Gratuitatea mandatului nu este
însă şi de esenţa acestuia, părţile putând conveni şi asupra unei plăţi datorate mandatarului (caz în
care mandatul devine oneros)3.

Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece se încheie în consideraţia unei anume
persoane, încrederea pe care mandatul o are în mandatar având o importanţă esenţială la perfectarea
contractului.

Când mandatul este cu titlu gratuit, el are caracter unilateral, deoarece creează obligaţii exclusiv în
sarcina uneia din părţi (a mandatarului). În cazul în care contractul este cu titlu oneros, mandatul
devine bilateral (sinalagmatic), fiecare dintre părţi obligându-se.

Obiectul mandatului
Mandatul poate avea ca obiect numai încheierea de acte juridice de către mandatar pe seama şi
în numele mandantului.

Ca şi în orice contract obiectul trebuie să îndeplinească condiţiile generale de validitate: să fie

determinat sau cel putin determinabil, să fie licit, moral şi posibil.

Nu pot face obiectul principal al contractului de mandat faptele materiale. Acestea pot fi numai
obiectul accesoriu, unui mandat în care obiectul principal înseamnă încheierea de acte juridice (de
ex., expertizarea unui bun ce urmează a fi cumpărat).

De asemenea, actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi încheiate prin mandatar (de ex.,
testamentul, căsătoria etc.). În consecinţă, mandatarul nu poate săvârşi dacât actele juridice cu care
a fost împuternicit de mandant, el neputând face nimic peste limitele mandatului său4.

3
Liviu Stanciulescu, Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni, Edit. All Beck Buc. 2002, pag.233
4
Liviu Stanciulescu, Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni, Edit. All Beck Buc. 2002, pag.236
Forma mandatului
Potrivit art. 1533 mandatul poate fi scris, verbal sau tacit.

În toate cazurile, mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului sau.Fie ca este
special sau general, mandatarul trebuie sa se incadreze in limitele imputernicirii primite.

De exemplu, mandatul special dat pentru vanzarea unor bunuri nu poate servi pentru vanzarea
altora. Iar mandatul general circumscris la numite acte de administrare, nu indreptateste la
savarsirea altora. Spre deosebire de modelul sau francez, textul citat precizeaza insa, ca facultatea
de a face o tranzactie cuprinde si pe aceea de a face un compromis cu toate ca in primul caz
concesiile au consecinte cunoscute, iar in cel de al doilea consecintele sunt imprevizibile.

Conținutul șI întinderea mandatului, vor fi stabilite prin orice mijloc de probațiune, prin
interpretarea clauzelor contractuale, în sens restrictive în caz de îndoială

Efectele contractului de mandat

Întrucât mandatarul este reprezentantul mandantului, contractul de mandat produce efecte nu
numai între părţi (mandant şi mandatar), dar şi în privinţa terţului cu care se încheie actul juridic ce
formează obiectul mandatului5.

Obligaţiile mandatarului

Îndeplinirea mandatului. Principala obligaţie a mandatarului este să îndeplinească

împuternicirea dată de mandant, deci să execute mandatul (art. 1539 C. Civ.). Vinovăţia
mandatarului se apreciază în mod diferit, în funcţie de caracterul gratuit sau cu titlu oneros al
mandatului.

Dacă mandatul este cu titlu gratuit, culpa mandatarului se apreciază în concret ,,culpa levis in
concreto’’, în funcţie de diligenţa pe care o depune în mod obişnuit pentru treburile proprii, în
funcţie de experienţa proprie, de gradul de cultură, pregătire profesională etc. (art. 1540 C. civ.).

Dacă mandatul este cu titlu oneros, culpa mandatarului se apreciază după tipul abstract ,,culpa
levis in abstracto’’ al omului prudent şi diligent aflat în aceeaşi situaţie. Mandatarul nu este obligat
să sacrifice un bun propriu pentru a salva pe cele ale mandantului, care se află în posesia sa. Această

5
Prof. Univ. Dr. Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Vol. II, Edit. Universul Juridic, Buc. 2006,
pag.231
obligaţie revine, potrivit art. 1566 C. civ., numai comodatarului care se foloseşte de bunul
împrumutat lui de către comodant.

Obligaţia de a da socoteală. Mandatarul trebuie să dea socoteală mandantului cu privire la actele

încheiate cu terţa persoană, predându-i toate înscrisurile, documentele, alte bunuri, inclusiv sumele
de bani încasate de la terţ, chiar dacă acestea sau numai unele dintre ele nu s-ar cuveni mandantului.
Terţa persoană va cere restituirea plăţii nedatorate de la mandant.

Dacă mandatarul a cheltuit sumele de bani cuvenite mandantului el va datora acestuia dobânzi din
ziua întrebuinţării lor, fără nici o punere în întârziere, fiind considerat de rea - credinţă. Dacă
mandatarul nu a întrebuinţat sumele de bani, dobânzile sunt datorate, în caz de refuz de restituire,
din momentul solicitării lor de către mandant.

Obligaţii rezultând din substituirea unei terţe persoane. Contractul de mandat este, de regulă,
un contract ,, intuitu personae’’, aşa încât mandatarul trebuie să îndeplinească el însuşi
împuternicirea dată de mandant.

Mandatarul va răspunde faţă de mandant numai în următoarele cazuri:

 a desemnat o altă persoană (substituit) pentru îndeplinirea mandatului fără a fi avut

încuviinţarea mandantului;
 a desemnat o persoană incapabilă a încheia actele juridice cerute de mandant, incapabilă sau
în stare de insolvabilitate notorie.

În această situaţie mandatarul a avut dreptul de a substitui, dar se face vinovat de ,,alegerea’’
nepotrivită a persoanei.

Pluralitatea mandatarilor. În cazul existenţei unei pluralităţi de mandatari, obligaţiile acestora

vor fi divizibile (conjuncte) cu excepţia cazului când, în contract, s-a prevăzut solidaritatea acestora
(art.1543 C. civ.).

Există pluralitate de mandatari ori de câte ori prin acelaşi mandat au fost desemnate mai multe
persoane în această calitate6.

Obligaţiile mandantului
Dezdăunarea mandatarului. Mandantul este obligat să restituie toate cheltuielile făcute cu
ocazia executării mandatului. Acesta trebuie să plătească şi dobânzi la sumele avansate de
mandatar; aceste dobânzi curg, fără punere în întârziere, din ziua când mandatarul a făcut plata (art.
1550 C. civ.).

De asemenea, mandantul suportă şi pierderile suferite de mandatar cu ocazia îndeplinirii

mandatului, dacă nu i se poate imputa vreo culpă.

6
Prof. Univ. Dr. Iosif R. Urs, Prof. Univ. Dr. Smaranda Angheni, Drept civil – Contracte civile Vol. III, editia a-III-a,
Edit. Oscar Print, Buc. 2000, pag.114-116
 Plata remuneraţiei. Când mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat să plătească suma
stipulată chiar dacă operaţia în vederea căreia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuată.
Numai culpa mandatarului în îndeplinirea mandatului îl poate scuti pe mandant de plata
remuneraţiei (art. 1548 C. civ.).

Solidaritatea mandanţilor. Când mai multe persoane au numit un mandatar pentru o afacere
comună, fiecare dintre ele este răspunzătoare solidar pentru toate efectele mandatului. Solidaritatea
este în acest caz legală (art. 1551 C. civ.).

Dreptul de retenţie al mandatarului. Mandatarul poate reţine lucrurile pe care le-a primit
pentru mandant, până la achitarea cheltuielilor făcute pentru îndeplinirea mandatului, întrucât
creanţele corelative sunt prilejuite de acelaşi raport juridic. Astfel fiind, dreptul de retenţie se poate
recunoaşte şi pentru garantarea altor creanţe ale mandatarului faţă de mandant izvorâte din
raporturile de mandat7.

Modurile de incetare a mandatului

Art. 2030 din Noul Cod Civil Pe langa cauzele generale de incetare a contractelor, mandatul
inceteaza prin oricare dintre urmatoarele moduri:

a) revocarea sa de catre mandant;

b) renuntarea mandatarului;
c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului.

Cu toate acestea, atunci cand are ca obiect incheierea unor acte succesive in cadrul unei activitati cu
caracter de continuitate, mandatul nu inceteaza daca aceasta activitate este in curs de desfasurare, cu
respectarea dreptului de revocare sau renuntare al partilor ori al mostenitorilor acestora.

Revocarea mandatului
Mandantul poate oricand revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma in care
contractul de mandat a fost incheiat si chiar daca a fost declarat irevocabil (Art. 2031 din Noul Cod
Civil).
Imputernicirea data unui nou mandatar pentru aceeasi afacere revoca mandatul initial.
Mandatul dat in conditiile prevazute la art. 2.028 nu poate fi revocat decat cu acordul tuturor
mandantilor.

Efectele revocarii

7
Prof. Univ. Dr. Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Vol. II, Edit. Universul Juridic, Buc. 2006,
pag.238
 Mandantul care revoca mandatul ramane tinut sa isi execute obligatiile fata de mandatar. El este,
de asemenea, obligat sa repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocarii nejustificate ori
intempestive. Atunci când părţile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se consideră a fi
nejustificată dacă nu este determinată de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forţă
majoră.

Art. 2.033. – (1) Dacă procura a fost dată în formă autentică notarială, în vederea
informării terţilor notarul public căruia i se solicită să autentifice revocarea unei
asemenea procuri este obligat să transmită revocarea către registrul naţional
notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.

Efectele incetari mandatului

Puterea de reprezentare încetează prin renunțarea de către reprezentant la împuternicire sau prin
revocarea acesteia de către reprezentat.

Puterea de reprezentare încetează de asemenea prin decesul sau incapacitatea reprezentantului ori
a reprezentatului, dacă din convenție ori din natura afacerii nu rezultă contrariul.

Dacă reprezentantul sau reprezentatul este persoană juridică , puterea de a reprezenta încetează la
data la care persoana juridică își încetează existența.

Încetarea puterii de a repezenta nu produce efecte în privința terților care, în momentul încheierii
contractului, nu cunoșteau și nici nu trebuiau să cunoască această imprejurare.

La încetarea puterilor încredințate, reprezentantul este obligat să restituie reprezentatului înscrisul

care constată aceste puteri.

După încetarea mandatului, infiferent de cauză mandatarul este obligat: să dea socoteală despre
gestiunea sa și să remită mandantului sau moștenitorilor acestuia, după caz, procura, și să predea
orice alte acte sau bunuri primite în cursul executării mandatului;

Încetează dreptul de a-l reprezenta pe mandant și de a încheia orice act juridic în numele acestuia.

Notarul public care autentifică actul pentru încheierea căruia a fost dată

procura are obligaţia să verifice la registrul naţional notarial dacă acea procură a fost revocată.

Rovocarea poate fi totală sau parțială. De asemenea un mandatar special, atunci când există un
mandatar general, înseamnă o revocare parțială a mandatului general.
BIBLIOGRAFIE

1. TITUS PRESCURE - Curs de contracte civile, Edit. Rosetti Buc.2003

2. Prof. Univ. Dr. FRANCISC DEAK - Tratat de drept civil. Contracte speciale,

Vol. II, Edit. Universul Juridic, Buc. 2006

3. Prof. Univ. Dr. IOSIF R. URS - Drept civil. Contracte civile Vol. III, editia a-

Prof. Univ. Dr. SMARANDA ANGHENI III-a, Edit. Oscar Print, Buc.2000

4. LIVIU STĂNCIULESCU - Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni, Edit.

All Beck Buc. 2002

5. Conf. Dr. DAN CHIRICĂ - Drept civil. Contracte speciale, Edit. Lumina Lex,

Buc. 1997

Contractele civile - Prof. Univ. Dr. Dumitru C. Florescu, Ed. Universul juridic, 2011;

Tratat de drept civil- contracte speciale – prof. Univ. Dr. Francisc Deak, ediția a IV-a actualizată,
Ed. Universul juridic 2006;