Alb, respectiv negru se pot combina cu orice culoare, dar și împreună alb și negru se potrivesc, chair

daca acesta combinație poate fi cam plictisitoare pentru că lipsește CULOAREA.

Exită culori primare: roșu, galben și albatru. Exact, streagul României este format din culori primare .
Din combinațiile acestor trei culori se pot face toate celelalte culori. Spre exemplu dacă vei combina roșu
cu albastru va rezulta violet, roșu combinat cu galben rezultă portocaliu, iar daca vei combina galben cu
albastru rezultă verde.

Celelalte nuanțe se pot realiza dacă spre exemplu cantitatea de roșu și cantitatea de albastru diferă. Dacă
pui mai mult roșu vei realiza visiniu, dacă pui mai mult albastru vei realiza indigo. Combina roșu cu alb
și vei obține roz.

În imaginea aceasta: (Sursa:

Google/incasa.ro) se poate observa cum derivă culorile, una din cealaltă și că în centrul imaginii sunt
culorile primare: roșu,galen și albastru.

Culori complementare sunt acele nuanțe care se combină perfect una cu cealaltă, ele sunt diamentral
obuse în cercul cromatic (R.O.G.V.A.V.). Spre exemplu: Roșu se potrivește cu Verde, Galben cu Violet,
Orange (Portocaliu, cum îi zicem noi) se potrivește perfect cu Albastru. Combinate astfel, culorile par
mai intense și mai strălucitoare, cu alte cuvinte, se evidențiază una pe cealaltă.

Ținând cont de același principiu am gasit pe un site care culori se potrivesc între ele și anume:

* Roz pal: maro, cafeniu, mint, oliv, gri, turcoaz

* Roz inchis (fuchsia): cafeniu, gri, galben, verde lime, mint, maro
* Rosu-tomata: bleu ciel, mint, creme, gri
* Visiniu: albastru, gri, portocaliu pal, galben pal
* Maro deschis: albastru, galben pal, creme, verde, violet, rosu
* Maro inchis: galben lamaie, bleu ciel, mint, mov deschis, verde lime
* Cafeniu: roz pal, maro, albastru, verde, mov, violet
* Portocaliu pal: gri, maro, verde
* Portocaliu inchis: galben pal, verde, maro, visina putreda
* Galben lamaie: visiniu, maro, albastru, gri
* Galben pal: fuchsia, gri, maro, cafeniu, rosu, albastru, mov, violet
* Galben auriu: gri, maro, ablastru, rosu, negru
* Verde lime: cafeniu, maro, roz, portocaliu inchis, bleumarin, gri
* Verde inchis: portocaliu, cafeniu, maro
* Oliv: cafeniu, maro, gri, creme, negru
* Mint: maro, gri, bleumarin, rosu, gri, cafeniu
* Turcoaz: fuchsia, visiniu, cafeniu, maro, creme, violet inchis
* Albastru electric: galben auriu, cafeniu, maro deschis, gri, argintiu
* Bleu ciel: rosu, gri, maro, portocaliu inchis
* Bleumarin: violet pal, cafeniu, maro, gri, galben, portocaliu, verde, rosu, culori pastelate
* Violet pal: portocaliu inchis, violet inchis, oliv
* Mov: cafeniu, galben pal, gri, turcoaz, mint, portocaliu pal

Interesant, nu? Chiar am o pereche de pantofiori suuuuper draguți maro închis și nu știam cu ce nuanțe să

îi asortez, dar am aflat răspunsul

Spor la combinat… culori!

Dacă nu stiți ce culori să combinați unele cu celelalte pentru a realiza o anumită culoare dorita, întrebati-
mă, daca voi ști răspunsul cu drag vă ajut.

Teoria cromatică a împărţit culorile în mai multe categorii:

1. Culoarea locală este proprie fiecărui obiect ce trebuie scos din banal pentru a deveni parte integrantă
a unei opere de artă. Ea este folosită fie în pictură, fie în fotografiile artistice. Culoarea locală este cea pe
care o observăm în cotidianul nostru, la obiectele/cadrele/personajele din jurul nostru.

Eugene Delacroix (1798-1863), ca un pictor ce încerca să se definească drept un opozant al tradiţiei

academiste, afirma în Jurnalul său: “pictorii adevăraţi sunt cei care nu folosesc culoarea locală, decât
în cazuri extreme ”. Pentru el, artiştii trebuie să cuprindă, să surprindă cromatismul natural, dar să-l
prezinte în maniera lor proprie.

2. Culoarea impresiei, prin intermediul căreia cromatica este receptată modificat, din cauza distanţelor
dintre ochi şi obiect, a efectelor atmosferice, în special din cauza luminii. În ultimul rând, ea depinde de
acuitatea vizuală a privitorului, respectiv a pictorului. Această culoare a impresiilor a făcut obiectul artei
plein-air-iştilor, a impresioniştilor ce pictau compoziţii în mijlocul naturii.

3. Culorile fundamentale, care nu sunt obţinute din niciun amestec pigmentar, cele definite de spectrul
cromatic ca primare: roşu, galben şi albastru.

4. Culorile binare sunt obţinute din amestecul, în cantităţi egale, a două culori fundamentale. Astfel, din
roşu amestecat cu galben rezultă portocaliu, din combinaţia roşului cu albastrul rezultă violetul, iar
albastru amestecat cu galben va da culoarea verde.
5. Culorile calde şi reci sau termo-dinamice sunt tente care influenţează, prin observarea lor, gradul de
confort psihic al unei persoane, respectiv pulsul acesteia, pe care cele calde ( galben închis, roşu,
portocaliu, până la brun) îl fac să crească uşor, pe cand cele reci (alb, galben deschis, verde, albastru,
violet, până la negru) îl fac să coboare, până la relaxarea deplină. De asemenea, aceste culori, pe lângă
efectul psihologic asupra privitorului (căruia îi creează o stare de confort sau disconfort), sunt cele care
produc efectul spaţial, de apropiere-mărire (cele calde), respectiv de distanţare-diminuare (cele reci).
Prin folosirea culorilor calde sau reci în planuri diferite ale picturii, lucrarea devine o suprafaţă
perspectivală.

6. Culorile complementare, care pe cercul cromatic trebuie să fie diametral opuse. Culorile
complementare sunt cele care sporesc contrastul unei lucrări. Culorile complementare se găsesc în
cupluri, cel mai des utilizate fiind cele ale culorilor fundamentale şi anume: roşu-verde, galben-violet,
albastru-portocaliu.

Există trei perechi de culori complementare primare: roşu – verde, galben – violet, albastru – portocaliu
şi trei perechi de culori complementare secundare: roşu+violet – galben+verde, galben+portocaliu –
albastru+violet, albastru+verde (albastru mangan) – roşu+portocaliu (roşu vermillon).

 Culorile pure sau crude nu se limitează la tentele cu strălucire maximă, ele nu sunt amestecate
înainte de folosire. Culorile proaspăt scoase dintr-un tub pot fi exemple bune în acest caz.

 Culorile rupte sau contrastul complementar reprezintă juxtapunerea a două culori

complementare, prin intermediul cărora se va modifica strălucirea, luminozitatea sau intensitatea
uneia sau amândurora.
  Culorilor semnificante în tradiţia diferitelor popoare li s-au asimilat anumite sensuri afective,
reprezentative. De exemplu în cultura românească stările sufleteşti se definesc ca stări de culoare.
Afirmi că eşti „negru de supărare” în momentele de dezamăgire maximă, „roşu de furie” când nu
poţi să-ţi impui punctul de vedere, „galben de frică” în situaţii în care te temi de ceva sau cineva.

Culorile au căpătat simboluri, semnificaţii anume. Astfel, privite prin prisma creştinismului medieval,
roşul reprezenta caritatea, galbenul pal- puterea şi gloria, albastrul sugera pacea şi sentimentele de iubire,
violetul era o culoare destinată pocăinţei.

La această definiţie impresioniştii vor introduce şi conceptele de culoare a luminii şi a umbrei. Plecând
de la ideea conform căreia pe un obiect expus la lumină apar trei culori, trei tonuri, unul redat de lumină,
cel intermediar (şi anume culoarea locală) şi cel de umbră. Culoarea locală proprie obiectului/cadrului/
personajului surprins se modifică în funcţie de cantitatea de lumină primită. Astfel, dacă este expus
luminii, această culoare se va deschide, va împrumuta din cromatismul sursei de iluminare. În partea în
care lumina nu are acces, cromatismul este mai întunecat şi se observă apariţia complementară zonei
luminoase. În zona intermediară între cea de lumină şi cea de umbră, culoarea locală rămâne
neschimbată.

Roata culorilor. Ghid de armonizare a nuanțelor

în design.

Roata culorilor este o invenție destul de veche, fiind pusă la punct de Isaac Newton în anul 1666. Este un
grafic în formă de cerc în care este reprezentat întreg spectrul vizibil, de la roșu la violet. Roata culorilor
te ajută să alegi precis acele culori care arată bine împreună.

Relativ simplu de costruit, roata culorilor a devenit un instrument absolut necesar în design pentru că
pune în evidență legăturile dintre culori. Astfel, în orice compoziție, se poate găsi foarte ușor acea
combinație de culori care impresionează privirea și dă o stare de armonie.

Roata culorilor începe prin reprezentarea echidistantă a culorilor primare, urmând a fi completată cu cele
secundare și terțiare. Nicio culoare nu este mai importantă decât alta pentru că toate formează un cerc.
Culorile primare.

Sunt acele culori de bază și nu pot fi obținute prin combinarea altor culori. Sunt 3 la număr și alcătuiesc
un triunghi echilateral pe cercul culorilor: roșu, galben, albastru.

Ca fapt divers ele sunt reprezentate pe steagul României.

Culorile secundare.

Sunt obținute prin combinarea a 2 culori primare. Ele completează cercul, dar nu îl definitivează. Sunt tot
3 la număr: verde, portocaliu, violet.

Culorile terțiare.

Completează întreg cercul. Se obțin prin fie prin combinarea unei nunațe primare cu una secundară, fie
prin combinarea a 2 nunațe secundare.
 Scheme de culori.

În primul rând cercul se împarte în două pentru a separa culorile calde de cele reci. Nuanțele calde sunt
de la roșu, galben spre verde deschis sunt colori calde. De la violet, albastru spre verde închis sunt culori
reci.

Dacă ați privit un tablou de vară fierbinte, veți observa că predomină portocaliu, galben și nuanțe
deschise de roșu.
Tablourile de toamnă au albastru și verde închise, presărate cu violet.
 Kikinev Vasiliy - ”Toamnă rece”

Culori complementare.

Sunt cele care se găsesc diametral opus pe cerc. De exemplu roșu și verde.

Folosirea a două culori complementare generează un contrast înalt. Trebuie mare atenție în utilizarea lor
pentru că pot crea o stare de discomfort privirii.
Vedeți câtă tensiune există în această pictură un predomină roșu și verde crud?

Vincent Van Gogh - ”Cafeneaua de noapte”

Culori analog.

Sunt culorile vecine, cele care se găsesc una lângă alta pe cerc. Folsirea în compoziții a culorilor analog
nu înseamnă utilizarea a doar 2 dintre ele, ci pot fi 3 sau 4, în funcție de tema aleasă.
Natura este plină de culori analog. Ele ajută la crearea unui design armonios și odihnitor pentru că
trecerea de la o culoare la alta se face gradat.

Triadele de culori.

Sunt generate prin utilizarea a 3 culori egal depărtate pe cerc. Ele formează un triunghi echilateral. O
triadă de culori pusă în compoziție dă impresia de echilibru.
Se pot alege astfel încât să există o culoare care domină: o nuanță puternică și două mai blânde. O triadă
este utilizată în tabloul de mai jos. Compoziția cromatică este echilibrată.

Monet - ”The Regatta at Argenteuil”

Culori complementar divizate.

Este o variantă a tridelor de culori în care baza triunghiului este foarte îngustă pentru a selecta 2 culori
analog, iar vârful ascuțit selectează o culoare complementară celor 2. Se bazează pe dominanță și
contrast. Generează mai puțină tensiune decât o triadă pentru că două culori se armonizează.

Pentru începători este o schemă potrivită.

Culori tetradice.

Schema tetradică presupune utilizarea a 4 culori aflate în vârfurile unui dreptunghi. Această schemă oferă
foarte multe posibilități de alegere a nuanțelor. Este mult mai complexă decât schema triadelor.

Este indicată folosirea unei culori dominate.

Utilizarea unui dreptunghi cu latura foarte îngustă, dă voie la alegerea a câte 2 perechie de culori
complementare și culori analog.

Tabloul următor este armonizat și robust cromatic pentru că face trecerea ușoară de la roșu la galben-
portocaliu și de la verde la viole-albastru. Cele două grupe de culori sunt și complentare ceea ce arată
tensiune.
 Robie Benve - ”Japanese Maple Tree”

Culori în pătrat.

Este o schemă ce implică echilibru prin alegerea culorilor aflate în vârfurile unui pătrat. Deasemenea este
indicată utilizarea unei culori dominante.