Sunteți pe pagina 1din 13

1

INFLUENŢA LIMBII ENGLEZE ASUPRA LIMBII ROMÂNE ACTUALE


(ÎN LIMBAJUL ECONOMIC ŞI DE AFACERI)

- REZUMAT -

Influenţa engleză în limba română, foarte pronunţată în perioada actuală în limbile


europene, se realizează atât prin preluarea masivă de elemente lexicale cât şi prin atribuirea unor
sensuri ale împrumuturilor englezeşti cuvintelor din limba română.
Manifestarea fenomenului de anglicizare şi în tara noastră se datorează condiţiilor social-
politice actuale precum şi lărgirii relaţiilor economico – financiare cu lumea occidentală, cuvintele
englezeşti fiind utilizate de specialişti pentru comunicarea şi informarea în toate domeniile de
activitate (unde sunt preferaţi termenii originali), precum şi de vorbitori, care au tendinţa de a
practica limba engleză ca limbă internaţională de comunicare.
Pornind de la influenţa limbii engleze exercitate la toate nivelurile limbii, lucrarea se
bazează pe cercetarea terminologiei economice româneşti din perspectiva variatelor ipostaze de
utilizare a împrumuturilor din engleză, ce demonstrează dificultăţile de adaptare la sistemul
limbii române datorate deosebirilor majore dintre cele două limbi.
1. Primul capitol conţine câteva precizări teoretice privind diferitele accepţiuni cu care
sunt utilizate noţiunile limbă şi limbaj.
Fenomen deosebit de complex, limba evoluează permanent, schimbarea fiind marcată de
dezvoltarea internă a sistemului, precum şi de influenţele datorate relaţiilor cu alte limbi în
decursul timpului.
Influenţa unor limbi asupra altora - la nivel lexical, fonetic şi morfologic semantic - are ca
punct de plecare componenta lexicală a limbii, cele mai multe şi mai directe interferenţe
manifestându-se la nivelul vocabularului.
În evoluţia sa istorică, limba română a intrat în contact cu diverse limbi de la care a
asimilat cu mare uşurinţă numeroase cuvinte necesare cerinţelor comunicative ale vremii.
Integrarea cuvintelor străine în procesul de comunicare a pus pe de-o parte, problema
adaptării acestora la structura lingvistică influenţată, iar pe de altă parte, problema schimbărilor
pe care le antrennează în organizarea lexicală a limbii române, în funcţie de structura fonetică şi
gramaticală, fiecare influenţă străină manifestându-se în mod specific.
În funcţie de condiţiile de realizare a contactului dintre două limbi, influenţa afectează
diferenţiat diversele ipostaze funcţionale şi stilistice ale limbii receptoare.
În utilizarea ei actuală, limba română este afectată de influenţa engleză în diversele ei
forme de manifestare. Unul dintre domeniile puternic şi complex afectate este cel economic, cel
asupra căruia s-a realizat cercetarea pe care se întemeiază lucrarea propusă ca teză.
Faţă de alte variante funcţionale ale limbii, limbajul economic are avantajul de a implica
atât limbajul propriu activităţii ştiinţelor economice, cât şi nivelul comunicării colocviale.
Totodată specificul activităţii economice presupune interferenţa cu alte limbaje specializate.
Legăturile strânse dintre diversele domenii de activitate determină propagarea termenilor de la un
domeniu la altul, favorizând o liberă şi rapidă circulaţie a termenilor în general şi reducerea
numărului celor cu un grad înalt de specializare semantică. Prin extensie, termenii pătrund în
diverse terminologii sau sunt chiar preluaţi în vocabularul uzual.
În limbajul economic, ca şi în alte limbaje speciale, influenţa engleză determină nu numai
introducerea unui mare număr de termeni necesari completării lexicului tehnic, ci şi procese de
reorganizare şi resemantizare la nivelul limbajul specializat şi al limbii comune.
2

2.Transformările majore din organizarea social-economică internaţională au impus


dezvoltarea unor discipline moderne ca: finanţe, statistică, management, marketing, administrara
afacerilor etc., ale căror limbaje se subordonează domeniului economic.
Acordarea economiei actuale româneşti la sistemele economiei internaţionale explică
variata diversificare şi dezvoltare a specializărilor din domeniu şi determină numeroasele
schimbări din lexicul limbajului economic, realizate mai ales prin împrumuturi din engleză, dar şi
prin reactualizarea şi resemantizarea, ca efect al contactului cu engleza, a unor cuvinte existente
în limba română.
Comunicarea în domeniul economic româneasc preferă preluarea şi utilizarea termenilor
specializaţi folosiţi în relaţiile de pe piaţa comună a muncii traducerii (adeseori dificilă sau chiar
imposibilă) sau calchierii construcţiilor lexicale englezeşti.
Influenţa limbii engleze, care se manifestă mai pronunţat la nivel terminologic,
antrenează însă adeseori şi modificări ale vocabularului general. Unele cuvinte englezeşti pătrund
în limbajul economic odată cu fenomenul/conceptul denumit, cum ar fi: outsourcing, joint-
venture, dealer, stoskholder, target market, altele dublează cuvintele româneşti (billing -
facturare, board - consiliu de conducere, overdraft - descoperire de cont, deadline - termen-
limită, salesman - comerciant ). Se constată totodată şi actualizarea prin engleză a unor cuvinte
mai vechi ( utilităţi prin utilities, a exceda prin exceed, mentenanţă prin maintenance), alteori,
cuvinte uzuale se specializează semantic după ”tipare” englezeşti (maturitate “scadenţă”, poziţie
“funcţie”, nişă “colţ specializat, profitabil pe piaţă” ).
Termenii englezeşti, de strictă specialitate sau nu, pătrund mai ales sub forma
împrumutului direct în toate subdomeniile economice, în virtutea unei tendinţe de interferenţă
(manifestate pe plan internaţional) a terminologiilor, precum şi a relaţiilor vocabularului
specializat cu cel uzual.
O modalitate de pătrundere în limba română a termenilor englezeşti o reprezintă textele de
profil. Formele de introducere a împrumuturilor sunt variate şi inconsecvente: unele cuvinte şi
expresii sunt utilizate direct fără o explicaţie prealabilă, altele sunt însoţite de echivalentul
românesc sau de explicaţii.
Influenţa engleză asupra limbajului economic românesc se realizează cu precădere prin
împrumutarea unor termeni englezeşti strict specializaţi, care sunt de regulă monosemantici, dar
şi prin adoptarea unor unităţi lexicale polisemantice, care sunt preluate de română cu unul sau
mai multe sensuri, în funcţie de domeniul de utilizare şi de necesităţile de comunicare, de
exemplu: board, cookie, equity au fost preluate cu un singur sens (cel specializat), pe când cross,
break, pool, switch funcţionează în română cu două sensuri (vezi p.59-64), dintre care unul este
mai vechi în limba română, iar celălalt este un împrumut recent (pool împrumutat iniţial cu sensul
de „bazin de înot”, este folosit în economie cu sensul „fond, gestiune comună”). Majoritatea
termenilor monosemantici împrumutaţi din engleză îşi pot lărgi sensul în relaţie cu unităţi
lexicale autohtone sau în contexte unde se speculează valoarea lor figurată. Modificările
semantice în ambele sensuri, terminologizarea sau determinologizarea, înlesnesc pătrunderea
împrumuturilor şi circulaţia cuvintelor (în general), restricţiile de utilizare fiind considerabil
reduse.
Imitarea modelelor englezeşti prin calc participă împreună cu împrumuturile lexicale
propriu-zise la extinderea influenţei engleze în limba română. În limbajul economic actual sunt
reprezentate cele trei tipuri de calc. Cuvintele româneşti îşi lărgesc semnificaţia după model
englezesc sub forma calcului semantic: a aplica dobândeşte şi sensul “a solicita un post/funcţie, a
face o cerere” după engl.to apply(for), ataşament împrumută sensul recent “anexă” al engl.
attachment, apreciere “creştere” după engl.appreciation), modificarea semantică antrenând
uneori şi modificări de ordin gramatical (subsidiar “auxiliar”, adjectiv, iar subsidiară “filială”,
3

substantiv). Numeroase expresii englezeşti sunt reproduse în română sub forma calcului
frazeologic, frecvent întâlnit în textele economice, fie traducându-se întreaga unitate frazeologică
(autosuficient < engl.self-sufficient, acţiune lichidă < engl.liquid share, companie scoică <
engl.shell-company, pieţe de capital < engl.capital-markets, reţea de distribuţie <
engl.distribution network), fie prin traducerea unuia dintre termeni, celălalt fiind preluat ca atare
(canal de retail < eng.retail channel, public target < engl.target public, background educaţional
< engl.educational background).
Reorganizări la nivelul lexical al limbajului economic românesc se realizează şi sub forma
actualizării unor împrumuturi (anterioare) din alte limbi sub influenţa modelului englez
(mentenanţă < fr. maintenance prin anglicismul cu aceeaşi formă grafică, pronunţat
[mənteinəns], insolvenţă < it.insolvenza prin engl. insolvency), cu posibile modificări semantice
asociate adeseori cu conversiunea, de exemplu: adjectivul subsidiar (< fr.subsidiaire, MDN
2000) “auxiliar, secundar” devine substantiv feminin – subsidiară (< engl.subsidiary “filială,
sucursală”, adjectivul publicitar (< fr. publicitaire, MDN 2000) este substantivizat după engl.
publisher, ca echivalent al engl. editor.

3. Împrumutarea şi folosirea termenilor englezeşti în română ridică numeroase şi


complicate probleme de utilizare şi adaptare, din cauza diferenţelor de sistem ortografic, fonetic
şi morfologic dintre cele două limbi.

3.1. La nivel ortografic şi fonetic adaptarea anglicismelor la sistemul limbii române se


realizează cu dificultate, motivul esenţial constând în caracterul diferit al ortografiei în cele două
limbi: fonetic, pentru română şi etimologic, pentru engleză.
Diferenţele importante care există în engleză între „imaginea” orală şi cea scrisă a
cuvântului explică utilizarea a două modalităţi principale de scriere în română a anglicismelor
(prin păstrarea formei grafice din engleză sau prin redarea, pe cât posibil, cu mijloacele
alfabetului românesc, a aspectul fonetic englezesc: exceingi pentru engl.exchange [iks‘t∫einʤ],
năuhau notează engl. knowhow [‘nəu’hau], treidăr pentru engl.trader [‘treidəʳ]). În comunicarea
orală, pronunţarea lor redă cât mai fidel forma fonetică originară sau transpune, adeseori, forma
scrisă a anglicismului, în termenii sugeraţi de sistemul grafic românesc ([aplicant] pentru
engl.applicant [‘æplikənt], [broker] pentru engl.broker [brəukəʳ], [email] redă engl. e-mail
[i’meil]) .
În procesul de adaptare a anglicismelor, se manifestă tendinţa de a păstra (pe cât posibil)
aspectul fonetic al cuvintelor din engleză, astfel DOOM² (p.XII) recomandă: baseball [beĭsbol],
bluff [blaf], bowling [baŭling], dancing [densing], mistress [misiz], slow [slăŭ].
În general nu se păstrează particularităţile necunoscute limbii române ( engl.cool [ku:l]
pron. rom. [kul]).
Astfel, de pildă, sistemul vocalic englez este mai complex: comparativ cu limba română,
în engleză numărul vocalelor este aproape dublu datorită prezenţei unei trăsături suplimentare -
durata. Deosebirea de cantitate este inoperantă în sistemul vocalic românesc şi, ca atare,
pronunţarea nu sesizează diferenţa între vocalele lungi şi scurte, încordate şi neîncordate, cele
două foneme vocalice fiind redate în română printr-o unică vocală.
În consonantism, cea mai importantă particularitate a limbii engleze în raport cu româna
este aspiraţia, care caracterizează ocluzivele în poziţie iniţială şi în silabe accentuate: [p, t, k] sunt
puternic aspirate în opoziţie cu perechile sonore [b, d, g]. În pronunţarea românească a cuvintelor
de origine engleză, aspiraţia ocluzivelor surde se pierde.
4

Altă particularitate a limbii engleze o constituie „consoanele latente”, consoane care nu au


realitate fonică în condiţii speciale de vecinătate [b, c, g, k, l, p, r, s, t], de exemplu: doubt [daut],
reign [rein], knee [ni:], calm [ka:m], pneumatic [ŋju:’mætik], part [pa:t], island [‘ailənd], listen
[lisən]; în română literele corespunzând acestor consoane sunt în general pronunţate în toate
poziţiile.
Consoanele fricative [θ] şi [ð], inexistente în română, sunt realizate în pronunţarea
românească prin analogie cu [s] sau [t] şi respectiv [z], cum ar fi: thriller ([‘θriləʳ]) pronunţat
[srilăr], think-tank ([θink’tænk]) pron .rom. [tink’tenk], the ([ðə]) pron. rom. [ză] - off the record
se pronunţă [offzărecord]).
Lungimea consoanelor, fără a avea valoare distinctivă, este în engleză influenţată de
cantitatea vocalei precedente: consoanele sunt mai scurte după vocalele lungi şi se pronunţă mai
lung după vocalele scurte. În pronunţarea românească este neglijată această diferenţă.
Renunţarea la anumite particularităţi specifice englezei se constată şi în normarea
(oficială) a scrierii şi pronunţării. Astfel DOOM² recomandă păstrarea anglicismelor neasimilate
grafic şi fonetic la sistemul limbii române.
Importantele deosebiri fonice şi ortografice dintre cele două limbi explică variantele
multiple de acomodare a anglicismelor la sistemul fonetic şi (orto)grafic al limbii române.
În diversele publicaţii utilizate ca surse de material, sunt numeroase situaţiile în care uzul
dezvoltă modalităţi dintre cele mai variate de notare şi pronunţare a anglicismelor, care nu
concordă totdeauna cu normele.
În presa scrisă, în general, dar şi în revistele de strictă specialitate, paralel cu păstrarea
grafiei originare a termenului englezesc, recomandată de DOOM², se întâlnesc şi anglicisme
notate în variate moduri: cu grafia adaptată scrierii româneşti (năuhau, senviş/sanviş, şou/shou,
treidăr), se renunţă uneori la consoanele duble (modeling, reseler, scaner), sau alteori se dublează
nejustificat anumite litere (developper pentru engl.developer, dinning pentru engl.dining,
spammer pentru engl.spamer) sau cu o formă hipercorectă (night-loser pentru engl. night-looser,
haker pentru engl.hacker, handycraft pentru engl.handicraft). Pătrunderea şi răspândirea pe cale
orală şi scrisă a neologismelor din engleză favorizează apariţia dubletelor (orto)grafice
(brand/brend, discount/discont, feribot/ferry-boat).
Circulaţia largă a termenilor economici care au pătruns în vocabularul uzual sau în alte
limbaje speciale contribuie la extinderea uneia din grafii, ca şi înregistrarea ei în dicţionare.
În comunicarea orală, împrumuturile din engleză apar frecvent cu mai multe modalităţi
de pronunţare: adeseori se redă cât mai fidel aspectul fonetic originar ([ăsemblăr] pentru engl.
assembler [ə’sæmbləʳ], [breikbit] pentru engl. break-beat [breik’bi:t], [on-eăr] pentru engl. on-air
[‫כ‬n ‘æəʳ]), dar sunt situaţii în care, din ironie sau ignoranţă, pronunţarea modifică transpunerea în
termenii valorilor sistemului grafic românesc a formei scrise a cuvântului englezesc împrumutat;
în unele cazuri asemenea adaptări pot genera coliziuni semantice (engl.casual ['kæjuəl]
pronunţat în română [kazual], engl. track [‘træk] redat prin [trac], engl.trap [‘træp], prin [trap]).
Variaţii se constată şi la nivelul recomandărilor normative. Astfel, pentru o largă categorie
de anglicisme înregistrate în DOOM¹ cu o formă adaptată ortografic sistemului de scriere
românesc, de exemplu: forehand, groom, knockdown, looping, pentru forhend, grom, cnocdaun,
luping (DOOM¹), DOOM² recomandă forma grafică englezească; în cazul altora, DOOM²
acceptă ambele variante, fiind preferată cea comună (pocher/poker, rosbif/roast beef,
smeş/smash) sau cea etimologică (clearing/cliring, cocktail/cocteil, derby/derbi, peking/peching).
Comparaţia indicaţiilor normative privind anglicismele din cele două ediţii ale DOOM-
ului pune în evidenţă destul de multe diferenţe fireşti având în vedere procesul de evoluţie a
limbii române. Modificările unor norme relevă tendinţa actuală de a păstra grafia etimologică şi
5

de a păstra o formă cât mai apropiată de pronunţia originară. Numărul mare de împrumuturi a
căror adaptare favorizează scrierea şi pronunţarea etimologică relativizează caracterul fonetic al
sistemului ortografic românesc: prin normarea împrumuturilor în sens etimologic, literele
româneşti încep să cumuleze diverse valori fonetice.
Ezitările şi variaţiile de scriere şi pronunţare a anglicismelor, inerente procesului de
adaptare, constituie o frână în extinderea recomandărilor normative, tocmai pentru că variantele
se întâlnesc în presa (scrisă sau orală), care are o contribuţie importantă la dezvoltarea limbii,
implicit variantei literare.

3.2. Cercetarea efectuată are în vedere şi problemele de adaptare morfologică a


anglicismelor transferate prin limbajul economic şi de afaceri.
Diferenţele mari dintre sistemele morfologice ale celor două limbi creează probleme de
încadrare a anglicismelor în sistemul flexionar românesc. Potrivit tendinţelor actuale, numeroase
împrumuturi din engleză, substantive (bluejeans, cornflakes, futures, non-targets) şi adjective
(greenfield, full, junky, scary, trendy), sunt utilizate ca invariabile, sporind numărul celor deja
existente în română.
Adaptarea morfologică a anglicismelor pune numeroase probleme de adaptare din cauza
diferenţelor dintre cele două sisteme gramaticale.
Astfel, în procesul de adaptare a substantivelor englezeşti, încadrarea lor în clasele de gen
ale limbii române are în vedere mai ales criteriul semantic; criteriul aspectului formal este
inoperant, având în vedere faptul că substantivele din engleză - indiferent de gen - au mai ales
terminaţie consonantică, iar flexiunea este înlocuită prin prepoziţii. Genul substantivului
împrumutat din engleză se manifestă mai ales prin forma determinanţilor sau a substitutelor (o
inteligentă miss, un pub select), şi, în alte situaţii, prin asocierea cu anumite desinenţe: –e
(hardiste, hipiote, punkiste, sprintere), pentru feminine şi –uri (missuri, sex-simboluri, staruri),
pentru neutre.
Substantivele englezeşti care denumesc inanimate sunt în general tratate în română ca
neutre, dar se întâlnesc şi situaţii de ezitare între neutru şi feminin (acest story / o story, un/o
erotic-line ).
Prin afluenţa împrumuturilor din engleză care denumesc inanimate, neutrul românesc se
întăreşte considerabil cantitativ, iar desinenţa de plural –uri se extinde tot mai mult fiind asociată
nu numai neutrelor, ci şi unor feminine. În condiţiile ignorării valorii morfologice de plural a
terminaţiei –s, ataşarea desinenţei –uri are ca rezultat forme tautologice (gadgetsuri, hotspotsuri,
rate-cards-uri, skills-uri, sub-labels-uri).
Din inventarul bogat de alternanţe fonetice al limbii române doar câteva afectează
anglicismele, generale sunt alternanţele consonantice: d/z (bodyguard/bodyguarzi, landlord/
landlorzi), s/ş (boss boşi, jean/jeanşi) şi t/ţ (bit/biţi, racket/rackeţi). În DOOM² este înregistrată
alternanţa vocalică a/e, întâlnită în flexiunea substantivelor masculine reprezentate de
anglicismele compuse cu man (în afara celor mai vechi, împrumutate prin filieră franceză, ca:
barman, vatman), pluralul fiind marcat tautologic: businessmeni, congresmeni, chairmeni,
gentlemeni, yeomeni, yes-meni. (vezi p.170-171)
În ce priveşte articularea, dificultăţile derivă din poziţia şi caracterul flexibil al articolului
în limba română. Articolul nedefinit este asociat fără restricţii anglicismelor, constituindu-se în
marcă a genului feminin sau neutru pentru substantivele feminine englezeşti (o/un top-model,
o/un cover-girl, o/un script-girl), sau pentru cele care denumesc inanimate (un/o story, un/o soap-
opera). Articolul hotărât -ul se ataşează majorităţii substantivelor împrumutate din engleză (chiar
şi unor substantive a căror semantică le situează ca feminine - cover-girl-ul, top-modelul, script-
girl-ul).
6

Adjectivele împrumutate din engleză, funcţionând în frecvente situaţii (ca şi în engleză)


ca adverbe sau ca substantive, sporesc considerabil numărul adjectivelor invariabile din română
(junky, bearish, hawkish, shocking).
În situaţii speciale, împrumuturi cu statut de adjective şi adverbe în engleză sunt utilizate
în română şi ca substantive (fresh-uri, low-uri, off-shore-uri); sunt utilizate cu valoare adjectivală
unele expresii verbale englezeşti (management buy-out, principiul need-to-know, articole ready-
to-wear) şi unele substantive (vizualizări real-time, angajamentul stand-by). Prin derivare cu
sufixe româneşti, unele adjective se substantivizează (horrorism<engl.horror,
smartitudine<engl.smart).
Verbele din limba engleză sunt preluate în română de cele două conjugări productive:
majoritatea sunt încadrate la clasa verbelor cu –a la infinitiv şi cu sufixul –ez la prezent indicativ
(a forwarda, a marketiza, a targheta, a up-data); câteva, mai recente, sunt “adoptate” de clasa
verbelor în –i , mai ales în comunicarea informală (a bipui, a brandui, a chatui). Formele de
participiu prezent din paradigma verbală engleză sunt transferate adeseori în limba română ca
substantive (un making-of [„scenariu”], billing [„facturare”], sharing [„difuzare”]), iar cele de
participiu trecut sunt asimilate adjectivelor (built-in [“încorporat”], pre-paid [“preplătite”],
reloaded [„reîncărcat”]).
Cu toate dificultăţile de adaptare la sistemul lingvistic al limbii române, împrumuturile din
limba engleză continuă să pătrundă masiv şi rapid în limba română actuală, accelerând procesul
de îmbogăţire a vocabularului, antrenând totodată schimbări importante la alte niveluri ale
sistemului.

Bibliografie

 Mioara Avram (1997), Anglicismele în limba română actuală. Conferinţa prezentată la


Academia Română. Editura Academiei Române, Bucureşti
 Mioara Avram (1997), „Vocabularul actual al limbii române.” Limba şi literatura
română, nr.3
 Mioara Avram (1998), „Noutăţi reale şi aparente în vocabularil românesc actual”, în
Limbă şi literatură, nr.1
 Mioara Avram, „Desinenţe pentru cuvinte străine în limba română contemporană”, SCL,
XXVI, nr.4
 Andrei Bantaş (1977), „A Bird’s Eye – View of English Influences upon the Romanian
Lexis”, in Studia Anglica Posnaniensia, nr.9
 Andrei Bantaş, Ilinca Constantinescu, Paula Sendrea (1983), „Observaţii pe marginea
înregistrării cuvintelor de origine engleză în lucrări lexicografice româneşti” în SCL,
XXXIV, nr.6.
 Alice Bădescu (1984), Gramatica limbii engleze, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti
 Olga Bălănescu (2000), Limbaje de specialitate, Ed. Universităţii din Bucureşti
7

 Florica Băncilă, Dumitru Chiţoran (1982) – „The English in Contemporary


Romanian”, in Rudolf Filipovic (ed.), The English Element in European Languages, vol.
al II-lea, Zagreb
 Angela Bidu-Vrănceanu (1976) – Analiza structurală a vocabularului limbii române
contemporane, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti
 Angela Bidu-Vrănceanu (1986), Structura vocabularului limbii române contemporane.
Probleme teoretice şi aplicaţii practice. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
 Angela Bidu-Vrănceanu, Narcisa Forăscu (1984), Modele de structurare semantică,
Ed. Facla, Timişoara
 Angela Bidu-Vrănceanu şi Narcisa Forăscu (1988), Cuvinte şi sensuri, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
 Angela Bidu-Vrănceanu (1989), „Aspecte ale funcţiei reflexive a limbii în terminologiile
tehnico-ştiinţifice”, SCL, XL, nr.5
 Angela Bidu-Vrănceanu (1990) – “Relaţiile dintre limbajele tehnico – ştiinţifice şi
limbajul literar standard”, în Limbă şi literatură, nr. 3-4
 Angela Bidu-Vrănceanu (1995), „Dinamica vocabularului românesc după 1989. Sensuri
derivate ale termenilor tehnico-ştiinţifici”, în Limbă şi literatură, vol.1
 Angela Bidu-Vrănceanu (1997), „Dinamica sensurilor”, în Limbă şi literatură, nr.3-4
 Angela Bidu-Vrănceanu (1997), Anglicismele în limba română actuală din Conferinţele
Academiei, Editura Academiei Române
 Angela Bidu-Vrănceanu (2000), „Semantica românească din perspectiva europeană”, în
Identitatea românească şi integrare europeană, Ars Docendi, p.86
 Gheorghe Bolocan (1961), „Unele caracteristici ale stilului publicistic al limbii române
literare”, SCL, XII, nr.1
 Maria Bota (1978) – „Observaţii asupra morfologiei neologismelor de origine engleză în
limba română literară” în Limbă şi literatură, nr.1
 Grigore Brâncuş (1978), „Pluralul neutrelor în limba română actuală” în SCL, nr.3
 Rolf Brendt (1982) – History of the English Language, Verlag Enziklopädie Leipzig
 Gheorghe Bulgăre (1971), Neologismele romanice la începutul secolului trecut. Studii
de stilistică şi limbă literară. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti
 Jacques Byck (1967) , Studii şi articole, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
 M.Teresa Cabré (1996), „Terminology Today” din Terminology, LSP and Translation
editat de Harold Somers, John Benjamins Publishing, Amsterdam/Philadelphia
 Elena Carabulea (1983), „Aspecte ale trunchierii cuvintelor în limba română”, SCL, nr.6
 Dumitru Chiţoran (1978), English Phonetics and Phonology, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
 Georgeta Ciobanu (1998), Elemente de terminologie, Ed. Mitron, Timişoara
 Georgeta Ciobanu (1996), Anglicisme în limba română, Timişoara
 Georgeta Ciompec, C-tin Dominte, Narcisa Forăscu, Valeria Guţu Romalo, Emanuel
Vasiliu (1985), Limba română contemporană, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti,
 Timothy Cobb, Richard Gardiner (1994), Today’s English Grammar, Ed. „Prietenii
Cărţii”, Bucureşti
 Ilinca Constantinescu (1972), „Influenţa limbii engleze în vocabularul sportiv
românesc”, Limba română, nr.6
 Eugen Coşeriu (1993), „Filosofia limbii”, Teoria limbii în A.U.I. XXIX
8

 Eugen Coşeriu (1994), Prelegeri şi conferinţe, Institutul de filologie română ”Al.


Philipide”, Iaşi
 Eugen Coşeriu (1999), Introducere în lingvistică, Ed. Echinox, Cluj
 Ion Coteanu (1960), „Stilurile moderne ale limbii române literare”, în Limba română, IX,
2
 Ion Coteanu (1967), Elemente de lingvistică structurală, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti
 Ion Coteanu (1973), Stilistica funcţională a limbii române, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureşti
 Ion Coteanu (1985) – în I. Coteanu, N. Forăscu, A. Bidu Vrânceanu, Limba română
contemporană. Vocabularul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
 Ion Coteanu (1986), „Din nou despre impactul terminologiei tehnico-ştiinţifice”,
XXXIX, în Limba Română, nr.2
 Ion Coteanu (1990-a), „Terminologii tehnico – ştiinţifice. Aspecte. Probleme”, în Limba
română, XXXIX, nr.2.
 Ion Coteanu (1990-b), “Despre popularizarea termenilor ştiinţifici”, în Limba română,
XXXIX, nr.3
 Ion Coteanu,”Vocabularul limbii române”, în Societatea de Ştiinţe Filologice din
România, Buletinul Societăţii pe anii 1991-1992
 David Crystal (1997), English as a Global Language, Cambridge University Press
 Anna Czepiec (2000), Remarks on the Ortographical and Phonological Adaptation of
English Loan-Words in Romanian. Romanica Cracoviensia 1
 Ovidiu Densuşianu (1962), Istoria limbii române (vol I şi II), Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
 Florica Dimitrescu (1978), Istoria limbii române. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti
 Florica Dimitrescu (1995), Dinamica lexicului românesc – ieri şi azi. Cluj-Bucureşti
 P.Eliade– Influenţa franceză asupra spiritului public în România. Originile. Studiu
asupra stării societăţii româneşti în vremea domniilor fanariote.
 Narcisa Forăscu (1978), „Sinonimia. Tipuri de sinonime”, în Limbă şi literatură, nr.3
 Narcisa Forăscu (1997), „Câteva observaţii asupra lexicului actual.”, în Limba şi
literatura română, nr.2, 1996 şi nr.4
 A.C. Gimson, A.Cruttenden (1994), Gimson’s Pronunciation of English, published by
Edward Arnold, New York
 Angela Goddard (2002), Limbajul publicităţii, Ed.Polirom, Bucureşti
 Ana Goldiş Poalelungi (1973), L’influence du francais sur le roumain, Societé Les
Belles Lettres, Paris
 M.Govaert (1971), “Paradoxes sur la traduction”, Lingvistica Antverpiensia, vol.5
 Alexandru Graur (1968), Tendinţele actuale ale limbii române, Ed. ştiinţifică, Bucureşti
 A.J. Greimas (1975), Despre sens. Eseuri semiotice, Editura Univers, Bucureşti
 Liviu Groza (1996), Discursul politic şi sloganul publicitar – surse ale frazeologiei
româneşti actuale, Editura Humanitas Educaţional
 Mariana Gruiţă (1974), „Adaptarea cuvintelor de origine engleză la sistemul fonetic
ortografic al limbii române actuale”, în Limbă şi literatură, nr.1
 Valeria Guţu Romalo (1985), Limba română contemporană, Ed. didactică şi
pedagogică, Bucureşti
 Valeria Guţu Romalo (1995), „Limba română contemporană în perspectiva evoluţiei
limbii române”, în Limba română, nr.9-12
9

 Valeria Guţu Romalo (1997), „<<Termenul>> - unitate a limbii”, în Limba română,


nr.1-3
 Valeria Guţu Romalo (2002), Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi. Ed.
Humanitas, Bucureşti
 Theodor Hristea (1968), Probleme de etimologie. Studii. Articole. Note, Ed. ştiinţifică.
Bucureşti
 Theodor Hristea (1972), „Împrumuturi şi creaţii lexicale neologice în limba română
actuală”, Limba română, nr.3
 Theodor Hristea (1973), „Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti.”,
în Limba română, XXII, nr.1.
 Theodor Hristea (1974), „Pseudoanglicisme de provenienţă franceză în limba română”,
în Limba română, nr.I
 Theodor Hristea (1984), „Influenţa engleză”. Sinteze de limbă română. Ediţia a -III.-a
revăzută şi din nou îmbogăţită, Bucureşti
 Theodor Hristea (1991), Dezbaterea „Limba română actuală”, Caiete critice, vol.8-9
 Dumitru Irimia (1986), Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
 Dumitru Irimia (1999), Introducere în stilistică, Ed.Polirom, Iaşi
 Iorgu Iordan (1956), Limba română contemporană, Ed.Ministerului Învăţământului
 Iorgu Iordan, Vladimir Robu (1978), Limba română contemporană. Ed. Didactică şi
Pedagogică
 Gheorghe Ivănescu (1980), Istoria limbii române, Iaşi, „Junimea”
 Georg Klaus (1977), Logica modernă, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
 R. Kocourek (1994/1995), Terminologie et linguistique de specialité, vol.7/8, Halifax.
 Pierre. Lerat (1995), Les langues specialisees, Presses Universitaires de France, Paris.
 Geoffrey Leech (1990), Semantics, Penguin Group
 Leon Leviţchi (1975), Îndrumar pentru traducători din limba engleză în limba română,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
 Leon Leviţchi (1962), Gramatica limbii engleze, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
 Leon Leviţchi (1974), „Cuvânt introductiv”, în Dicţionar Englez-Român, Ed. Academiei
R.S.R.
 Rumiana Liutakova (1993), „Trăsături specifice ale împrumuturilor englezeşti din
limbile română şi bulgară”, SCL, nr.2
 Rumiana Liutakova (2001), “Adaptarea fonetico-fonologică a anglicismelor în limbile
română şi bulgară, în SCL, LII, 1-2
 Rumiana Liutakova (2006), „Genurile substantivelor de origine engleză din limbile
română şi bulgară”, Studii de gramatică şi formare a cuvintelor, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 2006
 John Lyons (1995), Introducere în lingvistica teoretică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
 John Lyons (1977), Semantics, Cambridge University Press, Cambridge
 Mihaela Mancaş (1974), Istoria limbii române literare (perioada modernă, secolul al
XIX – lea), C.M.U.B.
 Mihaela Mancaş (1983), Limbajul artistic românesc, secolul al XiX-lea. Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti
 N. Mihăescu (1982), Norme, abateri şi inovaţii în limba română contemporană,
Bucureşti Ed. Albatros
10

 N. Mihăescu (1984), Aspecte ale limbii române contemporane, Bucureşti Ed. Albatros
 Ştefan Munteanu, V.D.Târa (1978), Istoria limbii române literare, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
 Eugene A. Nida (2004), Traducerea sensurilor, Institutul European, Iaşi
 Gabriela Pană Dindelegan (1997) – “Terminologia lingvistică actuală, între tradiţie şi
inovaţie”, în Limbă şi literatură, nr.1-2.
 Gabriela Pană Dindelegan (1999), „Formaţii substantivale recente şi rolul
<<clasificatorilor>> în actualizarea lor contextuală”, Limba română, XLVIII, nr.1-2.
 Gabriela Pană Dindelegan, coord. (2002), Aspecte ale dinamicii limbii române actuale,
Ed. Universităţii din Bucureşti
 Jennifer Pearson (1998), Terms in Context, John Benjamins Publishing Company,
Amsterdam/Philadelphia
 Mariana Ploae-Hanganu (1992), „Terminologia şi limba comună”, Limba română, XLI,
nr.9
 Mariana Ploae- Hanganu (1995), „Specificul terminologiei ca ştiinţă în raport cu
celelalte ştiinţe ale limbajului”, Limba română, nr.9-12
 Hortensia Pârlog (1971), „Termeni de origine engleză în publicistică română
contemporană”, Analele Universităţii din Timişoara, seria Ştiinţe Filologice IX, nr.1
 Hortensia Pârlog (1987), „Analiza anunţurilor publicitare la nivelul vocabularului”, în
Limba română, XXXVI, nr.6
 Oana-Andreea Pârnuţă, Silvia Popa (2002), Comunicare prin lectură şi traducere,
Ed.Universităţii Transilvania-Braşov
 Teodora Popa Tomescu (1970), „Lexicul internaţional. Definiţie. Criterii de
delimitare”, AUBLLR, nr.2
 Magdalena Popescu-Marin (1983), „Cu privire la substantivele invariabile din limba
română”, SCL, XXXIV, nr.6
 Irina Preda (1992), „Îmbogăţirea lexico-semantică a limbii române actuale (cu privire
specială la perioada post-decembristă)”, Limba română , XLI, nr.11-12
 Sextil Puşcariu (1957), Limba română (vol I şi II), Ed. Academiei R.P.R.
 Marina Rădulescu Sala (2007), „Despre adaptarea unor anglicisme în limba română”,
SCL, LVIII, nr.1
 Sanda Rîpeanu Reinheimer (1989), „Derivat sau împrumut”, SCL, nr.2
 Daniela Rovenţa-Frumuşani (1990), „Terminologie, coerenţă, nivele discursive în textul
ştiinţific.”, Limba română, nr.3
 Alain Rey (1995), Essays on Terminology tradus de Juan C. Sager, John Benjamins
Publishing Company, Amsterdam/Philadelphia,
 Paul Ricoeur (2005), Despre traducere, Ed.Polirom, Bucureşti
 Fred.W. Riggs (1986), Terminology and Lexicography: Their Complementarity,
International Journal of Lexicology, 2:2
 Guy Rondeau (1984), Introduction a la terminologie, Gaëtan Morin éditeur, Québec,
Canada
 Al Rosetti., B.Cazacu (1961), Istoria limbii române literare, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
 Al.Rosetti, B.Cazacu, L.Onu (1971), Istoria limbii române literare(vol. I). De la origini
până în secolul al XIX – lea. Ed. Minerva, Bucureşti,
 John Saeed (1997), Semantics, Blackwell Publishers Ltd.
11

 Juan C. Sager (1990), A pactical Course in Terminology Processing, John Benjamins


Publishing, Amsterdam/Phiiladelphia
 Marius Sala, coord. (2006), Studii de gramatică şi de formare a cuvintelor, Editura
Academiei Române, Bucureşti
 Ferdinand de Saussure (1967), Cours de linguistique génerale, Paris, Payot, traducerea
integrală, Curs de lingvistică generală, Ferdinand de Saussure, Ed. Polirom, Iaşi
 Adam Schaff (1966), Introducere în semantică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
 Tatiana Slama-Cazacu (2000), Stratageme comunicaţionale şi manipularea, Iaşi
 Adriana Stoichiţoiu Ichim (1987), Sens şi definiţie în limbajele de specialitate.
Consfătuirea pe ţară a cadrelor didactice care predau în anul pregătitor, Iaşi
 Adriana Stoichiţoiu Ichim (1996), „Observaţii privind influenţa engleză în limbajul
publicistic actual”, Limbă şi literatură, nr. 2
 Adriana Stoichiţoiu-Ichim (1996), „Anglomania – o formă de snobism lingvistic”,
Comunicările Hyperion II, Editura Hyperion, Bucureşti
 Adriana Stoichiţoiu Ichim (1989) – Implicaţii didactice ale relaţiei comun-lexic
specializat, în ,,Limbă şi Literatură” nr.2
 Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2001), Vocabularul limbii române actuale – Dinamică,
influenţe, creativitate. Ed. “All Educational”, Bucureşti
 Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2006), Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală,
Editura Universităţii din Bucureşti
 Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2006), Creativitate lexicală în româna actuală, Editura
Universităţii din Bucureşti
 Françoise Thom (1993), Limba de lemn, Ed. Humanitas, Bucureşti
 J.A.Thomson, V.A.Martinet (1981), A Practical English Grammar, Oxford University
Press
 Nicoleta Tiugan (1982), „Stiluri ale limbii române”, în Limba şi literatura română, VIII,
nr.1
 Stephen Ullmann (1962), Semantics, An Introduction to the Science of Meaning,
Jackson, Son&Co, Oxford
 N. A. Ursu (1962), Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti,
 D.Ursu, N. A. Ursu (1996), „Observaţii privitoare la adaptarea neologismelor în limba
română”, Limba română, nr.3
 Emanuel Vasiliu (1965), Fonologia limbii române, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti
 Emanuel Vasiliu (1986), „Definiţia sensului sau definiţia obiectului?”, SCL, XXXVII,
nr.2
 Emanuel Vasiliu (1995), Elemente de filozofie a limbajului, Editura Academiei Române
 Tudor Vianu (1968), Studii de stilistică, Editura didactică şi pedagogică
 Rodica Zafiu (2001), Diversitate stilistică în limba română actuală, Ed.Universităţii,
Bucureşti
 Rodica Zafiu (2002), „Mărci ale oralităţii în limbajul jurnalistic actual”, în Aspecte ale
dinamicii limbii române actuale , Editura Universităţii Bucureşti

DICTIONARE
12

 Concise Oxford English Dictionary - Oxford University Press,2004, U.K.


 DEX - Dicţionarul explicativ al limbii române (1975), Institutul de Lingvistică din
Bucureşti, Editura Academiei R.S.R.
 DOOM¹- Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (1982, reeditat
în 1989), Ed.Academiei R.S.R., Bucureşti
 DOOM² - Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (2005), Editura
Univers Enciclopedic, Bucureşti
 DSL - Dicţionar de ştiinţe ale limbii (2001), Ed.Nemira, Bucureşti
 Dimitrescu Florica (1997), Dicţionar de cuvinte recente, Ediţia a II a, Editura Logos,
Bucureşti
 Andrei Bantaş, Violeta Năstăsescu (2003), Dicţionar economic englez – român, român
– englez, Ed.Niculescu, Bucureşti
 H.Collins (2001), Paperback Thesaurus, Harper Collins Publishers
 A.S. Hornby (2000), Oxford Advanced Learner’s Dictionary of Current English, the 6th
edition, Oxford University Press
 Leon Levitchi (1974), Dicţionar englez – român, Ed.Academiei R.S.R.
 Florin Marcu (2000), Marele dicţionar de neologisme (MDN), Editura Sdaeculum I.O.,
Bucureşti
 Dragoş Vlad Topală, Silvia Pitriciu (1999), Dicţionar economic Englez-Român,
Ed.Economică, Bucureşti

 GALR - Gramatica Limbii Române (2005), Editura Academiei Române, Bucureşti

SIGLE ŞI ABREVIERI
PUBLICAŢII

 A. = “ADEVĂRUL”
 A.Ec. = „ADEVĂRUL ECONOMIC”
 B = „ BURSA”
 Bus.mag = „BUSINESS MAGAZIN”
 Top Bus. = „TOP BUSINESS”
 EVZ = „EVENIMENTUL ZILEI”
 Z.F. = „ZIARUL FINANCIAR”
 S.F. = „SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ”
 Co. = „COTIDIANUL”
 C. = „CAPITAL”
 Ca. = „CARIERE”
 Lib. = „LIBERTATEA”
 E.W. = „E.WEEK”
 Top.Cap. = „TOP CAPITAL”
 R.L. = „ROMÂNIA LIBERĂ”
 Top Bus. = „TOP BUSINESS”
 B.N. = „BANII NOŞTRI”
 Z.D. = „ZIARUL de DUMUNICĂ”
 G. = „GÂNDUL”
13

 J.N. = „JURNALUL NAŢIONAL


 T.V.Mania
 X mag. = „X MAGAZIN”
 Pro TV.mag. = „PRO TV. MAGAZIN”
 Zău
 Super
 AS
 Ac.C. = „ACADEMIA CAŢAVENCU”
 Ziua
 G.Sp.= „GAZETA SPORTURILOR”

EMISIUNI

 Radio Star
 Europa F.M.
 Antena 1
 Pro TV.
 Acasă
 Prima TV.
 Radio 21
 Tele 7 ABC
 B1 TV.
 TVR 1, 2
 Magic FM
 Kiss FM
 MTV
 Atomic
 Europa FM