Sunteți pe pagina 1din 4

Analiza mediului concurențial

Scop – poziționarea întreprinderii pe piața dată.

Analiza mediului concurențial presupune relațiile ce se creează între întreprindere și


furnizorii, între întreprindere și clienți, între întreprindere și stat.

Aceste relații se numesc forțe de negociere și determină performanța, profitabilitatea și


rentabilitatea întreprinderii.

Performanța = obiectiv îndeplinit, corelat cu creșterea volumului de activitate (cu


creșterea CA, creșterea cotelor de piață, creșterea veniturilor).

Profitabilitatea = se formează pe piață și exprimă bogăția creată de întreprindere prin


vânzări.

Rentabilitatea = se formează în întreprindere și reprezintă bogăția creată de


întreprindere în activitatea de producție.

Poziționarea unei întreprinderi pe piață reprezintă practic analiza conjucturii


economice, iar conjuctura exprimă mentalul unei economii. Astfel în noua economie numită a
cunoașterii trebuie să corelăm trei principii de bază:

- Principiul mondializării (întotdeauna există un loc în lume, în care un produs X se


obține cu costuri foarte mici). În acest sens toate resursele economice circulă liber
dintr-o zonă în alta a pământului.
- Principiul globalizării – săgeata timpului uniformizează consumul și așteptările
consumatorilor. Practic în dinamică, concurența este din ce în ce mai mare.
- Principiul importanței relative crescânde a timpului liber – în dinamică munca
optează pentru petrecerea timpului în casă și nu în întreprindere.

Analiza mediului concurențial presupune:

 Analiza cotei de piață


 Analiza poziției concurențiale
 Analiza structurii concurențiale
 Analiza contextului concurențial
 Analiza avantajului competititiv

I. Analiza cotei de piață

Cota de piață reprezintă partea din piața totală deținută de o întreprindere. Se măsoară
cu cifre relative și exprimă o poziție orientativă pe o piață dată. (nu furnizează informații
despre profitabilitate, rentabilitate, competitivitate)

Se calculează:

 Cota de piață absolută – exprimă poziția întreprinderii raportată la piața totală.


Răspunde la întrebarea Cât % din piața produsului n deține întreprinderea X?

𝐶𝐴 𝑖
𝑥 100
𝐶𝐴 𝑇

 Cota de piață relativă – exprimă poziția întreprinderii în raport cu liderul


pieței. Răspunde la întrebarea Cât % din piața liderului deține întreprinderea?

𝐶𝐴𝑖
𝑥 100
𝐶𝐴 𝐿

Dacă indicatorul are valoarea <1 înseamnă că întreprinderea se poziționează pe o


poziție inferioară cu valoarea indicatorului. Spre exemplu dacă valoarea este de 110%.
Întreprinderea analizată este liderul pieței sau dacă valoarea este 40%, întreprinderea analizată
dețtine 40% din piața liderului.

 Cota de piață specifică – se calculează în raport cu piața servită efectiv de


întreprindere.

𝐶𝐴 𝑖
𝑥 100
𝐶𝐴 𝑠
Analiza cotelor de piață se analizează corelat cu indicatorii: indicele de fideliatate și
indicele de atracție a întreprinderii.

II. Analiza poziției concurențiale

Răspunde la întrebarea Ce loc ocupă o întreprindere pe o piață dată?

Se parcurg următoarele etape:

1. Se definesc factorii cheie ai succesului.


- Pentru întreprinderi tinere, factorul important este capacitatea tehnică
- Pentru întreprinderi în creștere, importantă este cota de piață relativă
- Pentru întreprinderi mature, important este profitul, profitabilitatea și rentabilitatea
- Pentru întreprinderi în declin, important este costul de producție

2. Se ordonează după importanță factorii cheie ai succesului și fiecare factor primește un


grad de importanță pe o scară de la 0-1. ( Ex – costul de producție este 0,2 %). Suma
gradelor de importanță trebuie sa fie 1.
3. Se apreciază cu note pe o scară de la 1-5 fiecare factor analizat.
4. Se calculează nota medie ponderată pentru fiecare întreprindere luată în calcul.
5. Întreprinderea care obține nota cea mai mare este liderul pieței.

III. Analiza structurii concurențiale

Are ca scop răspunsul la întrebările:


a) Care este gradul de concentrare al pieței? (piață de monopol sau piață
dispersată)
b) Care este nivelul concurenței? (ridicat, mediu, scăzut)

Se calculează indicatorii:

1) Indicele parțial de concentrare al pieței


Este egal cu suma cotelor de piață a primelor 4-8-12 întreprinderi.

Etape: Se face suma cotelor de piață a primelor 4 întreprinderi. Dacă rezultatul


este mai mic de 50% se trece la etapa 2. Se face suma cotelor de piață a
primelor 8. Dacă rezultatul este mai mic de 50% se trece la etapa 3. Se
calculează suma cotelor de piață a primelor 12 întreprinderi. Dacă rezultatul
este mai mic de 50% piața este dispersată, iar concurența este scăzută. Dacă
rezultatul este mai mare de 50%, piața este concentrată, iar concurența este de
la medie la ridicată.

2) Indicele H-H
Exprimă răspunsul la întrebarea care este gradul de concentrare al pieței?
Se face suma pătratelor cotelor de piață a tuturor întreprinderilor din sector.

3) Indicele H-T
Are valori între 1-1/n.
Se calculează ca raport între 1 și suma pătratelor cotelor de piață a tuturor
întreprinderilor. Dacă indicatorul are valoarea aproape de 0, piața este
dispersată, iar dacă valoarea este aproape de 1 piața este de monopol.