Sunteți pe pagina 1din 60

ISTORIA ROMÂNILOR ÎN DATE (cronologie anii 2.000.

000
i.Chr. – 1.400 d.Chr)
istoriefurata.istorieveche.ro /istoria-romanilor-date/

Vechea civilizaţie europeană >

Înaintea erei noastre:

2 000 000 – 1 800 000 Bugiuleşti.

Apariţia primilor hominizi de tip Australopithecus. Descoperirea resturilor fosile s-a făcut în
localitatea Bugiuleşti, din judeţul Vâlcea. [Vezi în acest articol mai multe detalii]

1 000 000 – 10 000 Paleoliticul

1 000 000 – 100 000 Paleoliticul inferior.

Popularea teritoriului României de către cete de hominizi purtători ai culturii uneltelor de


prund. Dovezi arheologice descoperite la Valea Dârjovului (Muntenia), Valea Lupului şi
Ripiceni (Moldova), Căpuşul Mic (Transilvania).

100 000 – 40 000 Paleoliticul mijlociu

Dezvoltarea culturii musteriene este atestată pe întreg teritoriul ţării: la Mitoc (Moldova), Baia
de Fier (Oltenia), în peşterile din Dobrogea sau în Transilvania. La Ohaba Ponor, în
Transilvania, s-au descoperit primele urme osteologice fosile ale omului din paleolitic –
falangele unui exemplar aparţinând omului de Neanderthal.

40 000 – 10 000 Paleoliticul superior

Folosirea peşterilor ca locuinţe şi amenajarea zonelor de locuit pe terase a lui Homo sapiens
fossilis, sunt atestate prin descoperirile făcute la Baia de Fier, Cheia, Malu Roşu – Giurgiu,
“la Adam” în Dobrogea.

În Peştera cu Oase din Anina (Banat) s-a descoperit o mandibulă veche de homo sapiens,
fiind datată cu o vechime de 40.000 de ani. Este prima dovadă de existenţă a “omului
european”, numit prin literatura de specialitate “Ion de la Anina”.

Remarcabil este faptul că tot în aceeaşi pesteră s-a mai descoperit şi un craniu aproape
întreg de homo sapiens (“Vasile”), dar mai tânăr cu 14.000 de ani decât “Ion”.

10 000 – 5 500 Mezoliticul

Oamenii timpului se foloseau de unelte din cuarţ şi silex, din os şi din corn de cerb. Săpăligile
din corn erau folosite la scoaterea rădăcinilor şi tuberculilor comestibili din solurile nisipoase,
preferate de purtătorii acestei culturi. Analizele palinologice par a evidenţia chiar un început
de cultivareintenţionată a plantelor, demonstrabil prin creşterea în diametru a micilor grăunţe
1/60
de polen provenind de la plantele de tip cerealier, aflate într-o stare semisălbatică. Este
atestată domesticirea câinelui. Totuşi, în lipsa dovezilor directe privind cultivarea cerealelor
(grăunţe carbonizate fosilizate de cereale) şi a celor privind domesticirea unor specii
producătoare de hrană, aşezările culturii Schela Cladovei aparţin mezoliticului.

5 500 – 2 500 Neoliticul

5 500 – 3 500 Neoliticul vechi

Cetele din spaţiul carpato-dunărean încep să se organizeze în triburi şi trec la modul de viaţă
neolitic clasic: cultivarea plantelor cerealiere(grâul, orzul, meiul, etc) şi a creşterii animalelor
(oaia, capra, porcul, boul). Culturi reprezentative: Starcevo–Criş (Oltenia, Muntenia,
Transilvania), Vînca – Turdaş (sud – vestul ţării şi Oltenia), cultura ceramicii lineare (nord –
vestul ţării şi Moldova).

c. 5300-4800 In localitatea Sântana (jud.Arad) este atestată una din cele mai mari aşezari
(cetate de pamant) a neoliticului, localitatea fiind denumită si “Troia României”. În mormintele
descoperite s-a gasit şi un schelet uman vechi de 5.500 de ani.

3 500 – 3 000 Neoliticul mijlociu

Înflorirea artei primitive de o rară originalitate. Culturi reprezentative: Dudeşti (Muntenia),


Vădastra (Oltenia), Boian (în spaţiul dintre Carpaţi şi Balcani), Petreşti (Transilvania şi
Moldova), Hamangia (Dobrogea).

3 000 – 2 500 Neoliticul târziu

Trecerea la o agricultură primitivă. Răspândirea uneltelor de cupru. Epoca ceramicii pictate.


Apariţia premiselor organizării gentilice patriarhale. Culturi reprezentative: Cucuteni
(Moldova), Gumelniţa (Muntenia, Moldova de sud-est), Sălcuţa (Oltenia), Petreşti (estul
Transilvaniei), Tisa (vestul Transilvaniei).

2 500 – 1 800 Perioada de tranziţie de la Neolitic la Epoca Bronzului

Apariţia primelor obiecte din bronz şi argint. Utilizarea în muncile agricole a calului şi a
carului. Culturi reprezentative: Coţofeni (Oltenia, Banat, Transilvania), Cernavodă
(Dobrogea, Muntenia), Horodiştea – Folteşti (Moldova şi Muntenia răsăriteană).

2 000 – 1 950 Marea migraţie a triburilor greceşti: ionienii. Aceştia se deplasează din stepele
pontice, care mărginesc coastele de nord-est ale Mării Negre, tranzitează teritoriul ţării
noastre şi se stabiliesc în actuala Bulgarie şi Grecia.

1 800 – 800 Epoca Bronzului

1 800 – 1 600 Epoca timpurie a bronzului

Începutul destrămări orânduirii comunei primitive. Culturi reprezentative: Cernavodă


(Dobrogea) şi Glina (Muntenia, Oltenia şi sud-estul Transilvaniei).

2/60
1 600 – 1 300 Epoca mijlocie a bronzului

Răspândirea metalurgiei bronzului în aria carpato-dunăreană, pe baza valorificării


minereurilor de cupru din Transilvania, Oltenia şi Dobrogea. Culturi reprezentative: Tei
(Muntenia), Verbicioara şi Gârla Mare (sud-estul României), Pecica (Banat), Monteoru
(Muntenia de nord-est şi Moldova centrală), Costişa (nordul Munteniei), Wietenberg (în
interiorul arcului carpatic), Periam – Pecica (zona Mureşului) , Otomani (nord-vestul Ţării) si
Lapus (Maramures)

c. 1580 Marea invazie aheeană, alt trib grecesc; urmează acelaşi traseu şi se suprapun
peste triburile ioniene.

c. 1500 In localitatea Cornesti (jud.Timiş) se pun bazele celei mai mari fortificaţii din Europa.
Fortăreaţa este structurată pe 3 centuri inconjurătoare ocupand peste 900 de hectare de
teren. Se pare că fortareaţa ar fi avut si a patra centura cea ce ar duce la o suprafaţă de
teren ocupată de 1722 de hectare. Fortăreaţa avea rol de aparare impotriva invaziilor
triburilor grecesti.

1 300 – 800 Epoca târzie a bronzului

Perioadă de tranziţie spre epoca fierului. Culturi reprezentative: Cernavodă, Babadag, Balta
Verde.

c. 1000 Marea invazie doriană, alt trib grecesc; urmează acelaşi traseu şi se suprapun peste
triburile ioniene şi aheene.

800 – 450 (300) Prima epocă a fierului

Începuturile metalurgiei fierului pe teritoriul României. În această perioadă are loc delimitarea
ariilor lingvistice, etnice şi culturale. Începutul epocii fierului duce la o accentuare a
caracterului războinic al popoarelor.

800 – 600 Hallstattul mijlociu

Odată cu exploatarea zăcămintelor de minereu de fier apar primele centre metalurgice. Se


trece de la viaţa simplă agro-pastorală la una mai complexă: se dezvoltă şi meşteşugăritul

657/6 Data tradiţională a întemeierii, pe malul golfului Sinoe, a primei colonii greceşti

Istros (Histria).

600 – 450 (300) Hallstattul final şi perioada de tranziţie la a doua epocă a fierului –

Latene

Perioadă de avânt a “industriei” metalurgice, axată în special pe unelte de lucru şi arme.


Apariţia roţii olarului. În izvoarele scrise greceşti apar primele menţiunidespre geto-daci,
ramura nordică a tracilor. Începe dezvoltarea aşezărilor de la Piscul Crăşani, Tinosul,
Zimnicea, Poiana, s.a.
3/60
cca.590 – 550 Herodot si Diogenes Laertius pomenesc despre existenţa unui învăţat get/scit
pe nume Anacharsis , prieten cu Solon, reformatorul statului grec

530 Anul întemeierii legendare a orasului Tomis, de catre regina Tomirys a massageţilor in
urma victoriei asupra lui Cirus cel Mare (576-529 i.Chr.)

514 Prima menţiune despre daco-geţi, “cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”, făcută de
către Herodot cu ocazia expediţiei regelui persan Darius I la gurile Dunării, împotriva sciţilor.

c. 514-513 Regele get Antyrus se opune armatelor conduse de către regele persan Darius I.
Darius I propusese iniţial o alianţă/vasalitate între el şi Antyrus, alianţă consolidată prin
propunerea de căsătorie a lui Darius cu fiica regelui get. Antyrus refuză, ceea ce duce la un
conflict geto-persan.

470-460 Marele tragedian grec Sofocle menţionează într-un pasaj din “Triptolem” despre un
anume rege Charnabon, “care în timpurile de faţă domneşte peste geţi”

431- 424 Sitalces rege al odrişilor, popor trac, ia în stăpânire teritoriul Dobrogei şi implicit,
triburile getice care-l ocupau. Informaţiile date de Tucidide sunt confirmate de un mormânt
princiar tracic, descoperit în nordul Dobrogei.

c. 341 Regele Cothelas, de asemenea cunoscut şi sub numele de Gudila, a condus triburile
geto-dace din Dobrogea până la portul Odessos. În acest an, el încheie un tratat cu regele
macedonean Filip al II-lea, devenind vasal al acestuia. Fiica lui Cothelas, Meda (Medopa) din
Odesa devine una dintre soţiile regelui Filip al II-lea.

339 Expediţie organizată de către regele macedonean Filip al II-lea împotriva regelui scit
Ateas (Atais), conducător al unei populaţii situate în nordul Dunării de Jos.

c. 339 Este menţionat un conducător get pe malurile Dunării, în nordul Dobrogei, sub numele
Histrianorum Rex. Regele get a opus rezistenţă sciţilor lui Ateas (c. 341-339).

335 Lupte ale lui Alexandru cel Mare duse mpotriva tribalilor. Acestia de vor alia cu o uniune
de triburi geto-dacice, condusă de Moskon. Numele acestui bazileu apare pe câteva monede
găsite pe teritoriul ţării. Pentru prima dată în istorie, sunt mentionaţi geţii din Câmpia
Munteană.

c. 335 Sarmis/Armis Basileus este un rege dac menţionat în Transilvania pe monede


descoperite la Turda si Grădiştea Muncelului. Numele lui este similar cu numele capitalei
transilvane a dacilor, Sarmisegetusa

326 Zopyrion, general al lui Alexandru Macedon şi guvernator al Traciei, conduce o


campanie la nordul Mării Negre. În timpul întoarcerii armatelor macedonene, sunt surprinşi
de către geţi şi înfrânţi; Zopyrion este ucis. Presiunea triburilor geţilor nord – dunăreni şi
înfrângerea lui Zopyrion l-au determinat pe Alexandru Macedon să-şi propună un nou atac
împotriva geţilor.

315 Inceputul expansiunii macedoniene la nord de Muntii Haemus. Lisimach are primele
4/60
conflicte cu uniunile de triburi trace si gete conduse de regele Seuthes

314 Cetăţile greceşti, în frunte cu Callatis, se revoltă împotriva stăpânirii macedonene. Grecii
se vor alia impotriva macedonienilor cu triburile getice si tracice invecinate. Coloniile grecesti
vor fi asediate rând pe rând de către armatele macedonene si cucerite. Batalia dintre alianta
traco-geta si macedonieni se va da undeva in Dobrogea, macedonienii fiind invingatori.

Pe drumul de intoarcere Lisimach va mai purta o mare batalie in trecatorile muntilor Haemus
cu traco-getii lui Seuthes, batalie nedecisa.

Sec. III Într-un decret histrian se atestă existenţa unui rege geto-dac in Dobrogea, destul de
puternic, care putea să-şi permită să ţină ostatici 60 de cetăţeni histrieni şi să blocheze
veniturile majore ale cetăţii. Numele lui este Zalmodegikos.

cca. 300 Pătrunderea celţilor în Transilvania şi în Oltenia. O parte din ei migrează spre vestul
Europei, iar o mică parte este asimilată de către populaţia băştinaşă.

Sec. III Pătrunderea celţilor întârzie unificarea politică a geto-dacilor într-un stat. Geto-dacii
sunt organizaţi în uniuni tribale. Se menţionează astfel: o uniune a triburilor de piephigi, care
ocupă teritoriul central al Munteniei, în jurul Argeşului, o uniune a triburilor de sienşi în zona
Vrancei, o uniune a triburilor din neamul buridavenşilor în Oltenia, o uniune a triburilor
ratacenşilor în Maramureş şi pe Târnave, o uniune a triburilor predavenşilor în regiunea
Crişurilor.

300 – 299 Este menţionată o uniune de triburi geto-dace în Câmpia Munteană, sub
conducerea regelui Dromichaites. Între acesta şi Lysimachos, regele Traciei, izbucneşte un
conflict de ordin teritorial. Campania de pedepsire a geto-dacilor este condusă de către
Agathocles, fiul regelui trac. Geto-dacii înving, iar Agathocles este luat prizonier de război.

297 Lysimachos încheie pacea cu Dromichaites. În schimbul eliberării lui Agathocles, geto-
dacii obţin restituirea unui teritoriu de peste fluviu, ocupat anterior de macedoneni.

292 O nouă campanie de “pedepsire” a geţilor, organizată de către regele Traciei,


Lysimachos, se încheie tragic pentru aceştia.

260 Coloniile greceşti Histria şi Callatis intră în conflict cu oraşul Byzantion pentru controlul
asupra coloniei Tomis. Byzantion iese învingător.

250 Apariţia monedelor de argint geto-dace, realizate după modelul tetradrahmelor lui Filip al
II-lea şi Alexandru Macedon.

sec.2 Menţiuni făcute de către Trogus Pompeius-Iustinus despre existenţa unui rege geto-
dac în Transilvania, Oroles şi al unui şef de uniune de triburi geto-dacice, pe nume
Rhemaxos, precum si pe fiul acestuia Phradmon.

sec.2 Zoltes, şef al unor uniuni de triburi din sudul Dobrogei, este pomenit în decretul histrian
pentru Agathocles ca fiind duşman al cetăţilor greceşti din Dobrogea. Documentul specifică
asedierea de către acest conducător al cetăţii Bizone.
5/60
Sec. 2 În Transilvania este atestat regele dac Rubobostes, în timpul căruia puterea dacilor a
crescut (Incrementa Dacorum per Rubobostem regem).

Sec. 2 În vremea impăratului chinez Wou-ti (140 – 87), dregătorul Tchang K’ian a introdus în
China viţa de vie nobilă, adusă în urma unei călătorii făcuteîn “ţara geţilor”.

c. 170 Artemidor Daldianul din Efes menţionează într-o carte de tălmăcit visele despre: “ la
traci sunt tatuaţi copiii nobili, iar la geţi, sclavii. Dintre aceştia, ultimii locuiesc la nord, iar
ceilalţi la sud”. Artemidor face clar delimitarea între geţi şi traci, inclusiv a zonei de baştină.

c. 154 Este menţionat un şef de uniune de triburi geto-dacice, pe nume Rhemaxos, în


Câmpia Munteniei, urmaş al lui Dromichaites.

146 Trupele imperiale romane cuceresc Macedonia şi o transformă în provincie romană,


situând astfel Roma în imediata vecinătate a Daciei.

106/9 Primul conflict dintre daci şi romani. Trupele romane staţionate la Dunăre, se implică
într-un fel nediplomatic în viaţa băştinaşilor de dincolo de Dunăre, încercând să le organizeze
viaţa paşnică după bunul lor plac. Riposta dacilor aliaţi cu ceilalţi este dură. Aceştia pătrund
adânc în teritoriul de peste Dunăre, provocând romanilor mari pagube.

M. Minucius Rufus, guvernatorul Macedoniei, este nevoit să grupeze multe trupe romane
pentru înfrângerea şi alungarea intruşilor.

Sec. 1 Regele Thiamarcos apare într-o inscripţie grecească, descoperită la Buridava (Ocniţa,
jud. Vâlcea), ca stăpânitor al nordul Olteniei.

82-44 Perioada de domnie a lui Burebista, “ cel dintâi şi cel mai puternic dintre regii care au
domnit vreodată peste Tracia” (inscripţia lui Acornion). Regele dac uneşte triburile daco-
getice, generând formarea primului stat dac, având centrul de putere în partea de sud a
Transilvaniei.

Din această perioadă începe să se construiască un sistem de cetăţi şi fortificaţii în Munţii


Orăştiei. Pe o suprafaţă de peste 200 kmp se vor construi cetăţile de la Grădiştea Muncelului,
Vârful lui Hulpe Prisaca, Feţele Albe, Costeşti, Piatra Roşie şi Blidaru. Acestea erau dublate
de o centură exterioară, formată din cetăţile de la Căpâlna, Tilişca, Piatra Craiului şi Băniţa.
De aici şi remarca cronicarului Florus, că „dacii stau aninaţi de munţi”.

73-71 Mithridates, rege al Pontului, îşi extinde autoritatea asupra cetăţilor de pe malul Mării
Negre. Romanii conduşi de către M.Terentius Varro Lucullus, resping armatele pontice şi îşi
arogă dreptul de stăpânitori a cetăţilor-colonie greceşti.

72 Atac masiv al geto-dacilor spre părţile din sud – estul Dunării. Trupele romane conduse de
Varro Lucullus reuşesc cu greu să respingă atacul.

62-61 Revolta antiromană a cetăţilor greceşti din Dobrogea, sustinuţi de geţi. Armata
proconsulului C. Antonius Hybrida a fost înfrantă. Stindardele romane au fost duse la cetatea
getică Genucla.
6/60
60-58 Războaie duse de către Burebista împotriva triburilor celtice şi ale boilor situaţi în
sudul Slovaciei de azi, şi împotriva anarţilor şi tauriscilor din nord-vestul Daciei. In aceasta
perioada a domniei lui Burebista si ultimele triburi celtice sunt alungate de pe teritoriul
transilvan.

55 În urma unor conflicte armate, cetăţile greceşti din nordul Mării Negre, Olbia, Tyras,
Histria şi Apollonia recunosc autoritatea regelui Burebista. În următorii ani, Burebista îşi
extinde suveranitatea până la munţii Haemus din Balcani.

48 Burebista intervine în conflictul dintre Cezar şi Pompei, asigurând celui de-al doilea
alianţa sa în preajma bătăliei de la Pharsalos.

44 Burebista moare în acelaşi an cu marele lui duşman, Cezar, şi în aceeaşi conjuctură


violentă. După moartea marelui rege are loc destrămarea statului dac. Strabon afirmă că
după moartea lui Burebista, statul dac s-a divizat în patru uniuni tribale, apoi în cinci. În zona
munţilor Orăştiei însă, se menţine un nucleu organizatoric şi militar eficient.

Iordanes arată că după Burebista, domnia dacilor a intrat în mîna marelui preot Deceneu,
apoi continuă: „Iar după ce Deceneu a murit, l-au avut în aproape aceeaşi veneraţie pe
Comosicus, deoarece acesta nu-i era mai prejos în iscusinţă. El era socotit, datorită priceperii
sale, şi rege pentru dînşii, şi preot, şi judeca poporul ca judecător suprem. Şi după ce el a
lăsat cele omeneşti, a venit la domnie Coryllus, regele geţilor, şi timp de patruzeci de ani a
stăpînit peste neamurile din Dacia”.

44-29 Comosicus, rege şi mare preot al dacilor.

c.44-10 Menţiune despre existenţa unui conducator al triburilor est transilvanene, Coson /
Koson. Dovadă a existenţei acestui rege dac sunt miile de monede descoperite în întreg
arealul carpato-pontic.

34 – 32 Conflicte militare între regele dac Cotiso şi romani.

31 Regii daci Cotiso si Dicomes se aliază cu Marcus Antonius împotriva lui Octavian
Augustus.

31 Declanşarea unor lupte de pedepsire a dacilor de către Octavian August. Prima menţiune
despre gladiatorii de origine geto-dacă.

29 Invazie a bastarnilor (trib Germanic) conduşi de Deldon şi aliaţi cu geto-dacii, la sudul


Dunării, în Moesia. Armata romană, condusă de către guvernatorul provinciei, M. Aponius
Saturninus, respinge atacul.

Generalul roman M. Licinius Crassus conduce o campanie împotriva bastarnilor şi aliaţilor lor
– geţii. Crassus, cu ajutorul unei alte căpetenii gete – Roles, reuşeşte să-i înfrângă pe
rasculati. Drept rasplată, Roles a fost primit la Corint de însuşi împăratul Qctavianus, care-l
numeşte “prieten şi aliat al poporului roman”.

29-28 Alianţă militară între regele geto-dac Roles şi generalul roman M. Licinius Crassus
7/60
împotriva lui Dapyx si Zyraxes, şefi ai unor uniuni tribale geto-dace din centrul şi nordul
Dobrogei. În urma campaniei, cei doi şefi tribali sunt înfrânţi, iar Roles stăpâneşte Dobrogea
cu binecuvântarea imperiului roman.

16-11 Lupte ale dacilor cu romanii în Pannonia.

13-11 Pe fondul expansiunii imperiului roman, dacii transilvăneni pătrund în Pannonia şi


atacă trupele imperiale. Expediţia de pedepsire a romanilor ajunge până în inima
Transilvaniei, unde, pe Mureş, generalul Marcus Antipa înfrânge rezistenţa dacă.

10 Incursiuni ale dacilor în Câmpia Pannonică. Generalul Tiberius (viitor împărat) respinge
atacul. La scurt timp, dacii, aliaţi cu tauriscii şi anarţii, atacă din nou Pannonia.

————————————————————————————

Era noastră:

4 Expediţie militară romană condusă de consulul Sextus Aelius Catus în Dacia.

6 În ideea protejării graniţelor imperiului faţă de “barbari”, romanii instituie un comandament


militar al Moesiei pentru apărarea graniţei dunărene. Acest fapt este văzut ca o ameninţare în
sine de către geto-daci, care răspund cu atacuri frecvente în teritoriul imperiului.

6 – 9 Racoală antiromană în Pannonia si Dalmaţia la care vor participa şi triburile dacice.


După trei ani de lupte, legiunile romane conduse de Tiberius reuşesc să pacifice ţinuturile.

11-12 Guvernatorul Cornelius Lentulus şi comandantul districtului militar moesic, Sextus


Aetilius Catus declanşează o puternică campanie militară împotriva geto-dacilor nord-
dunăreni. Strabon menţionează că în această campanie au fost distruse aşezări fortificate,
iar cca. 50 000 de localnici ar fi fost strămutaţi cu forţa la sud de Dunăre.

12 Geto-dacii din Moldova de Jos atacă nordul Dobrogei şi cuceresc cetatea Aegysus
(Tulcea). Ca urmare, întreaga navigaţie comercială şi militară de la gurile Dunării este
blocată. Romanii, conduşi de Publius Vitelius, aliaţi cu odrişii regelui Rhoemetalces, reuşesc
cu mari sacrificii, să recucerească cetatea şi să-i alunge pe geto-daci peste Dunăre.

15 Trupe geto-dace atacă prin surprindere cetatea Troesmis (Igliţa), ceea ce generează un
răspuns din partea romanilor, conduşi de către Lucius Pomponius Flaccus, comandantul
Moesiei. Romanii reuşesc cu mari pierderi să-i înfrângă pe geto-daci.

8-18 În anii exilului lui la Tomis, poetul Ovidiu a consemnat numeroase atacuri ale dacilor
asupra garnizoanelor romane din cetaţile Aegysus şi Troesmis. Dacii atacau mai ales iarna,
când treceau Dunarea pe gheaţă, provocând o stare de instabilitate şi nesiguranţă în rîndul
administraţiei romane.

20 Romanii colonizează la nord de Dunăre, în Câmpia Olteniei, triburile de sarmaţi iazygi, în


ideea apărării graniţelor imperiului în faţa geto-dacilor.

8/60
46 Întemeierea provinciei Tracia. Întreaga peninsulă balcanică devine posesiune a imperiului
roman. Dobrogea este piedută de către geto-daci în favoarea romanilor, fiind cuprinsă în
provincia romană Tracia.

cca. 60 Vestitul agronom latin Columella (cca. 20 – 70), în lucrarea “ Despre agricultură”, face
referiri la creşterea oilor de către daco-geţi: “ Apoi (oile) nu numai că-i satură pe ţărani prin
belşugul brânzei şi al laptelui, ci acoperă şi mesele bogaţilor cu mâncăruri numeroase şi
plăcute, iar unor neamuri lipsite de grâu le procură toată hrana, deaceea cei mai mulţi dintre
nomazi şi geţi se numesc * băutori de lapte*”.

57 – 67 Guvernatorul Moesiei, Tiberius Plautius Silvanus Aelianus duce o campanie de


cucerire a tinuturilor aflate la nord de gurile Dunarii.

62-66 Ca represalii la frecventele atacuri ale geto-dacilor în teritoriul imperial, guvernatorul


Moesiei, Plautius Aelianus strămută din zona de la nord de gurile Dunării peste 100 000 de
transdanubieni, populaţie amestecată, formată din geto-daci, sarmaţi şi bastarni.

Scopul unei astfel de măsuri extreme – care viza, printre altele, şi diminuarea potenţialului
militar al dacilor – reflectă în fapt, incapacitatea Imperiului roman în epoca respectivă, de a
supune, prin lupte, populaţia unor întinse zone din teritoriul Daciei.

68-69 Scorilo, rege dac, refuză să atace imperiul roman aflat în plin război civil, fiind
conştient că, în caz de atac, romanii s-ar impăca şi coaliza împotriva lui. Acest rege dac se
pare că este tatăl celui care va fi marele rege dac Decebal.

69 Atacul la sud de Dunare a unei alianţe formate din geto-daci, sarmaţi, iazigi şi roxolani,
este respins de către M. Aponius Saturninus, guvernator al Moesiei.

81/86 Rege al dacilor este Duras – Diurpaneus.

85/86 Geto-dacii trec Dunărea şi atacă Moesia. C. Oppius Sabinus, guvernatorul Moesiei,
este înfrânt şi ucis, iar mare parte din armata imperială este decimată.

86 Generalul roman Cornelius Fuscus trece Dunărea cu scopul de a ajunge la


Sarmisegetuza, la acea dată capitala regatului dac. Fuscus este atras în cursă şi ucis, iar
cea mai mare parte din oaste este decimată sau luaţi prizonieri.

86/87 Din ordinul împăratului Domiţian, Moesia este împărţită în două provincii: Moesia
Superior şi Moesia lnferior, pentru a fi mai bine administrate din punct de vedere militar.
Pregătiri pentru demararea unei campanii antidacice.

În Dacia, Duras-Diurpaneus cedează tronul lui Decebal. Începutul intensificării campaniei


antiromane.

87/106 Domnia lui Decebal. Vast program de consolidare a teritoriului dacic, prin construcţii
civile şi militare în Dacia, în special în zona Munţilor Orăştiei.

88 Tettius lulianus conduce o altă armată romană, care pătrunde prin Banat, cu scopul de a
9/60
ajunge la capitala dacă. În defileul de la Tapae obtine o victorie asupra dacilor.

89 Se încheie o pace de compromis între Dacia şi Imperiul Roman. Decebal se recunoaşte


rege clientelar în schimbul unei subsidii anuale (ajutor bănesc pe care Imperiul Roman se
obliga să-l plătească dacilor!). Reprezentantul dac la tratativele duse cu împaratul roman
Domiţian, este Diegis, după unii istorici, fratele lui Decebal.

99 Împăratul Traian face o vizită de inspecţie în provinciile balcano-danubiene.

100 Prin decretul din 25 octombrie, emis de către guvernatorul Moesiei Inferior, M. Laberius
Maximus, se fixează hotarele teritoriului Histria.

101-102 Primul război dacic a lui Traian.

101, mart. 25 Împăratul Traian pleacă din Roma cu destinaţia Moesia Superioară. Din
dispoziţia lui, două coloane militare se îndreaptă spre Transilvania: una traversează Dunărea
pe la Lederata, a doua, în frunte cu împăratul, trece Dunărea pe un pod de vase în zona
localităţii Drobeta.

101-102 Contraofensiva de iarnă: o armată dacă aliată cu roxolanii atacă Moesia. Se dă


marea bătălie de la Adamclisi, care se încheie cu victoria armatei romane.

102 Reluarea ofensivei romane înspre Transilvania. Încheierea unei păci cu clauze în
defavoarea regelui dac. Traian ia numele triumfal de Dacicus.

103-105 Se construieşte podul de peste Dunăre, de la Drobeta, în scopul asigurării unei


deplasări rapide a armatei romane din Moesia spre Câmpia Română şi implicit, Transilvania.
Arhitectul şi inginerul podului este vestitul Apollodor din Damasc.

105-106 Al doilea război dacic a lui Traian.

105, iun. 4 Împăratul Traian, în fruntea armatei romane, se îndreaptă spre Dacia. Începutul
ofensivei romane.

106 Asediate, cetăţile dace sunt cucerite rând pe rând de către legiunile romane. Decebal se
vede nevoit să se retragă în cetatea de scaun, Sarmisegetusa. După căderea cetăţii în
mâinile romanilor, Decebal se sinucide.

11 August este data care atestă încheierea războiului daco – roman. Se constituie provincia
romană Dacia.

În fruntea provinciei Dacia este numit un legatus Augusti propraetore, cu rang consular, ca
reprezentant al Împaratului.

107-109 Se construieşte drumul Ulpia Traiana – Apulum – Potaissa – Napoca – Porolissum.

107 Intors la Roma, Traian isi serbeaza triumful dacic, spectacolele si jocurile oferite
cetatenilor romani, dureaza timp de 123 de zile.

10/60
108 Se începe construirea capitalei provinciei, denumită, în cinstea împaratului: Colonia
Ulpia Traiana Augusta Dacica. Primul guvernator al provinciei este numit Decimus Terentius
Scaurianus.

109 Se inaugurează la Adamclisi monumentul triumfal – Tropaeum Traiani – în cinstea


victoriei obţinute de către legiunile romane asupra dacilor.

113 mai 12 În scopul glorificării victoriei împăratului asupra dacilor se inaugurează la Roma,
Columna lui Traian, operă a lui Apollodor din Damasc.

117 Orasul Napoca este ridicat la rang de municipiu.

117-118 Răscoale ale dacilor. Dacii din provincie, cu sprijinul dacilor liberi şi aliaţi cu sarmaţii
iazigi şi roxolanii, atacă garnizoanele romane. Se incendiază suprastructura lemnoasă a
podului de la Drobeta, în scopul blocării intervenţiei romane din Moesia. Noul împarat,
Hadrian, preia comanda trupelor staţionate în Dacia şi înfrange revolta.

119 În vederea consolidării puterii romane şi a unei administrări mai bune, provincia se
împarte în două: Dacia Superior cu resedinta la Apulum şi Dacia Inferior, cu resedinta la
Romula.

120-125 Hadrian infiinţează unitatea militară Cohors I Dacorum alcatuită din 1000 de
razboinici daci, care va fi deplasată pentru apararea graniţelor imperiului roman în Britannia.
Dacii vor duce aici alături de romani, lupte impotriva scoţilor, iuţilor si picţilor de miazanoapte.

123-124 Datorită revoltelor permanente ale populaţiei dace, provincia este reîmpărţită, de
data aceasta în trei provincii: Dacia Superior, Dacia Inferior şi Dacia Porolissensis. În acest
sens, oraşele Drobeta, Napoca şi Romula obţin rang de municipium.

132-133 Inaugurarea apeductului coloniei Ulpia Traiana Sarmisegetusa.

139 Este atestată exploatarea minieră de la Alburnus Major (Roşia Montana). Apariţia
primelor tăbliţe triptice scrise în limba latină vulgară ca acte administrative a exploatării
miniere. Tablițele aduc dovada exploatarii minelor pe o durata de 31 de ani, intre 139 si 167
d.Chr.

139 În timpul împăratului Antonius Pius se produc din nou tuburări grave în Dacia.
Răscoalele declanşate de daci cuprind o mare parte a provinciei. Împăratul roman se vede
nevoit să întărească armata din teritoriul dac.

143 Dacii liberi au atacat provincia Dacia, dar au fost respinşi.

cca. 144 Scriitorul latin Apuleius, în lucrarea sa «Apologia»,face referire la furia războinică a
geţilor, numind-o : «nebunia geţilor». Concluzia este aferentă stării de insecuritate indusă de
daci în provincia romană Dacia, prin diferite atacuri din exterior sau răscoale ale populaţiei
băştinaşe.

145 Atestarea unei diplome acordată unui călăreţ geto-dac lăsat la vatră (de la Amblogama),
11/60
în urma efectuării servicului militar în trupele romane ‘’Alla ‘‘ de călăreţi. Încă din timpul
împăratului roman Hadrianus (117-138), din Dacia au fost recrutate importante trupe de
auxiliari ‘’călăreţi’’, care au fost dislocate în Spania şi Insulele Britanice.

156-157 În urma puternicelor atacuri ale dacilor liberi, romanii construiesc un “val” de pământ
şi piatră (zid de apărare), întărit din loc în loc cu castre şi fortificaţii, închizând lanţul carpatic
la nord, între văile Crişului şi a Someşului (Limes Porolisensis). Totodată, iau măsura întăririi
fortificaţiilor cu noi trupe aduse din Moesia.

157-158 Puternica rascoală a dacilor in Dacia Porolissensis sprijinită de costoboci si carpi.


Legiunile romane reuşesc cu greu să înfrangă revolta.

164 Împaratul MarcAureliu respinge noi atacuri ale geto-dacilor asupra provinciei romane
Dacia.

167 Costobocii (dacii liberi din Carpatii nordici), aliaţi cu sarmaţii iazigi şi bastarnii, atacă
Dacia romană, invadând apoi Macedonia şi Grecia.

168 Înfrângerea coaliţiei daco-sarmato-bastarnă.

168-169 Reorganizarea administrativă şi militară a celor trei provincii dacice. Pentru


consolidarea puterii, Legiunea a V-a Macedonica este transferată de la Troesmis în Dacia, la
Potaissa.

170 Raid al costobocilor în provinciile romane. Costobocii pătrund până în Moesia lnferior,
devastează regiunile pontice, ajungând până în Grecia (unde sunt înfrânţi). Guvernatorul M.
Claudius Fronto moare în timpul acestor lupte.

cca.170 Pieporus este rege al costobocilor (Piepori regis / Coisstobocensis) Inscripţia mai
mentioneaza si numele soţiei acestui rege dac, Ziai si a nepoţilor lui, Natoporus şi Dirigisa .

180-192 În timpul domniei împăratului Commodus, localităţile Appullum şi Napoca sunt


ridicate la rangul de colonie.

180 Împăratului Commodus, încearcă realizarea unui tratat de pace cu dacii liberi, care
eşueaza datorită nerespectarii caluzelor contractuale de catre romani

180-184 Romanii poartă lupte grele cu dacii liberi din nord-estul provinciei Dacia. Dacii
bastinasi din provincie declanseaza o serie de rascoale anti-romane sincronizate cu atacurile
dacilor liberi.

193-211 În timpul domniei împăratului Septimius Severus, localitatea Ampelum este ridicată
la rang de municipium.

205 Prima mentiune documentară a municipiului “Septemium Apulense”

213-214 Vizita împăratului roman Caracalla în Dacia. Trupele imperiale poartă război
împotriva carpilor, pe fondul intervenţiei acestora în Dacia romană.

12/60
217-218 Dacii liberi ocupă, pentru un timp, o mare parte a provinciei romane Dacia.

219 Inscripţie de un mormânt din Banna, Anglia, care menţionează despre existenţa unui
“tribun dac” Menander care conducea unitaţile dace cantonate la frontiera dintre Anglia si
Scotia. În afară de această inscripţie au mai fost descoperite multe altele care se remarcă
prin figurarea în piatra a sabiei specifice dacilor “sica”.

222-235 Concilium Daciarum Trium (Consiliul celor trei Dacii) – adunare provincială
reprezentativă a celor trei Dacii. Este formată din delegaţii oraşelor şi districtelor rurale şi se
întrunea la Ulpia Traiana.

236 Dacii liberi şi sarmaţii iazigi atacă Moesia Inferior. Împăratul Maximin Tracul, dac de
origine, înfrânge invadatorii, luându-şi titlul de Dacicus Maximus.

237 Inscripţia de pe zidul cetaţii Histria menţioneaza pe lângă cetatenii romani si pe băştinaşi
daci, cu numele de lai.

238 Invazie în zona Dunării de Jos a carpilor (dacii liberi din Moldova), aliaţi cu goţii. Coaliţia
este înfrântă de către guvernatorul Moesiei Inferior, Tullius Menophilus.

cca. 240 Quintus Septimius Florens Tertullianus, zis “Tertulian” (cca. 150; † cca. 250), scriitor
creştin, enumeră între popoarele creştinate pe: sarmaţi, daci, goţi şi sciţi.

242 Invazie în Moesia şi Tracia a carpilor, aliaţi cu goţii.

245-247 Atac în forţă al carpilor în Dacia. Luptele duse pe parcursul a doi ani se finalizează
cu victoria trupelor romane, conduse de împăratul Filip Arabul. Se adoptă o nouă politică de
consolidare a puterii militare, prin fortificarea unor centre urbane: Sucidava, Romula,
Drobeta, s.a.

242 Împaratul Filip Arabul acordă Daciei dreptul de a-şi bate moneda proprie. Pe monede
este efigia împaratului pe o parte iar pe cealalta reprezentarea provinciei , sub chipul unei
femei ţinând emblemele celor doua legiuni staţionate în Dacia.

248 O puternică coaliţie, alcătuită din carpi, goţi şi taifali invadează Dobrogea. Cu această
ocazie este distrus oraşul Histria.

249 Împăratul roman Decius duce lupte împotriva dacilor liberi; învingător, îşi ia titlurile de
Dacicus Maximus şi Restitutor Daciarum.

251 Armata gotă, condusă de către regele Kniva şi aliaţi cu triburi dacice, înving armata
romană în faţa localităţii Abrittus (Razgrad în Bulgaria). Însuşi împăratul Decius şi fiul său
sunt ucişi şi călcaţi în picioare de cai, trupurile lor nemaifiind găsite. Rămăşiţele armatei
romane se retrag spre Grecia, alegându-şi un nou împărat în persoana lui C. Vibius
Treborianus Gallus. Cronicarul Lactantius prezintă într-un mod foarte plastic evenimentele,
precizând cauza şi efectul: „Căci plecând împotriva carpilor (împăratul Decius) care
ocupaseră atunci Dacia şi Moesia, a fost îndată înconjurat de către barbari şi nimicit
împreună cu o mare parte a armatei sale şi nu i s-a putut face nici măcar cinstea unei
13/60
înmormântări, ci dezbrăcat şi gol a zăcut pe pamânt, servind drept hrană fiarelor şi păsărilor”.
Este primul împărat roman care moare în luptă.

253 Noua invazie a aliaţilor carpi şi goţi la Dunăre. Trupele romane, conduse de M. Aemilius
Aemilianus, guvernatorul Moesiei, reuşesc să înfrângă coaliţia carpo-gotă.

255/258 Ultimul document epigrafic descoperit la Sarmisegetuza. Orasul intră, in timpul


domniei imparatului Gallienus, într-un pronunţat declin.

257 Invaziile dacilor liberi în Dacia îl obligă pe împăratul roman Gallienus să ia măsuri atât
defensive, cât şi ofensive. În urma victoriei îşi arogă titlul de Dacicus Maximus.

259 Comandantul legiunilor romane staţionate in Pannonia, Ingenuus, dac născut în


provincia Dacia se auto-intituleaza împarat al Imperiului Roman

260 Bătălia de la Mursa , Gallienus îl infrange pe Ingenuus, acesta fiind ucis in luptă

260 Publius Cornelius Regalianus, guvernator al Moesiei, este făcut Împărat de către
armatele de la Dunăre. Acesta se considera membru al familiei regale dacice, afirmând că
este rudă cu însuşi Decebal.

263 – 267 Atacuri ale alianţei carpo – gote în provinciile romane la sud de Dunăre.

268 Regalianus este ucis prin trădare de către romani în urma tradarii aliatilor săi roxolani.

269 Marea invazie gotă si a aliaţilor lor in Grecia, Creta si Moesia se termină cu înfrangerea
lor în bătălia de la Naissus.

270 Împăratul roman Aurelian duce tratative cu şefii dacilor carpi, în care se “leagă” să
recunoască independenţa Daciei.

271 Împăratul Aurelian renunţă la provincia Dacia şi retrage administraţia şi legiunile romane
la sud de Dunăre, într-o nouă provincie, pe care o denumeşte tot Dacia (?). Noua provincie
este împărţită în două: Dacia Ripensis (cu capitala la Ratiaria) şi Dacia Mediterranea (cu
capitala la Serdica) – oraşe din actuala Bulgarie.

Majoritatea covârşitoare a populaţiei băştinaşe din Dacia, având ca principală formă de


organizare obştea sătească, rămâne pe loc, continuându-şi viaţa de zi cu zi.

Ocuparea Daciei de către romani, care a durat 165 de ani, se încheie cu acest gest de
neputinţă al împăratului roman.

273 Un atac la sud de Dunăre al carpilor este respins de armata romană, condusă de
împăratul Aurelian. Împăratul şi-a luat titlul de Carpicus Maximus

275 Dacii situaţi in Câmpia Tisei, atacă provinciile romane. Armatele conduse de împaratul
Aurelian, reuşesc să-i înfrangă. Aurelian işi va lua titlul de Dacicus Maximus

284-305 În timpul împăratului Diocleţian, teritoriul Dobrogei este separat de Moesia Inferior şi
14/60
transformată în provincie independentă, sub numele de Scythia Minor, cu capitala la Tomis.
Carpii vor ataca frecvent nou provincie.

286-293 Împăratului Diocleţian si Galerius, luptă împotriva iazigilor sarmaţi în Banat şi


Pannonia.

290 La Halmyris (Murighiol, jud. Tulcea) sunt menţionaţi primii martiri creştini din Dobrogea
(Astion şi Epictet).

293 Instituirea sistemului tetrarhiei în Imperiul Roman, Galerius devine cezar.

297. Lupte între carpi aliaţi cu goţii şi armatele romane conduse de cezarul Galerius.
Învingător de 6 ori, primeşte titlurile triumfale de Carpicus Maximus si Gothicus
Maximus. Galerius va coloniza carpii prizonieri, in Pannnonia.

297 – 298 Campania lui Galerius în Persia. În această campanie vor fi prezente şi trupe
alcatuite din daci. Galerius îl va infrânge in mod decisiv pe Narses, regele persan.

299 Începutul unui război de durata al sarmaţilor iazigi si al triburilor carpilor împotriva
romanilor. Galerius preia comanda trupelelor romane din Balcani.

c. 300-350 Alianţa a carpilor si goţilor indreptată împotriva Imperiului Roman.

Sec. IV Se menţionează despre existenţa unei populaţii creştine în Dacia, la Biertan (jud.
Sibiu). Un anume Zenovius donează unei mănăstiri creştine, aflată în această zonă, un
obiect de cult din bronz, cu monograma lui Isus Hristos.

301 Atacuri ale triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman. În urma bătăliilor purtate cu
aceştia Galeriu primeşte titlurile de Germanicus Maximus II si Carpicus Maximus II

302 Atacurile triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman sunt oprite de catre Constantius
Chlorus, care primeşte titlurile de Germanicus Maximus III si Carpicus Maximus III

303 Atacuri ale triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman. În urma bătăliilor purtate cu
acestia Galeriu primeşte titlurile de Germanicus Maximus IV si Carpicus Maximus IV

304 Atacuri ale triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman. În urma bătăliilor purtate cu
acestia Galeriu primeşte titlurile de Germanicus Maximus V si Carpicus Maximus V

303-304 Persecuţiile anticreştine ale împăratului Diocleţian afectează şi localnicii din Tomis,
Durostrum, Axiopolis, s.a., înregistrându-se un mare număr de martiri.

305 Galerius devine Împarat al Imperiului Roman de Răsărit.

306 Romanii anexează o regiune la nord de Dunăre, pentru consolidarea zonei de graniţă. În
acest sens, sunt reactivate fortificaţiile de la Drobeta, Sucidava şi Romula (redenumită
Constantiniana). Se incearca creerea unui tampon de siguranţă între imperiul roman, Dacia
şi “barbari din nord”.

15/60
307 Galerius aflat in conflict cu Maxentiu, Maximianus Herculius si Constantin, atacă Roma.
Nereuşind ocuparea oraşului, Galerius se va retrage în Balcani.

308 Atacuri ale triburilor carpilor în Imperiul Roman. În uma bătăliilor purtate cu aceştia
Galeriu primeşte titlul de Carpicus Maximus VI

310 Conflict militar între romani si triburile carpilor. Flavius Galerius Valerius Licinianus
Licinius reuşeste să-i înfrangă şi să-i oblige să se retraga la sud de Dunăre

311 Galerius promulgă, cu câteva zile înaintea morţii lui, 30 aprilie 311, un edict de toleranţă
faţă de creştini. Este primul edict de toleranţă faţă de creştini dat de un împărat roman, mult
premergator lui Constantin cel Mare.

315-316 Constantin cel Mare respinge atacurile goţilor aliaţi cu carpii. Împăratul a adoptat
titlurile de Gothicus Maximus şi Carpicus Maximus.

315 25 iunie. Se inaugureaza la Roma arcul de triumf, construit în onoarea lui Constantin cel
Mare. Arcul de triumf este decorat cu statui gigantice de daci.

316 Se reconstruieşte cetatea Tropaeum Traiani, distrusă de către goţi.

316 Întemeierea pe malul stâng al Dunării în regiunea de vărsare a Argeşului a cetaţii


Constantin Dafne. .

322-324 Dupa acţiunea de pacificare a sarmaţilor, Constantin cel Mare comandă construirea
unui uriaş val de apărare împotriva intruziunii dacilor pe linia sud – nord de la Viminacium
(Serbia) – Nyiretyhaza (Ungaria), numit simbolic Digo del Diavolo, Digul Diavolului.

În aceaşi perioadă se începe şi construirea valului de apărare, între Dunăre şi Munţii Carpaţi,
numit Brazda lui Novac.

328 În efortul de a-şi securiza graniţele şi de a asigura o bună intervenţie spre nord, romanii
construiesc un pod peste Dunăre, în dreptul localităţii Sucidava (Corabia de astăzi).

330 mai 12. Inaugurarea noii capitale a imperiului bizantin ; vechiul Bizant primeste numele
de Orasul lui Constantin, Costantinopol.

331-332 (iarna) Afectaţi de intruziunea romană la nord de Dunăre, goţii ripostează. Imperiul
roman încheie cu aceştia un tratat prin care le acordă calitatea de aliaţi (foederati).

335-336 După încheierea tratatului de pace cu goţii, Constantin cel Mare organizeaza o
campanie militară la nord de Dunăre, îndreptata contra dacilor, cu scopul de a recuceri
Dacia. În ciuda faptului că dacii vor infrange legiunile romane, Constantin cel Mare isi va
totuşi lua titului de Dacicus Maximus.

337 Trupele romane cazarmate la nord de Dunăre (începând din 206) sunt mutate în Moesia.
Romanii renunţă să mai “supravegheze” provinciile nord dunărene.

348 Wulfila, misionar creştin, se refugiază în Împeriul Roman. Wulfila, celebrul traducător al
16/60
Bibliei în limba goţilor, este cel care creştinează populaţia de la nord de Dunăre până în acest
an. Persecutat de conducătorul goţilor, Athanaric, îşi salvează viaţa cerând protecţie
bizantină. Wulfila îşi va continua misiunea de creştinare în Moesia.

cca.340-360 Datarea primei biserici creştine de pe teritoriul României, la Slăveni din Oltenia.
Biserica a fost construită peste urmele castrului roman distrus in 247. Dimensiunile
construcţiei sunt de 16 m lungime pe 7 m laţime.

cca. 350 Se naşte călugărul Gherman, numit daco-românul (350 – c. 404), cel care va fi
mentorul lui Ioan Casian.

357-359 Conflicte ale romanilor în Pannonia cu triburile sarmatice şi dacice. În prima faza
sarmaţii aliaţi cu dacii reuşesc să-i înfrangă pe romani. “Triburile nordice” sunt însă înfrânte
fiind obligate să cadă la pace cu romanii. În rândurile “barbarilor” sunt menţionaţi
conducatorii: Zizais, Rumon, Zinafer, Usafer si Fragiledus.

360 Se naşte Ioan Cassian în Dobrogea de azi (pe Valea Casimcei, jud. Constanţa).
Hirotonisit preot de către papa Leon, va fi trimis de către acesta cu misiunea de creştinare a
popoarele galice. Moare în jurul anului 430, fiind ulterior declarat “sfânt” de către Biserica
Ortodoxă şi “fericit” de către Biserica Catolică.

361-363 Împaratul Iulian Apostatul, ia masuri pentru intărirea cetaţilor şi a fortificaţiilor de la


Dunăre.

367-369 Lupte ale vizigoţilor şi romanilor în timpul împăratului Valens in zona Dunării de Jos.
Cu acesta ocazie este menţionat un sat al carpilor “ vicus carporum” undeva lânga Hârşova,
precum si dacii bastinaşi de care romanii aveau o frică deosebită.

376 Marea invazie a hunilor în spaţiul carpatic. În urma luptelor purtate între huni şi goţi,
aceştia din urmă sunt constrânşi să ceară azil în Imperiul roman, beneficiind de statutul de
aliaţi ai romanilor.

381 Carpodacii, aliaţi cu sarmaţii, sunt înfrânţi de către împăratul Teodosiu I cel Mare şi
alungaţi la nord de Dunăre.

386 Goţii sprijiniţi de daci încearcă să pătrunda prin forţa, pe cale fluviala, în Imperiul Roman
pentru a-şi asigura protecţie imperială faţă de huni. Generalul Flavius Promotus
intercepteaza flotila de 3.0000 de bărci monoxile, undeva în zona Isaccei, şi-i masacrează pe
goţi şi aliaţii lor.

391 Carpii aliaţi cu goţii pătrund în Imperiul roman, devastând Moesia Secunda, Scythia si
Thracia. În urma luptelor duse generalul roman Flavius Promotus este ucis, luptele cu alianţa
“barbară” fiind continuate de generalul roman de origine vandală, Stilicho

395 După moartea împăratului Teodosiu I, Imperiul Roman se împarte în două, între cei doi fii
ai împăratului. Flavius Honorius devine împărat (395-423) al provinciilor din Occident, cu
capitala la Ravenna, iar Flavius Arcadius (395-408) al provinciilor din Orient, cu capitala la
Constantinopole. Dobrogea şi provinciile sud-dunărene sunt incluse în graniţele Imperiului
17/60
Roman de Răsărit.

435 Noii conducatori ai hunilor, Bleda si Attila semneaza un tratat de pace cu Imperiul
Bizantin in localitatea Margus (?) din nordul Transilvaniei

447 Sucidava (Corabia) este cucerită şi distrusă de către huni.

Hunii, conduşi de către Attilla (434-453) devastează Balcanii si încearca să cucerească


Constantinopolul; dar fără rezultat.

Din această perioadă sunt menţionaţi la curtea lui Attila: principele Ramung al Valahiei,
Sigeher von Walachen, Malduca, domn al valahilor şi Maudelos al Valahiei, Curidachus,
vasal al regelui Attilla.

448 Cronicarul bizantin Priscus, însoţitor al generalului Maximim, sol al împăratului bizantin
Teodosiu al II-lea la curtea lui Attilla, pomeneşte despre băstinaşii din nordul Transilvaniei,
care vorbeau limba ausonică (dacă). Priscus specifică existenţa cuvintelor mei şi mied. Legat
de huni, face menţiunea că aceştia erau un amestec de popoare diferite: huni, goţi şi ausoni
(daci).Priscus mentioneaza existenta unui aliat a lui Attila pe nume Curidachus.

451, 20 iunie O coaliţie sub comanda generalului roman Flavius Aetius şi a regelui vizigot
Theodoric I învinge în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice (Chalons – Franţa) armata regelui
hun Attilla, marcând sfârşitul dominaţiei hunilor în Europa de vest.

Falvius Aetius (cca. 390 – 454), numit ultimul roman, ca recunoaştere a înfrângerii lui Attila,
s-a născut la Durostorum (Silistra de azi) .

454 După moartea lui Attila (453), hunii sunt înfrânţi la Nedao (Pannonia), de către o coaliţie
a popoarelor supuse (!), în frunte cu gepizii. Imperiul hun se destramă.

457-474 Perioda de domnie a lui Leon I Tracul , împarat roman de origine daco-tracica

c. 470 Se naşte în Dobrogea viitorul preot Dionisie Exiguul (sau “cel smerit”). Dionisie este
cel care a fixat “cronologia erei creștine”, Iuând pentru prima oară ca punct de plecare,
pentru numărarea anilor, Nașterea Mântuitorului, “începutul nădejdii noastre” (fixând-o în 754
sau 753 de la întemeierea Romei”, în loc de 749, a făcut o eroare de 4 sau 5 ani); a fost
adoptată încă din sec. VII în Italia, din sec. VIII în Anglia, în cel următor în Franța, apoi, cu
timpul, în toate țările lumii. Dionisie moare in anul în jurul anului 545.

480 Alianţă între bizantini şi triburile protobulgare împotriva ostrogoţilor.

490, 499 şi 502 Campanii ale protobulgarilor în Ilyria, Moesia şi Tracia. Începutul formării
hanatului Bulgariei la sud de Dunăre.

491-518 Împăratul roman Anastasius I începe refacerea frontierei dunărene.

518 Anţi (triburi daco-getice) invadeaza Tracia. Generalul bizantin Germanicus reuseste să-i
nfrangă şi să-i alunge la sud de Dunăre.

18/60
518-527 Perioada de domnie a lui Iustin I, imparat bizantin de origine dacă.

498-520 Paternus, “episcopus metropolitanus”, este numit episcop de Tomis.

Sec. V. În acest secol, trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea filozoful străromân Aethicus
Histricus, autor al lucrării Cosmografia. Filozoful, născut la Histria în Dobrogea, utiliza în
textele sale un alfabet misterios, alcătuit din 23 de caractere.

Tot în acest secol, trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Dobrogea “cel mai învăţat călugăr
scit”, Ioan Maxenţiu. Fericitul călugăr Ioan Maxenţiu a scris opt cărţi “libelli”, care tratează
diferite probleme hristologice şi antropologice şi combate cu tărie nestorianismul şi
monofizismul lui Eutihie. Iată câteva titluri din scrierile sale: Libellus fidel, Capitole doctrinare,
Mărturisire de credinţă ortodoxă, Unirea Cuvântului lui Dumnezeu cu propriul Său trup,
Răspuns contra achefalilor…, Contra Nestorienilor, Răspuns la Epistola Papei Hormisda.

530-533 Invazii ale bulgarilor , sclavinilor si anţilor (triburi geto-dacice) in Tracia. Generalul
bizantin Chilbudios reuşeste să blocheze un timp invaziile dar este ucis in luptele purtate în
anul 533 cu sclavini.

529-536 Marcellinus Comes, secretar al împaratului Iustinian, relatează în cronica sa un şir


de conflicte între Mundus, magister militum per Ilyricum si triburi de bulgari si geţi (anţii din
Banat ?).

535-540 În timpul domniei lui Justinian (527-565), imperiul bizantin iniţiază o politică ofensivă
şi defensivă în zona nord-dunăreană. Se refac fortificaţiile aşezărilor de la Durostorum,
Histria, Dinogeţia, Ulmetum, Tomis, s.a.

În această perioadă, cele 15 oraşe din Dobrogea acced la rang de episcopie, Tomisul
devenind reşedinţă metropolitană.

536 Împăratul Justinian, de origine romano-tracă, începe construcţia cetăţii şi apoi a


Mănăstirii Sf. Ecaterina pe muntele Sinai (în actualul Egipt). Pentru administrarea şi apărarea
ei sunt duşi soldaţi daci nord – dunăreni (bessi), împreună cu familiilor lor (Procopius). Acest
lucru este confirmat de tradiţiile orale din sec. 8 – 9 ale localnicilor, cât şi de relatările
călătorilor straini şi a pelerinilor.

545 – 546 Triburile anţilor si a sclavinilor pătrund şi devasteaza provinciile Ilyria si Tracia.
Generalul bizantin Narses reuşeste să-i înfrangă şi să-i alunge dincolo de Dunăre.

cca. 550 Cronicarul got Iordanes scrie o istorie a goţilor, numită Getica. Cronica este cea mai
bună dovadă a convieţuirii paşnice dintre geţi (daco-geţi) şi goţi prin faptul că cei din urmă, în
timpul îndelungat de comuniune, au preluat de la geţi atât istoria descendenţei dacice, cât şi
multe dintre obiceiuri acestora. Iordanes pomeneşte în istoria lui despre regii goţi (!): Gudila,
Antirus, Burebista, Coryllus, Diurpaneus şi despre marcanţi filozofi precum: Zamolxe, Zeuta
şi Deceneu.

Tot Iordanes face menţiunea: în interior(ul) (Sciţiei) este Dacia, întărită de prăpăstioşii Alpi în
formă de cunună. La acea vreme, numele de Dacia nu era uitat in istorie.
19/60
550-553 Menţiunea documentara a ultimului episcop dobrogean la Tomis, Valentenian, care
intreţine legaturi atât cu biserica din Constantinopol cât şi cu papa Virgilius al Romei

557 Formaţiuni militare ale anţilor, sclavinilor si hunilor participa alaturi de o armată bizantină
în luptele duse impotriva ostrogoţilor.

559 Kutrigurii (trib de origine turcă) conduşi de Zabergan, aliaţi cu bulgarii şi slavii, invadează
Moesia, Scythia Minor şi Grecia.

566 Invazii ale avarilor stabiliţi în Câmpia Pannonică, la sudul Dunării.

570-580 Instalarea unor triburi slave in regiunile extra-carpatice , în Muntenia si Moldova.


Convieţuirea bastinaşilor cu acestia nu va fi de lunga durata , triburile slave migrand spre
centrul Europei , actuala zona a Cehiei si Slovaciei si in Balcani.

578 Marea invazie slavă în Tracia şi Ellada. Începutul formării statului slav sudic.

579 Doi cronicari bizantini, Theophanis şi Theophylactus, menţionează existenţa limbii


Armani (vlahe) – (limbă cu character roman-latin). La acea vreme, limba vorbită în imperiul
bizantin era greaca. Limba latină era utilizată doar strict în probleme de administraţie şi în
cele bisericeşti.

586-587 Invazii ale avarilor aliaţi cu slavii în Moesia şi Scythia Minor. Tropaeum Traiani este
din nou distrusă. Cronicarul Theophanes menţionează, aferent acestui eveniment, cuvintele
rostite de către un soldat în limba părintească: Torna, torna fratre, care se pare a fi o dovadă
a limbii române strămoşeşti sau ca dovadă a romanităţii orientale.

579 Avarii distrug localitatea Adamclisi.

cca. 600 Frontiera Dunării se prăbuşeşte sub presiunea avarilor şi a slavilor. Începutul
ocupării Peninsulei Balcanice de către slavi. Această intruziune slavă va produce dislocarea
unor ramuri ale romanilor sud-dunăreni, fiind împinşi spre sudul şi vestul Peninsulei
Balcanice, fenomen care în plan lingvistic are drept efect formarea celor patru dialecte
istorice ale limbii române: dialectul dacoromân în Nordul Dunării şi dialectele aromân,
meglenoromân şi istroromân.

617-619 Cronicarul Cedrenus aminteşte despre luptele duse de către vlachorîcni, vlahii
sudici de pe malul râului Richios, aliaţi cu slavii, împotriva Salonicului.

623-624 Răscoala triburilor slave, conduse de Samo, împotriva avarilor. Întemeierea statului
slav apusean (statul lui Samo). .

679 Geograful din Ravenna în cartea lui “Cosmographia” vorbeşte despre Dacia, ca patrie a
dacilor pomenind despre existenţa râurilor: Tisia (Tisa), Tibisia (Timis), Marisia (Mures),
Cresia (Cris) s.a. si a cetaţilor: Tibiscum, Bersovia, Arcidaba , Drobeta, s.a.

681 Imperiul bizantin recunoaşte statul bulgar: primul ţarat bulgar, cu capitala la Aboba-

20/60
Pliska.

Sec. 7 Denumirea de Ardeal, sub forma Ardil, apare frecvent în cronicile chazare.

726 Conflict între vlaho-rîcnii şi Imperiul Bizantin; sunt pomenite “năvălirile” vlahilor de la nord
de Dunăre.

780 Între vlaho-rîcnii şi Imperiul Bizantin se adoptă un armistiţiu de pace.

787 La sinodul de la Niceea participa si episcopul Ursus, episcop al avarilor si vlahilor.

796 Menţionarea pe vasul principal al tezaurului de la Sânnicolaul Mare, a doi conducatori


bănăţeni, jupan Bouila / Burilă si jupan Butaul.

c.830 Sub presiunea pecenegilor, triburile maghiare se stabilesc în Atelkuz (“ţara dintre
râuri”, regiunea dintre Prut şi Nistru).

839 Menţionarea unei “ţări româneşti” la nord de Dunăre, în cronica turcă Ogusname.

884 Începutul expediţiilor maghiare spre teritoriile ocupate de ruşi, ruteni şi vlahi.

În urma acestor expediţii descoperă Câmpia Pannonică.

885 Împaratul bizantin Vasile Macedoneanul, împiedică accesul vlahiilor pe Muntele Athos,
ca urmare a tendintei de a consacra muntele, exclusiv retragerii monahicesti.

892 Maghiarii iau parte în calitate de aliaţi ai regelui francilor, Arnulf, la expediţia de pedepsire
a principelui Svatopluk al Moraviei.

892 Prima menţiune a exploatarii sării în bazinul Carpatic.

894 Simeon cel Mare al Bulgariei atacă Bizanţul, care-i cheamă în ajutor pe maghiari, în timp
ce bulgarii se aliază cu pecenegii.

895 (înainte de 895) Kean este conducătorul unei mari populaţii situată în Pannonia. Kean
este menţionat de către istoricii maghiarii ca fiind strămoşul ducelui Salanus, fiind trimis din
Bulgaria de către Împăratul Bizantin (“al grecilor”) cu misiunea de a veghea şi conduce
populaţia din Pannonia.

895 Înfrângerea maghiarilor de către bulgari, aliaţi cu pecenegii, la Dunărea de Jos. În urma
înfrângerii, populaţia maghiară părăseşte Atelkuz-ul şi invadează Câmpia Pannonică.

895/96 Aşezarea maghiarilor în Pannonia, sub conducerea lui Arpad. Aşezarea maghiarilor în
această zonă provoacă un conflict cu populaţia locală. Conducătorul acestora, “ducele”
Laborcy, este ucis.

902 Bavarezii l-au invitat pe conducătorul maghiarilor, pe nume Kurszan, fiul lui Cundu , la un
ospăţ la Fischa, la răsărit de Viena. Kurszan, împreună cu suita lui, sunt ucişi. Conducerea
maghiarilor este preluată de către Arpad, întemeietor al unei dinastii care va conduce

21/60
Ungaria până în anul 1301. În timpul domniei lui Arpad începe politica de cucerire a
Transilvaniei.

903 Conflict între maghiari şi ducele Salanus, conducător al unor populaţii situate în
Pannonia. Ducele este învins de către maghiari, cu tot ajutorul dat de către bulgari şi
pecenegi, dar îşi păstrează o parte din “ducat”.

Tot în această perioadă este menţionat Morout ca fiind bunicul lui Menumorut. La această
dată apare ca şi conducător al maghiarilor Arpad.

c. 900-907 Glad, voievodul din Banat, se opune ungurilor conduşi de către Arpad.

c. 900-904 Gelu, voievod al centrului Transilvaniei lupta impotriva atacurilor pecenegilor si


ulterior a maghiarilor.

c. 904/5 Gelu este înfrânt în lupta contra triburilor maghiare şi ucis.

c. 900-906 Menumorut, voievod al Crişanei, se opune invaziei maghiare. Este singurul dintre
conducătorii valahi care reuşeşte să-i îinfrângă pe unguri şi să realizeze mezalianţe politice.

c.905 Prima menţiune a localitaţii Satu – Mare (catrum Zotmar), în timpul luptelor dintre
maghiari si Menumorut

907 Moartea lui Arpad generează lupte de succesiune.

900-927 Perioadă a domniei ţarului Simion cel Mare al Bulgariei (893-927), în care acesta,
folosindu-se de pecenegi, presează triburile maghiare de la nord de Dunăre şi din
Transilvania, împingându-le spre Pannonia, continuând astfel politica de hărţuire a ungurilor
începută de pecenegi îin 885. Se pare că acelaşi Simeon, la solicitarea voievozilor Salanus şi
Menumorut, îi sprijină pe aceştia în lupta dusă contra maghiarilor în Câmpia Pannonică şi în
Transilvania, între anii 896-907.

902-911 Cea mai veche inscripţie medievală (de factură slavă) descoperită pe teritoriul ţarii,
la Bucov, jud. Prahova.

911 Acutizarea conflictului dintre monahii de pe Muntele Athos si ciobanii vlahi, mediat de
împaratul bizantin Leon Înteleptul, în urma paşunarii terenurilor.

943 Sunt menţionati într-o inscripţie descoperită în comuna Mircea Voda (Constanţa), un
anume “jupân Dimitrie” si un anume “jupân Gheorghe”.

934-944 Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în lucrarea sa “Carte de


învăţătură către fiul său Romanos” , menţionează existenţa unor toponime românesti: braţul
Selinas (Sulina) , portul Constanţa, podul lui Traian de la Drobeta, precum şi râurile: Trullos
(Nistru), Vrutos (Prutul) şi Seretos (Siretul).

cca. 940-965 Prima atestare documentară la o aşezare medievală din Moldova – Cetatea
Albă, sub numele de Maurokastron (Monocastro). Apariţia primelor aşezari fortificate slave în

22/60
teritoriul actual al Moldovei

948 Conducătorii maghiari Bulcsu şi Lel (Lehel) se creştinează şi sunt botezaţi la


Constantinopol.

953 Iuliu cel Bătrân (Gylas – Giula – Geula din latinul Julae), conducător al unei formaţiuni
valahe (dux magnus et potens, sau rex Iulus), care cuprindea nord-vestul Banatului, Câmpia
Aradului, centrul Transilvaniei, cu capitala la Alba Iulia şi actualele comitate Csongrad şi
Bekes din Ungaria, se creştinează, fiind botezat la Constantinopol.

953 Iuliu cel Bătrân (principele Gyula), întors de la Constantinopol însoţit de episcopul
Hierotheus, începe construirea unei biserici creştin-ortodoxe în Alba Iulia (în zona actualei
catedrale romano-catolice). Acest lăcaş este cel mai vechi lăcaş creştin din Transilvania,
atestat arheologic.

955 Bătălia de la Lechgeld: maghiarii suferă o grea înfrângere din partea regelui

Aug.10 german Otto I cel Mare. Conducătorii maghiari Horka Bulcsu şi Lel (Lehel) sunt
spânzuraţi la Regensburg.

960 Denumirea de Ardeal , a “ţării Ardil ( Eret Ardil) , bogată în aur şi argint” apare într-o
scrisoare a regelui chazar Iosif, trimisă rabinului de Cordoba.

968-969 Legat de campanile lui Sviatoslav (cneaz al Kievului), se menţionează în cronica


rusă “Povestea vremurilor de demult” existenţa a 80 de cetăţi-oraşe la Dunărea de Jos.

c. 970 Ducele maghiar Geza se căsătoreşte cu Sarolta (cca. 950/957 – cca. 997/1000), fata
voievodului transilvanean Iuliu cel Bătrân (Gyula – Geula). În urma acestei căsătorii se va
naşte viitorul rege al Ungariei, Ştefan I (Voicu – Vajk).

971 Ioan Tzimiskes pune bazele formării unei themaParistrion – provincie bastion,
organizată pentru apărarea graniţei Dunării de Jos şi a litoralului Pontic, până la Varna.
Reşedinţa era la Durostolum (Silistra) şi cuprindea un teritoriu între Munţii Balcani, Dunăre şi
Marea Neagră.

Conflict între trupele conduse de către Ioan Tzimiskes şi ruşii lui Sviatoslav în Dobrogea.

Cetăţile din nordul Dunării se rascoală împotriva dominaţiei byzantine. Se instaurează


autoritatea bizantină asupra teritoriului .

972 Cronica “Însemnările toparhului grec” sau “Anonimul lui Hase” menţionează în zona
Dunării de Jos 10 oraşe-cetăţi cu 500 de aşezări omeneşti şi cu o populaţe numeroasă. Se
face precizarea că şefii locali se opuneau dominaţiei byzantine.

976 Menţiune despre valahii din peninsula Balcanică. În cronica autorului grec Kedrinos,
termenul de Vlachoi, derivat din slavă, va fi înlocuit cu Armani (vorbitori de limba româna -!- ;
aromâni). Cronicarul menţionează că David, fratele lui Samuil l (căpetenie bulgară) a fost
ucis de către vlahii chervanari (cărăuşi).

23/60
979-980 “Strategul” Niculiţă primeşte din partea împăratului bizantin Vasile al II-lea,
conducerea “vlahilor din Elada” din thema Helladikon din Tessalia, acea Vlahie Mare, cum va
fi denumită în continuare în istorie.

982 Geografia universala Hudud-alam pomeneşte despre existenţa romănilor la est de


Carpaţi.

982 şi 992 Ani însemnaţi pe pereţii a două biserici rupestre de la Basarab – Murfatlar, unde
se păstrează cel mai vechi ansamblu monastic din ţara noastră.

997 Conducerea Ungariei este preluată de către Vajk (Voicu), fiul Saroltei (fiica lui Iuliu cel
Bătrân) şi a lui Geza (fiul lui Tacsony), viitorul rege maghiar Ştefan I cel Sfânt (Szent Istvan).

Sec.10 Este atestată prezenţa românilor vlahi în Pannonia, zona Balatonului, prin existenţa
unor conace, biserici şi cetăţi voievodale, conform săpăturilor arheologice făcute de către
preotul romano – catolic Lukacs Karoly.

1000 Vlahii sud-dunăreni şi nord-dunăreni se opun dominaţiei împăratului bizantin Vasile al


II-lea Macedoneanul, poreclit Bulgaroctonul (omorâtorul de bulgari).

1000 Ştefan I este încoronat ca rege al maghiarilor, se pun bazele organizării

25 dec. statului şi se adoptă catolicismul ca religie de stat.

1000-1001 Ahtum (Ohtum), urmaşul lui Glad, conducător al Banatului, se opune politicii de
expansiune a lui Ştefan I al Ungariei.

1002 Ahtum (Ohtum), se botează în credinţa ortodoxă în Vidin. În urma acestui botez,
fondează o mănăstire ortodoxă închinată Sfântului Ioan Botezătorul în imediata apropiere a
capitalei lui, Morisena (Cenad).

Dicţionar

1002-1003 Conflict militar între Gyula (Iuliu cel Tânăr – Geula Minor- *Geula cel mic*) (cca.
980 – 1003/1004), voievod al Transilvaniei şi regele Ştefan I. Voievodatul lui Gyula avea
capitala la Alba – Iulia, numită de către unguri Gyulafehervar – Cetatea Albă a lui Iuliu. Gyula
este înfrânt în cele din urmă de unguri, iar voievodatul supus coroanei maghiare.

1003 Începutul conflictului dintre Ahtum, voievod al Banatului, descendent a lui Glad si
Stefan I al Ungariei. Împotrivindu-se politicii de agresivitate si teritorială a regelui maghiar,
Ahtum drept represalii blocheaza transportul sării spre Ungaria pe raul Mureş.

1004 In scopul asigurării unei alianţe împotriva expansiunii maghiare, Ahtum se boteaza in rit
ortodox la Vidin , devenind vasal al imparatului bizantin Vasile al II-lea.

1003-1004 Se construieşte Cetatea Ciceului, jud. Bistriţa-Năsăud, o puternică fortificaţie


militară.

1006 În jurul vetrei oraşului Satu – Mare (Villa Zotmar) s-au aşezat coloniştii teutoni aduşi de
24/60
regina maghiara Ghizela (soţia lui Ştefan cel Sfânt) , iar peste Someş, în localitatea Mintiu, s-
au asezat primii coloniştii germani.

1015-1020 Campanii de jaf ale pecenegilor in Transilvania. Coroana maghiara si voievozii


valahi poarta lupte cu acestia.

1018 În lupta fratricidă dintre Sviatopolk, duce al Kievului (1015-1019) şi ducele Iaroslav cel
ÎIntelept (1019-1054) se menţionează existenţa unei alianţe militare între Sviatopolk şi
asociaţii lui : pecenegii şi valahii (Blokumenn) ~ cf. Cronicii anonime a biografiei St. Olaf al
Norvegiei.

1025 (sau 1027) Vlahii sunt menţionaţi în Analele din Bari ca făcând parte din oastea
bizantină comandată de protospătarul Oneste, care îşi dispută supremaţia cu arabii în sudul
Italiei.

1028-1030 Conflictul dintre Ahtum şi Ştefan I al Ungariei degenerează în război. Armatele


maghiare conduse de Chanadinus, fost aliat a lui Ahtum încep luptele de cucerire ale
voievodatului. După unele surse se pare că acest Chanadinus, descindea tot din Glad.
Primele lupte sunt câstigate de către Ahtum. Ajutat cu noi trupe de către regele maghiar,
Chanandinus reuşeşte să-l înfrangă pe Ahtum, şi să-l ucida. Drept recompensă , Ştefan I îi
oferă, lui Chanadinus, cetatea de scaun a lui Ahtum, Morisena pe care o rebotează Cenad,
iar Banatul intră in componenţa regatului maghiar.

1036 Pecenegii devastează Dobrogea aflată sub dominaţie bizantină, distrugând cetăţile
Capidava, Dervent, s.a.

1042 Împaratul bizantin Constantin al IX-lea Manomahul alungă păstorii vlahi din zonele de
păşunat de pe Muntele Athos, la cererea călugarilor.

1046 Fii lui Iuliu cel Tânăr, Bua şi Bucna, declanşează o mare răscoală “anticreştină” (anti-
catolică si antimaghiara), intervenind în luptele de succesiune ale tronului. Regele Andrei,
susţinut de aceştia, este înscăunat în locul lui Petru Orseolo.

1046-1047 Pecenegii conduşi de Tyrach invadează thema Paristrion (regiunea administrativă


bizantină din sudul Dunării). Cu greu armatele imperiale reuşesc să-i înfrângă pe pecenegi şi
să-i alunge în nordul Dunării.

1050 În cartea “Podoaba istoriilor”, geograful persan Gardizi menţionează existenţa


românilor la nord de Dunăre.

cca.1050 Asezarea fortificata de la Echimăuţi (Orhei) construită de către slavi este distrusă si
arsă în urma unui conflict dintre acestia si baştinaşi.

1054 (iulie 16) Marea Schismă. Patriarhul Mihail I Kerularios (1043-1058) şi papa Leon al IX-
lea (1049-1054) se excomunică reciproc, are loc separarea bisericii de la Roma de cea de la
Constantinopol. Românii rămân sub autoritatea patriarhatului de la Constantinopole.

1055 Regele Ungariei, Andrei I (1046-1060) fondează o mănăstire pe peninsula Tihan, a


25/60
lacului Balaton pentru călugarii benedictini, înzestrand-o cu multe sate si moşii din imprejur.
Printre acestea sunt pomenite moşiile Petra, Turku, Ursa, Apa Secu, Lupa, Gamaz, Gislav,
Culu, Genusara, Micola, Vila Popi, Urcuta, s.a., locuite de către valahi.

1059 Incursiune a pecenegilor si vlahilor dobrogeni, pomeniti în cronica lui Zonaras ca şi


“neamul geţilor”, în imperiul bizantin.

1067-1071 Triburile cumane pătrund în Moldova, Transilvania şi apoi în Muntenia.

1066 Vlahii sud-dunăreni (urmaşi ai dacilor – cronica lui Kakaumenos) sunt principalii
animatori ai unei răscoale în Larissa, Tesalia. Conduşi de către Niculitzas III Delphinas,
vlahul Berivoi, Ioan Gremianites,Grigore Bambakas, vlahul Slavotă Carmalakis, Theodor
Skibon Petastos, declanseaza o campanie militară contra cetăţilor bizantine. Trădaţi de către
Niculiţa, răsculaţii vor fi nevoiţi să se supună din nou împaratului bizantin Constantin X
Ducas.

1068 În bătălia de la Chiraleş, jud. Bistriţa – Năsăud, regele maghiar Solomon înfrânge şi
respinge triburile pecenege invadatoare.

1068 Atestare a cetatii Dăbâca (Cluj) sub numele de urbis Doboca

1071 Prima atestare a localitaţii Buziaş.

1072-1074 Populaţia de la Dunărea de Jos, sub conducerea lui Tatrys, se răscoală împotriva
dominaţiei byzantine. Comandantul Nestor, trimis de împăratul Mihail al VII-lea Ducas, trece
de partea răsculaţilor.

1075 La Alba-Iulia se organizează prima episcopie catolică.

1075 Cetăţile Turda şi Biharea intră în posesiunea regilor maghiari.

1075 Regele maghiar Geza I, dăruieşte jumătate din vama de sare de la Turda si mai multe
sate din Bihor, mănăstirii Sf.Benedict.

1085 Regele maghiar Ladislau I înfrânge definitiv şi îi alungă pe pecenegi din Transilvania.

1086-1091 Ana Comnena, prinţesa bizantină, menţionează în opera sa “Alexiada” existenţa


a trei formaţiuni politice în Dobrogea: una condusă de Tatos, cu centrul la Silistra, a doua a lui
Satza, cu centrul la Vicina şi ultima condusă de către Sesthlav.

1088 În timpul Împăratului bizantin Alexie Comneanul, reizbucnesc conflictele dintre păstorii
vlahi si călugarii de pe Muntele Athos.

1089 În cronica împăratului german Friedric Barbarossa se menţionează existenţa unei ţări
româneşti numită “Walahia”, condusă de un principe, situată între Dunăre şi Munţii Carpaţi.

1091 Victoria împăratului Alexios Comnenul asupra cumanilor, la Lebunion, în Tracia. Un rol
deosebit l-au jucat oştenii vlahi din care era formată armata bizantină.

26/60
1094 Descriere a Moldovei si a locuitorilor săi facută de geograful Gardizi.

1094 Menţiune făcută de către Ana Comnena despre un conducător al vlahilor din Dobrogea,
Pudilă (Budilă). Împăratul Alexios I apelează la Pudilă (Budilă) pentru a opri o nouă năvălire
cumană.

1097 Prima atestare medievală a oraşului Alba Iulia (anticul Appullum).

1111 Prima atestare a Comitatului Bihor.

1111 Prima menţiune a unui “principe al Transilvaniei”, Mercurius, reprezentant al regelui


maghiar in teritoriile romanesti noi cucerite.

1138 Mentiune a ducerii sarii din Transilvania in Ungaria.

1140 Vorbind despre cruciada dusă de împăratului Conrad al III – lea, cronicarul Thomas
Tuscus face precizarea că trupele plecate din Franţa şi Germania în drum spre
Constantinopol au trecut prin Ungaria, Pannonia şi Blachia (Ţara Vlahilor).

1141-1162 În timpul regelui maghiar Geza al II-lea se aduc primii colonişti saşi, în scopul
apărării graniţelor estice. Primii coloni s-au stabilit în zona Satu Mare si pe Valea Bistriţei, la
Bistriţa. A doua colonizare s-a făcut în sud-estul Transilvaniei, în zonele Sibiului şi
Braşovului. Prima mentiune a localitatii Tur (Thura) din Ţara Oaşului

1147 Brodnicii (vlahii pruteni) iau parte, alături de cumani, la luptele împotriva viaticilor.

1150 Menţionarea existenţei bolohovenilor, volohi (vlahi) situaţi în regiunea de nord – est a
Carpaţilor.

1154 Prima menţiune a oraşului Vicina (Isaccea), făcută de către geograful arab Sarif al
Edrisi. Geograful menţionează că oraşul avea mulţi locuitori.

1156 Prima atestare a localitaţi Arad.

1160-1170 Prima atestare documentară a “morlacilor” (maurovlahilor), făcută în Cronica


preotului din Diocleea (episcopat în Muntenegru). Cronica menţionează despre existenţa
unei ramuri apusene a vlahilor, care locuiau în Serbia apuseană, Sirmium, Croaţia şi
Dalmaţia. Această ramură vlahă avea să fie asimilată de către slavi în următorii ani.

1161-1168 În timpul războaielor duse de către împăratul bizantin Manuel I Comnenul (1143-
1180) cu ungurii, se menţionează existenţa unui mare număr de valahi înrolaţi în armata
bizantină, cu specificarea că aceştia: sunt coloni de demult ai celor din Italia – cronica lui Ioan
Kinnamos.

1164 Viitorul împărat bizantin Andronic Comnenul este prins la marginile Galiţtiei de către
păstorii valahi şi predat împăratului Manuel I Comnenul.

1164 Mentionat comitatul Crasna, lânga Solnocul de Mijloc

27/60
cca. 1166 Rabinul Beniamin din Tudela (orăşel spaniol din provincia Navarra) prezintă în
însemnările lui de călătorie existenţa vlahilor din Tessalia. Aceştia sunt prezentaţi ca o
populaţie de munteni aprigi, care luptau împotriva administraţiei bizantine şi jefuiau regiunile
locuite de greci.

1169 Ieronim si Corneliu, fii lui Paul sunt mentionaţi în urma arderii unei mănăstiri situata pe
cursul râului Someş. Menţiune a localitaţilor: Apa, Tur, Iazul, Şard, Hodoş, Zerend din tinutul
Sătmarului.

1172 Conflicte teritoariale între cneazul Ţarii Volohovenilor din nordul Moldovei şi principii
rusi si polonezi

1174 Prima menţiune documentara a oraşului Bârlad şi a Ţării Berladnicilor

1176 Este atestată localitatea Sântu langa Şieu (jud. Bistriţa – Năsăud).

1177 Este atestat Comitatul Alba.

1177 Este atestat Comitatul Cluj.

1177 Este atestat Comitatul Timiş.

1177 Este atestata localitatea Turda, castrum Thorda

1177 Atestare documentară a Cetaţii de Baltă ( Castrum Cuculensi, Kukullewar).

1179 Este atestată prima bibliotecă de pe teritoriul ţării noastre. Un grup de călugări
cistercieni de la mănăstirea burgundă din Pontigny au întemeiat la Igriş (jud.Timiş) o abaţie,
unde au adunat primele lucrări de teologie dogmatică şi de filozofie scolastică.

1181 Este atestat Comitatul Satu-Mare si comitele Nicolae.

1181 Regele Bela al III porunceşte prinderea lui Stefan si Konchi, fii lui Petru si Achileus, fiul
lui Achileus, iobagi fugiţi de pe moşia mănăstiri comitelui Kulchey

1185-1186 Petru si Ioan Asan, conducătorii răscoalei vlahilor şi bulgarilor împotriva


dominaţiei bizantine, primesc ajutorul populaţiei din nordul Dunării.

1187 Se constituie statul vlaho-bulgar al Asăneştilor, ca răspuns la dominaţia bizantină în


zonă. Petru şi Asan îşi declară independenţa şi refuză să plătească dări împăratului bizantin.

1187 Este atestat Comitatul Cenad.

1187-1188 Campanii ale împăratul bizantin Isaac împotriva Asăneştilor. Operaţiunile


încetează în momentul când Isaac o capturează pe soţia lui Asan şi primeşte drept ostatic pe
cel de-al treilea frate Asan, Ioniţă.

1188/9 Ionița Asan zis Caloianul, evadeaza de la bizantini și se refugiază la nord de Dunăre.
Cronicarul Nicetas Choniates Akominatos menționează că Ioniță s-a refugiat pentru o vreme

28/60
la nord de Dunare, unde devine „domn peste niste vlahi din neamul lui”. Prima mențiune
despre existența cnezatelor și voievodatelor din Țara Româneasca.

1189-1190 În timpul cruciadei conduse de către Frederic Barbarossa, acesta primeşte un


ajutor militar format din cca. 60.000 de soldati sârbi si valahi.

1189-1190 Ostilităţi deschise între Asăneşti şi împăratul Isaac. Asăneştii primesc ajutorul
valahilor de peste Dunăre. Cronicarul bizantin Nicetas Choniates Acominatus menţionează
existenţa brodnicilor (vlahii pruteni) ca aliaţi ai Asăneştilor în luptele duse împotriva
bizantinilor.

1190 Atestarea localitatii Şiria (Arad), cetate regala si feuda din anul 1331, Castrum Siry.

1190 Isaac trece munţii in Balcani cu gândul să ocupe Târnovo, capitala Asăneştilor, dar
întâmpinând o rezistenţă puternică, se retrage. Prins într-o ambuscadă, reuşeşte cu greu să
scape cu viaţă. Prima menţiune a numelui Litovoi, un soldat care il salvează pe
sebastocratorul Dukas.

1191 Conflicte dintre saşi si maghiari în Transilvania, în urma solicitarii saşilor de a obtine
autonomie religioasă.

1191 Prima atestare documentară a Sibiului (Cibinium).

1194 În bătălia de la Arcadiopole, bizantinii suferă o grea înfrângere din partea vlaho-
bulgarilor. Însuşi generalul bizantin Vasile Vatatzes este ucis.

1195 Armata bizantină, aliată cu armata maghiară a regelui Bela III, este înfrantă de către
vlaho-bulgari. În urma eşecului, împăratul Isaac este detronat.

Sub conducerea noului împărat, Alexios al III-lea Anghelos este organizată o nouă armată.
Vlahii asăneşti decimează practic şi acestă armată în bătălia din aproprierea oraşului Seres.

1196 În urma intrigilor bizantinilor, Asan este asasinat.

1197 În urma intrigilor bizantinilor, şi Petru este asasinat.

1197 Conducerea vlahilor balcanici este preluată de către Ioniţă Asan, poreclit Caloianul.

97. Dobromir Chrysos conduce luptele de eliberare a Macedoniei de Est, de sub


dominaţie bizantină. Cel ce se intitula conducător al vlahilor si bulgarilor, Dobromir
Chrysos (1197 – 1202) era de origine vlahă , după unele surse aromân, dar sigur
vorbitor de română si macedoneana conform cronicii lui Niketas Choniatēs.

1199 Începutul corespondenţei dintre papa Inocenţiu al III-lea si Ioniţa Caloianul. Papa
încearcă, prin conjuctura de moment existentă în Balcani, să şi-l atragă de partea lui Ioniţa.

1199 Prima atestare documentară a Ţarii Maramureşului şi a Ţarii Oaşului (ca locuri regale
de vânătoare).

29/60
sec. 12 La sfârşitul secolului 12 şi începutul secolului 13 s-a construit Biserica din Densuş,
biserică la care s-a folosit piatra ruinelor Ulpiei Traiana Sarmisegetusa.

1200 Este atestat Comitatul Caraş.

1201 Ioniţa Caloianul îşi extinde imperiul cucerind si ocupand orasul Konstanteia, cetatea
Varnei si provincia Dobrogea.

1202 Ioniţa Caloianul cucereste Macedonia şi-l înfrange pe fostul său aliat Dobromir Chrysos

1202 Într-o corespondenţă dintre Ioniţă şi papa Inocenţiu al III-lea, Ioniţă se autointitulează
Caloiohannes Imperator Bulgarorum et Blachorum (Caloian, împăratul bulgarilor şi al
valahilor).

1202 Campanie maghiară în Serbia si statul vlaho-bulgar. Începutul conflictului militar dintre
Imre, regele Ungariei si Ioniţa Caloianul.

1202 Atestare a localitaţii Ocna Mureşului sub numele de Villa Vimar.

1202-1203 Construirea castelului de la Cetatea de Balta, cetate care ulterior va fi dăruită de


către Matei Corvin lui Ştefan cel Mare. În aceasi perioadă se face menţiunea existenţei
localitătilor Ciuguzăl, Ocnişoara, Sucman, Lopadea Veche, Zagăr, Silvaş, Uioara si se
pomeneşte şi de locuitorii acestor sate avand numele: Petru, Cosma, Cozma, Adrian, Iacob,
Leşe, Zaharia, Beniamin, Micu, Andrei, Vodă, Acileus, Borşa.

1202 (sau 1207) Călugării catolici de la mănăstirea Igriş (Timiş) au întemeiat o abaţie – filială
la Cârta (jud. Sibiu).

1203 Prima mentiune a oraşului Bistriţa, colonizat cu franci de pe Valea Moselei din
principatul Luxemburg

1203 Ioniţa Caloianul înfrange armata maghiară care ocupase parte din Serbia si statul
vlaho-bulgar.

1204 Ioniţă este încoronat ca “rege al bulgarilor şi vlahilor” de către papa Inocenţiu al III-lea,
primind de la acesta coroana, sceptrul şi bula de recunoaştere.

1204 (aprilie 13) Conducătorul celei de-a patra cruciadă, Balduin de Flandra, cucereşte
Bizanţul. Ioniţă cere să fie recunoscut ca rege de către acesta. Balduin face greşeala fatală
să-l refuze ca egal, acceptându-l doar ca vasal.

1204 (mai 16) Menţionarea populaţiei ortodoxe din dioceza Oradiei. Papa Innocenţiu al III-lea
cere episcopului de Oradea să încerce convertirea acestei populaţii la catolicism.

1204 Regele Emeric al Ungariei, îl scuteste pe Ioan Latinul din Cisnadie de toate obligaţiile ,
afară de participarea la oaste, dăndu-i voie să apeleze la judecata regelui.

1205 (aprilie 15) Conflictul dintre Ioniţă şi Balduin de Flandra se soldează cu un dezastru
pentru latini. Bătălia de la Adrianopole se încheie cu victoria lui Ioniţă, Balduin este prins şi
30/60
dus la Târnovo, unde moare.

1205 Bătălia de la Serres. Armata vlaho-bulgaro-cumană condusă de către Ioniţa Caloianul


obţine o importantă victorie împotriva armatelor cruciaţilor.

1205 Papa Inocentiu a III-lea aprobă trecerea în dependenţa arhiescopiei de la Kalocsa a


episcopiei ortodoxe din Ţara “ cneazului Bela “ (Balea) situat in actuala zonă a judeţelor
Hunedoara si Alba. În localitatea Criscior din judeţul Hunedoara există Biserica Adormirii
Maicii Domnului , ctitorita de către acest cneaz, soţia si fii lor.

1206 Menţionarea saşilor colonizaţi în aşezarea numită Nosen (Bistriţa).

1206 Cavalerul Ioan Latinul primeşte, în urma serviciilor facute, mosia Cwezfy, de la regele
Andrei II.

1206 31 ianuarie. Ioniţa Caloianul obţine o noua victorie asupra latinilor conduşi de către
Henric I de Flandra, în bătălia de la Rusion cucerind orasul Dimotika.

1207 4 septembrie. Ioniţa Caloianul înfrange armata regelui latin al Salonicului, Bonifaciu de
Montferrat.

1207 8 octombrie În timpul asediului Salonicului, Ioniţă Caloianul este asasinat de către
Manaster, şeful gărzii personale.

1207 În urma morții lui Ionița Caloianul, frații, Ioan Asan II și Alexandru Asan, fii lui Ioan Asan,
și nepoți ai Caloianului, se refugiază la nord de Dunăre. Confirmare a existenței unor cnezate
și voievodate in Tara Romaneasca.

1207-1218 Conducerea statului Asăneştilor este preluată de către Borilă, nepotul de soră a
lui Ioniţă.

1208 Atestare a localitaţii Ip (Sălaj) aparţinătoare comitatului Crasna cu ocazia menţionării


vânătorilor de bouri din satul Ip. Anania, Azarie si Misail solicită regelui maghiar Andrei ţinutul
Dendas

1207 În bătălia de la Philipopolis, Borilă Asan este înfrant de către Henric I de Flandra,
împăratul Constantinopolelui.

1210(3) Valahii împreună cu pecenegii, saşii şi secuii din Transilvania sunt amintiţi ca oşteni
în armata comitelui Ioachim, trimişi in ajutorul lui Borilă Asan de către regele maghiar Andrei
al II-lea.

1210 Cetatea Dăbâca (Cluj) devine cetate voievodală

1211 Instalarea unor detaşamente de cavaleri teutoni în Ţara Bârsei, pentru a apăra graniţa
de sud – est a Transilvaniei. Cavalerii teutoni au primit importante privilegii, ca scutiri de vami
si dări, dreptul de a apela la judecata regală, dreptul de a ţine târguri si de a ridica cetaţi de
lemn.

31/60
1211 Menţionarea localitaţii Hălmeag in Tara Bârsei sub denumirea de Castrum Almage

1211 Borilă convoacă un sinod bisericesc la Târnvo, pentru condamnarea ereziei bogomilice,
a carei influenţă era din ce in ce mai pronunţată.

1211-1215 Cavalerii teutoni, construiesc în Ţara Bârsei, cetaţile Feldioara, Codlea si cea
denumită “a Crucii”

1212 Prima menţiune documentară a oraşului Timişoara

1213 Prima menţiune documentară a populaţiei secuieşti în Transilvania.

1213 Construirea castrului Cluj (Castrum Clus). Atestari ulterioare: 1275 (Cluswar), 1280
(Culusvar), 1282 (Culuswar ), 1282 (Cluswar)

1213 Atestare a oraşul Satu-Mare. Prima menţiune despre castrul (fortareata) Satu-Mare sa
facut la 905, în timpul luptelor dintre maghiari și Menumorut

1214 Românii din Maramureș sunt numiți străjeri ai codrilor – custodes silvarum

1214 Prima menţiune a Comitatului Arad.

1214 Prima menţiune a localităţii Dej (Dees). Atestări ulterioare: 1236, 1238, 1241 si 1261
(Deeswar)

1216 Brodnicii (vlahii pruteni) luptă împotriva lui Jaroslav din Susdali în bătălia de la Lipiţa.

1217 Coroana maghiară va iniţia un avanpost militar la est de Carpaţi, în cotul Vrancei la
Milcov

1218-1241 Conducerea statului asăneştilor este preluată de către Ioan Asan al II-lea (fiul lui
Asan). În timpul lui Ioan Asan al II-lea, împărăţia Asăneştilor cuprinde Moesia (teritoriile dintre
Dunăre şi Balcani), o parte din Serbia, cu oraşele Belgrad, Niş şi Skopie, Macedonia cu
oraşele Sereş, Ohrida, Bitolia, Prosak şi Sturmiţa, Tracia cu Adrianopole şi Dimotica şi
Albania, fără oraşul Durazzo. În pisania din 1230 a Bisericii celor 40 de mucenici, ridicată în
Târnovo, el spune: “Am cucerit toate ţările de la Adrianopol până la Durazzo, ţara grecească
şi cea albaneză şi cea sârbească”.

1221 Cavalerii teutoni intră în conflict cu regalitatea maghiară şi sunt alungaţi din
Transilvania în anul 1225.

1222 Menţionarea documentară a Ţării Bârsei şi a Ţării Românilor (Terra Blachorum).

1222 Ţinutul Bistriţei este organizat ca şi comitat; prima menţiune despre existenţa unui
comite local

1223 Regele maghiar Andrei al II-lea donează moşia Cisnădioara, priorului mănăstirii
catolice Cârta. Despre această moşie se menţionează că a fost luată de la Vlahi (luată de la
români – terra exempta de Blaccis).
32/60
1223 Regele maghiar Andrei al II-lea donează Ţara Loviştei lui Conradt.

1223 Atestare a oraşului Sibiu sub numele de Hermannsdorf

1223 16 iunie. Marea bătălie de la Kalca. Coaliţia conducătorilor rusi este înfrantă de
armatele mongole conduse de Subotai si Gebe. Voievodul brodnicilor (valahii de pe Siret)
Ploscânea trece de partea tătarilor.

1224 Documentele timpului semnalează existenţa unei păduri a românilor şi a pecenegilor –


silvei Blacorum et Bissenorum, localizată probabil între Munţii Făgăraş şi Valea Oltului.

1224 Prima atestare documentară a Orăştiei cu numele de Szaszvaros (oraşul saşilor). În


anul 1376 localitatea este confirmată ca şi centru comercial şi mesteşugaresc cu statut de
breaslă.

1224 Privilegiul “Andreanum”. Regele maghiar Andrei al II-lea acordă saşilor din zona Orăştie
– Baraolt numeroase privilegii. Regiunea se organizează ca teritoriu autonom sub autoritatea
unui comite regal.

1224 Regele maghiar Andrei al II-lea uneşte aşezările săşesti sub conducerea judelui din
Hermannsdorf (Sibiu). Aceasta nouă uniune administrativă săsească poartă numele de
„Provincia Cibiniensis” şi cuprinde teritoriul săsesc din centrul si nordul Transilvaniei mai
puţin ţinuturile Ţării Năsăudului si Ţării Bârsei

1227 Pousa voievod al Transilvaniei pe scurtă durată. Al doilea voievodat între anii 1235 –
1240.

1227-1228 Creştinarea cumanilor, făcută de către arhiepiscopul Strigoniu, în prezenţa regelui


maghiar Bela al IV-lea. S-a întemeiat episcopia cumanilor cu reşedinţa la Civitas Milcoviae
(Odobeşti). Episcopia era un avanpost al regatului maghiar, care urmărea, pe lângă
extinderea catolicismului şi expansiunea statului maghiar asupra populaţiei din zonă.

1228 Prima atestare documentară a Reghinului.

1228 Prima atestare documentară a localitaţii Şieuţ (jud.Bistriţa – Năsăud); Andrei al II-lea,
regele Ungariei, dăruieste lui “Dionisie” marele vistier, moşia Săplac, confiscată de la baronul
Simion.

1230 9 martie. Batalia de la Clocotniţa, Ioan Asan II îl infrânge în luptă pe despotul bizantin
Teodor I Anghelos Duca Comnenul al Epirului

1230 Conflict militar între Ioan Asan II şi Andrei II al Ungariei. În urma infrangerii lui Asan,
maghiarii vor intemeia Banatului de Severin.

1230 Privilegiu regal acordat oraşului Satu – Mare (Villa Zotmar)

1231 Conflicte teritoariale între conducătorii Ţării Volohovenilor din nordul Moldovei si
principii rusi si polonezi

33/60
1230 Conflict militar între Ioan Asan II si Andrei II al Ungariei. Alexandru, fratele lui Ioan Asan
îi infrânge pe maghiari in faţa cetaţii Sofia.

1233 Regele maghiar Andrei al II-lea transformă fortareaţa Severinului în cetate. Astfel ia
naştere Banatul de Severin ca marcă de graniţa, sistem defensiv organizat pentru paza
graniţelor contra vlaho-bulgarilor. Fortareaţa Severinului s-a construit în timpul regelui
maghiar Ladislau I (1040-1095) ca apărare împotriva pecenegilor, cumanilor si valahilor
existenţi în zona. Prima atestare documentară a unui Ban de Severin pe nume Luca.

1234 Se menţionează într-o scrisoare papală existenţa românilor de rit ortodox în sudul
Moldovei şi în estul Munteniei.

1235 Atestarea documentară a localităţii Beclean pe Someş.

1235 Atestarea documentară a localităţii Rodna

1235 Ioan Asan II restabileste patriarhatul de la Târnovo, Ioachim I fiind numit patriarh.

1235 Ioan Asan II aliat cu Ioan III Ducas Vatatzes, împaratul Niceei, asediază
Constantinopolul latin

1238 Este menţionată exploatarea aurului la Roşia Montana, în urma colonizării zonei cu
mineri germani (hospites).

1238/9 Campanie militară maghiară îndreptată contra lui Ioan Asan II

1240 Regele Bela al IV-lea al Ungariei, donează biserica din Prejmer călugarilor mănăstirii
Citeaux din Bourgogne, abaţie a ordinului cistercian.

1240 Vechiul castru roman de la Mehadia este atestat ca şi existenţă cu numele de castrum
Myhald.

1241 Marea invazie tătară. Tatarii distrug episcopatul cuman al Milcovului si Cumania.
Hoardele lui Batu – han, pustiesc teritoriul românesc şi Câmpia Pannoniei. Sunt distruse
oraşele Rodna, Bistriţa, Dej, Cluj, Zalău, Oradea, Braşov, Sibiu, Sebeş, s.a. Sunt menţionaţi
în cronica persană a lui Fazel-Ullah-Raschid doi conducători valahi (din Kara – Ulagh –
Muntenia), pe nume Bezerenbam şi Miselav. Cronicarul italian Rogerius, care sosise într-o
misiune la episcopia din Oradea chiar în perioada invaziei tătare, avea să menţioneze în
lucrarea sa “Carmen Miserabile” despre existenţa unor oraşe transilvănene precum Rodna şi
Alba Iulia, dar şi despre comunităţile săteşti. Astfel face precizarea că în satul Frata (jud. Cluj)
a fost primit cu “pâine neagră , coaptă din faină şi din coajă de stejar măcinată”. Rogerius
face diferenţa între unguri şi români, prezentând cnezatul din Bihor ca pe o comunitate
românească.

1241 Daniel Romanovici al Haliciului pustiieşte nordul Moldovei în semn de protest, ca


urmare a protejari moldovenilor bolohoveni de catre tătari.

1241 31 martie, cade sub asaltul armatei tătare oraşul Rodna


34/60
1241 31 martie, cade sub asaltul armatei tătare localitatea Brasov

1241 2 aprilie, cade sub asaltul armatei tătare oraşul Bistrita

1241 Cad sub asaltul armatei tătare localitatile Dej, Lipova, Lugoj, Oradea, Orăstie, Zărand,
Zalău s.a.

1241 Cetatea de pământ a oraşului Satu – Mare este distrusă de catre tătari

1241 10 aprilie, armata ungaro-româno-cumană este decimantă de către tătarii conduşi de


Batu-Khan şi Subotai la Mohi, pe malul parâului Sajo din Ungaria.

1241 11 aprilie, cad sub asaltul armatei tătare oraşele Sibiu si Sebes

1241 24 iunie. Moare Ioan Asan II. Fiul lui Căliman I devine conducător al imperiului
Asăneştilor. Datorită luptelor de interese politice duse între diferite grupări de boieri, Căliman I
este asasinat în anul 1246.

1241 11 decembrie, moare marele han tătar Odogai, Adunarea generală a principilor mongoli
se pregăteşte pentru alegerea unui nou han.

1242 martie. Batu-Khan hotăreşte retragerea tătarilor din Ţările Româneşti si Câmpia
Pannonică

1242 Victoria “regelui din ţara vlahilor “ asupra tătarilor, conform cronicii lui Filip Mousket.

1242 Este mentionată în documente localitatea Zagra, jud.Bistriţa – Năsăud.

1242 Este mentionată in documente localitatea Mărişelu , jud.Bistrita – Năsăud; regele Bela
al IV-lea donează unui nobil un loc de arat în sat.

1242 Este mentionată în documente localitatea Lugoj, jud.Timiş

1243 ianuarie. Voievodul Transilvaniei, Laurentiu, începe să restabilească ordinea în urma


retragerii hoardelor tătare

1245 Sunt menţionate într-un document localităţile Rodna, Sângeroz, Rebra, Feldru,
Năsăud, Luşca, Mocod si Zagra de pe Valea Someşului ( jud.Bistriţa-Năsăud)

1245 Este menţionată in documente localitatea Sebeş

1246 Localitatea Herina, jud. Bistriţa – Năsăud este atestată documentar. Aici se va construi
între anii 1250 – 1260 o biserică în stil romanic (iniţial romano-catolică, a unei mănăstiri
benedictine). Este o bazilică cu 3 nave şi 2 turnuri, fiind una dintre cele mai frumoase biserici
de tip romanic din ţară.

1246 Al doilea fiu a lui Ioan Asan al II-lea, Mihail Asan preia conducerea ţaratului româno –
bulgar. În anul 1256 este ucis în urma unor intrigi ale marii boierimi.

1247 Menţionarea documentară a Ţării Amlaşului şi a Ţării Haţegului. Haţegul este pomenit
35/60
ulterior în documente in anii: 1317 ca cetate regală, 1370 ca şi castel, castel Hatzeg, 1366
civitas Hachzag.

1247 În “Diploma Ioaniţilor”, acordată cavalerilor ioaniţi de regele Ungariei, Bela al IV-lea, se
menţionează de existenţa între munţii Carpaţi şi Dunăre a voievodatelor lui Litovoi, Seneslau
şi a cnezatelor lui Ioan şi Farcaş.

1247-1251 Perioadă de reconstrucţie a catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia, distrusă in anul
1242 de tătari.

1250 În judeţul Hunedoara, la Gurasada, a fost construită o Biserică Ortodoxă. Monumentul


face parte din categoria construcţiilor românesti aşa-numite “de zid” de format maramureşan.

cca. 1250 Se încheie reconstruirea bisericii din Prejmer (initial ortodoxa, romano-catolică,
apoi evanghelică). Mai târziu, începând cu anul 1427, în jurul bisericii se construieşte cea
mai puternică cetate ţărănească din Transilvania.

1256 Căliman al II-lea Asan preia, pentru o scurtă perioadă, conducerea ţaratului româno-
bulgar. În anul 1257 este ucis în condiţii necunoscute.

1256 Mitu Asan, ginerele lui Ioan Asan II, preia, pentru o scurtă perioadă, conducerea
ţaratului româno-bulgar. În anul 1257 va fi detronat de boierul cuman Constantin Tich, cel
care se va autonumi Constantin I Asan şi-şi va boteza fiul cu numele de Mihai II Asan

1257 Invazie tătara în Ţara Româneasca şi Banat. O alianta româno-maghiară îi va infrânge


într-o bătălie dusă la confluenţa Tisei cu Dunărea.

1260 Vlahii si bulgarii sub conducerea lui Constantin I Asan şi bizantinii conduşi de către
împaratul Mihail Paleologul ocupă cetatea şi Banatul de Severin. Banul Severinului,
Laurenţiu, recucereşte cetatea si regiunea în numele regelui maghiar Bela I

1260 Invazie tătara în Dobrogea, condusă de către hanul Nogai. Tătarii instituie un
comandament mongol permanent la gurile Dunarii în scopul facilitarii expediţiilor de jaf si
cotropire.

1260 12 iulie. Bătălia de la Kreussenbrun. Regele ceh Ottokar cel Mare se opune celor cinci
armate aliate îndreptate contra lui de catre tătari. Una din aceste amate era formatî din
români, pecenegi si ismaeliti.

1260 Atestarea documentară a cetăţii Carasova, ridicată deasupra cheilor Caraşului, în


apropierea Reşiţei. Dupa bătălia de la Mohacs, când oastea maghiară a fost decimată de
turci, cetatea a fost distrusă de otomani.

1262-1264 Împăratul bizantin Mihail al VIII-lea acordă unor şefi de trib turci selgiucizi,
Issaddin şi Saru Saltak Sede dreptul de a se aşeza pe teritoriul Dobrogei, în schimbul
apărării de către aceştia a hotarelor dinspre Imperiul Bizantin. Circa 10.000 de turci s-au
aşezat astfel în Dobrogea.

36/60
1263 Incursiune de pradă a tătarilor însoţiţi de moldoveni în Transilvania.

1263 Atestare a localitaţii Ocna Sibiului sub numele de Terra Wys.

1264 16 iulie. Prima atestare documentară a oraşului Bistriţa.

1264 Regele Andrei al II-lea al Ungariei donează câteva moşii din Ţara Năsăudului “ Terra
Nazwod “ contelui Hazos

1264 Al doilea privilegiu regal acordat oraşului Satu – Mare.

1265 Prima atestare documentară a oraşului Hunedoara.

1267 Prima atestare documentară a oraşului Mediaş, civitas Megyes.

1268 Prima atestare documentară a Bisericii Ortodoxe din Bistriţa, iniţial biserică a mănăstirii
minorite (franciscane) din localitate.

1269 Prima atestare documentară a oraşului Deva (Dewa), cetate voievodala a lui Roland
Borşa (1284-1293) si Ladislau Kan (1294-1315).

c.1270 În timpul domniei regelui maghiar Ştefan V (1270 – 1272) sunt pomeniţi in cronici, ca
şi conducatori ai regiunii Vişeului si Izei, cnezii Negrilă si Radomir. Regele maghiar confirmă
unui nobil cinci moşii în Ţara Oaşului, motiv de împotrivire a tărănimii libere din această zonă.

1271 Atestare documentară a oraşului Braşov.

1271 Prima atestare documentară a oraşului Blaj ( Balaszfalva ).

1271 Veche localitate dacică, Abrudul este menţionat în documentele timpului sub numele de
“ terra Obruth”.

1272-1273 Voievodul Litovoi refuză să plătească tribut regelui maghiar Ladislau al IV-lea şi
îşi extinde autoritatea spre teritoriile revendicate de regele maghiar. În urma bataliilor sunt
ucisi voievodul si vicevoievodul Transilvaniei.

1276-1277 Menţiune a cronicarului german Thomas Tuscus despre existenţa unui conflict
între românii din nordul arcului carpatic şi ruşii apuseni.

1277(1279) Urmare a conflictului dintre Litovoi şi regele maghiar, cel dintâi este ucis iar
fratele acestuia, Bărbat este luat prizonier. După plata unei însemnate sume, Bărbat preia
succesiunea fratelui său.

1278 Prima atestare documentară a oraşului Târnaveni.

1278 Atestare a cetaţii Şoimus, lângă Lipova, Castrum Solymos.

1279 Încercare de reînfiinţarea, de către maghiari, a episcopiei cumanilor, cu reşedinţa la


Civitas Milcoviae (Odobeşti), în Moldova.

37/60
1280. Ţaratul vlaho – bulgar este condus de Ioan Asan III, nepotul lui Ioan Asan II. În
anul 1280 va fi trădat de boieri si detronat. Cel care îi va urma va fi cumanul
Gheorghi I Terter (Gheorghe Terteres), 1280 – 1292. Până în anul 1323, ţaratul
vlaho-bulgar va fi condus de ţari de origine cumană şi tătară.

1280 La Strei, jud. Hunedoara, a fost reconstruită Biserică Ortodoxă.

1280 Prima atestare documentară a oraşului Sighişoara sub denumirea de Castrum Sex. În
anul 1367 localitatea este menţionată sub numele de Seguswar.

1280 Prima atestare documentară a oraşului Agnita.

1280 Sinodul de la Buda interzice preoţilor ortodoxi din Transilvania să săvârşească sluje
bisericeşti, de a mai zidi biserici sau a intra in ele.

1282 Susţinător al politicii regelui maghiar Ladislau al IV-lea Cumanul, Roland Borşa devine
voievod al Transilvaniei (primul voievod valah). În august a avut un rol hotărâtor în obţinerea
victoriei împotriva cumanilor răsculaţi. Politica de concesii a regelui faţă de aristocraţie l-a
obligat pe Roland Borşa să renunţe la funcţia voievodală.

1283 Regele maghiar Ladislau al IV-lea Cumanul, pătrunde în sudul Moldovei cu scopul de
a-i aduce la ascultare pe cumanii fugiţi din Transilvania.

1283 Atestarea documentară a localitaţii Biertan

1282-1285 Simon de Keza a redactat la cererea regelui maghiar Ladislau al IV-lea Cumanul
o nouă cronică , numita “Gesta Hunorum et Hungarorum”. Simon de Keza afirmă că
strămoşii ungurilor au fost hunii şi că valahii (blacki) “locuiau în Transilvania” şi erau asezaţi
şi în Pannonia.

1284 Magistrul Toma trimis de regele Ladislau al IV-lea Cumanul în solie la hanul Nogai avea
să fie atacat pe drumul de întoarcere de către tătari şi români.

1284 decembrie. Începutul invaziei tătarilor aliaţi cu cumanii si moldovenii în Transilvania.

1285 Revenit în fruntea voievodatului, Roland Borşa se opune invaziei tătarilor. Pentru a
putea guverna provincia intracarpatică, îl numeşte ca vicevoievod pe Ladislau Borşa de
Sânmărtin. La sfârşitul anului este din nou demis de regele maghiar.

1288 În data de 8 iunie se întruneşte prima Adunarea obştească nobiliară din Transilvania.
La această adunare vor participa nobilii celor 7 comitate, clerul superior, orăşeni şi chiar
ţărani. Adunarea va avea atributii administrative, fiscale şi judiciare, dar nu şi legislative. Va
exista un “regnum Transilvanum”, deosebit faţă de regnum Hungariae, condus de către
voievodul Roland Borşa, cu puteri de adevărat suveran (vayvoda Transylvanus et comes
Zonuk). După anul 1320, aceste adunări se vor întruni o dată sau de două ori pe an.

1288 Prima atestare a localităţii Tohan (jud.Braşov), sub forma Villa -Tohon.

38/60
1288 Atestare a cetăţii Ciceului, Catrum Chico situată lânga Dej.

1290 Roland Borşa, împreună cu fraţii săi, organizează şi duc la bun sfârşit asasinarea
regelui Ladislau al IV-lea, la Cheresig (jud. Bihor). Ambiţiile politice a lui Roland Borşa îl
readuc într-un conflict cu noul rege maghiar, Andrei al III-lea.

1291 Prima atestare documentară a localităţii Caransebeş.

1291 Atestare a localităţii Târgu Lapuş, Maramureş.

1291 Regele Andrei al III-lea reinoieşte privilegiul oraşului Satu-Mare, ziua de luni este
hotărâta ca zi de targ.

1291 Atestata cetatea episcopala Finiş, cetate întarita cu ziduri si bastioane, aflată în
proprietatea episcopiei din Oradea. Cetatea initială construită de catre Menumorut a fost din
lemn, şi era un bastion de apărare a accesului către Oradea si sud estul Transilvaniei.

1291 Regele maghiar Andrei al III-lea participă la întrunirea primei Diete provincială a
Transilvaniei, în data de 22 februarie. Din ea vor face parte, în condiţii de paritate
constitutională, nobili maghiari, saşi, secui şi români. Începând cu secolul 14, în timpul lui
Ladislau I de Anjou, regalitatea maghiară va lua o serie de măsuri care vor limita şi aproape
desfiinţa drepturile românilor din Transilvania.

1291 Scrisoare a regelui maghiar Andrei (Andráş) al III-lea, care atestă drepturile regale
asupra salinelor din Transilvania. Din documentul menţionat reiese că mina din Praid, care
funcţiona din jurul anului 1200, era coordonată de către administraţia Oficiului Sării din Turda.

1291 Prima atestare documentară a Făgăraşului. Regele maghiar Andrei al III-lea anulează
autonomia Tarii Fagarasului, inchizand perspectiva românilor de a transforma acest teritoriu
intr-un voievodat independent de coroana maghiara.

1291 Letopiseţul Cantacuzinesc” si “Cronica Bălenilor” menţionează trecerea voievodului


Radu Negrul “ mare herţeg” de Amlaş şi Făgăraş din Transilvania, in Ţara Româneasca.
Începutul “Descălecatului şi Întemeierii” Ţării Românesti.

1292 Invazie tătară în teritoriile sudice ale Ungariei si Banatul Severinului.

1293 Menţionarea mănăstirii ortodoxe Hodoş – Bodrog (jud.Arad).

1294 Război civil între voievodatul Transilvaniei şi Regatul Maghiar. Învins de trupele regale,
Roland Borşa a fost demis din funcţia de voievod al Transilvaniei. În anul 1301 încetează din
viaţă.

1294 Ladislau Kan este numit Voievod al Transilvaniei. Începutul consolidarii autonomiei
Transilvaniei.

1295 Menţiune privind existenţa a doua cartiere în oraşul Bistriţa, Villa Latina, locuit de
români şi Rossmarct, locuit de saşi. Villa Latina va mai fi numit ulterior in documente si Klein

39/60
wall(ac)dorf (micul sat valah) sau Alsowalldorf (satul valah de jos). Oraşul este condus de
către “ magister Vivianus”.

1297 Ladislau Kan emite o cartă prin care se reconfirmă statutul de autonomie al
Transilvaniei faţă de coroana maghiară.

1299 În Cronica ritmată a lui Ottokar de Styria se menţionează că după moartea hanului
Nogai, conducătorii locali ai Moldovei s-au emancipat, punând bazele formării unui stat
unitar.

1299 Prima atestare documentară a localitaţii Aiud.

1299 Prima mentiune despre existenţa unui conducator local din Maramureş, Nicolaus
Vaivoda filius Mauricii. Mauriciu era comite de Ugocea si Beregh (Maramureşul de Nord în
prezent in componenţa sudului Ucrainei si Ungariei de nord-est)

1300 Prima atestare documentară a Câmpulungului din Ţara Românească, pe o piatră


funerară, având inscripţia în limba latina Laurencius comes de Longo – Campo.

1300 Prima atestare documentară a localităţii Baia (Civitas Moldaviae). Alte surse o atestă
între anii 1334-1335.

cca.1300 Este mentionat cnezul Cândea ca si proprietar al unor moşii din comitatul Haţegului

1301-1304 După moartea regelui Andrei al III-lea al Ungariei, Ladislau Kan îşi intensifica
eforturile de întărire şi extindere a autoritaţii Voievodatului Transilvaniei.

1304 Ladislau Kan intră în conflict cu pretendentul la tronul Ungariei, Carol Robert de Anjou.

1306 Regele Otto al Ungariei face o vizită la Sibiu.

1307-1308 În Cronica ritmată a lui Ottokar de Siria se vorbeşte despre luptele pentru
ocuparea tronului Ungariei, după moartea regelui Wenceslav al III – lea, dintre Carol Robert
de Anjou şi Otto de Bavaria. Otto de Bavaria a încercat să-l câstige de partea lui pe
puternicul voievod al Transilvaniei, Ladislau Kan. Dar acesta l-a luat prizonier şi l-a trimis
unui voievod “valah”, care stăpânea peste “munţi” (uber Walt), în Tara Romaneasca.
Voievodul valah era “domn” (Herr) peste ceilalţi şi ţinutul său se numea “ţara valahilor”
(Walachen lant).

1307-1315 Construirea fortăreţei Timişoarei

1308 Geograful anonim, în lucrarea sa “Descriptio Europae Orientalis” menţionează despre


existenţa blazilor, vlahii din Macedonia (“urmaşi ai păstorilor romanilor”), care erau un “popor
mare şi bogat”. În alt capitol al lucrării, face precizarea că înainte de a se stabilii maghiarii în
Pannonia, aici era un popor “pannonii” puternic şi bogat, condus de zece regi (cnezi).

1310 Ladislau Kan încheie tratat de pace cu Carol Robert de Anjou, tratat prin care i se
recunoaşte in continuare autoritatea si stăpânirea asupra Transilvaniei.

40/60
1311 Regele Carol Robert de Anjou întăreste prin act posesiunea lui Nicolae de Tălmaciu, fiul
lui Conradt, asupra Ţării Loviştei.

1311 S-a realizat un ansamblu de pictură murală care decora ctitoria cnejilor Cândea din
satul Sântămăria Orlea (Hunedoara). Una din cele mai vechi picturi din România.

1311 Este atestată documentar localitatea Livezile (jud.Bistriţa – Năsăud) ; regele Ungariei,
Carol Robert de Anjou improprietăreste primii colonişti germani în aceasta zona.

1311 Este atestată documentar localitatea Petriş – Sâm Petru (jud.Bistriţa – Năsăud) ; regele
maghiar Carol Robert de Anjou donează localitatea Comitelui Bistriţei, Moyus.

1313-1314 Data inscripţiei care atestă existenţa bisericii ortodoxe cu hramul “Sf.Gheorghe”
din Streisângiorgiu (azi localitate componentă a oraşului Călan, jud. Hunedoara); considerată
cea mai veche biserică românească, construită în prima jumătate a secolului 12. În pisanie
sunt pomeniţi cneazul Bâlea, preotul Naneş şi zugravul Teofil.

1315 În pisania înscrisă pe frontonul bisericii din Câmpulung, Arges, se menţionează că


aceasta a fost zidită de “ bătranul si preamiloslivul creştin Radu Negru Vodă, carele au fost
din inceput descălecatorii Ţării Româneşti” Sfârşitul domniei lui Radu Negru.

1315 Menţiune legat de un conflict de proprietate între cnezii Dan şi Stanislău şi primarul de
Haţeg, Nicolae cel Rosu.

1315-1352 Domnia lui Basarab I în Ţara Românească. Întemeierea statului feudal în


Muntenia.

1315 Prima mentiune documentară a localitaţii Lipova

1316 Prima mentiune documentară a oraşului Cluj

1316 Bătălia de la Debrecin între armata fiilor lui Ladislau Kan, sustinuţi de românii si
maghiarii din Transilvania şi armata regelui maghiar Carol Robert de Anjou

1317 Atestarea localităţii Dumitra (jud.Bistriţa – Năsăud) sub numele de Villa Demetri

1317 Bătălia de la Ciceu între armata fiilor lui Ladislau Kan, susţinuţi de românii si maghiarii
din Transilvania si armata regelui maghiar Carol Robert de Anjou

1317 Regele Carol Robert de Anjou numeşte pe voievodul Toma de Szecseny, comite al
Provinciei Cibiniensis

1318 Bătălia de la Topa între armata fiilor lui Ladislau Kan, susţinuţi de românii şi maghiarii
din Transilvania şi armata regelui maghiar Carol Robert de Anjou

1319 Comitele Bistriţei, Moyus, conduce o răscoală în nordul Transivaniei împotriva regelui
Carol Robert de Anjou.

1319 Cnezul Baciu si fiul său Iuan reclama pe numitul Paul zis Oloz (Italianul) pentru că
41/60
acesta ar fi intrat pe proprietatea sa.

1319 Atestare documentară a localitaţilor Ardan (Iordanfalva), Şieu Mare (Nagsoyou),


Posmuş (Pazpos), Bârla (Barla), Măgurele (Serling), Ragla (Radla), Soimuş (Solumus),
Lunca (Fris) si Sebiş (Sebes) de pe valea Şieului, jud.Bistrita – Nasaud.

1320 Bătălia de la Bonţida între armata fiilor lui Ladislau Kan, sustinuti de românii si maghiarii
din Transilvania si armata regelui maghiar Carol Robert de Anjou

1320 Abrudulul este mentionat în documentele vremii sub denumirea “Obrudbania” , baia
(mina) Abrud.

1320 Mentiune documentară a localitaţii Carei.

1320 Atestare a satului Jdioara, localitate sub muntele Poiana Rusca, sub numele de
Sydovar. Din anul 1387 localitatea este numita castrum.

1320 Bătălia de la Deva între armata fiilor lui Ladislau Kan, sustinuti de românii si maghiarii
din Transilvania si armata regelui maghiar Carol Robert de Anjou. În urma asaltului Devei
cetatea este cucerită de catre armata regală maghiară, iar fii lui Ladislau Kan se refugiaza în
Ţara Româneasca.

1321 Cronicarul arab Abu’l Fida menţionează că Sakdji (Isaccea) este un oraş din Ţara
Vlahilor (al-Ulak).

1321 Atestare documentară a localitaţii Silivaş (jud.Bistriţa – Năsăud) ; localitatea este


pomenită în timp sub numele de : Salvas, Zilvas, Pustia-Szilvas, Olah-Szilvas.

1322 Sunt menţionaţi în Moldova cnezi si voievozi sub numele de “puternici ai locului”.

1322 Revolte ale ţăranilor români în Transilvania, aceştia atacă moşiile mănăstirii de la
Cârţa, in urma instituirii dijmei bisericeşti

1323 Restaurarea Dinastiei Asan. Mihai III Asan Sisman, strănepot a lui Ioan Asan II este
ales împarat al vlaho-bulgarilor.

1323 Dionisie este mare stolnic al regelui maghiar, fiind castelan al cetăţilor Mehadia şi
Jdioara (Caraş – Severin). Numele lui Dionisie apare frecvent în lista dregătorilor semnatari
ai actelor regeşti după Toma, voievodul Transilvaniei.

1323 Prima atestare a bisericii Sfântu Gheorghe din Timişoara.

1323-1338 În timpul regelui maghiar Carol Robert de Anjou, se deschid în Transilvania


primele monetării, în Cluj, Sibiu, Satu-Mare, Oradea, Lipova.

1324 Urmare a tendinţei voievodului Transilvaniei, Toma de Szecseny, de a reduce


autonomia saşilor, aceştia se răscoală. Saşii, conduşi de către greavul (comite) Hennig din
Petreşti pierd bătălia dusă contra armatei maghiare la Rupea.

42/60
1324 Conflict militar intre Mihai III Asan Sisman ţarul vlaho-bulgarilor şi Împaratul bizantin,
Andronic al III-lea

1324 Ioan, fiul banului Teodor, castelan de Mehadia, se răzvrăteşte împotriva regelui maghiar
Carol Robert de Anjou. Martin, comitele Sălajului, asediază Mehadia şi-l înfrînge pe Ioan.
Mehadia revine în stăpânirea coroanei maghiare.

1324 (iulie 26) Basarab, domnul Ţării Româneşti este numit de către cancelaria ungară
“voievodul nostru transalpin”(wayuodam nostrum Transalpinum). Prin aceasta Basarab I
acceptă suzeranitatea regelui maghiar, fiind recunoscut, în acelaşi timp şi stăpânitor efectiv
al Banatului de Severin.

1324 Invazie tătară si moldoveană în Transilvania. Zonele cele mai pustiite de către acestia
sunt cele din Maramureş. Armatele maramureşene sprijinite de catre o oaste regală
maghiară reuşesc să-i înfrângă pe tătari şi moldoveni şi să-i alunge dincolo de Carpaţi.

1324-1328 Lupte între Basarab I şi tătari. În urma acestor lupte, hotarul Ţării Româneşti
ajunge la Chitila.

1325 O oaste valahă din Moldova luptă alături de poloni, ruteni şi lituanieni împotriva
markgrafului de Brandenburg.

1325 Balica, conducatorul Dobrogei îşi declară independenţa faţa de statul vlaho-bulgar a lui
Mihail III Asan şi faţa de bizantini

1325 Este menţionată documentar localitatea Lechinţa (jud.Bistriţa – Năsăud) ; documentele


vremii pomenesc despre un ‘Johannes plebaus de Lekenche “. Localitatea facea parte în
acea perioadă din comitatul Dăbîca , moşia fiind împarţita între mai mulţi proprietari.

1326 Prin diploma emisă la 22 septembrie de catre regele Carol Robert de Anjou, cneazul
maramureşan Stanislău , fiul lui Stan Bârsan este primul cneaz de origine valahă înobilat cu
drept ereditar, transmisibil fiilor lui.

Regele maghiar acorda cneazului mosia Zurduky (Surduc – Strâmtura) care îngloba satele
Bârsana, Năneşti, Strâmtura şi Corneşti. Prin acest act se face prima menţiune istorica a
existenţei acestor localitati.

1326 Prima atestare scrisă a localitaţii Sighetul Marmaţiei.

1326 Prima atestare scrisă a localitaţii Sibiu.

1327 Menţiune a celei mai vechi sculpturi gotice din Transilvania încastrată în peretele
Bisericii Evanghelice din Bistriţa, jud. Bistriţa – Năsăud; sculptura reprezintă un cavaler. În
anul 1332 este menţionat cel dintâi paroh al bisericii, pe nume Johannis Plebanus de
Bystricia.

1327-1328 Conflict militar între Mihai III Asan Sisman ţarul vlaho-bulgarilor si Împaraţii
bizantini Andronic al II-lea si Adronic al III-lea
43/60
1329 Prima menţiune documentară a localităţii Baia-Mare.

1329 Prima menţiune documentară a localitaţii Urmeniş (jud.Bistriţa- Năsăud); localitatea


apare în documente într-o hotărnicie de limita de proprietate, când are loc un schimb de moşii
între regele Carol Robert si magistrul Stefan Pugan.

1329 Atestare documentară a localitaţilor Miceşti (Chiciud) si Visuia (Wyzuliatelke)


(jud.Bistriţa-Năsăud) intr-o hotărâre de moşie.

1329 Atestare documentară a localitaţilor Visc, Hust, Teceu si Campulung la Tisa din
Maramures , 26 aprilie.

1329 Atestare documentară a localitaţii Baia-Mare sub numele de Râul Doamnelor (Rivulus
Dominarum) într-un act al cancelariei regelui, Carol Robert de Anjou.

1330 Regele Carol Robert de Anjou confirmă prepoziturii Sfântului Ladislau dreptul de
proprietate asupra unor saline din Ocna Sibiului (Salzburg)

30. (Iul. 28) Lupta de la Velbujd . Mihai III Asan Şişman, ţarul vlaho- bulgar, organizează o
campanie militară, sprijinită si de Basarab I, împotriva regelui sârb Stefan Uroş
(Decanski). În bătălia de la Velbuzd, vlaho-bulgarii si aliaţii lor sunt infranti de sârbi.
Mihail cade ucis in luptă, fiul lui, Ioan Stefan va fi încoronat ca noul tar al vlaho-
bulgarilor pe o perioada de 8 luni

1330 (sept) Armata maghiară, condusă de regele Carol Robert, pătrunde în Ţara

Românească şi ocupă Severinul. Oferta de pace a lui Basarab I este respinsă.

1330 Basarab I înfrânge oştile regelui maghiar într-un defileu carpatic. Carol Robert scapă cu
greu în viaţă (nov. 9-12)

1330(1331) Călătorul şi geograful Ibn Battuta, vizitând curtea hanului mongol Ozbag (Uzbek)
al Hoardei de Aur trece prin Dobrogea, menţionând existenţa oraşelor Baba-Saltik (Babadag)
şi Fenikah (Enisala).

1331 Ţar al vlaho-bulgarilor este ales Ioan Alexandru Asan Straţimir

1332 Menţionarea documentară a localităţii Râşnov.

1332 (octombrie 4) Încercare de reactivare a episcopiei catolice din partea de sud-vest a


Moldovei, numită a Milcoviei, prin numirea unui inalt prelat maghiar.

1332 Menţionarea documentară a localităţii Târgu Mureş.

1332 Menţionarea documentară a localităţii Sfantu Gheorghe.

1332 Ţăranii primesc dreptul de aşezare pe teritoriul oraşului Satu-Mare

1332 Prima menţiune despre existenţa localitaţii Satu Nou – Neudorf (jud. Bistriţa-Năsăud).

44/60
Începutul conflictului teritorial dintre saşii din această localitate si comunitatea românească
din Petriş, sat invecinat.

1333 Începutul conflictului teritorial dintre cneazul bănăţean Brătean şi familia Himfy.
Conflictul se va derula pe o perioadă de 10 ani până în anul 1343, cănd cneazul Brătean este
acuzat de familia Himfy că ar fi atacat moşia Remetea.

1334 Alexa Moldaowicz, este menţionat ca locuitor al localităţii Baia din Moldova.

1334 Se termină construirea cetaţii de la Abrud.

1334 Invazie tătara în Transilvania.

1334 Cnezii maramureşeni Nicolae si Maxim sunt menţionaţi in diplomele maghiare ca


proprietari a 24.000 iugăre de pământ în comitatul Beregh (azi în Ungaria), lângă râul Iloşva.

1334 Prima menţiune a localităţii Sighet, Maramureş, sub numele de Zyghet.

1335 Tătarii hanului Uzbek devastează Ţara Românească.

1335 Începutul conflictului dintre voievodul maramureşan Bogdan I, fiul lui Micula, şi Carol
Robert de Anjou, regele Ungariei; Bogdan, voievod al Maramureşului îsi incepe lupta de
independenta faţă de coroana maghiară. Regele maghiar hotăreşte strămutarea lui Bogdan
din Maramureş, in Ungaria, pentru a putea fi mai uşor de supravegheat.

1335 Menţiune a localitatii Hălchiu din Tara Bârsei sub numele de castrum Helthenum.

1336 Regele maghiar Carol Robert de Anjou hotăreşte retrasarea hotarelor posesiunilor din
Bedeu (localitate in nord-vestul Maramureşului) în favoarea românilor Drag (Dragomir) si
Dragoş (Dragoş Voda).

1337 Atestare a localitatii Cojocna (Cluj) sub denumirea civitas Kuluskna.

1339 Portulanul lui Angelino Dulcert menţionează existenţa unui mare drum comercial (Via
Walachiensis) de la Marea Neagră, prin Lvov, până la Marea Baltică; de-a lungul lui sunt
semnalate oraşe-târguri româneşti.

1340 Atestare a localităţii Siret (Târgu Siretului).

1342 Prima menţiune a oraşului (civitas) Timişoara

1342 Invazie tătară şi moldoveni în Transilvania condusă de către Altamos.

1342 Se accentuează conflictul dintre voievodul maramureşan Bogdan I şi Ludovic I, regele


Ungariei, fiul lui Carol Robert de Anjou.

1342 Voievodul Bogdan al Maramureşului refuza acceptarea suveranitaţii maghiare şi trece


in Moldova insoţit de familie si supuşii lui.

1342 Menţiune a existenţei unui voievod de Iaz (în Transilvania), Tihomir Romănul
45/60
1343 Regele maghiar Ludovic I intervine în conflictul survenit între voievodul maramureşean
Crăciun şi Ioan, fiul lui Dionisiu din Kolcse, în favoarea celui dintâi.

1343 Prima menţiune a oraşului (civitas) Cenad

1343 Ludovic I al Ungariei solicită ajutorul cnezilor si voievozilor români din Maramureş şi
Transilvania, împotriva tătarilor (luna mai)

1343 Dragoş, Voievod de Maramureş intra în Moldova, în fruntea unui corp de armata
expeditionar maghiar cu scopul de a opri intervenţiile tătare in Transilvania şi a pacifica
populaţia existentă în această zonă.

1344 Întalnire dintre Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I şi regele Ludovic I al Ungariei, în
scopul creerii unei alianţe comune în lupta antimongolă (tatară) .

1344 Revolte ale ţăranilor români în Transilvania, aceştia atacă moşiile mănăstirii de la
Mănăştur, în urma instituirii dijmei bisericeşti

1345 Învazie moldo – tătară în Transilvania

1345 Lupte ale alianţei Nicolae Basarab – Ludovic I cu tătarii. Regele Ludovic I organizează
şi o campanie împotriva tătarilor pe teritoriul Moldovei, campanie condusă de către comitele
secuilor, Andrei Lackfi, având o armată alcătuită din secui, români din Maramureş şi din Tara
Românească. Nicolae Basarab îşi lărgeşte graniţele până în sudul Moldovei.

1345 În semn de multumire pentru participarea la luptele duse contra tătarilor regele maghiar
Ludovic I prin diploma emisă la Vişegrad în data de 28 decembrie, confirmă pe Opriş si Mariş
ca şi cneji, fii ai voievodului Codrea, precum şi pe Stan zis Bârsan, frate a lui Codrea. În
aceaşi diplomă se mai face confirmarea fiului lui Stan, pe nume Micu. Menţionarea cnezatului
de la Sarasău, Maramureş.

1346 La 9 si 13 aprilie, regele Ludovic I cel Mare al Ungariei întăreşte prin doua diplome,
donaţiunea făcută de către regele Carol Robert de Anjou, cneazului maramureşan Stanislău
prin înobilarea efectivă a fiilor acestuia: “Micu valahul şi fraţii săi Neagu, Manea si Radu,
descendenti din Stanislău , fiul lui Bârsan “.

1346 Înfrangerea amatei tătare si moldovene pe teritoriul Moldovei de către alianţa creştină
condusă de Ludovic I al Ungariei si Nicolae Alexandru Basarab. Principele tătar Altamos este
prins si decapitat.

1346 Balica, căpetenia Dobrogei, se amestecă în luptele interne din Imperiul Bizantin,
trimiţând 1000 de ostaşi sub conducerea lui Dobrotici şi a lui Teodor în ajutorul împărătesei
Ana de Savoia, împotriva lui Ioan al VI-lea Cantacuzino, pretendent la tronul imperial.

1347 Dragoş, Voievod de Maramureş, este numit conducator al “marcii” organizate de


coroana maghiară pe teritoriul Moldovei. Se crează astfel o unitate teritorial-politică şi
militară, cu sediul la Baia, care cu sprijinul conducatorilor locali avea menirea să apere
Moldova si hotarele răsăritene ale regatului ungar.
46/60
1347 (oct.17) Într-o epistolă adresată de către papa Clement al VI-lea regelui Ungariei,
Ludovic de Anjou, se menţionează faptul că mai mulţi români (Olachi Romani) din
Transilvania şi Ţara Românească au trecut la catolicism.

1347 Inceputul marii “migrarii” a maramureşenilor in Moldova către Bogdan Voda

1347-1350 Epidemia de ciumă neagră face multe victime în Tările Româneşti.

1349 15 septembrie la Bistrita. Regele maghiar Ludovic I condamna actiunea razboinica a lui
Stefan, nepotul lui Bogdan Voda care năvălise cu oaste împotrivaGiula şi a fiilor acestuia
Dragos, Dragomir, Stefan, Tătar, Costea si Miroslav, aceştia din urmă fiind atacaţi şi alungaţi
de pe moşiile lor de la Giuleşti şi Nyres.

1349 Extinderea constructiei Bisericii Sfântul Mihail din Cluj. Terminarea bisericii s-a facut în
jurul anul 1500.

1349-1350 Epidemia de ciumă neagră din Transilvania face numeroase victime.

1350 Regele maghiar Ludovic I prin diploma emisă la 1 aprilie, donează “ sate romănesti
numite Lipceni si Herincea aflate in Maramureş” fiilor lui Craciun: Săracin, Nicolae, Valentin
si Luca. Acest lucru se face la indemnul comitelui secuilor din Bistriţa, Maramureş si Brasov,
Andrei, care spera într-o mai buna comuniune cu românii.

1350 Prima atestare documentară a oraşului Brăila.

1350 Construirea primei biserici armene la Botosani.

cca. 1350 Se începe construirea Bisericii Sfânta Maria din Sibiu, biserică romano-catolică.

1351 Contingente romaneşti conduse de cnezi si voievozi din Transilvania si Maramureş


participa la luptele contra tătarilor din Polonia, campanie condusa de Ludovic I al Ungariei si
Cazimier al Poloniei. Alianţa polono – maghiara reuşeşte să-i infrânge pe tătari şi să-i
împingă spre est.

1351 Printr-un decret al regelui Ungariei, Ludovic I, s-a introdus în Transilvania darea numită
“nonă” (a 9 parte din recoltă), dare ce trebuia plătită de către toţi agricultorii şi cultivatorii de
vii.

1351 Se termină renovarea Bisericii Ortodoxe Adormirea Maicii Domnului de la Câmpulung


Argeş din incinta mănăstirii Negru Voda.

1351 Urmare a ripostei maghiare din Polonia, trupele principelui lituanian Olgerd împreuna
cu tătarii pătrund şi devasteaza Moldova şi Transilvania.

1351-1362 Se renovează biserica domnească Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş. Picturile
murale au fost realizate între anii 1364 – 1366.

1352 Este menţionată, în cronici, localitatea Cuhea (azi Bogdan Voda) , pe o anumită
perioadă, reşedinţă a voievozilor români din Maramureş.
47/60
1352 Dragoş Vodă participă alături de regele maghiar Ludovic I la asedierea cetaţii Belz, din
nordul Galiţiei, cetate aflata sub controlul lituanienilor care erau aliaţi cu tătarii. Luptele se
incheie prin adoptarea unui armistiţiu de pace. În aceste lupte moare cneazul maramureşean
Tatomir, nepotul lui Dragoş Vodă.

1352 Regele Ungariei, Ludovic I acordă privilegii orăşăneşti aşezărilor de oaspeţi regali
(hospites – colonişti saşi) din localitaţile: Visc, Hust, Teceu, Câmpulung si Sighet.

1352 Atestarea localitaţii Baia de Arieş, oraş minier din Munţii Apuseni, unde se exploata aur.
Localitatea era la acea vreme oraş regesc – civitas regalis, cunoscut sub numele de
Aranyos.

1352 Cnezii Bogdan si Iuga, fii lui Ştefan de Mâtnic sunt confirmaţi proprietari ai ţinuturilor
Mâtnicului din districtul Între Timişuri.

1352-1364 Domnia lui Nicolae Alexandru, fiul şi succesorul lui Basarab I în Ţara
Românească.

1353 Regele maghiar Ludovic I donează fiilor voivevodului Iuga: Ştefan si Ioan, nepoţii lui
Bogdan I, moşia de la Cuhea, fost scaun voievodal al celui din urmă.

1353 Oraşul Bistriţa capătă dreptul de a avea pecete proprie şi de a organiza un târg anual.

1354 Dobrotici, despot al Dobrogei. Acesta a purtat lupte pentru lărgirea statului său cu ţarul
Ioan Alexandru Asan, cu coloniile genoveze şi cu imperiul bizantin.

1354 Conflict diplomatic deschis între Ludovic I al Ungariei si Alexandru Nicolae Basarab,
domnitorul Tării Româneşti. Ludovic contesta dreptul de domnie a lui Alexandru Nicolae (20
noiembrie )

1354-1358 Dupa moartea lui Dragoş Vodă survenită la anul 1354, Sas, fiul lui preia
conducerea Modovei în numele Ungariei.

1355 Regele maghiar Ludovic I retrage dreptul de proprietate al moşiei Nireş lui Ioan
“Voievod” , fiul lui „Iuga, Voievodul romanilor din Maramures”, acordandu-i acest drept de
stapanire lui Dragoş II (fiul lui Giula, fratele lui Dragoş Vodă) si fraţiilor lui: Ştefan, Tătar,
Dragomir, Costea si Miroslav (diplomă din 12 octombrie).

1355 (februarie 10) Nicolae Alexandru acceptă o alianta cu coroana maghiară în schimbul
primirii Banatului Severinului.

1358 Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, acordă braşovenilor, cu acceptul lui Nicolae
Alexandru, libera trecere pentru negoţul lor în Ţara Românească.

1358-1359 Începutul luptelor de eliberare a Moldovei de sub suveranitate maghiara. Bogdan


Voievod atacă “marca” moldava condusă de catre Sas, fiul lui Dragoş I.

1359 Bogdan Voievod se proclama Domn al Moldovei, refuzand suzeranitatea coroanei

48/60
maghiare; întemeierea Moldovei ca şi stat de sine stătător.

1359 Bogdan I al Moldovei începe construcţia Bisericii Sfântul Nicolae la Rădăuţi.

1359 Campanie militara maghiară ţn Moldova împotriva lui Bogdan – Voda. Înfrant acesta se
retrage la Rădăuţi.

1359 Înfiintarea Mitropoliei Ţării Româneşti în timpul domnitorului Nicolae Alexandru, având
sediul la Curtea de Argeş. Iachint de Vicina este primul mitropolit, între anii 1359-1372, cu
titlul de “exarh a toată Ungrovlahia şi a plaiurilor”.

1359 Domnitorul Nicolae Alexandru refuză suzeranitatea regatului maghiar.

1360 Se restabileşte suveranitatea maghiară asupra Moldovei, conducerea “mărcii” moldave


este asigurată de către Balc, fiul lui Sas si ulterior de Dragoş II, nepotul lui Dragoş Vodă

1360 Domnitorul Nicolae Alexandru refuză să accepte suveranitatea regatului maghiar.

1360 Ana, fiica domnitorului Nicolae Alexandru, se căsătoreşte cu ţarul sârb Ştefan Uroş al
V-lea (fiul ţarului Ştefan Duşan).

1360 (iunie, 1) Este menţionat, într-un document emis la Haţeg, cneazul român numit Costea
(Koztha), care împreună cu nepoţii săi, Balata, Bay, Surs şi Nan, sunt stăpânitori a
localitaţilor Răchitova şi Lunca.

Conform unor surse istorice, Surs ar putea fi acel Şerb, tatăl lui Voicu (Iancu) de Hunedoara.

1360 Petru de Ostrov (Ţara Haţegului) este primul protopop român atestat în istorie.
Documentul precizează că între participanţii la “scaunul de judecată”, întrunit la Haţeg, în 2
iunie 1360, se aflau cinci clerici locali: protopopul Petru din Ostrov şi preoţii Zampa din
Clopotiva, Dalc din Densuş, Dragomir din Tuşlea şi Bâlc din Peşteana.

1360 Prin diploma din 20 martie regele maghiar Ludovic I doneaza lui Dragoş II, (nepotul,
dupa frate a lui Dragoş Vodă), fiul lui Giula si fiilor săi: Giula şi Ladislau,nouă moşii româneşti
din Maramureş.

Prin diploma din 14 mai acelasi rege îl improprietăreşte pe românul Stan fiul lui Petru, cu
moşia de la Rona de Sus, iar pe românul Wanchuk (Vancea) , fiul lui Farkastan ( Stan Lupu),
cu moşia Varalia.

Prin diploma din 24 iunie regele maghiar reconfirma dreptul de proprietate asupra moşiei de
la Cuhea, lui Ştefan si Ioan, fii voievodului Iuga.

Prin diploma din 24 iunie , Ludovic I acordă a treia parte a moşiei Sarasău lui Stan fiul lui
Ghergheş.

1360-1361 Campanie de independenţa dusă de către Bogdan Voda contra suveranitatii


coroanei maghiare. Lupte ale domnitorului împotriva lui Balc si Dragos II. Bogdan Voda va
recâştiga definitiv independenţa Moldovei.
49/60
1360-1361 Registrul notarului genovez Antonio de Podenzolo de la Chitila, atestă activitatea
comercială de la Dunărea de Jos. Aici se exportau spre capitala Imperiul bizantin mari
cantitati de grâu, miere, ceară, vin, peşte, sare şi alte produse.

1361 Începutul conflictului teritorial din Banat, dintre familia Himfy si cnezii români. Conflictul
va dura până în anul 1377, românii pierzand o serie de moşii în favoarea nobililor maghiari.

1361 Prin diploma din 14 mai regele maghiar Ludovic I dăruieşte lui Bud, Sandor, Opris,
Ioan, Dragomir si Baila, fii lui Locovoi, români din Maramureş, jumatate din moşia Ozon, pe
care o avusese anterior Stan, numit Feir Românul.

1361 Conflict între Egidiu, fiul lui Basarab, proprietar al moşiei Zoltan (Mihai Viteazu –
jud.Mures) si Petru, Nicolae si Ioan, fii lui Werner comiţi de Saschiz si Archita. Egidiu, fiul lui
Basarab îşi recupereaza moşia însuşita în mod nedrept de saşi.

1363 Regina Elisabeta a Ungariei intervine în procesul dintre fii lui Crăciun: Nicolae,
Valentin, Sărăcin şi Lucaciu şi fii lui Nicolae: Zouard, Stefan şi Ioan, sprijinindu-i pe fii
primului.

1364 Prin diploma din 10 februarie regele Ludovic I intervine în lupta internă care se duce în
familia Dragoş, luându-i partea lui Giula, fiul lui Dragos II în conflictul creat între acesta si
unchii sai, fratii lui lui Dragos II: Stefan, Miroslav preotul si Dragomir.

1364 Intervenţie militară a coroanei maghiare în Moldova condusă de către Balc, nepotul lui
Dragoş Vodă, contra lui Bogdan I, domnitorul Moldovei.

1364 Prin diploma din 27 septembrie regina Ungariei, Elisabeta acordă fiilor lui Crăciun
drepturi depline asupra moşiilor pe care ea le-a dăruit acestora, in defavoarea fiilor lui
Nicolae.

1364 Prin diploma din 30 septembrie regina Ungariei, Elisabeta acordă comunităţii româneşti
din comitatul Bereg (zonă din nordul Marmureşului actualmente pe teritoriul Ucrainei) dreptul
să-şi aleagă voievod.

1364 Atestare a localitatii Ieud, Maramures cu ocazia ridicarii unei Biserici Ortodoxe.

1364 (iunie 10) Regele maghiar Ludovic I de Anjou acordă Braşovului privilegii ca şi oraşului
Buda: dreptul de “etapă şi depozit” şi libertatea de vamă.

1364-1377 Domnia, în Ţara Românească, a lui Vladislav I (Vlaicu-Vodă), fiul lui Nicolae
Alexandru.

1365 Vladislav I dispune baterea primelor monede ale Ţării Româneşti. Monedele erau din
argint şi se împărţeau în trei grupe: trei tipuri de ducaţi, un tip de dinar şi două tipuri de bani.

1365 Ca urmare a neputinţei de a relua stăpânirea în Moldova, regele Ludovic de Anjou


acordă, la data de 2 februarie, moşiile confiscate ale lui Bogdan din domeniul Cuhea,
Maramureş, fiilor lui Sas (Balc, Drag, Dragomir şi Ştefan). Aceasta este o confirmare că
50/60
statul medieval Moldova era considerat ca irecuperabil de catre coroana maghiară.

1365 Prima atestare documentară a localitaţii Borşa din Maramureş

1365 Conflict diplomatic între regele maghiar Ludovic I de Anjou şi Vladislav I. Motivul
neînţelegerii este preluarea domniei Ţării Româneşti de către Vladislav I, fără a cere
îincuvinţarea coroanei maghiare.

1366 Revolte ale ţăranilor români din Floreşti (jud.Cluj), aceştia aliaţi cu meşteşugarii din Cluj
atacă moşiile mănăstirii de la Mănăştur.

1366 Conflict dintre românii din satul Sfântul Petru (Petriş) şi Satul Nou (Huslseifen), locuit de
saşi, judecat de juratii oraşului Bistriţa în favoarea românilor. În documentul emis aferent
acestei judecaţi se menţionează faptul că românii susţin că deţin pământurile aflate în cauza
conflictului, de peste o mie de ani.

1366 Regele maghiar Ludovic I emite la data de 28 iunie un decret prin se care conferă o si
mai mare putere a nobililor maghiari asupra ţărănimii, in special asupra ţărănimii române; in
decret specificându-se : “<dreptul de a nimicii> pe făcatorii de rele de orice neam, si mai ales
pe români” .

1366 (oct) Vladislav I (Vlaicu-Vodă) acceptă suzeranitatea coroanei maghiare, reprimind în


schimb ca feude Amlaşul, Severinul şi Făgăraşul.

1366 Prin diploma din 26 octombrie, regina Ungariei, Elisabeta, la cererea fiilor lui Maxim:
Clement si Ioan si a fiilor lui Craciun: Nicolae si Valentin, interzice oficialităţilor din comitatul
Bereg să-i judece pe români decât in cazuri excepţionale.

1366 (nov.9) În urma înţelegerii dintre împăratul bizantin Ioan al IV-lea Palelologul şi regele
maghiar Ludovic I, bizantinii încearca sa ocupe Dobrogea. Ioan al IV Paleologul este înfrânt
la Varna şi capturat de către Dobrotici. Expediţia condusă de către cruciatul Amedeo de
Savoia pentru eliberarea lui Ioan Paleologul reuşeşte să aibe un câştig de cauză pentru
împăratul bizantin; acesta este eliberat, iar Dobrotici îşi ia titlul de despot. Pacea este
consfinţită prin căsătoria unei fiice a lui Dobrotici cu Mihail, fiul lui Ioan al V-lea.

1366 Sunt mentionaţi în documentele timpului cnezii ardeleni Tatomir si Maximian

1367 Prima atestare documentară a Feleacului (Cluj), sat romanesc, VillaOlachorum


amplasat pe dealul Feleacului , Mons Felek.

1368 Prima atestare documentară a Slatinei.

1368 Atestare a localitatii Hodat (Salaj) sub numele de castrum Hadat.

1368 (ian.20) Domnitorul Vladislav I confirmă negustorilor braşoveni privilegiile comerciale în


Ţara Românească (cel mai vechi privilegiu comercial acordat de un domnitor român).

1368 Prin diploma din 15 martie regele maghiar Ludovic I îl improprietăreşte pe românul Ivan

51/60
fiul lui Dragomir, cu posesiunea moşiei sale Rona.

1368 (iun.22) La cererea lui Iacob, judele Braşovului, Ludovic I de Anjou, regele Ungariei,
acordă scutire de vamă negustorilor din ţara “domnitorului Dimitrie, principele tătarilor”
(Domini Demetrii, principis Tartarorum). Această scutire de vamă este reciprocă, comercianţii
braşoveni putându-şi desface marfa în aceleaşi condiţii în ţara principelui. Identificarea
acestui domn al tătarilor se face prin persoana cneazului Dmitri Konstantinovici din Nijni
Novgorod, socrul ulteriorului mare cneaz al Rusiei, Dimitri Donskoi.

1368 Prin diplomele emise in 15 iulie regele maghiar Ludovic I intervine din nou in favoarea
lui Dragoş fiul lui Giula, în conflictele acestuia cu rudele sale.

1368 (toamna) Ludovic I de Anjou invadează Ţara Românească împreună cu voievodul


Transilvaniei, Nicolae Lackfi. În urma luptelor duse, Vladislav I învinge, Nicolae Lackfi este
ucis în bătălie, iar Ludovic se retrage la Severin. Ca ripostă, oastea Ţării Româneşti atacă
ţinuturile învecinate Amlaşului.

1368 Moare Stefan al Maramuresului, fiul lui Iuga, Voievod al Maramuresului, nepotul lui
Bogdan I al Moldovei, cel caruia îi va fi co-regent între anii 1362 – 1367. Urmare morţi lui se
declanşeaza un conflict intre cei doi copii ai lui: Stefan I si Petru I

1368 Lupta de la Plonini (în nordul Moldovei, în Ţara Sepeniţului). O oaste polonă pătrunde
în Moldova cu scopul de a-l înscăuna pe Ştefan, vasal al regelui Poloniei, Cazimir al III
(1333-1370), împotriva fratelui său Petru (numit şi Lucius Aprovianus – cronica lui Filippo
Buonaccorsi). Petru înfrânge oastea polonă, făcând să eşueze instituirea suzeranităţii polone
asupra ţării.

1368-1373 Domnia lui Laţcu, fiul lui Bogdan I, în Moldova.

1369 (februarie) Vladislav I, la chemarea populaţiei Vidinului, răsculată împotriva stăpânirii


maghiare, trece Dunărea şi zdrobeşte forţele maghiare şi procatolice la zidurile cetăţii.

1369 (august) În faţa ameninţării otomane, Vladislav I acceptă suzeranitatea coroanei


maghiare.

1369 (nov-dec.) Prima incursiune turcească în Ţara Românească. La cererea ţarului Ivan
Alexandru Asan de la Târnovo, turcii trec Dunărea şi pradă ţara. Vladislav I, cu ajutorul unei
armate ardelene condusă de către Ladislau de Dobca, înfrâng şi resping peste Dunăre pe
turci.

1369 Începutul conflictului teritorial dintre cneazul român Dan de Dubosz si familia nobiliară
maghiară Himfy.

1370 Din acest an funcţionează o mitropolie ortodoxă la Severin, cu jurisdicţie asupra


Banatului, sudului Transilvaniei şi Olteniei.

1370 In diploma emisă la 25 septembrie, regina Ungariei, Elisabeta, intervine din nou in
favoarea familiilor Maxim si Crăciun cerând ca aceştia să fie judecaţi doar de comitele
52/60
suprem al Bereghului sau de către voievodul românilor din Beregh.

1370 (nov.) Menţionarea, într-un text bizantin, a lui “jupân Ioan Neagu Viteazul” cel dintâi sol
român, cunoscut nominal, care, trimis de Vladislav I, negociază cu comunitatea călugărilor
greci de la mănăstirea Cutlumus regimul monahilor români.

1370 Sub domnia lui Vladislav I se începe construirea Mănăstirii Vodiţa, terminată pe la anul
1375. Sub conducerea călugărului Nicodim se realizează primul monument de plan triconic
din Oltenia.

1370 Începutul conflictului teritorial dintre voievodul Radu de Cuieşti (Banat) si familia
nobiliară maghiară Himfy.

1371-1372 În scopul păstrarii independenţei Moldovei , Laţcu se converteşte la catolicism,


fiind recunoscut duce al Moldovei de către papa Grigore al XI-lea.

1371 Bătălia de la Cirmen. Pe râul Mariţa s-a dat bătălia între armatele conduse de către
conducătorii bulgari, sprijiniţi prin detaşamente trimise de către Vladislav I, cu turcii. Alianţa
creştină a fost înfrântă de oastea lui Murad, mari regiuni din Peninsula Balcanică intrând sub
ocupaţie otomană.

1371 În diploma emisa la 5 septembrie, regele maghiar Ludovic I, dăruieste lui Şandor, Ioan ,
Ştefan si Nicolae fii lui Stanislău Voievodul din Ung, cneziatul moşiei Nereşniţa de Sus (azi in
Ucraina)

1371 Prima menţiune despre o revoltă a ţăranilor dintr-un sat, din Comitatul de Năsăud,
revoltă condusă de cneazul local.

1371 Revolta ţărăneasca contra nobililor si administratiei maghiare in Budacul de Sus,


Bistrita-Nasaud, condusă de cneazul Gilian (Iulian).

1372 Menţiune a districtului Făgăraş ca Terra Fugaras (Ţara Făgăraşului).

1373-1375 Domneşte în Moldova, Costea, fiul lui Bogdan I şi frate cu Laţcu.

1373 Prin diploma emisa la 4 septembrie, de catre conventul de la Lelesz fii fostului domn al
Moldovei, Sas ( Balc, Drag si Ioan) , intra în posesia moşiei Cuhea fosta reşedinţă a lui
Bogdan I al Moldovei.

1374 Vladislav I al Ţării Româneşti dăruieşte Mănăstirii Vodiţa, ctitoria sa, trei sate, venitul de
la opt pescarii de la Dunare şi alte bunuri.

1374 Prin diploma emisă la 4 septembrie, regele maghiar , Ladislau I dăruieşte lui Balc fiul lui
Zolon Valahul, moşia Nireş. Pentru punerea in posesie sunt delegaţi: Ioan fiul lui Iuga,
Drăguş fiul lui Giula, Dragomir de Maramureş şi Cândea de Veresmart.

1374 S-a declanşat conflictul dintre Dobrotici şi genovezi, care încercau să se amestece în
treburile interne ale acestuia în Dobrogea şi Peninsula Balcanică.

53/60
1375-1391 Domnia lui Petru I, fiul Margaretei Muşat în Moldova.

1375 Se începe construirea Bisericii Sfânta Treime din Siret, ctitorie a lui Petru I Muşat.
Terminarea construcţiei este datată pe la 1391.

1375 Ludovic I de Anjou porneşte un nou război împotriva lui Vladislav I, atacând şi ocupând
cetatea Severinului.

1375 Revolte ale ţăranilor români în Transilvania, aceştia atacă moşiile mănăstirii de la
Mănăştur, in urma măririi dijmei bisericeşti

1376-1377 Românii recuceresc cetatea Severinului, dar se pare că în aceste lupte îşi pierde
viaţa însuşi Vladislav I. Radu I, fratele lui Vladislav devine domn al Ţării Româneşti.

1376 Inceputul conflictului teritorial dintre cneazul bănăţean Neacşu şi familia nobiliara
maghiară Himfy

1377 Regele Ludovic I porunceste braşovenilor obligativitatea plaţii vamei doar faţă de
Ungaria şi nu faţă de Ţara Româneasca.

1376 Dobrotici, aliat cu împăratul bizantin Ioan al V-lea Palelologul şi cu veneţienii încearcă
să pună pe tronul Trapezuntului pe ginerele său Mihail, intervenţie fără succes, sfârşită tragic
pentru împăratul bizantin, acesta fiind detronat de către genovezi.

1377-1383 Domn al Ţării Româneşti este Radu I, fratele lui Vladislav I.

1377 Domnul Ţării Româneşti, Radu I înfrânge decisiv în Ţara Bârsei, în data de 7 iunie,
armata regelui maghiar, Ludovic de Anjou.

1377 Petru I Muşat bate primele monede moldoveneşti de argint, numite groşi.

1377 Se începe construirea Mănăstirii Cotmeana, biserică de plan triconic, cu faţade


decorate cu ceramică smălţuită.

1377 Petru I Muşat intra in conflict cu Giurgiu (Giurgea), “voievodul românilor”. In urma
izgonirii acestuia, în luna decembrie o armata lituaniană intră ca represalii în Moldova. Petru I
reuşeşte să-i înfrangă; aceştia retrăgându-se în cnezatul Haliciului.

1377-1378 Zidirea, în primă formă, a castelului Bran (jud. Brasov) de către braşoveni pe
proprie cheltuială, fără ajutorul coroanei maghiare.

1378 Prin diploma emisă la 14 noiembrie, regele maghiar Ludovic I intervine în conflictul
teritorial dintre Balc, comite de Maramureş si Drag, comite de Sătmar pe de o parte, si
Ladislau si Lodomer, fii lui Petru din Criva. Ludovic I îi sprijină în acest context pe fii lui Petru.

1379 Flota lui Dobrotici participă la blocada Constantinopolelui, alături de cea genoveză.

1380 Prin diploma emisă la 8 aprilie de catre regina Ungariei, Elisabeta se confirmă
proprietăţile deţinute de românii din comitatul Beregh, fiind pomeniţi Valentin fiul lui Crăciun,
54/60
Ioan si Draguş, fii lui Săracin, si Ilie, fiul lui Nicolae.

1380 Revolte ale ţăranilor români din comitatul Satu-Mare contra nobililor si a administraţiei
maghiare.

1382 Regele Ungariei, Ludovic I, interzice negustorilor străini să exporte mărfuri sibiene în
Ţara Româneasca.

1382-1383 Răscoala împotriva greavilor şi a patriciatului săsesc, condusă de către Vladimir


(Fladmerus) şi de cneazul Cândea din Sibiu.

1383 Conflicte armate între românii si saşii din scaunul Sibiului. La semnarea unui “tratat de
pace” între parti, din partea românilor vor participa: : întâi Vladimir, Ciuca, Petrilã, Şerban,
Neagu cel Mare, Şerbu, Banciu cel Roşu, Toma, Vladimir, Stroia, Banciu cel Negru; din
partea oraşului : Cândea cnezul, Ludu, Neagu cel Bogat, Radu cel Negru, David, Stan Beşt,
Drãghici, Dragomir Bãbuţ; După lupte sângeroase, la 13 ianuarie 1383 se ajunge la o
înţelegere între părti.

1383 Atestare a localitaţii saseşti Cristian de lânga Sibiu.

1383 În diploma emisă în data de 27 februarie de catre regina Ungariei, Maria, aceasta
confereşte românilor Şandor şi Ştefan, fii lui Stanislău Voievod, cneziatul a doua sate:
Caraţca si Cuşniţa aflate in comitatul Beregh

1383 În Ţara Românească devine domn, Dan I (1383-1386).

1383 Prima reconstrucţie a Bisericii Negre din Braşov (cel mai mare monument de stil gotic
din Transilvania). Numele de Biserica Neagră se datorează incendiului din anul 1689.

1383 Cnezatul satelor Rotunda si Cuşniţa din Maramureş este stăpânit de Ioan Valahul şi
Ştefan, descendenţii lui Sas, fostul domn al Moldovei.

1384 Atestarea localitatii Hârlau (Moldova)

1384 Prin diploma emisă in data de 22 iunie, regina Ungariei, Maria reconfirmă fiilor lui Sas
Voda: Balc comite de Maramures , Drag si Ioan dreptul de stăpânire asupra moşiei Cuhea,
drept mulţumire pentru serviciile facute de acestia, în luptele duse de ei, împotriva
lituanienilor.

c. 1384/5 Dan I atacă Mehadia (aflată în stăpânirea coroanei maghiare) şi o cucereşte,


pustiind întreg ţinutul, până la Caransebeş.

1385 Pelerinii germani Peter Sparnau şi Ulrich von Tennstadt, venind de la Ierusalim, străbat
Ţara Românească şi Transilvania şi menţionează localităţile Zimnicea, Roşiorii de Vede,
Argeş, Câmpulung, Braşov, Sibiu, Cluj şi Oradea.

1385 Primul judeţ atestat este Jaleş în Ţara Românească. Domnitorul Dan I dăruieste
Mănăstirii Tismana 400 de găleţi de grâu din dijma luată din acest judeţ.

55/60
1386 (sept.23) În luptele purtate între ţarul Ioan Şişman şi Dan I, acesta din urmă este ucis
într-o batalie.

1386 (sept.23) Mircea, denumit ulterior cel Bătrân, devine domn al Ţării Româneşti (1386-
1418).

1386 Ivanco, fiul lui Dobrotici devine despot al Dobrogei şi a teritoriilor stăpânite din
Peninsula Balcanică.

1386-1389 Vasile, fiul Marelui cneaz Dimitrie Donskoi al Moscovei fuge din captivitatea
tătarilor şi se adăposteşte în marea Valahie, la Petru voievod (Moldova).

1387 (sept. 20) Petru I Muşat recunoaşte suzeranitatea regelui Poloniei, Wladislaw Iagello,
ca pe o alianţă militară împotriva coroanei maghiare.

1387 Prin diploma emisă în data de 25 noiembrie, regele maghiar Sigismund de Luxemburg,
îi donează pentru serviciile facute, lui Ioan fiul lui Dragomir moşiile Iza si Apşa. În diplomă se
mai pomeneşte şi despre tatăl lui Ioan, Dragomir cazut în lupte la Vidin şi a fratelui său
Tatomir, căzut în lupte la Belcz în Galiţia.

1387 Fii cneazului Bogdan de Mâtnic sunt confirmaţi ca proprietari a unor moşii din Banat.

1387 Ţara Sepeniţiului (teritoriul din jurul cetăţilor Hotin, Hmielov şi Tetina) trece în
stăpânirea Moldovei lui Petru I Muşat.

1387 Prima menţiune documentară a dregătoriei de “vornic” în Moldova. În Ţara


Româneasca prima menţiune despre această demnitate apare în anul 1389. Dregătorul avea
sarcini exclusiv judecătoreşti si militare.

1387-1392 Izvoarele ruseşti menţionează în Moldova localităţtile: Iaşi, Roman, Târgu Neamţ,
Siret, Baia, Cernăuţi, Hotin, s.a.

1387-1405 Datorită ameninţării otomane, oraşele transilvanene primesc dreptul de a se


înconjura cu ziduri (fortificarea oraşelor). Primul oraş fortificat a fost Sebeşul (1387), urmat
de Braşov (1395).

1388 ianuarie 27. Petru I, domnul Modovei, acordă regelui polon Wladislaw al II Jagello un
imprumut de 3000 de ruble-argint pe termen de 3 ani. Drept chezăşie primeşte ca zălog
oraşul Halici şi ţinutul Pocuţiei.

1388 Oraşul-cetate, Suceava este atestat ca şi capitală a statului medieval Moldova în timpul
lui Petru Muşat.

1388 Biserica Mănăstirii Cozia, ctitorie a lui Radu I va fi terminată de catre fiul acestuia,
Mircea cel Bătrân, la 18 mai.

1388 Prima atestare documentară a localităţilor Pitesti, Râmnicu Vâlcea si Călimaneşti.

1388-1391 Atestare documentară a localitaţii urbane Cernăuţi.


56/60
1388 Urmare expeditiei militare turce în Dobrogea , despotul Ivanco, fiul lui Dobrotici este
ucis/luat prizonier iar provincia este ocupată de otomani.

1388-1389 În campania de iarnă-primavară Mircea cel Bătrân, alunga otomanii din Dobrogea
şi anexeaza provincia la Ţara Româneasca.

1389 Regele maghiar Sigismund de Luxemburg recunoaşte posesiunile domnitorului român,


Mircea cel Bătrân asupra Severinului, Amlaşului şi Făgăraşului.

1389 Mircea cel Bătrân participă, alaturi de trupe sârbeşti, bosniece şi albaneze, la lupta de
la Kossovopolje (Câmpia Mierlei). La 15 iunie s-a dat marea bătălie între trupele creştine,
conduse de cneazul sârb Lazăr şi trupele otomane conduse de către sultanul Murad. Ambii
conducători cad în luptă, iar victoria este de partea turcilor.

1389 Prin diploma emisă la 23 decembrie, regina Ungariei, Maria D’Anjou, la cererea lui
Costea fiul lui Dragoş de Giuleşti, acordă sorei acestuia Stana dreptul de moştenire a
proprietaţilor cneazului ramas fără moştenitori.

1389 (dec. 10) Petru I Muşat înlesneşte încheierea unui tratat între Mircea cel Bătrân şi
Wladilaw Iagello, regele Poloniei (tratatul de la Lublin). Tratatul impune obligativitatea
fiecăreia dintre părţi de a-şi da ajutor în cazul unui atac armat din partea coroanei maghiare.

1390 Prin diploma dată la 28 aprilie regele maghiar Sigismund de Luxemburg confirmă
dreptul de proprietate al moşiilor Sarasău si Săpânţa lui Mihail fiul lui Stan, si fraţilor săi
Vasile, Banc, Sandor si Ioan.

1390 Prin diploma dată la 1 mai, regele maghiar Sigismund de Luxemburg dispune
evaluarea moşiilor lui Balc Voievod si Drag din Maramures. Aceste mosii sunt in localitatile:
Iza, Apşa de Jos, Rona de Sus, Bârsana, Rozavlea, Ruscova si Vişeu. In urma masuratorile
facute si a ridicarii “pietrelor de hotar” acestea vor ramane in proprietatea celor doi frati, fapt
confirmat prin diploma emisa in data de 21 iulie.

1390 Prin diplomă emisă în data de 21 iulie, de catre cancelaria regală maghiară, familia
cnezilor Bârsan este dezmoştenită, pierzând tinutul Bârsana, in favoarea lui Balc si Drag,
descendenţii lui Dragoş Vodă.

1390 Prima atestare documentara a localitatii Barsana, Maramures. In anul 1391 se


consemneaza in documente despre existenta unei manastiri si a unei Biserici din lemn cu
hramul Sf.Nicolae.

1390-1391 Bătălia pentru Vidin. Baiazid cucereşte Vidinul şi alungă pe ţarul bulgar Strasimir.
Armate turceşti trec regulat Dunărea în Ţara Românească, unde ucid şi jefuiesc populaţia
locală. Mircea cel Bătrân atacă trupele turceşti conduse de Firuz-Bei şi le decimează. În
urma victoriei, Mircea cel Bătrân îl repune în drepturi pe ţarul Strasimir.

1391 (aug.13) Mănăstirea “Sf. Arhanghel Mihail” din Perii Maramureşului, ctitorita de
voievodului Baliţă şi de fratele său Dragoş, este ridicată la rangul de “stavropighie”
(mănăstire dependentă direct de Patriarhia din Constantinopol). Prin acest act s-a definit
57/60
autonomia bisericească a Maramureşului şi a zonelor învecinate, aflate sub controlul direct
al familiei lui Dragoş – Vodă.

1391 Regele Ungariei acordă dreptul iobagilor din Transilvania de a se muta de pe o moşie
pe alta, în cazul când aceştia şi-au plătit datoriile faţă de grofii locali. Nobilimea maghiară
însă a fost împotrivă şi a împiedicat prin orice mijloace aplicarea acestei legi.

1391-1392 Manuscrisul de la Ieud. Considerat cel mai vechi text scris în limba româna,
manuscrisul cuprinde Legenda Duminecii şi două Omilii legate de Joia şi Duminica Paştilor şi
este păstrat de Biblioteca Academiei Române.

1392 (mart.20) Roman I devine domn al Moldovei (1392-1394) şi se intitulează: ” marele,


singur stăpânitor, cu mila lui Dumnezeu, Io, Roman voivod, stăpânind Ţara Moldovei, de la
munte până la mare”.

1392 Atestarea celei mai vechi danii de moşie făcută de către domnitorul Roman I către
Ionaş (respectiv dreptul de moştenire a satelor Ciorsăceuţi, Vladimirăuţi şi Bucurăuţi, situate
pe Siret).

1392 (iul.8) Este făcută menţiunea existenţei circulaţiei monedelor emise de Ţara
Românească în sud – estul european (perperii de Valahia).

1392 Prima atestare documentară a Bucovinei, partea de nord – vest a Moldovei.

1393 Mircea cel Bătrân construieşte cetatea Turnu (aproape de Turnu Măgurele)

1393 Roman I a reînoit omagiul de vasalitate faţă de regele Poloniei, dar a redus condiţiile în
care era obligat să dea ajutor militar polonilor.

1393 Roman I intervine în conflictul dintre marele cneaz al Lituaniei, Vitold şi cneazul
Podoliei, Teodor Coriatovici. Roman I îl sprijină pe Coriatovici, dar în lupta de la Braclaw sunt
învinşi de către Vitold.

1393 (iul.17) Ţaratul bulgar de Târnovo este cucerit de turci, cu această ocazie turcii
cuceresc şi cetatea Silistra, aflată în stăpânirea lui Mircea cel Bătrân.

1394 Roman I este înlăturat de la domnie. Domn al Moldovei devine Ştefan I.

1394 (primavara) Mircea cel Bătrân conduce personal un atac surpriză în sudul Dunării,
împotriva turcilor, ca răspuns la atacurile acestora împotriva Ţării Româneşti. Cavaleria
românească ajunge până la poalele versantului meridional al munţilor Balcani, la Karnobat,
unde distrug bazele akingiilor.

1394 (octombrie 10) Baiazid Fulgerul ripostează, atacând Ţara Românească cu o armată de
40.000 de ostaşi, la care i s-au alaturat vasalii sârbi şi macedoneni. Cu o armată de cca.
10.000 de oşteni, Mircea cel Bătrân evită confruntarea directă, dar hărţuieşte permanent
armata otomană. Obosită şi demoralizată, oastea lui Baiazid ajunge în apropierea capitalei
Curtea de Argeş. Aici, la 10 octombrie se dă marea bătălie, numită “de la Rovine”, una din
58/60
cele mai sângeroase bătălii din istorie. Baiazid, înfrânt, se retrage.

1395-1396 Epitaful de la Cozia, una din cele mai valoroase broderii religioase din Ţara
Românească.

1395 (ianuarie 6) Stefan I Muşat semnează tratatul de vasalitate cu regele Poloniei, Vladislav
II Iagello.

1395 (ian.- febr.) Armata regelui maghiar Sigismund de Luxemburg intră în Moldova,
încercând detronarea lui Ştefan I. Hărţuit de moldoveni, regele maghiar ia decizia retragerii
armatei. Pe drumul de întoarcere ungurii sunt atacaţi de armata lui Ştefan I şi înfrânţi lângă
Hindău (Chindăoani, Târgu-Neamţ). Relaţiile maghiaro-moldovene se vor îmbunătăţii abia in
anul 1398.

1395 (febr. 3) Prima menţionare documentară a cetaţii Neamţ.

1395 Se încheie, în cursul lunii martie la Brasov, tratatul de alianţă (ajutor militar) între Mircea
cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg.

1395 (martie) Campania sultanului Baiazid I împotriva Ţării Româneşti. Armata otomană,
susţinută de către vasalii sârbi, intră în ţară pe la Orşova, îndreptându-se spre Curtea de
Argeş. Mircea cel Bătrân hărţuieşte în permanenţă oştirea turcă, demoralizând-o şi obosind-
o.

1395 (mai 17) Bătălia de pe râul Argeş, în apropiere de capitala ţării, este nedecisă. După o
luptă grea, cu mari pierderi de ambele părţi, Mircea cel Bătrân este nevoit să se retragă în
Transilvania, iar oastea decimată a lui Baiazid este silită să se replieze la sud de Dunăre. În
aceste condiţii este înscăunat de către turci, Vlad I, (numit şi Uzurpatorul), care acceptă
suzeranitatea otomană şi se obligă la plata tributului.

1395 (iul-aug.) Aliatul lui Mircea cel Bătrân, Sigismund de Luxemburg, luptă împotriva turcilor
pe teritoriul Ţării Româneşti, prilej cu care cucereşte cetatea Turnu, unde instalază o
garnizoană maghiară.

1395 Prin diploma emisă în data de 17 septembrie, regele maghiar, Sigismund de


Luxemburg îl eliberează din “plinatatea puterii regale” pe Stanislau fiul lui Ioan de Campulung
de Tisa, in urma unui conflict dintre acesta si “palatinul regal” Leustachiu.

1395 Primul atac turcesc asupra Transilvaniei, in Ţara Bârsei, în speranţa infrangerii si
capturării, sau uciderii, lui Mircea cel Bătran

1395 Atestare a cetatii Ciacova (Banat) sub numele de Castrum Chaka.

1396 (vara) Încercare armată a lui Mircea cel Bătrân de a prelua tronul ţării, ajutat de către un
corp de oaste transilvănean, este fără rezultat în faţa lui Vlad I, susţinut de turci.

1396 25 septembrie.Cruciada antiotomană organizată de către regele maghiar, Sigismund


de Luxemburg, asediază cetatea Nicopole. Armata aliată, formată din cavaleri francezi,

59/60
burgunzi, englezi, germani şi unguri, la care se alătură şi oastea lui Mircea cel Bătrân, este
înfrântă la 25 septembrie de către armata otomană condusă de Baiazid Fulgerul. În urma
acestui insucces creştin, ţaratul de la Vidin a fost transformat, în anul 1398, în paşalâc
turcesc.

1396 octombrie. Mircea cel Bătrân, sprijinit de Voievodul Trasilvaniei, intră în Ţara
Românească, si-si incepe campania de recucerire a tronului

1397 31 ianuarie. Vlad I este capturat de către Mircea cel Bătrân în cetatea Dâmboviţei.
Mircea redevine domn al Ţării Româneşti, iar Vlad este dus în captivitate în Transilvania.

1397 Prin diploma emisă in data de 8 noiembrie, regele maghiar, Sigismund de Luxemburg,
îl răsplateşte pentru serviciile militare făcute, pe Gurzo fiul lui Ioan de Maramureş, donându-i
moşia Geoagiu (jud.Hunedoara)

1397 Baiazid, aflând despre reînscăunarea lui Mircea, atacă Ţara Românească. Domnitorul
român înfrânge din nou oştile otomane şi le respinge la sud de Dunăre. Cu această ocazie,
este recucerită cetatea Turnu, unde este instalată o garnizoană românească.

1397 Fii lui Balc , comite de Maramureş, Dumitru si Sandor, solicită regelui maghiar
Sigismund de Luxemburg,împroprietărirea lor cu moşia Teceu. Tot in acest an localitatea
Sighetul Marmatiei apare ca villa noastra libera Zyget ca proprietate a familiei Drăgoşeştilor.

1398 Stanislău fiul lui Ioan de Câmpulung si fraţii lui, Petru, George si Bogdan primesc în
stăpanire de la ducele Podoliei, Vasiliu, moşia Sarkad în comitatul Beregh

1398 Revolte ale ţăranilor români din Şoimuş împotriva nobililor si administratiei maghiare.

1398 Cnezii Mihail si Dionisie din comitatul Clujului, îl eliberează din inchisoare pe
“proscrisul” Kuskoman (Coman cel Mic). Pentru fapta sa cneazul Mihail va fi judecat ulterior
de coroana maghiară

1399 Revolte ale ţăranilor români din Ocna Dejului împotriva nobililor si administraţiei
maghiare.

1399 (13 august) Ştefan I Muşat participă alături de alianţa formată din lituanieni, ruşi şi
teutoni la bătalia de la Worskla împotriva hanului tătar Timur Kutlu. Bătalia este pierduta de
creştini , iar Ştefan este ucis pe câmpul de luptă.

1399 Iuga, devine domn al Moldovei (luna august).

1400 Mircea cel Bătrân înfrange o expediţie a otomanilor şi-i respinge la nord de Dunăre.

1400 Mircea cel Bătrân intră cu oştile în Moldova, îl ia prizonier pe Iuga, zis Ologul şi-l
înscăunează pe Alexandru, fiul lui Roman I. Alexandru va domni până în anul 1432 şi va fi
cunoscut în istorie sub numele de Alexandru cel Bun.

Vechea civilizaţie europeană >

60/60