Nutritie si metabolism

Boli metabolice şi de nutriţie şi nursing specific

C. Semnele şi simptomele prezente în bolile metabolice şi de nutrţie:

– creşterea sau scăderea în greutate, polifagie, poliurie, polidipsie, inapetenţă,
astenie fizică, transpiraţii, dureri articulare şi musculare, modificări ale tensiunii arteriale,
tulburări de tranzit intestinal, xantoame, xantelosme.
Principalele boli metabolice şi de nutriţie:
– diabet zaharat;
– obezitatea;
– denutriţia;
– dislipidemiile;
– hiperuriremiile, guta;
– intoleranţa la gluten (enteropatia glutemică sau boala celiacă);
– hipoglicemiile;
– sindromul X metabolic.
Bolile metabolice se datorează tulburărilor de metabolism ale factorilor nutritivi.
Cauze:
– endogene (ex.: insuficienţa de insulină)
– exogene;
– mixte;
– factori ereditari – constituţionali.
Organismul face schimb de substanţă şi energie cu mediul extern. Acest schimb
reprezintă metabolismul. El începe cu ingestia alimentelor şi sfârşeşte cu excreţia
rezidurilor.

Metabolismul glucidelor:
În organism au un rol energetic
– Se absorb la nivelul intestinului subţire sub formă de monozaharide;
– Glicemia reprezintă concentraţia glucozei în sânge;
– Prin glicoreglare se menţine constantă (0,80–1,20 g/1.000);
– Glicoreglarea reprezintă echilibrul între acţiunea:
a) factorilor hiperlicemianţi
– glucagonul ( h. al celulelor
a ale pancreasului)
– adrenalina
– h. glucocorticoizi, ai suprarenalei
– h. somatotrop al hipofizei
– tiroxina
şi
b) factorii hipoglicemianţi – INSULINA (h. al celulelor b ale pancreasului)
– 1 gr. glucide furnizează 4 calorii

Metabolismul lipidelor
– Au rol energetic, plastic şi funcţional;
– Se absorb la nivelul intestinului subţire sub formă de acizi graşi, monogliceride,
colesterol, fosfolipide
– În organism se transformă astfel:
se depun ca rezervă Æ LIPOGENEZĂ
catabolizare Æ duce la eliberare de energie
cetogeneză Æ produce corpi cetonici
gluconeogeneză Æ sintetizare de glucoză din glicerol.
– Reglarea este făcută de:
– SNC
– nevoile organismului
– ficat
– hipofiză

Metabolismul proteinelor
– Rol plastic, energetic şi funcţional
– Se absorb sub formă de aminoacizi pe cale portală în ficat şi apoi în circulaţia generală
– De la acest nivel urmează calea:
a) calea sintezei de proteine Æ reînoirea continuă a componentelor
celulare
în copilărie, reînoirea Æ ANABOLISMUL PROTEINELOR este foarte
intens
şi
b) calea degradării catabolice
la vârstnici catabolismul (degradarea) se intensifică
Produşii de catabolism:
– ureea
– acidul uric se elimină prin urină
– creatinina
– Reglarea este făcută de:
– SNC
– testosteron
– h. glucocorticoizi
– h. tiroidieni
– ficat
– rinichi

Îngrijirea pacientului cu OBEZITATE

Obezitatea este un duşman al omului prin numeroasele tulburări pe care le

produce.
Ea favorizează instalarea:
– HTA
– aterosclerozei
– diabetului zaharat
 – varicelor, artrozelor
Constă în creşterea greutăţii corporale ideale cu peste 15–20% şi creşterea masei
ţesutului adipos.
Culegerea de date:
Circumstanţe de apariţie:
– femei la menopauză
– obiceiuri alimentare modificate:
– supraalimentaţie
– dulciuri în exces
– grăsimi în exces
– consum de alcool
– mănâncă mult seara
– disfuncţii neuroendocrine pe axul hipotalamo-hipofizo-
suprarenogonadic (sindrom adipozoginital)
– sedentarism
– risc constituţional Æ prezenţa obezităţii la rudele de gradul I (mama,
tata, fraţi, surori)
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome)
– creşterea în greutate faţă de greutatea ideală
Pentru stabilirea gradului obezităţii se utilizează diferite formule de calcul al
grautăţii ideale unde:

BROCA G = T – 100 G = greutatea în kg

T = talia în cm
T – 50
LORENTZ G=T– ––––––––
4
– oboseală, astenie
– dispnee
– varie ale membrelor inferioare
– constipaţie
– amenoree
– HTA
Problemele pacientului
– Tulburări respiratorii şi circulatorii (grăsimea se depune în jurul organelor, infiltrează
ţesuturile îngreunând activitatea suferind mai ales inima)
– mobilizare cu dificultate
– tulburări menstruale
– alterarea tranzitului intestinal
– intoleranţ ă la activitatea fizică
– risc de complicaţii
– respiratorii
– cardiace (HTA, ateroscleroză,
– diabet zaharat, gută
– artroze (cozartroză, spondiloză, gonartroză)
 – pierderea imaginii de sine (alterarea integrităţii tegumentelor – intertrigo,
piodermite)
Obiective de îngrijire
– pacientul să-şi reducă greutatea corporală în raport cu greutatea ideală
– să-şi satisfacă autonom necesităţile
– să conştientizeze rolul mişcării şi al alimentaţiei echilibrate în reducerea greutăţii
corporale
– să se previză apariţia complicaţiilor
Intervenţiile AM
– Stabileşte şi supraveghează regimul alimentar împreună cu medicul nutriţionist după
cum urmează:
– regim hipocaloric cu 1.000 cal./zi din care:
hiposodat 100 gr. glucide
normohidric 35 gr. lipide
75 gr. proteine
indicat pacientului cu activitate obişnuită
– regim hipocaloric cu 400–800 cal./zi Æ pacient în repaus
– reduce din alimentaţie: ciocolata, cacao, frişca, unt, carne grasă,
brânzeturi grasem conserve
– administrează fără restricţii legume şi fructe proaspete care conţin
cantate mică de glucide şi grăsimi (varza, castravete, roşii, ………, salată verde, ardei
gras etc., lapte degresat, ouă fierte tari, carne slabă, ceaiuri) neîndulcite sau îndulcite cu
zaharină
– postul absolut se recomandă numai în condiţii de spitalizare
– Stabileşte împreună cu medicul, kinetoterapeutul, activitatea fizică a pacientului
supraveghind ca aceasta să fie îndeplinită şi anume:
– mers pe jos 60–90 minute/zi
– exerciţii fizice moderate
– practicarea unor sporturi (înot, bicicletă ergonimică)
Se vor evita eforturile fizice mari, deoarece cresc apetitul.
– Măsoară şi notează zilnic greutatea corporală a bolnavului
– Susţine şi încurajează pacientul care şi-a pierdut stima de sine datorită bolii
– Ajută pacientul să-şi satisfacă necesităţile: igienă, alimentaţie, comunicare
– Educă pacientul să respecte regimul de viaţă (alimentaţie, mişcare, adihnă)
– Explică pacientului complicaţiile ce pot surveni
Intervenţii delegat
– la indicaţia medicului recoltează:
– sânge – uree
–acid uric
– creatinină
– glicemie
– HL
– colesterolemie
– lipemie
– trigliceride
– urină – sumar de urină
 – uree urinară
– acid uric
– glicozurie
– însoţeşte bolnavul la EKG
– pregăteşte bolnavul pentru determinarea metabolismului bazal (MB)
*MB = cantitatea de energie necesară î n 24 de ore, exprimată în colonii (kg corp
pentru întreţinerea vieţii şi funcţiilor vitale în condiţii de rapaus psihofizic
Valoare normală – 10 (– 15) şi + 10 (+ 15)%
pregătirea bolnavului: – repaus psihofizic
– nu consumă proteine cu 24 h înainte
– post de 12 ore înaintea probei
MB creşte în febră, cancer, leucemii, Basedow
scade în inaniţie, mixedem
– administrează tratamentul medicamentos cu acţiune: anorexigenă
catabolizantă
diuretică
pansamente
gastrice
la
nevoie
– pregăteşte pacientul pentru intervenţie chirurgicală învederea realizării unui sindrom
de malabsorbţie secundar
b) liposucţie Æ chirurgie estetică
– educă pacientul că tot ce s-a obţinut prin eforturi mari trebuie păstrat.
*Obezitate gr. I Æ depăşirea greutăţii ideale cu 10–20%
gr. II Æ depăşirea greutăţii ideale cu 20–30%
gr. III Æ depăşirea greutăţii ideale cu peste 30%
Depunerea ţesutului adipos poate fi:
– uniformă (obezitate comună)
– localizată în anumite regiuni ale corpului
a) şolduri, coapse, genunchi, gambe, flancuri abdominale Æ obezitate de
tip ginoid (întâlnită la femei)
b) regiunea cefei, gât, umeri, abdomen Æ obezitate de tip android
(întâlnită la bărbaţi)

Îngrijirea pacienţilor cu DENUTRIŢIE

(sindrom de slăbire, subponderal)

– Este o stare patologică ce se caracterizează prin scăderea greutăţii corporale ideale cu

15–20%, prin reducerea masei ţesutului adipos şimuscular, şi prin scăderea apeidin
organism cu 30%.
Când slăbirea în greutate este mai moderată vorbim de EMACIERE iar când
pierderea ponderală este excesivă (aspect „piele şi os“) vorbim de CAŞEXIE.
Caşexia poate fi:
a) primitivă, prin carenţe alimentare; mizerie socială, cură de slăbire iraţională
b) secundară – suferinţe endocrine (Bosedon, diabet zaharat etc.)
 – boli cu evoluţie malignă, în fază finală
– infecţii cronice (TBC)
– boli digestive morfofuncţionale (rezecţie gastrică, ciroză)
– boli psihice
– alcoolism
Există două tipuri de slăbire:
– tipul stenic – stare fiziologică, constituţională, persoana îşi păstrează vigoarea
– tipul astenic – slăbirea propriu-zisă.
Culegerea datelor
Circumstanţe de apariţie:
– copii – în perioada de creştere excesivă
– aport alimentar scăzut datorat sărăciei
– efort fizic mare fără alimentaţie corespunzătoare
– tulburări de masticaţie, de deglutiţie
– bolnavi febrili
– bolnavi cu tulburări endocrine
– bolnavi cu tulburări psihice
– cancere în stadiul final
Manifestări de dependenţă
– scădere în greutate
– astenie
– tegumente uscate
– edeme ca urmare a disproteinemiei
– plăgi care uneori nu se vindecă
– bradicardie
– HTA
Problemele bolnavului
– scădere în greutate
– intoleranţă la efort
– tulburări circulatorii
– risc de: – infecţii respiratorii (TBC)
– hernii, ptoze viscerale
– scăderea afectivităţii
Obiective de îngrijire
– Bolnavul să-şi recapete pofta de mâncare şi să-şi recupereze deficitul ponderal
– Bolnavul să-şi redobândească forţa fizică, să-şi regăsească echilibrul psihic
– Să se prevină apariţia complicaţiilor, indiferent de natura lor.
Intervenţiile AM
– alimentează progresiv pacientul pe cale orală sau parenteral
Valoarea calorică a alimentelor 1.000–1.500 cal./zi
Æ în primele zile, crescând progresiv cu 50 cal./zi
– alimente bogate în proteine cu conţinut redus de lipde şi dulciuri concentrate
– măsoară zilnic şi notează greutatea corporală
– asigură igiena pacientului
– învaţăfamilia cum să pregătească alimentele
Intervenţii delegat
– sol. glucozate hipertonice 1.000 ml/zi
– sol. proteine
– vitamine din grupul B şi C
– doze mici de insulină C.C. 4 U.I. de 3 ori pe zi înaintea meselor cu 20 de minute
– anabolizante
– recoltează: sânge – HL, uree, glicemie, acid uric, creatinină, probe hepatice,
colesterolemie, hormoni tiroidieni
urină – sumar de urină
– însoţeşte pacientul la EKG, la toate examinările cerute de medic
– însoţeşte pacientul la radiografie pulmonară, eventual tomografie
– pregăteşte pacientul în vederea efectuării MB
– îngrijeşte pacientul în funcţie de cauza care a generat hipoponderabilitatea, caşexia.

Îngrijirea pacientului cu GUTĂ

Se caracterizează prin tulburarea metabolismului proteic, cu creşterea uricemiei şi

depunerea de uraţi la nivelul articulaţiilor şileziuni viscerale (rende).
Cauze: – scăderea eliminării renale de acid uric
– acid uric în exces
– supraalientaţie proteică
Culegerea datelor
Circumstanţe de apariţie:
– vârstă peste 40 de ani, mai ales bărbaţii
– obezitatea
– sedentarismul
– alimentaţie bogată în proteine – carne, viscere (creier, intestine)
Manifestări de dependenţă
În accesul gutos
– durerea apare brusc noaptea, este insuportabilă şi monoarticulară (la nivelul
bolucelui)
– articulaţia este tumefiată, tegumentele sunt albastru-violacee, căldură locală,
uneori febră şi frison
– ziua durerile dispar revenind noaptea următoare mai intensă, prinzând şi alte
articulaţii
În stadiul cronic
– accesele dureroase se repetă la intervale variabile
– apar tofii gutoşi Æ depuneri urice în articulaţii şi în piele (coate, degete,
pavilionul urechii)
– prezintă anchilozele articulare
– acidul uric
creatinina sunt modificate în accesele gutoase
ureea
Problemele bolnavului
În accesul gutos
– durere articulară
 – hipertermie
– risc de deshidratare
În stadiul cronic
– dureri articulare
– mobilitate redusă
– alterarea tegumentelor prin prezenţa tofilor gutoşi
– risc de: – complicaţii Æ litiază urică
– invalidităţi
Obiective de îngrijire
– pacientul să cunoască şi să respecte alimentaţia prescrisă pentru a preveni accesele
gutoase
– să prezinte un ecilibru al metabolismuluiproteinelor
– să prevină complicaţiile bolii
Intervenţiile AM
În accesul gutos
– repaus la pat
– se aplică comprese locale, alcoolizate reci, se imobilizează articulaţia
– se asigură regim alimenta lacto-făinos-vegetarian, hipocaloric, cu aport mare de
lichide (se reduce pâinea albă şi spanacul)
– se administrează medicaţia prescrisă (specifică şi antiinflamatorie)
– recoltează sânge şi urină pentru examenele de laborator (uree, acid uric,
creatinină)
În guta cronică
– se instituie regim hipoproteic (1 gr./Kgcorp/zi)
– se exclud din alimentaţie carnea, viscerele, conservele de carne)
– se asigură 2–2,5 l lichide pe zi
– legumele şi fructele vor fi consumate în alternanţă cu lactatele (menţine PH-ul
alcalin al urinei)
– educă pacientul să respecte alimentaţia pentru a preveni complicaţiile bolii
– ajută pacientul, dacă au survenit anchiloze
– recoltează sânge şi urină pentru examene de laborator
– administrează medicaţia prescrisă
 Îngrijirea pacientului cu DIABET ZAHARAT

– Boală de nutriţie cu evoluţie cronică care constă în vicierea metabolismului glucidic,

atrăgând şi tulburări în metabolismul lipidic şi proteic
– Poate fi transmisă genetic sau câştigată în timpul vieţii
– Clasificarea diabetului zaharat (după OMS):
– diabet zaharat tip I insulinodependent (20% din cazuri, apar sub vârsta
de 20 de ani)
– diabet zaharat tip II insulinoindependent (80% din cazuri răspund la
antidiabeticele orale)
Culegerea datelor
Circumstanţe de apariţie:
– persoane cu risc genetic
– ca urmare a traumatismelor pancreatice, pancreatitelor urliene, luesului, alcoolismului
– supraalimentaţie, obezitate, sarcină, traume psihice
– citostatice, imunosupresoare, ACTH Æ inhibă sinteza de insulină
Manifestări de dependenţă
– scădere ponderală
– poliurie 4–5 litri/24 ore
– polifagie în special la tineri
– polidipsie – bea 2–5 litril ichide/24 ore
– crampe musculare
– astenie fizică şi psihică
– prurit genital
– plăgi nevindecabile – ca o complicaţie
Problemele pacientului
– intoleranţa la activitatea fizică şi intelectuală
– alimentaţie inadecvată, în exces
– deshidratare
– anxietate
– risc de complicaţii
– acute: – comă hiperglicemică
– comă hipoglicemică
– cronice: – dureri în membrele inferioare (arterite, nevrite)
– scăderea acuităţii vizuale Æ RETINOPATIE
Obiective de îngrijire
– reechilibrarea metabolismului glucidic
– alimentaţia pacientului să fie în raport cu necesităţile sale/24 ore
– pacientul să poată desfăşura activitate fizică şi intelectuaă
– pacientul să conştientizeze că respectând regimu de viaţă Æ alimentaţia şi tratamentul –
poate duce o viaţă aproape normală
– implicarea familiei în îngrijirea pacientului
– pacientul să cunoască manifestările bolii şi complicaţiile ei, să fie ferit de complicaţii
infecţioase, acute şi cronice
Intervenţiile AM
Pentru pacientul tratat ambulatoriu
– pacientul va fi chemat periodic pentru controale clinice şi de laborator
Pentru pacientul tratat în spial
– se asigură regim alimentar sau să reducă hiperglicemia, să furnizeze raţia calorică
necesară, în funcţie de vârstă, sex, activitatea pacientului, forma bolii
– raţia alimentară va fi compusă din:
proteine 13–15% 24 ore repartizate pe
lipide 30–35% 4–5–6 mese
glucide 50% activitate normală
sau
30–35% Æ pentru o activitate uşoară
– alimentele vor fi alese în funcţie de conţinutul de glucide:
interzise: zahărul, siropuri, prăjituri, leguminoase uscate, struguri, prune
permise cântărite: pâine hipoglucidică, cartofi, paste făinoase, mămăligă, lapte,
brânză de vaci, fructe, legume (cu peste 5% glucide)
permise necântărite: carnea şi derivatele din carne, ouă, smântână, unt, varză,
fasole verde, pătlăgele roşii, conopidă, mere acrişoare, peşte
– la prepararea alimentelor Æ sosurile nu se îngroasă cu făină, pastele făinoase se
cântăresc înainte de fiervere, pâinea se cântăreşte înainte de a fi prăjită, ca îndulcitor se
va folosi zaharina
– ca metodă de preparare a alimentelor este indicată fierberea şi coacerea
– recoltează analizele indicate de medic (sânge şi urină)
glicemie
glicozurie
hiperglicemie provocată
– administrează tratamentul conform prescripţiei:
În diabetul zaharat tip I Æ insulină ordinară
Se administrează în funcţie de valorile glicemiei şi glicozuriei.
Administrarea se face prin injecţie s.c. cu 15–30 minute înainte de masă.
Se va folosi seringa specială pentru insulină.
! Alcoolul inactivează insulina
Se administrează de 2–3 ori/zi
– administrează insulina monocomponentă, semilentă, lentă Æ 1–2 ori/zi la ore fize, s.c.
Locul de injectare se alternează (previne lipodistrofiile)
Loc de elecţie:
– faţa internă a braţului în 1/3 mijlocie
– faţa anterio-internă a coapsei în 1/3 mijlocie
– ………………… abdominale
– regiunea subclaviculară
În diabetul zaharat tip II
 Se administrează suflamide hipoglicemicemiante sau beguamide pe cale orală şi
se urmăreşte efectele secundare ale acestora (greţuri, vărsături, inapetenţă, epigastralgii)
Administrează vitamine + KCl
Măsoară diureza şi notează în F.T.
Evaluează gradul de astenie al pacientului şi îl ajută la efectuarea îngrijirilor
igienice
Supraveghează, măsoară şi notează în F.T. zilnic: temperatura, pulsul, tensiunea
arterială
Supraveghează tegumentele şi mucoasele, evoluează manifestările de deshidratare
Educă pacientul cu privire la respectarea regimului de viaţă Æ alimentar şi igienă
(! la bătături, fisuri, escoriaţii ce se pot infecta)
Supraveghează bolnavul şi sesizează apariţia unor complicaţii (! COMA)
Îngrijiri acordae în coma hiperglicemică
Intervenţii delegat
– administrează insulina ordinară s.c. în doza şi la intervalul prescris de medic
– monitorizează pulsul, tensiunea arterială, respiraţia, revenirea conştienţei
– recoltează sânge pentru – glicemie
– reze……… alcalină
urină pentru glicozurie
– reechilibare hidroelectrolitică cu: ser fiziologic, sol. Ringer, sol. bicarbonat de sodiu 14
gr.‰
Intervenţii autonome
– acordă îngrijiri igienice a tegumentelor şi mucoaselor
Îngrijiri acordate în coma hipoglicemică
– sol. glucozată 10–20% Æ 250–500 ml/oră
– se repetă până la revenirea din comă
– se reia alimentaţia pe cale naturală
Dat fiind faptul că diabetul este o boală care nu se vindecă, o boală cu evoluţie
cronică, iar calitatea vieţii pacientului depide de respectarea unor reguli, AM va educa
pacientul în sensul cunoaşterii şi respectării acestor reguli
– să respecte raţia de glucide/24 ore
– să-şi cântărească alimentele
– să-şi diversifice alimentaţia înclocuind glucide în funcţie de toleranţa la glucide
–învaţă pacientul tehnica injecţiei s.c., locurile de elecţie, dozarea insulinei, păstrarea
insulinei (la loc uscat la 4–7°C)
– instruieşte pacientul să recunoască c auzele şi semnele complicaţiilor şi cum să
intervină
Hiperglicemia apare datorită abaterilor alimentare sau episoadelor infecţioase
Semne: oboseală, somnolenţă, greţuri, vărsături, diaree, inapetenţă, tahicardie,
hipotensiune arterială, piele uscată, respiraţie Küssmaul, pierderea conştienţei.
Hipoglicemia se datorează excesului de insulină, ingestie incompletă de hidraţi de
carbon
Semne: ameţeli, transpiraţii, piele rece, astenie, HTA, respiraţie normală,
pierderea bruscă a conştienţei.
Se va administra apă îndulcită.
 În formele severe GLUCAGON (1 mg + solvent) i.m. Dizolvarea se face complet.
Trusa se păstrează la frigider.

Investigaţii în boli metabolice şi de nutriţie

Examene ale sângelui

– acid uric
– creatinină
– uree
– glicemie
– amilazemie N = 32 uWolgemic
– colesterol
– lipide totale
– trigliceride
– VSH
– coagulogramă
– fibrinogen, ionogramă
– proteine totale
Examene ale urinei – se fac din urina/24 h
– ac. uric
– uree urinară
– glicozurie
– amilazurie
– corpi cetonici
Examen al lichidului sinovial – care se obţine prin puncţia articulară (de revăzut
procedura PUNCŢIA ARTICULARĂ)
Se face ex. biochimic care pune în evidenţă cristalele de uraţi de sodiu. E necesar în gută
care poate fi confundată cu deformări articulare din reumatism.
Examen radiologic al sist. osos – în gută evidenţiază osteoporoza şi depunerile
periarticulare de uraţi – glode –
E.K.G. – evidenţiază probleme cardiace (care apar în obezitate, subnutriţie, slăbire)
tahicardie sau bradicardie
Măsurarea greutăţii corporale – pentru stabilirea gradului de obezitate.
Formule: BRCCA G = T – 100 în care

T – 50
LORENTZ G = T – –––––––
4

– Determinarea metabolismului bazal

M.B. este cantitatea de energie necesară în 24 de ore pentru menţinerea funcţiilor
vitale şi vegetative în condiţii de repaus total (fizic şi psihic). Se exprimă în calorii pe
kgcorp sau suprafaţă corporală. M.B. se calculează după tabelele standard.
Pregătirea bolnavului:
– cu 24 ore înainte nu va consuma proteine
– cu 12 ore înainte nu va mânca
– t° camerei – 18°–20° – când bolnavul este îmbrăcat
– 27°–30° – când bolnavul este dezbrăcat
– cu 1/2–1 oră înainte de probă repaus psihofizic.
N = – 10 (– 15) şi + 10 (+ 15%)
M.B. – creşte în – febră
– leucemii
– cancer
– hipertiroidism
–boala Basedow
– scade în – inaniţie
– mixedem
Determinarea toleranţei la glucide.
Se face pentru stabilirea regimului alimentar la diabetici. Se mai numeşte
toleranţa la hidraţi de carbon = cantitatea de glucide ingerate fără ca în urină să ne apară
glucoză (glicozurie).
Ex.: dacă administrăm 100 g de glucide în raţia alimentară şi nu apare glicozurie,
însemnă că toleranţa este de 100 g deci celulele b pancreatice secretă insulină pentru m
etabolizarea a 100 g lucide.
Dacă în acest caz dăm 150 g glucide şi apare o glicozurie de 50 g/24 h toleranţa
este doar de 100 g şi pentru cele 50 g care apar în urină administrăm insulină prin injecţia
subcutanată (de revăzut INJECŢIA S.C.). Vom ţine seama că 1 unitate din acest hormon
– insulina – metabolizează 2 g glucoză 50/2 = 25 u insulină pe zi. Toleranţa la glucidele
permise se stabileşte în condiţii de spitalizare la bolnavii diabetici.
XANTELASMĂ = b. caracterizată de formarea petelor gălgui plate sau uşor
ridicate pe pleoape
XANTINA = compus prezent în ţesururi animale, în plate precursorul acidului
uric în metabolismul nucleoproteinelor
XANTOM = prezenţa pe piele a zonelor cu pigmentaţie galbenă datorită
depozitelor grase. Există mai multe feluri: xantom palpebrarum; xantelasmă
XANTOPSIE = tulb. de vedere în care toate obiectele apar galbene
XANTOZĂ = pigmentare galberă a pielii prezentă în unele cazuri de diabet şi
poliomielită
XERODERMIE = stare ereditară în care pielea este excesiv de uscată/pigmentată
= boală ereditară fatală caracterizată de sensibilitate extremă a pielii şi ochilor la lumină
XEROFTIZIMIE = cornee, conjunctive, cornoase, necrozate darorită
avitaminozei A. XEROM
XEROZĂ = stare în care conjunctiva apare uscată şi lipsită de luciu. Pete mai albe
de mat. cornos apar pe cornee (pete Bitot)
XICOZĂ = monozaharid pentozic prezent în t. conjunctiv A. uneori în urină care
nu e metabolizat în corp
XYY = stare extrem de rară la bărbaţi la care e prezent ………………………
celulă a oganismului.
SINDROM KLINEFELTER (medic american născut în 1912) = anomalie
cromozomială congenitală în care fiecare celulă are 3 cromozomi sexuali XXY în loc de
XX sau XY numărul total al cromozomilor fiind de 47. Bărbaţii afectaţi au sâni de femeie
şi testicule mici şi sunt infertili
 SINDROM P. KIMMEL STIEL = complic. a diabetului zaharat degenerativă cu:
– albumimie
– edem
– HTA
– insuf. renală şi
– retinopatie
se mai numeşte GLOMERULOSCLEROZĂ INTERCAPILARĂ

Alimentaţia sugarului şi a copilului mic

Alimentaţia completă şi raţională asigură: creşterea şi dezvoltarea sugarului; rezisteţă la

îmbolnăviri; necesităţile cantitative şi calitative ale organismului în dezvoltare.
Ar trebui să fie efectuată după un orar fix (în funcţie de vârstă şi grad de
dezvoltare).
A se face prin:
a) alimentaţie naturală cu lapte de mamă
b) alimentaţie mixtă cu lapte de mamă, completare cu lapte de vacă sau lapte praf
c) alimentaţie artificială cu lapte de vacă sau în cazuri excepţionale şi de la animale
(capră, oai, bivoliţă, măgăriţă) sau cu lapte praf

Alimentaţie naturală
Pregătirea mamei în vederea alăptării însă din timpul sarcinii;
În primele 3-4 zile după naştere, glanda mamară secretă colastrul, un lichid
galben, care conţine mai multe minerale şi proteine, dar mai puţine lipide şi glucide decât
laptelematern şi care are proprietăţi uşor laxativ
- după 3-4 zile (7-8 zile) colastrul se transmite în lapte definitiv
- secretă lactaţie poate dura un an sau mai mult fiind întreţinută prin supt sau
evacuarea artificială a sânului privind maximum a 15-a zi de la (naştere şi de menţinere).
Poate fi influenţată de vârstă, alimentaţie, factorul psihic.
Laptele matern: lichid opalin, cu miros ??? , foarte deschis şi gust dulceag,
conţine: 17% proteine, 34% lipide, 68% glucide, 2-2,5% minerale, vitamine, fermenţi,
hormoni, anticorpi, apă 88%.
Proteinele reprezentate de cazeină, lactalbumină, şi lactoglobulină; cazuina
coagulează sub acţiunea labfermentului în flacoane fine şi uşor de atacat de sucul gastric;
are valoare biologică ridicată şi sunt utilizate 100%.
Glucide = lactoză
Lipidele = gliceride, colasteride uşor de digerat
Minerale = fosfaţi de Ca, Na, Mg, clorură de K, Mag, carbonaţi de Na, K, Ca, Mg.
Fe este în cantitate dublă decât în laptele de vacă.
Vitaminele = mai puţin D şi C (trebuie suplimentate la sugar).
Valoarea calorică = 650-700 ml/litru.

Diversificarea alimentaţiei
- după 3 1/2-4 luni pentru completarea marimilor de proteine, minerali, fier şi
vitamine, glucide.
PRINCIPII
 – odată cu diversificarea alimentaţiei începe şi ablactarea (înţărcarea) lentă a
sugarilor
– la masă la care se dă completarea se scade treptat cantitatea de lapte până la
înlocuirea lui completă la acea masă
– nu se introduc 2 alimente simultan
– se urmăreşte permanent toleranţa sugarului
– alimentul nou introdus se administrează la începutul mesei şi numai cu
lingurinţa (doar la nevoi cu biberonul)
– dacă un aliment este refuzat nu trebuie renunţat complet la el.
Alimente necesare diversificării alimentaţiei
Fructele – sub formă de suc natural sau rase din luna a 2., compoturi (prin fierbere se
distrug vitaminele)
Fainoasele – decocturi, pastă, biscuiţi, pâine, se pot pregăti instant sau prealabil
Legumele - proaspete (sucuri) sau gatite (din luna a 2-3), supe, unt (4-5 luni), griş.
Carnea – prin conţinutul de proteine este ideală pentru înlocuirea laptelui
Alimentaţia artificială
Este mult inferioară celei naturale (factori sociali, igienă). Datorită compoziţiei lui
în proteine şi glucide laptele animalelor sau se poate administrea integral sugarilor în
primele 4 luni cu numai după o prealabilă diluaţie şi un adaos de zahăr (5%).
Laptele de vacă se diluează cu decoct de orez, corespunzător vârstei, urmând ca
după 4 luni sugarul să primească lapte nediluat.
La fel pentru laptele praf.
Raţia alimentară se va calcula ţinându-se seama de necesarul de calorii/kg corp/zi.
Trim. I = 110-120; trim. II = 100-110; trim. III-IV = 100.
Cantitatea de lapte: 700-800 ml/24 ore – 6 luni sau 500-600 ml/24 ore după 6 luni.
Se repartizează în funcţie de nr. de mese din 24 de ore. 6-7 mese în prima lună la
interval de 3 ore cu ???. 6 mese în luna a doua şi a treia. 5 mese după luna a 3-a dacă
sugarul cântăreşte 5 kg.
Laptele se poate administra cu linguriţa sau din bibron cu tetina adaptată.
Se recomandă carnea de vită, pui (piept), creier, ficat, peşte (alb, dezosat, bine
pasat, amestecat cu supă).
Ouăle – bogaţi în lactină, foarte necesare în alimentaţie de la 5-6 luni. Se
administrează doar gălbenşul fiert (moale sau tare) eventual adaugă în supa de legume.
La început 1/4-1/2 gălbenuş, apoi pregătit şi ajungându-se la 1 gălbenuş între 2 zile. După
8-9 luni se poate administra şi albuşul.
Branza de vaci şi smântâna: br. de vaci prospătă sau fermentată ca substituent al
laptelui, iaurt.
La 6-7 luni se pot introduce piureul de spanac, conopidă, dovlecei, smântână şi
frişcă f. proaspătă. De la 4 luni budinci de legume şi făinoase, paine albă (în lapte, supă)
şi mămăliga f. bine făcuta.
Raţia zilnică şi raţia unei mese va fi adaptată fiecărui sugar în parte.
Alimentaţia trebuie să fie proaspete, de bună calitate, preparate numai pentru
prânzul respectiv.
Sunt interzise: fasolea uscată, mazărea, mâncărurile cu sos, prăjeli, mezeluri.
Se urmăresc: toleranţa, greutate, aspectul şi nr. meselor.
Alcătuirea meniului

Ansamblu de preparate culinare în vederea consumării pentru o masă într-o zi sau

într-o săptămână, într-o anume ordine.
Se are în vedere obţinerea concordanţe între aportul de alimente şi nevoile
organismului şi o varietate cât mai largă a numărului (componente) mod de prezentare.
La omul sănătos – meniul va corespunde raţiei zilnice.
La individul bolnav – limite în funcţie de necesităţile impuse de boală.
Meniul - permite înlocuirea unor alimente cu altele în funcţie de posibilităţile de
procesare şi preferinţele alimentare individuale.
Trebuie să conţină alimente de origine animală (unt, brânză, carne, ouă) şi de
origine vegetală (cerele, legume, fructe).
Va fi în funcţie de sezon şi întocmai pe o perioadă mai lungă de timp 7-14 zile
pentru a doua posibilitatea procurării unui tip de alimente necesare.
Se recomandă ???? hranei în 4-5 mese pe zi ??? a culorii în 3 mese pe zi.
Repetaţia ???
5–20%
40-45% la prânz
15-20% seara
10% la gustări
Se recomandă respectarea orelor de masă fixe, ultima masă se va lua cu 2-3 ore
înainte de culcare, servirea preparatelor stimulatoare a apetitului la începutul mesei,
(aperitive, super ciorbe) iar felul doi să asigure proporţia cea mai mare din aportul caloric
al prânzului.
La sfârşitul mesei – un desert (fruct).
Ambianţă şi mod de prezentare a alimentelor plăcute.
Aplicaţii. Aveţi grija cum se mananca?
Sandwiciurile, dulceaţa şi miere, mezeluri, ouăle moi, merele, carne. Peştele, carnea de
pasăre, macaroanele, merele şi perele, căpşunile, struguri şi cireşele, piersicile, prunele şi
caisele, portocalele şi mandarinele, bananele, pepene, pâinea.

Noţiuni de gastrotehnie
Conservarea alimentelor
Consevarea= modalitatea prin care se intervine asupra alimentelor pentru a le feri
de procesul de alterare şi pentru a le menţine proprietăţile organoleptice şi nutritive un
timp cât mai îndelungat.
D.P.D.V. al rezistenţei lor la diverşii factori men mediu, alimentele se pot împărţi
în:
1) alimente perisabile (lapte, carne, peşte, fructe, legume)
2) alimente semiperisabile (mălai, unt, ouă, brânză, cartofi, fructe uscate)
3) alimente neperisabile (făină, paste făinoase, zahăr, leguminoase uscate, untdelemen)
2 şi 3 pot fi păstrate în camere speciale privniţe bine amintite, silozuri sau
îngropate în nisip sau pământ.
Impun luarea unor măsuri de conservare care au evoluat şi s-au perfecţionat de-a
lungul timpului.
Metode de conservare
1) metode fizice
2) metode chimice
3) metode fizico-chimice
4) metode biochimice
1. Metode fizice presupun utilizarea fie temperaturilor scăzute şi temperaturilor ridicate,
reducerea proporţiei de apă, conservare prin frig, conservare prin radiere.
a) Refrigerarea (1-4°C)
Congelarea rapidă (-2-0-40°C) timp de 12-20 sau lentă -15°C (36-72 ore).
b) Bacterii termofile care se dezvoltă la 50-75°C, sporii 120-125°C.
Pasteurizarea = supunerea alimentelor la temperaturi crescute, dar sub punctul de fierbere
al apei (lapte, sucuri de fructe).
Tuidalizarea = încălzirea discontinuă la 100°30 şi 3 zile consecutiv sau la 70-80° timp de
5 zile. Tuidalizarea costisitoare nu se mai foloseşte.
Sterilizarea = menţinerea alimentelor (carne, lapte, fructe) în autoclave speciale un timp
variabil (20-90) la o temperatură de 110-120°C.