JOCUL DIDACTIC

Prin intermediul jocului, copilul se manifestă spontan, sincer, liber, își descoperă tendințele,
interesele. Din perspectiva educării limbajului, jocul didactic contribuie hotărâtor la formarea, dezvoltarea
și îmbogățirea vocabularului sub aspect fonetic, lexical și gramatical. Acesta este unul dintre cele mai
eficiente mijloace pentru dezvoltarea gândirii logice, a atenției, memoriei, voinței și imaginației.
Necesitatea acestui gen de activitate provine din nevoia de acțiune și mișcare a copilului, reprezentând
astfel o modalitate prin care acesta poate consuma energia în mod eficient, acumulând în acest timp o
diversitate de cunoștințe, deprinderi și priceperi.
Jocurile didactice exercită o influență multilaterală asupra dezvoltării copilului. Contribuie la
dezvoltarea lui intelectuală, la formarea și dezvoltarea percepțiilor, a reprezentărilor, la educarea spiritului
de observație, a imaginației creatoare, a dezvoltării gândirii și a limbajului. Totodată ele contribuie la
educarea unor trăsături morale ale personalității copilului, la dezvoltarea stapânirii de sine, a
autocontrolului, a perseverenței, a spiritului de independență, a sociabilității. Valoarea educativă a
jocurilor didactice constă și-n faptul ca au aport deosebit în dezvoltarea relațiilor interpersonale, educă
simtul de răspundere și ajuta la consolidarea grupului de preșcolari.
În structura lui, jocul didactic reprezintă un ansamblu de acțiuni și operații care vizează atingerea
unor obiective educaționale specifice domeniului cognitiv, afectiv-motivațional sau psiho-motor și
relațional. Faptul că educatoarea se folosește de jocul didactic în interiorul activității instructiv-educative,
asigură acesteia un caracter viu, animat, atrăgător, varietate și o dispoziție generală foarte bună, eliminând
astfel posibilitatea de instalare a plictiselii, a monotoniei sau a oboselii.
Față de celelalte tipuri de jocuri, cel didactic se deosebește printr-o serie de aspecte particulare.
Astfel, scopul jocului, reprezintă o finalitate educativă care se formulează în raport cu obiectivele
educaționale. Acesta trebuie să se remarce prin precizie și claritate, pentru a asigura o bună organizare și
desfășurare a activității. Un alt element distinct al jocului didactic este reprezentat de sarcina didactică,
formulată în raport de conținutul activității respective. Aceasta presupune elementul de instruire în jurul
căruia vor fi antrenate operațiile gândirii.
Este foarte important ca în demersul de formulare a sarcinii didactice să se țină cont de anumite
condiții, cum ar fi:
- să fie definită sub forma unui obiectiv operațional, ceea ce presupune abordarea unui singur
conținut și precizarea clară a comportamentului ce se dorește a fi manifestat de cei mici,
- formularea unei probleme a cărei rezolvare implică toți copiii din grupă,
- antrenarea întregii personalități a copilului,
- valorificarea prin diferite moduri a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor. (Ezechil, Păiși
Lăzărescu, 2002)
Mijloacele de realizare se regăsesc sub denumirea de elemente de joc, acestea variind de la
întrecere, recompense la aplauze, închiderea-deschiderea ochilor. Conținutul jocului este reprezentat de
paleta de cunoștințe, priceperi, deprinderi, conținut care trebuie prezentat într-o formă accesibilă și
atractivă tuturor. Ca orice joc și cel didactic implică respectarea și urmarea unor reguli de joc, acestea
având un caracter obligatoriu pentru toți participanții la joc. Regulile jocului didactic reglementează
conduita și acțiunea copiilor în funcție de tipul jocului. Pentru o mai bună și îndelungată fixare a
cunoștințelor, jocul didactic este însoțit de materialul didactic aferent.
Reușita jocului didactic este determinată de parcurgerea unor etape:
- organizarea locului unde se va desfășura efectiv jocul,
- introducerea în joc, ceea ce presupune crearea unui climat favorabil, stimularea interesului și a
curiozității pentru activitatea următoare,
- prezentarea materialului suport necesar desfășurării jocului; este pus la dispoziția copiilor,
pentru a descoperi caracteristicile acestuia și pentru a se familiariza cu el,
- anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia – au rolul de a sintetiza esența jocului
- explicarea și demonstrarea jocului – în această etapă copiilor li se prezintă sarcina jocului,
regulile de joc, conținutul jocului, materialele ajutătoare pentru efectuarea jocului, precum și variantele de
complicare a jocului,
- executarea jocului de probă – se desfășoară sub îndrumarea educatoarei
- executarea jocului de către copii – în acest moment al jocului este foarte important ca
educatoarea să mențină atmosfera de joc, să antreneze toată grupa de copii, precum și să se asigure că
fiecare copil îndeplinește sarcinile jocului ce îi revin,
- complicarea jocului – se trece în această etapă în momentul în care educatoarea s-a asigurat că
toți copiii au îndeplinit corect sarcinile anterioare,
- încheierea jocului – se fac aprecieri generale, individuale și colective cu privire la gradul de
îndeplinire al sarcinilor de lucru din cadrul jocului ( Ezechil, Păiși Lăzărescu, 2002).

Utilitatea jocurilor didactice în formarea capacităților intelectuale:

Programa curriculară pentru grădinițe cuprinde obiective de educare a limbajului exprimate în:
- pronuntarea / identificarea sunetelor limbii;
- formarea și dezvoltarea cuvintelor;
- utilizarea vocabularului activ/pasiv în diferite cuvinte care exprimă acțiuni, nume de obiecte,
însușiri;
- exprimarea corectă a cuvintelor în vorbire;
- respectarea expresivității vorbirii:
- să relateze întâmplări trăite sau imaginate;
- să răspundă la întrebări;
- să alcatuiască propoziții;
- să participe la conversație;
- să adreseze întrebări;
- să citească imagini și să le interpreteze;
- să povestească coerent;
- să recite poezii accesibile.
Categorii de jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii :
- jocuri fonetice,
- jocuri lexicale,
- jocuri gramaticale,
- jocuri de recunoaștere a personalităților literare și a textelor,
- jocuri cu imagini,
- jocuri cu povestiri,
- jocuri cu jetoane,
- jocuri la computer,
- jocuri cu obiecte,
- jocuri fără suport material,
- jocuri de simulare.

Jocurile didactice destinate educării limbajului contribuie într-o măsură importantă la dezvoltarea
acuității auditive, a auzului fonematic, solicitând atenția copilului în perceperea clară a sunetelor, în
descifrarea compoziției sonore sau semnalarea prezenței sau absenței unui anumit sunet din cuvânt.
Exemple: “Cine face așa?”, “ Cine vine la noi?”, “De-a trenul”, “ Al cui glas este?”, “Repetă după
mine!”. Aceste jocuri sunt strâns legate de cele de corectare a deficiențelor de vorbire și pot fi utilizate și
în acest scop.
Dezvoltarea limbajului la preșcolari nu se reduce doar la latura fonetică sau cea cantitativă a
vocabularului ci și la însușirea de către aceștia a semnificației cuvintelor, a structurii gramaticale în mod
practic, activ. “Găsește cuvântul potrivit”, “Aruncă mingea”, “Mai spune ceva” , “Completează ce
lipsește”, “Găsește cuvântul”, “Fii atent!” sunt doar câteva dintre jocurile ce urmăresc aceste obiective.
Având în vedere că jocurile didactice de educare a limbajului îi solicită intelectual pe copii, prin
efortul de gândire la care sunt supuși, este foarte necesar ca ele să fie îmbrăcate într-o formă plăcută,
interesantă, prin elementele de joc variate și multiple. Jocurile didactice devin mijloace importante prin
care copilul își aprofundează cunoștințe, le actualizează în cel mai specific mod ce satisface
particularitățile sale de vârsta și îl stimulează spre comunicare prin exersarea operațiilor intelectuale ce
conduc la dobândirea autonomiei și dezvoltarea creativității verbale. De regulă, aceste jocuri se
desfașoara oral, impunând copilului un efort de imaginație, dar și actualizarea bagajului de noțiuni. De
asemenea, se exersează memoria, dar se dezvolta și limbajul și gândirea. Jocul didactic poate contribui la
omogenizarea relativă a limbajului sub următoarele aspecte:
- pronunțarea clară și corectă a tuturor sunetelor ce compun cuvintele;
- corectarea greșelilor de pronunție;
- îmbogățirea vocabularului cu noțiuni noi;
- activizarea vocabularului;
- stimularea intercomunicării și a dezvoltării vorbirii monologate și dialogate.

Bibliografie:

Anghelache, V. (2011). Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Suport de curs. Universitatea

„Dunărea de Jos” din Galați, Departamentul penru pregătirea personalului didactic
Balint, M. (2008) Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar. Didactica
limbii și literaturii române. Suport de curs. Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Psihologie și
Științele Educației, Cluj-Napoca
Dumitrana, M., (1999) Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, Volumul 1, Comunicarea orală,
București: Editura Compania
Ezechil, L., Păişi Lăzărescu, M., (2002) Laborator preşcolar, Ghid metodologic, Ediţia a II-a revizuită,
București: Editura V & Integral
Norel, M., Bota, O.A. (2012). Didactica domeniului experiențial Limbă și comunicare. Cluj-Napoca:
Editura ASCR
Ilica, A. (coord.)(2006). Educația – Plus, Nr.4. Psihopedagogie și teoria și metodologia jocului didactic.
Arad: Editura UAV