CAPITOLUL 3

GESTIUNEA CALITĂłII

3.1 Conceptul de gestiune a calităŃii

Începând cu anul 1984, printre metodele moderne de optimizare a calităŃii produselor în
raport cu costurile aferente, s-a generalizat gestiunea calităŃii produselor.
Această metodă acŃionează pe baza principiului că printr-o creştere relativ redusă (5-
10%) a cheltuielilor de prevenire a apariŃiei defectelor de calitate, se obŃine o diminuare a
costurilor cu identificarea lor şi o reducere substanŃială a celor datorate defectelor de calitate şi
remedierilor (cu peste 20%), în aşa fel încât, pe ansamblu, cheltuielile totale cu calitatea se reduc
considerabil, în condiŃiile sporirii calităŃii produselor.
Gestiunea modernă a calităŃii produselor are la bază cunoaşterea aprofundată a nivelului
de calitate a produselor, necesitatea unor acŃiuni permanente pentru asigurarea şi perfecŃionarea
calităŃii, folosirea bilanŃului calităŃii ca instrument de mobilizare a tuturor resurselor materiale şi
umane, în vederea creşterii continue a calităŃii.
Componentele gestiunii calităŃii şi interdependenŃa acestora poate fi reprezentată astfel
(fig. 3.1):

GESTIUNEA CALITĂłII

ASIGURAREA BILANłUL PERFECłIONAREA

CALITĂłII CALITĂłII CALITĂłII

PLAN DE CONFORMAREA PROGRAM PT. DOTAREA CU ANC-

CONTROL PROC.DE PROD. FAłĂ ÎMBUNĂTĂłIREA uri şi BANCURI DE
DE DOCUMENTAłIA CALITĂłII ŞI A PROBĂ MOTIVAREA
TEHNICĂ FIABILITĂłII PROMOVAREA MET. CALITĂłII
MODERNE DE
FABRICAłIE ŞI
CONTROL

ACłIUNI DE REMEDIERE ŞI
PREVENIRE

PRODUS FINIT → VALOAREA CALITĂłII – COSTUL CALITĂłII

Fig.3.1 Componentele gestiunii calităŃii

52
 Aşa cum rezultă din reprezentarea schematică, aplicarea gestiunii calităŃii, folosind
instrumentul său de lucru, bilanŃul calităŃii, are drept scop asigurarea şi perfecŃionarea calităŃii
produselor. Asigurarea calităŃii produselor se realizează prin întocmirea judicioasă a unui plan de
control şi conformarea proceselor de producŃie la documentaŃia tehnică întocmită pentru
realizarea producŃiei (schiŃe, proiecte, planuri, reŃete, modele etc.).

3.2 FuncŃiile gestiunii calităŃii

Gestiunea calităŃii se realizează prin trei funcŃii, anume: reglementarea calităŃii,
asigurarea calităŃii şi estimarea calităŃii.

3.2.1 Reglementarea calităŃii

Această funcŃie comportă stabilirea specificaŃiilor, prescripŃiilor şi a orientărilor pentru
activitatea de concepŃie şi de fabricaŃie. Acesta este un atribut al autoconducerii întreprinderii
care, prin compartimentele de specialitate, determină cerinŃele pe care trebuie să le safisfacă
produsele fabricate:
- cerinŃe ale beneficiarilor interni şi externi;
- cerinŃe de competitivitate pe pieŃele externe;
- satisfacerea exigenŃelor beneficiarilor interni şi externi, privind calitatea;
- nivelul preŃului şi termenul de livrare.

Reglementarea calităŃii este o problemă vitală pentru orice producător, el trebuie să-şi
asume angajamente, prin contracte, numai pentru produsele pe care le poate fabrica, are
pricepere şi condiŃii pentru a le fabrica. Angajarea de produse pe care nu le poate realiza este
păgubitoare pentru întreprindere.
În fiecare unitate trebuie să existe programe de creştere a calităŃii pentru a merge în pas
cu evoluŃia calităŃii pe plan mondial, în domeniul respectiv. Cunoaşterea acestor tendinŃe se
poate realiza prin studii de marketing, prin construirea băncilor cu date tehnice şi economice
referitoare la produse similare, care să fie utilizate în analiza nivelului calitativ al produselor şi la
elaborarea unor studii privind asimilarea şi omologarea produselor noi şi modernizarea
produselor din fabricaŃia curentă.

3.2.2 Asigurarea calităŃii

Această funcŃie grupează toate activităŃile legate de pregătirea şi desfăşurarea procesului
de fabricaŃie şi anume: efectuarea cercetărilor, elaborarea proiectului, realizarea prototipului şi,

53
pe baza încercărilor efectuate asupra acestuia, în condiŃii de exploatare specificate, definitivarea
documentaŃiei tehnice, elaborarea tehnologiei, elaborarea reŃetei, a executării SDV-urilor,
asigurarea AMC-urilor, aprovizioanarea cu materii prime şi materiale, cu subansambluri, toate
de calitate prescrisă, asigurarea energiei şi combustibilului şi în final executarea fabricaŃiei în
conformitate cu documentaŃiile tehnice.
Se poate afirma că funcŃia de asigurare a calităŃii este prezentată prin ansamblul tuturor
măsurilor care se iau pentru fabricarea unui produs, începând cu faza de concepŃie, continuând cu
asigurarea bazei materiale şi terminând cu executarea fabricaŃie.

3.2.3 Estimarea calităŃii

Această funcŃie are un caracter pasiv şi unul activ.
Caracterul pasiv constă în împiedicarea livrării produselor care nu corespund
standardelor şi obligaŃiilor contractuale.
Caracterul activ constă în prevenirea fabricării de produse necorespunzătoare şi
cuprinde: verificarea pregătirii fabricaŃiei şi evaluarea calităŃii operaŃiilor, respectiv a produselor.
Estimarea calităŃii are un caracter total, ea acŃionează în toate fazele procesului de
producŃie, începând cu recepŃia materiei prime, a materialelor şi componentelor aprovizionate,
continuând cu controlul pe flux tehnologic şi cu controlul produselor finite şi terminând cu
urmărirea comportării produselor la beneficiari în decursul utilizării lor.

Din cele arătate rezultă că gestiunea calităŃii reprezintă acea parte a conducerii ştiinŃifice
a unei întreprinderi, care printr-un sistem global de programare şi coordonare a tuturor
activităŃilor asigură menŃinerea sau ridicarea calităŃii produselor, în condiŃii de maximă
eficienŃă economică la un nivel care să corespundă necesităŃilor beneficiarilor.
O problemă care se impune a fi clarificată este aceea a precizării conŃinutului studiului
gestiunii calităŃii produselor şi în cadrul acestuia a costurilor privind calitatea produselor. Sunt
numeroase cazurilor când gestiunea calităŃii produselor este privită numai prin prisma costurilor.
Aceasta este o greşeală evidentă deoarece consturile sunt numai o componentă, numai o latură a
gestiunii calităŃii.
Gestiunea calităŃii produselor trebuie să fie privită şi înŃeleasă nu numai ca un scop în
sine, ci ca un instrument de bază al luării deciziilor. Astfel, scopul principal al acesteia este de a
furniza datele necesare în domeniul calităŃii produselor diferitelor trepte ale conducerii, care în
literatura de specialitate, din Ńară şi străinătate, sunt tratate cu foarte multă seriozitate.

3.3 Etapele gestiunii calităŃii

54
 Pentru aplicarea unei bune gestiuni a calităŃii produselor se impune parcurgerea unor
etape distincte.
În prima etapă se calculează toate cheltuielile legate de calitatea produselor, stabilindu-
se astfel costul calităŃii producŃie pe cele trei categorii de costuri: costuri de privenire, de
indentificare şi de remediere a defecŃiunilor. În cadrul fiecărei grupe, aceste costuri vor fi
defalcate pe activităŃi generatoare de cheltuieli privind calitatea produselor.
În cea de-a doua etapă se întocmeşte bilanŃul calităŃii produselor, prin care, cunoscându-
se costurile defecŃiunilor şi a consecinŃelor lor se analizează situaŃia din punct de vedere al
concepŃiei, aprovizionării fabricaŃiei şi modului de comportare a produselor la beneficiar.
În a treia etapă se analizează cauzele care au determinat costurile privind lipsa de
calitate, stabilindu-se cauzele lipsei de calitate şi a responsabilităŃii pe compartimente şi anume:
- defecŃiunile de concepŃie vor fi trecute în contul compartimentului de cercetare, de
proiectare, de prototipuri sau în contul atelierului de creaŃie;
- defecŃiunile constatate din cauza recepŃiei necorespunzătoare a materiilor prime,
materialelor, subansamblurilor, vor fi trecute în contul compartimentului de
aprovizionare;
- defecŃiunile constatate pe fluxul tehnologic sau la produsele finite vor implica
stabilirea răspunderilor în sectorul de fabricaŃie şi compartimentul CTC;
- defecŃiunile costatate la beneficiari vor determina stabilirea responsabilităŃilor pentru
CTC.

În această etapă se analizează tipurile de defecte, frecvenŃa şi nivelul lor, date care permit
stabilirea cauzelor şi costul mediu al defeclor.
În cea de-a patra etapă se stabilesc măsurile de îmbunătăŃire a calităŃii produselor şi
reducere, în limite raŃionale, a costurilor prinvind lipsa de calitate. După ce se analizează şi se
determină cauzele fundamentale ale defecŃiunilor, se va stabili gradul de defecŃiune maxim
tolerabil pentru care se va calcula costul de control estimat, necesar, pentru a se evita depăşirea
acestui grad de defecŃiune. În această etapă se valorifică rezultatele obŃinute pentru a se efectua
corecturile de rigoare prin măsuri de îmbunătăŃire a calităŃii produselor.
În etapa a cincea, cunoscând gradul defecŃiunilor şi măsurile ce trebuie luate pentru
îmbunătăŃirea calităŃii produselor se întocmesc bugetele previzionale pe compartimente, pe
diferite perioade.
Ca regulă generală, acestea se întocmesc pe un an şi sunt apoi defalcate pe trimestre şi
luni.
Etapele gestiunii calităŃii şi modul de reluare sunt ilustrate grafic în figura 3.2

55
 E1 COSTUL
CALITĂłII
E2 BILANłUL
CALITĂłII
E3
ANALIZA

E1 COSTUL E4 MĂSURI DE.

CALITĂłII ÎMBUNĂTĂłIREA

E5 BUGETUL DE
CHELTUIELI
E2 BILANłUL
CALITĂłII

Fig.3.2 Etapele gestiunii calităŃii

După etapa a cincea se reia prima etapă prin urmărirea în continuare a costurilor, sfârşitul
unui ciclu înseamnă reluarea ciclului următor.
Aceasta se face în scopul reducerii continue a cheltuielilor ce includ lipsa de calitate. De
asemenea trebuie reduse şi cheltuielile de prevenire şi de identificare, în aşa fel încât, ele să se
situeze în limite raŃionale.
Gestiunea calităŃii este o parte integrantă a procesului de fabricaŃie pentru că, dacă se
îmbunătăŃeşte calitate unui produs, se vor reduce sau se vor înlătura defectele şi costul
produsului scade implicit, iar produsele de calitate se vând întotdeauna mai bine, pentru că
satisfac în mai mare măsură necesităŃile consumatorilor.
În concluzie, gestiunea calităŃii produselor reprezintă ansamblul activităŃilor de asigurare
a calităŃii, în toate etapele de realizare a produselor, de la concepŃie-proiectare până la livrarea lor
la beneficiar şi urmărirea lor în exploatare. În acest scop, ea utilizează informaŃiile provenite din
procesul de fabricaŃie şi din cel de exploatare pentru evaluarea nivelului calitativ şi a dispersiei
calităŃii obŃinute precum şi pentru introducerea corelaŃiilor necesare îmbunătăŃirii calităŃii.

3.4 Costurile referitoare la calitate

O serie de studii arată că, în prezent, costurile pe care le implică corectarea non-calităŃii şi
cele necesare pentru prevenirea şi evaluarea ei reprezintă, în medie, 25% din cifra de afaceri a
unei întreprinderi producătoare şi circa 5-15% din costurile de producŃie. Potrivit opiniei lui
Crosby, ponderea acestor costuri ar fi mult mai mare, până la 40%, în cazul întreprinderilor de
servicii.
Costurile referitoare la calitate reprezintă, prin urmare, un instrument important de
valorizare a calităŃii, o sursă potenŃială de maximizare a profitului întreprinderii. Ele sunt

56
utilizate de tot mai multe întreprinderi ca instrument de optimizare a proceselor şi activităŃilor
relevante pentru calitate.
Prin intermediul acestor costuri există posibilitatea identificării activităŃilor ineficiente, a
punctelor critice în desfăşurarea proceselor. Pot fi, astfel, mai bine fundamentate acŃiunile
corective sau de îmbunătăŃire necesare într-un anumit sector al întreprinderii, asigurându-se
evaluarea şi urmărirea în dinamică a eficienŃei măsurilor întreprinse.
Pe de altă parte, cunoscând incidenŃa financiară a disfuncŃionalităŃilor constatate în
diferite sectoare, acestea pot fi mult mai uşor analizate, corelate la nivelul conducerii, stabilindu-
se măsurile prioritare de aplicat.
Costurile referitoare la calitate nu reprezintă însă o măsură absolută a performanŃelor unei
organizaŃii. Ele trebuie să fie integrate corespunzător în sistemul de evaluare a eficienŃei
managementului întreprinderii în ansamblu.

3.4.1 EvoluŃia abordării costurilor referitoare la calitate, în teorie şi în

practica economică
Începând cu anii '40, devenea tot mai evident că întreprinderile au nevoie de un
instrument care să permită evaluarea în termeni financiari a măsurilor întreprinse în domeniul
asigurării calităŃii. Acest instrument, denumit "costurile calităŃii", a căpătat într-o perioadă relativ
scurtă, o largă aplicabilitate practică, devenind, în acelaşi timp, unul din subiectele principale
dezbătute în literatura de specialitate.

Compania General Electric a fost prima întreprindere americană care, în anul 1946, a
introdus un sistem de management bazat pe costurile calităŃii ("Quality Cost Management
System”). Acest sistem a fost prezentat, în anul 1953, la cel de-al Vll-lea Congres al SocietăŃii
Americane pentru Controlul CalităŃii (American Society of Quality Control). Cu acest prilej,
Lesser a definit costurile calităŃii ca reprezentând "costurile datorate rebuturilor, remanierelor,
inspecŃiilor, testelor, deficienŃelor constatate de cumpărător, asigurării calităŃii, incluzând
programele de instruire în domeniul calităŃii, auditul calităŃii produselor, controlul şi analiza
statistică.

În paralel cu aceste preocupări, Juran abordează pe larg problematica costurilor calităŃii,

în lucrarea sa "Quality Control Handbook". Potrivit opiniei sale, realizarea unor produse
"corespunzătoare pentru utilizare", presupune o serie de cheltuieli, pe care le grupează pe
următoarele 11 categorii:
1. costurile implicate de studiul pieŃei, sub aspectul identificării cerinŃelor de calitate ale

57
clienŃilor, al determinării atitudinii lor probabile faŃă de noile caracteristici de calitate a
produselor;
2. costurile implicate de activităŃile de cercetare şi dezvoltare, în vederea proiectării
produselor şi demonstrării posibilităŃii de realizare tehnică a acestora;
3. costurile activităŃii de proiectare, în vederea transpunerii concepŃiei produselor în
specificaŃii care să permită fabricarea, desfacerea şi asigurarea operaŃiunilor de service pentru
produsul respectiv;
4. costurile activităŃilor de planificare a fabricaŃiei, în vederea asigurării unor procese
tehnologice şi echipamente capabile să satisfacă specificaŃiile de calitate;
5. costurile de menŃinere a preciziei de lucru a proceselor şi echipamentelor;
6. costurile datorate resurselor umane şi materiale necesare pentru controlul procesului
tehnologic;
7. costurile corespunzătoare activităŃilor de promovare a desfacerii şi serviciilor
asociate (instruire în vederea utilizării corecte a produselor, demonstraŃii etc);
8. costurile pentru evaluarea produsului, respectiv costurile de inspecŃie, calibrare,
încercări şi alte forme de măsurare, inclusiv costurile pe care le implică aprecierea gradului de
conformitate cu specificaŃiile;
9. costurile prevenirii defectelor,
10. pierderile datorate „nereuşitelor" în realizarea calităŃii;
11. costul informării permanente a întregului personal (inclusiv a conducerii de vârf),
în legătură cu desfăşurarea activităŃilor referitoare la calitate.
Juran consideră că primele trei categorii de costuri din cele menŃionate se referă la
definirea şi proiectarea unor produse "corespunzătoare pentru utilizare". Celelalte se referă, în
principal, la asigurarea conformităŃii produselor cu specificaŃiile tehnice.
În opinia sa nu trebuie pierdut din vedere că scopul final rămâne realizarea acelor
caracteristici ale produselor, care le fac "corespunzătoare pentru utilizare".
Pe de altă parte, el consideră că pentru a realiza un produs şi a obŃine venituri
întreprinderea trebuie să suporte categoriile de costuri 1 - 7, în timp ce categoriile 8-11, sunt,
într-o anumită măsură, evitabile.

În practica economică a fost însă preferată structura categoriilor de costuri ale calităŃii pe
care a stabilit-o Compania General Electric. Metodologia adoptată de această firmă a fost
dezvoltată în anul 1957 de Masser şi integrată într-un sistem al costurilor, denumit "Quality Cost
Analysis".
În cadrul acestui sistem, Masser a delimitat următoarele trei categorii de costuri ale

58
calităŃii:
costuri de prevenire ("prevention costs ");
costuri de evaluare ("appraisal costs ");
costuri de defectare (''failure costs ").

Termenului de "defectare" i s-a dat accepŃiunea de "neconform cu specificaŃiile". În

prezent este utilizat cu aceeaşi semnificaŃie.
Masser a propus ca analiza costurilor calităŃii să se facă pe aceste categorii, lunar sau
trimestrial. Sistemul conceput de el a fost preluat nu numai de întreprinderile americane, dar şi
de unele întreprinderi europene, împărŃirea costurilor calităŃii pe cele trei categorii menŃionate
fiind, în cele din urmă, general acceptată în practica economică.

Abordând problematica costurilor calităŃii, Feigenbaum consideră că trebuie făcută

distincŃie între costurile de "defectare internă" şi cele de "defectare externă", propunând, în
consecinŃă utilizarea a patru categorii de costuri:
1. costuri de prevenire;
2. costuri de evaluare şi control;
3. costuri de defectare internă;
4. costuri de defectare externă.

Defectările interne sunt definite ca reprezentând defectările identificate înainte de

livrarea produsului, iar defectările externe sunt cele identificate după expedierea produsului
către destinatari (comercianŃi, intermediari, clienŃi).
Societatea Americană pentru Controlul CalităŃii a recomandat utilizarea aceloraşi patru
categorii de costuri. Această delimitare a fost acceptată de marea majoritate a întreprinderilor
care au introdus un sistem de gestiune a costurilor calităŃii.

Crosby, în opinia căruia calitatea nu costă ("quality is free"), propune o abordare mult
simplificată, delimitând două categorii de "preŃuri":
preŃul conformităŃii;
preŃul neconformităŃii.
El preferă termenul de "preŃ" în locul celui de "cost", pentru a scoate în evidenŃă că acest
preŃ plătit nu este inevitabil ci, dimpotrivă, poate fi redus şi chiar eliminat. În preŃul conformităŃii
el include toate cheltuielile necesare pentru asigurarea conformităŃii produsului cu cerinŃele, iar
în cel al neconformităŃii,. cheltuielile datorate faptului că produsul nu este conform acestor

59
cerinŃe

Criticând abordarea tradiŃională a costurilor calităŃii, în principal pentru faptul că ia în

considerare numai costurile directe, tangibile, Kelada propune delimitarea următoarelor categorii
de costuri:
1. costuri directe ale non-calităŃii, care pot fi:
cuantificabile;
necuantificabile (tabelul 3.1);
2. costuri indirecte ale calităŃii, subâmpărŃite, de asemenea, în:
cuantificabile;
necuantificabile (tabelul 3.2).

Costurile directe ale non-calităŃii ar include costurile datorate unei calităŃi necorespunzătoare
(insuficiente), costurile de evaluare (în scopul detectării non-calităŃii), costurile pentru prevenirea
non-calităŃii şi a supracalităŃii, pierderea unei comenzi, a unui client etc. (tabelul 3.1).

Tabelul 3.1
Costurile directe ale non - calităŃii
Nr. Categorii de costuri directe ale non - calităŃii
Crt.
A. Costuri cuantificabile
1. Costurile reluării activităŃilor desfăşurate necorespunzător
2. Reducerile de preŃ acordate pentru defecte minore sau pentru produsele declasate
3. Costurile rebuturilor
4. Costurile datorate produselor returnate în perioada de garanŃie
5. Costurile datorate remedierilor în perioada de garanŃie
6. Costul echipamentelor şi instalaŃiilor achiziŃionate pentru asigurarea calităŃii
7. Costul testelor distructive ale produselor
8. Programele de motivare, formare şi informare a personalului în domeniu calităŃii
9. Costul implementării sistemului calităŃii
10. Studii de analiza valorii pentru a detecta şi corecta supracalitatea
11. Costul auditurilor necesare pentru asigurarea calităŃii
B. Costuri necuantificabile
12. Pierderea unei comenzi, a unui client sau a unei pieŃei, ca urmare a vânzării de produse
necorespunzătoare calitativ
13. Costul activităŃii temporare, desfăşurate de persoane din compartimente diferite, pentru
studierea problemelor non-calităŃii
14. Recurgerea la subcontractanŃi pentru produse care ar putea fi realizate în propria
întreprindere

Costurile indirecte ale calităŃii sunt costurile pe care le implică analiza activităŃilor unei firme
concurente, privind realizarea unor produse de calitate superioară, costul corectării sau redresării
imaginii unei firme, ca urmare a comercializării unor produse care i-au decepŃionat pe clienŃi,
achiziŃionarea unor echipamente cu precizie mai mare etc. (tabelul 3-2).

60
 Tabelul 3.2
Costurile indirecte ale calităŃii
Nr. Categorii de costuri indirecte ale calităŃii
Crt.
A. Costuri cuantificabile
1. Costul menŃinerii unui nivel ridicat al stocurilor de materii prime, piese şi produse finite,
pentru a putea corecta rapid efectele unei producŃii de calitate necorespunzătoare
(insuficientă)
2. Unele costuri generale pentru corectarea produselor neconforme cu cerinŃele
3. Costurile pe care le implică analiza firmelor concurente, privind realizarea de produse
calitativ superioare
4. Costul corectării sau redresării imaginii întreprinderii, ca urmare a comercializării unor
produse care au decepŃionat pe clienŃi
5. Costul evaluării furnizorilor, în scopul asigurării unei aprovizionări de calitate
6. ActivităŃile de standardizare
B. Costuri necuantificabile
7. Costurile datorate reorganizărilor decise pentru prevenirea realizării de produse de calitate
insuficientă
8. Creşterea costului Ńinerii sub control şi asigurării calităŃii, ca urmare a diminuării nivelului
calităŃii
9. Pierderea vânzărilor, datorată faptului că, prin non – calitatea obŃinută, alŃi producători îşi
propun să realizeze produse similare sau substituenŃi
10. Reducerea resurselor disponibile pentru dezvoltarea de noi produse sau pentru cucerirea unor
segmente noi de piaŃă
11. Costurile datorate achiziŃionării de echipamente cu precizie mai mare
12. Costurile pe care le implică dezvoltarea de procedee noi

Recunoscând dificultatea estimării în ansamblu a costurilor calităŃii astfel definite,

Kelada recomandă să se înceapă cu studiul costurilor directe, care sunt mai uşor de identificat şi
de calculat.

3.4.2 Categoriile de costuri referitoare la calitate utilizate

în practica economică
În prezent, abordarea clasică a costurilor calităŃii, cu delimitarea celor patru categorii de
costuri (de prevenire, evaluare, defectări interne şi externe), este cea mai larg acceptată în
literatura de specialitate, dar mai ales în practica economică.
OrganizaŃia Europeană pentru Calitate (European Organization for Quality - EOQ)
defineşte costurile calităŃii ca reprezentând "cheltuielile pe care le implică activităŃile de
prevenire şi evaluare şi pierderilor datorate defectărilor interne şi externe"4.
Societatea Germană pentru Calitate (Deutsche Gessellschaft fur Qualităt) formulează o
definiŃie asemănătoare: "costurile calităŃii reprezintă costurile pe care le implică măsurile
întreprinse pentru prevenirea defectărilor, evaluarea calităŃii, ca şi defectările interne şi
externe".

61
 Există, totuşi, tendinŃa ca aceste categorii de costuri să fie regrupate în:
costurile conformităŃii, care cuprind costurile prevenirii şi evaluării;
costurile neconformităŃii, care cuprind costurile defectărilor interne şi externe
(fig.3.3).
Pentru a sugera mai bine că aceste costuri sunt evitabile, deci calitatea de fapt "nu costă",
se propune, în ultima perioadă, utilizarea termenului de "costuri referitoare la calitate", în locul
celui de "costurile calităŃii". Noul termen a fost agreat şi în cadrul standardelor ISO seria 9000, în
varianta îmbunătăŃită, apărută în anul 1994.

Fig.3.3 Categoriile de costuri referitoare la calitate

a) Costurile de prevenire reprezintă costurile eforturilor de preîntâmpinare a apariŃiei

defectărilor. Din această categorie fac parte costurile pe care le implică:
• definirea produselor şi proceselor;
• elaborarea documentelor referitoare la managementul calităŃii şi la sistemul calităŃii
(planurile calităŃii, manualul calităŃii, procedurile sistemului calităŃii etc);
• programul de îmbunătăŃire a calităŃii;
• sensibilizarea, motivarea şi instruirea personalului în domeniul calităŃii;
• evaluarea furnizorilor;
• analiza comparativă a calităŃii cu cea a firmelor concurente;
• auditul calităŃii;
• Ńinerea sub control a proceselor (de exemplu prin aplicarea metodelor de control
statistic);
• etalonarea echipamentelor;
• implementarea unui sistem al calităŃii;
• alte măsuri vizând asigurarea calităŃii.

b) Costurile de evaluare sunt considerate ca reprezentând costurile încercărilor,

62
inspecŃiilor şi examinărilor pentru a stabili dacă cerinŃele specificate sunt satisfăcute. O definiŃie
mai sugestivă a acestor costuri este cea formulată de Vachette: „costurile de evaluare reprezintă
toate costurile angajate pentru ca un produs neconform să nu poată ajunge la clientul său intern
sau extern”. Din această categorie fac parte costurile pe care le implică:
• inspecŃiile şi încercările materialelor, produselor achiziŃionate;
• inspecŃiile şi încercările pe fluxul de fabricaŃie;
• recepŃia produselor finite;
• achiziŃionarea şi întreŃinerea echipamentelor de inspecŃie;
• testele de laborator;
• documentaŃia referitoare la inspecŃii, încercări;
• salariile personalului care efectuează inspecŃiile şi încercările;
• analiza datelor obŃinute prin inspecŃii şi încercări;
• materialele şi produsele distruse cu prilejul încercărilor.

c) Costurile defectărilor interne reprezintă costurile pe care le implică corectarea

tuturor neconformităŃilor descoperite înainte de livrarea produsului către beneficiar.
Din această categorie fac parte costurile determinate de:
• rebuturi;
• remedieri, recondiŃionaŃi şi reparaŃii;
• reprocesare, retratare, repetarea încercărilor;
• produse declasate;
• analiza defectărilor, pentru stabilirea cauzelor acestora;
• pierderile de timp (de exemplu, întreruperea procesului de producŃie datorată
neconformităŃii materiilor prime, care nu a fost descoperită la recepŃie);
• sortarea componentelor, pentru a le separa pe cele neconforme.

d) Costurile defectărilor externe reprezintă costurile pe care le implică corectarea

neconformităŃilor, descoperite după livrarea produselor la beneficiari.
Din această categorie fac parte costurile determinate de:
• reclamaŃiile clienŃilor (costuri cu personalul care se ocupă de rezolvarea acestor
reclamaŃii, teste care trebuie făcute, expertize etc.)
• produse returnate (costuri generate de transportul acestor produse, recepŃia lor,
depozitare etc.)
• primele de asigurare pentru a acoperi răspunderea juridică a întreprinderii faŃă de
produs;

63
 • despăgubirile pentru daune;
• penalizările pentru întârzierea livrării;
• asigurarea service-ului în perioada de garanŃie şi post-garanŃie;
• înlocuirea produselor în perioada de garanŃie.

Deşi, prin definiŃie, costurile defectărilor sunt datorate neconformităŃii produselor cu

specificaŃiile, deci, reprezintă numai pierderile materiale, în ultima perioadă, este tot mai
evidentă tendinŃa de a lua în considerare şi pierderile imateriale, chiar dacă acestea sunt mai greu
de cuantificat.

3.4.3 Abordarea costurilor referitoare la calitate în standardele ISO seria

9000
Costurile referitoare la calitate ("quality - related costs") sunt definite de Standardul ISO
8402 ca reprezentând "costurile pe care le implică asigurarea unei calităŃi corespunzătoare şi
cele necesare pentru a da încredere, ca şi pierderile datorate nerealizării calităŃii
corespunzătoare".
Acelaşi standard defineşte pierderile referitoare la calitate ("quality losses") ca fiind
"pierderile datorate nevalorificării potenŃialului resurselor, în cadrul proceselor şi activităŃilor".

În cazul produselor rezultate din procese continue ("processed materials"), standardul

ISO 9004-3 recomandă-utilizarea următoarelor categorii de costuri ale calităŃii:
• costuri de realizare a calităŃii ("operating quality costs ");
• costuri de asigurare externă a calităŃii ("external assurance quality costs”).
a) costurile de realizare a calităŃii sunt definite ca reprezentând costurile pe care le
implică realizarea şi menŃinerea nivelului specificat al calităŃii. În aceasta categorie sunt incluse
costurile de prevenire şi evaluare, considerate costuri de investiŃii şi costurile defectărilor
interne şi externe, considerate pierderi (fig.3.4).
b) costurile de asigurare externă a calităŃii sunt costurile pe care le implică
demonstraŃiile şi probele cerute de clienŃi ca dovezi obiective şi includ clauze speciale şi
suplimentare de asigurare a calităŃii, proceduri, date, încercări pentru demonstrare şi evaluare (de
exemplu costul încercărilor privind caracteristicile de securitate, efectuate de organisme de
control independente.)

64
 Fig.3.4 Categoriile de costuri referitoare la calitate, definite de standardul ISO 9004-3

3.4.4 Evaluarea eficienŃei sistemelor calităŃii

Implementarea şi menŃinerea unui sistem eficient al calităŃii într-o întreprindere poate
contribui la îmbunătăŃirea proceselor sale, asigurând reducerea pierderilor datorate erorilor. Pe
această bază pot fi mai bine satisfăcute cerinŃele clienŃilor, rezultând implicaŃii favorabile asupra
profitului întreprinderii.
Pentru evaluarea eficienŃei sistemelor calităŃii, standardul ISO 9004 ia în considerare
următoarele trei posibilităŃi, fără a exclude şi alte modalităŃi de abordare, sau utilizarea adaptată
ori combinată a acestora (fig. 3.5):

a) evaluarea prin costurile referitoare la calitate;

b) evaluarea prin costurile proceselor;
c) evaluarea prin pierderile referitoare la calitate.

65
 Fig.3.5 Evaluarea eficienŃei sistemelor calităŃii potrivit standardului ISO 9004-1

a) Evaluarea eficienŃei sistemului calităŃii prin costurile referitoare la calitate are în

vedere costurile care rezultă din operaŃiunile interne şi cele din activităŃile externe. Elementele de
costuri sunt analizate potrivit modelului de cost PED (prevenire, evaluare, defectare). Costurile
de prevenire şi evaluare sunt considerate costuri de investiŃii, iar costurile de defectare reprezintă
pierderi (materiale).

b) Evaluarea eficienŃei sistemelului calităŃii prin costul proceselor are în vedere

costurile conformităŃii şi ale neconformităŃii pentru toate procesele întreprinderii. Aceste
categorii de costuri sunt definite astfel:
costul conformităŃii proceselor reprezintă costul pe care-1 implică satisfacerea
tuturor nevoilor exprimate şi implicite ale clienŃilor, în absenŃa defectării proceselor existente;
costul neconformităŃii proceselor reprezintă costul datorat unor defectări a
proceselor existente.

c) Evaluarea eficienŃei sistemului calităŃii prin pierderile referitoare la calitate are în

vedere pierderile interne şi externe, datorate calităŃii necorespunzătoare. Ambele categorii de
pierderi pot fi materiale şi imateriale. Costul defectărilor interne şi externe sunt considerate
pierderi materiale.
66
 Deşi cuantificarea pierderilor imateriale este, în multe cazuri, dificilă, pentru evaluarea
corectă a eficienŃei sistemului calităŃii se impune luarea în considerare a unor asemenea pierderi,
cum ar fi:

pierderile datorate impactului negativ al comercializării unor produse
necorespunzătoare calitativ asupra imaginii firmei;

pierderea vânzărilor viitoare, datorată insatisfacŃiei clientului;

pierderea vânzărilor datorită faptului că, urmare a comercializării unor produse
necorespunzătoare calitativ, alŃi producători îşi propun să realizeze produse similare, sau
substituenŃi ai acestora;

costurile pentru recâştigarea încrederii clientului, încredere pierdută urmare
achiziŃionării unor produse neconforme cerinŃelor;

pierderile datorate unei eficacităŃi necorespunzătoare a muncii în cadrul
întreprinderii, în condiŃiile, de exemplu, a unei ergonomii inadecvate;

Pentru evaluarea eficienŃei sistemului calităŃii, standardul ISO 9004 propune utilizarea
"raportului financiar al activităŃilor referitoare la calitate". Acest raport trebuie analizat, periodic,
de conducerea întreprinderii, asigurându-se corelarea cu alte date comerciale, cum ar fi cifra de
afaceri, în următoarele scopuri principale:
• evaluarea conformităŃii sistemului calităŃii cu referenŃialul stabilit şi a eficienŃei acestuia în
realizarea obiectivelor;
• stabilirea obiectivelor calităŃii şi a costurilor referitoare la calitate, pentru perioada
următoare;
• identificarea altor domenii, cărora trebuie să li se acorde atenŃie de conducerea
întreprinderii.

3.4.3 Determinarea costurilor referitoare la calitate

Determinarea costurilor referitoare la calitate este relativ dificilă, din mai multe
considerente. Cea mai importantă dificultate o reprezintă faptul că sistemele contabile nu au fost
astfel concepute încât să permită evidenŃierea acestor costuri.
Pe de altă parte, o serie de costuri referitoare la calitate nu sunt cuantificabile, deci pot fi
numai estimate şi, de multe ori, această estimare este subiectivă.
Alte dificultăŃi rezultă din faptul că există, adesea, un decalaj important între momentul
apariŃiei şi cel al identificării deficienŃelor. De exemplu, un anumit defect, descoperit în utilizarea
produsului de către client, poate să se datoreze materiilor prime nerecepŃionate corespunzător în

67
etapa aprovizionării, sau poate să provină din fabricaŃie şi chiar din etapa proiectării produsului
respectiv.
Un decalaj important poate să apară şi între momentul acŃiunii preventive şi cel în care
pot fi puse în evidenŃă efectele acestor acŃiuni asupra costurilor referitoare la calitate. Astfel,
introducerea cercurilor calităŃii, sau lansarea unui program de sensibilizare a personalului în
domeniul calităŃii, poate să aibă efect după câteva luni, sau chiar după mai mulŃi ani.
Datorită acestor aspecte, se consideră preferabil ca analiza şi interpretarea costurilor
referitoare la calitate să se facă pe termen lung şi nu pe termen scurt.
Deşi importanŃa costurilor referitoare la calitate este larg recunoscută, există opinii
diferite în ceea ce priveşte sistemul lor de calcul. Astfel, unii susŃin necesitatea unui sistem
complet şi permanent de contabilizare a tuturor elementelor de costuri. AlŃii, dimpotrivă,
consideră că nu este important să se pună în aplicare un asemenea sistem, fiind suficientă o
evaluare selectivă a acestor costuri.
Determinarea costurilor referitoare la calitate se realizează pe baza datelor existente în
întreprindere, sau a celor provenite de la clienŃi. Aceste date pot fi colectate, în principal, din
următoarele surse:

contabilitatea generală şi analitică;

documente administrative, tehnice sau comerciale;

sondaje efectuate la clienŃi;

chestionare completate de persoanele din întreprindere, care dispun de informaŃii
valorificabile pentru determinarea costurilor referitoare la calitate.

Pentru a permite o analiză pertinentă a costurilor referitoare la calitate, se recomandă ca

datele culese să satisfacă următoarele cerinŃe:

să corespundă perioadei analizate;

să reprezinte informaŃii corect identificate şi utilizabile, fie la nivelul întreprinderii în
ansamblu, fie la nivelul diferitelor sectoare.

Deoarece pentru o serie de costuri nu este posibilă respectarea în totalitate a acestor

cerinŃe, pot fi luate în considerare şi alte posibilităŃi, ca de exemplu: estimările făcute prin
extrapolare, luând în considerare informaŃiile disponibile dintr-o perioadă de referinŃă; calculele
sau estimările făcute pe baza informaŃiilor existente într-un domeniu considerat reprezentativ,
extrapolându-se rezultatele la nivelul întreprinderii ete.
Sursele de informare pot fi menŃionate distinct, pentru fiecare din categoriile şi
elementele de costuri luate în considerare.

68
 Pentru prezentarea costurilor referitoare la calitate, pe total şi pe categorii, în Ńara noastră
se utilizează "BilanŃul costurilor calităŃii (tabelul 3.3). Utilizarea termenului de bilanŃ este
improprie în acest caz, nefiind vorba de structurarea unor elemente în cele două zone (activ şi
pasiv) ale unui bilanŃ propriu-zis.

Tabelul 3.3
BilaŃul costurilor referitoare la calitate
Costurile referitoare la calitate Indicatorii costurilor
referitoare la calitate
Costurile defectelor Indice costuri
Interne Externe
Costuri de prevenire

Valoarea producŃiei
Costuri de evaluare

Defectelor externe
Grupa de produse

Defectelor interne
Perioada de timp

Alte defectării

Alte defectării

Total costuri
ReclamaŃii
Remedieri

Prevenire
Declasări

Evaluare
Rebuturi

GaranŃii

Total
Total

Total

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 2/ 3/ 8/ 12/ 13/
13 13 13 13 14
Ian.
Feb.
Mart.
Trim.I
April.
Mai
........
Total
an

BilanŃul costurilor calităŃii este utilizat pentru:

• analiza comparativă a categoriilor de costuri ale calităŃii, a ponderii acestora în costurile
totale referitoare la calitate (analiza pe orizontală);
• analiza evoluŃiei costurilor referitoare la calitate, pe total şi pe categorii (analiza pe
verticală).

3.4.4 Analiza costurilor referitoare la calitate

69
 Analiza costurilor referitoare la calitate are ca obiectiv principal coordonarea şi Ńinerea
sub control a aspectelor economice ale activităŃilor de asigurare a calităŃii.
Fiecare proces de coordonare şi Ńinere sub control cuprinde patru etape mai importante,
care sunt parcurse ciclic, potrivit modelului PDCA (fig.3.6):
• identificarea problemei (stabilirea abaterii faŃă de obiectivul prevăzut);
• analiza problemei (stabilirea cauzelor abaterii constatate);
• identificarea soluŃiilor (stabilirea măsurilor necesare pentru evitarea repetării abaterii);
• aplicarea soluŃiilor (asigurarea implementării măsurilor preconizate).

Fig. 3.6 Obiectivele analizei costurilor referitoare la calitate

Analiza costurilor referitoare la calitate poate contribui la realizarea obiectivelor specifice

ale acestor etape, începând cu identificarea punctelor critice şi până la asigurarea implementării
unor măsuri corective sau de îmbunătăŃire eficiente.
Această analiză are în vedere evidenŃierea elementelor şi structurii costurilor referitoare
la calitate, la nivelul întreprinderii sau a unor compartimente, pe produse, ori grupe de produse, a
incidenŃei acestor costuri asupra indicatorilor financiari ai întreprinderii.

3.4.4.1 Analiza elementelor şi categoriilor de costuri referitoare la calitate

Elementele şi categoriile de costuri referitoare la calitate pot fi analizate, la un moment
dat şi în dinamică, luând în considerare valoarea lor absolută, sau pe baza unor indicatori
70
determinaŃi.
În funcŃie de specificul elementelor de costuri şi de necesităŃile întreprinderii, analiza
poate fi efectuată pe produse, compartimente sau la nivelul întreprinderii.
Dintre elementele costurilor referitoare la calitate, analiza defectărilor (interne şi
externe) prezintă o importanŃă deosebită, permiŃând evidenŃierea măsurilor corective care se
impun. Aceasta analiză serveşte, totodată, la fundamentarea investiŃiilor necesare pentru
prevenirea apariŃiei deficienŃelor în procesele ulterioare.
Tipurile de defecte (rebuturi, remedieri, declasări etc.) pot fi analizate cantitativ şi
valoric, utilizând în acest scop reprezentări grafice (histograme etc).
EvidenŃierea numărului defectărilor este mai puŃin importantă decât a costurilor
acestora. Din fig.3.7 - a, rezultă că un anumit tip de defectare (C), care se află într-un număr
relativ mic, comparativ cu alte tipuri (A, B), influenŃează cel mai mult costurile defectărilor
(fig.3.7. - b):

Fig. 3.7 Analiza defectărilor: a) cantitativ; b) valoric

Analizând costurile defectărilor pe sectoare ale întreprinderii, există posibilitatea

identificării sectorului care contribuie cel mai mult la aceste costuri.
Ponderea costurilor defectărilor în costurile totale ale sectoarelor se determină potrivit
relaŃiei:

în care: Pd = ponderea costurilor defectărilor;

Cd = costurile defectărilor pe sector;
Ct = costurile totale pe sector.

Costurile defectărilor pot fi analizate, în continuare, pe cauze, în vederea stabilirii unor

măsuri eficiente, care să asigure prevenirea lor în procesele ulterioare.

71
 Aceste cauze sunt identificabile în oricare din etapele traiectoriei produsului, începând cu
proiectarea şi până la utilizare.
Analiza costurilor defectărilor pe cauze poate fi corelată cu analiza acestor costuri pe
compartimente ale întreprinderii (tabelul 3.4).
Tabelul 3.4
Analiza costurilor defectărilor pe cauze şi pe sectoare ale întreprinderii
Costurile defectărilor pe cauze
Costurile
Compartiment Proces
defectărilor Proiectare Materii prime Altele
tehnologic
Aprovizionare

ProducŃie

...............
Total costuri
defectări
Ponderea
costurilor de
defectare (%)

Această analiză poate fi aprofundată pe fiecare din elementele de costuri, cantitativ şi

valoric. Determinarea unor indicatori este, de asemenea, utilă.
Prezentăm, în continuare, principalii indicatori utilizaŃi, în prezent, în practica economică
pentru analiza elementelor costurilor referitoare la calitate.

a) Analiza costurilor rebuturilor se realizează, de regulă, pe baza următorilor indicatori:

• costul total al rebuturilor;
• ponderea rebuturilor în costurile de producŃie;
• pierderi totale efective datorate rebuturilor;
• ponderea pierderilor totale efective datorate rebuturilor în costurile de producŃie.

Costul total al rebuturilor se determină cu relaŃia:

în care: Ctr = costul total al rebuturilor,

Qr = cantitatea de produse rebutate;

c = costul de producŃie pe unitatea de produs.

Ponderea rebuturilor în costurile de producŃie se determină cu relaŃia:

72
în care: Pr = ponderea rebuturilor în costurile de producŃie;
Ctr = costul total al rebuturilor,
Ct= costurile totale de producŃie.

c, se determină cu relaŃia:

în care: Ptr = pierderi totale efective, datorate rebuturilor;

Ctr- costul total al rebuturilor,
rec = costul materialelor recuperabile din produsele rebutate.

Ponderea pierderilor totale efective în costurile de producŃie se determină cu relaŃia:

în care: Pptr = ponderea pierderilor totale efective datorate rebuturilor în costurile de producŃie;
Ptr = pierderi totale efective, datorate rebuturilor,
Ct= costurile totale de producŃie.

b) Analiza costurilor produselor declasate se realizează pe baza următorilor indicatori:

• costul total al produselor declasate;
• ponderea produselor declasate în costurile de producŃie;
• pierderi totale efective datorate produselor declasate;
• ponderea pierderilor în costurile de producŃie.

Aceşti indicatori se determină în mod asemănător cu cei utilizaŃi pentru analiza

costurilor rebuturilor.

c) Analiza costurilor reclamaŃiilor clienŃilor se realizează utilizând mai mulŃi

indicatori:
• costul total al reclamaŃiilor clienŃilor,
• ponderea costurilor reclamaŃiilor în valoarea produselor reclamate etc.

Ponderea costurilor reclamaŃiilor clienŃilor (în termenul de garanŃie) se determiuă cu relaŃia:

73
în care: PR = ponderea costurilor reclamaŃiilor clienŃilor în valoarea totală a produselor
reclamate;
CR = costurile pentru rezolvarea reclamaŃiilor,
Vt = valoarea totală a produselor reclamate (în perioada de garanŃie).

În mod asemănător pot fi analizate şi alte elemente de costuri referitoare la calitate,

Ńinând seama de specificul lor şi de situaŃia concretă a întreprinderii.
Fiecare din elementele de costuri poate fi analizat, de asemenea, în dinamică, pentru o
perioadă determinată, pe produs sau grupe de produse, la nivelul unui anumit compartiment sau a
întreprinderii, utilizând, în acest scop, diferite tipuri de reprezentări grafice.

3.4.4.2 Analiza structurii costurilor referitoare la calitate

Pe baza datelor obŃinute, prezentate sub forma bilanŃului (tabelul 3.3), se determină
ponderea diferitelor categorii de costuri, în costurile totale referitoare la calitate, uitlizând
relaŃiile:

în care:- Pcp, Pce, Pcdi, Pcde = ponderile costurilor de prevenire, evaluare şi costurile defectărilor
interne şi externe;
Cp, Ce,Cd = costurile de prevenire, evaluare şi costurile defectărilor interne şi externe;
CT = costurile totale referitoare la calitate.

Pentru analiza structurii costurilor referitoare la calitate, indicatorii determinaŃi pot fi

cuprinşi într-un tabel de forma 3.5:
Tabelul 3.5
Structura costurilor referitoare la calitate
Nr. Crt. Categorii de costuri Valoare %
1. Costuri de prevenire 100 20
2. Costuri de evaluare 150 30
3. Costurile defectărilor interne 150 30
4. Costurile defectărilor externe 100 20

74
 Total costuri 500 100

Utilizând diferite tipuri de reprezentări grafice, această analiză se poate realiza pe produse sau
grupe de produse (fig.3.8).

Fig. 3.8 Analiza comparativă a ponderii costurilor referitoare la calitate

în costurile de producŃie, pe grupe de produse

InformaŃii utile se pot obŃine prin analiza comparativă a ponderii elementelor de costuri,
pe categorii, cu ajutorul diagramei Pareto (fig. 3-9).

Fig. 3 9 Analiza comparativă a ponderii elementelor de costuri, pe categorii,

75
 O importanŃă deosebită o prezintă analiza evoluŃiei structurii costurilor referitoare la
calitate.
Analiza structurii costurilor referitoare la calitate, la un moment dat şi în dinamică,
permite evidenŃierea interdependenŃelor dintre categoriile de costuri, respectiv dintre acestea şi
costurile totale. De exemplu, se poate evidenŃia faptul că, în condiŃiile unei creşteri relativ mici a
investiŃiilor pentru măsurile de prevenire, rezultă o reducere sensibilă a costurilor defectărilor,
astfel încât, pe total, costurile referitoare la calitate scad (fig.3-10),

Fig. 3 10 EvoluŃia costurilor referitoare la calitate în condiŃiile unei politici preventive

3.4.4.3 Analiza corelaŃiilor dintre costurile referitoare la calitate şi indicatorii

financiari ai întreprinderii
Evaluarea efectului costurilor referitoare la calitate asupra performanŃelor financiare ale
întreprinderii este relativ dificilă.
O parte din aceste costuri (de prevenire şi evaluare) sunt considerate costuri de investiŃii,
celelalte intră în categoria costurilor de producŃie sau sunt suportate din profitul întreprinderii.
În cazul unor categorii de costuri referitoare la calitate, de exemplu costurile defectărilor
interne, acest efect este mai uşor de evidenŃiat. Scăderea lor va determina reducerea costurilor de
producŃie, ceea ce se va reflecta în creşterea profitului, respectiv a vânzărilor, creştere care poate
fi determinată cu precizie.
Efectul unora dintre costurile de evaluare poate fi, de asemenea, stabilit mai uşor. De
exemplu, prin introducerea controlului integral, în cazul componentelor electronice cu care se
aprovizionează o întreprindere, există posibilitatea reducerii, până la eliminare, a defectărilor
interne datorate acestor componente. Chiar dacă costurile la recepŃie cresc faŃă de controlul prin
sondaj, costurile de producŃie pot să scadă semnificativ, ceea ce se va reflecta favorabil în
profitul întreprinderii, iar aceasta influenŃă poate fi calculată exact.
In cazul costurilor de prevenire, evaluarea efectului lor asupra performanŃelor
întreprinderii este îngreunată de faptul că acest efect poate fi pus în evidenŃă, de multe ori, în
perioade ulterioare celei corespunzătoare exerciŃiului financiar al întreprinderii.

76
La aceste dificultăŃi trebuie adăugat faptul deja menŃionat, şi anume că, multe din elementele
costurilor referitoare la calitate nu sunt cuantificabile.
Totuşi, în prezent, este larg recunoscută utilitatea determinării unor indicatori pentru
evaluarea efectului acestor costuri asupra performanŃelor financiare ale întreprinderii.
Asemenea indicatori sunt utilizaŃi pentru analiza corelaŃiilor dintre costurile referitoare la
calitate (pe total şi în structură) şi cifra de afaceri a întreprinderii, profitul acesteia, valoarea
vânzărilor etc:

în care:- ICp, ICe, ICdi, ICde, ICT = indicatorii costurilor de prevenire (p), evaluare (e), defectărilor
interne (di), defectărilor externe (de) şi costurilor totale (CT) (%);
- Cp, Ce, Cdi, Cde, CT = costurile de prevenire, evaluare, ale defectărilor interne şi externe
şi costurile totale;
- V = valoarea vânzărilor.

3.4.4 5 Optimizarea costurilor referitoare la calitate

Potrivit abordării tradiŃionale a corelaŃiei "costuri-calitate", costurile defectărilor (interne
şi externe) scad pe măsură ce creşte nivelul calităŃii produselor, în timp ce costurile de prevenire
şi evaluare cresc.
Această corelaŃie este sugerată de reprezentarea grafică a "calităŃii optime" (fig.3-11).

Fig.3.11 Abordarea tradiŃională a corelaŃiei costuri - calitate

Aşa cum rezultă din figură, există un punct pe curba costurilor totale în care aceste

77
costuri sunt minime, iar nivelul calităŃii corespunzătoare zonei haşurate (cuprins între punctele A
şi B pe abscisă) este considerat optim (fig.3-12).

Fig.3.12 Zonele care pot fi delimitate pe graficul „calităŃii optime”

În zona respectivă, numită şi "zona neutră", costurile defectărilor (Cd) sunt aproximativ
egale cu costurile de prevenire şi evaluare (Cp + Ce).
Pe grafic mai pot fi delimitate, în afara zonei optime, o zonă a "îmbunătăŃirilor" şi o zona
a "perfecŃionismului" (a "supracalităŃii").
În zona "îmbunătăŃirilor" costurile defectărilor (Cd) au o pondere mai mare de 70%, iar
cele de prevenire şi evaluare (Cp+Ce) mai mică de 30% (fig.3.12). În această zonă printr-o
creştere relativ mică a costurilor de prevenire şi evaluare (deci a investiŃiilor), se obŃine o
reducere semnificativă a costurilor defectărilor interne şi externe (a pierderilor).
În zona perfecŃionismului (a supracalităŃii) costurile defectărilor (Cd) au o pondere mai
mică de 40%, iar costurile de prevenire şi evaluare (Cp + Ce) mai mare de 60%. În această zonă
reducerea costurilor defectărilor presupune costuri mari de prevenire şi evaluare. Altfel spus,
apropierea de perfecŃiune a calităŃii nu este posibilă decât prin investiŃii, deci cheltuieli tot mai
mari (curba costurilor de prevenire şi evaluare tinde spre infinit).
Rezultă că este preferabilă situarea în zona optimă (neutră), în care ar exista un echilibru
între "efort" şi "efect" (costurile defectărilor fiind aproximativ egale cu costurile de prevenire şi
evaluare).
A produce, prin urmare, o calitate superioară nivelului considerat optim ar fi la fel de
nerentabil ca şi atunci când ne propunem să ne situăm sub nivelul respectiv.

Acest mod de abordare a corelaŃiei "costuri-calitate contrazice principiul "excelenŃei",

potrivit căruia trebuie să urmărim realizarea unei calităŃi perfecte în condiŃii de eficienŃă, deci cu
cheltuieli cât mai mici.
Pentru a respecta acest principiu, curba costurilor de „prevenire şi evaluare”, care este
asimptotică la axa verticală (corespunzător nivelului maxim al calităŃii), trebuie mult coborâtă.
78
 Pe de altă parte, se ştie că strategia îmbunătăŃirii continue nu implică investiŃii mari, ca în
cazul inovării: aplicând principiul "paşilor mici", se poate obŃine creşterea nivelului calităŃii, fără
eforturi prea mari.
Schneiderman propune, de aceea, reconsiderarea modelului tradiŃional de reprezentare a
corelaŃiei "costuri-calitate".
El recunoaşte că există, teoretic, un echilibru între costurile de prevenire şi evaluare şi
costurile defectărilor în puncul corespunzător costului total minim. În opinia lui însă, acestui
punct de minim îi poate corespunde nivelul maxim al calităŃii ("zero defecte") şi nu neapărat
unul optim (fig.3.13 a).
Schneiderman argumentează astfel că nu este nevoie de o investiŃie infinită pentru a
asigura îmbunătăŃirea continuă a calităŃii.
Dezvoltând această idee, Schonberger consideră că, atât costurile defectărilor, cât şi cele
de prevenire şi evaluare pot să scadă, în condiŃiile creşterii nivelului calităŃii (fig.3-13b).
Spre deosebire, deci, de abordarea clasică a corelaŃiei costuri-calitate", în prezent se
consideră că îmbunătăŃirea calităŃii este posibilă în condiŃiile reducerii concomitente a
costurilor defectărilor şi a costurilor de prevenire şi evaluare.

Fig. 3.13 Abordarea modernă a corelaŃiei costuri – calitate: a)costul total minim la „zero defecte”; b)efectele
îmbunătăŃirii prin simplificare

79