SUPORT DE CURS

LECTOR : Emilian DODOIU

ACCIDENTE DE MUNCĂ, INCIDENTE PERICULOASE ŞI

BOLI PROFESIONALE.
SEMNALIZAREA, DECLARAREA ŞI CERCETAREA
BOLILOR PROFESIONALE.
CERCETAREA EVENIMENTELOR.
ÎNTOCMIREA EVIDENŢELOR ŞI ELABORAREA
RAPOARTELOR PRIVIND ACCIDENTELE DE MUNCĂ ŞI
BOLILE PROFESIONALE.

Scopul principal al securităţii şi sănătăţii în muncă îl constitue

activitatea de prevenire a producerii accidentelor de muncă sau
îmbolnăvirilor profesionale.
Reglementările legale în acest domeniu sunt astfel stabilite încât
să apere viaţa, sănătatea şi integritatea corporală a celor ce participă
la realizarea procesului de muncă.
Securitatea muncii este în primul rând problema principală a
managementului, dar ea cuprinde toate activităţile întreprinderii
precum şi pe toţi salariaţii care au obligaţia să participe activ la
combaterea riscurilor, fiind preocupati în acelaşi timp de
îmbunătăţirea permanentă a condiţiilor de muncă.

1
 Orice salariat trebuie să se simtă responsabil pe tot parcursul
procesului de muncă de rolul său în respectarea şi aplicarea tuturor
reglementărilor legale ce privesc securitatea şi sănătatea în muncă.
Asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă conduce în mod
direct la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi are ca efect nu numai
asigurarea bunăstării salariaţilor ci şi creşterea productivităţii muncii.
Salariaţii sănătoşi vor avea o motivaţie a muncii superioară, o
satisfacţie a muncii depuse mai mare şi o contribuţie mai bună la
realizarea produselor şi serviciilor, favorizând în general calitatea
vieţii persoanelor şi societăţii.
În ţara noastră prin – CONSTITUŢIE - Legea fundamentală a
României, se specifică faptul că: ” Dreptul la viaţă, precum şi dreptul
la integritate fizică şi psihică a persoanelor sunt garantate ”.
Pentru a se asigura rezultate bune şi durabile în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, fiecare unitate trebuie să-şi dezvolte
o strategie privind protecţia muncii.

Realizarea acestei strategii trebuie să ţină

cont de următorii factori:
1. Factori de natură economică;
2. Factori de natură tehnică;
3. Factori de natură managerială;
4. Factori de natura socio-umană;
5. Factori de natură juridică.

2
 Asigurarea unor condiţii optime de
muncă nu se pot realiza decât prin
următoarele 7 obiective:
1. Identificarea riscurilor la care sunt expusi lucrătorii şi
reducerea acestora.
2. Identificarea şi ordonarea măsurilor de prevenire ce trebuie
aplicate în funcţie de priorităţi şi costuri.
3. Formarea, instruirea şi perfecţionarea angajaţilor în spiritul
cerinţelor securităţii şi sănătăţii în muncă.
4. Prevenirea bolilor profesionale şi a celor legate de profesie.
5. Prevenirea accidentelor de muncă.
6. Prevenirea oboselii şi creşterea capacităţii de muncă.
7. Scăderea zilelor de incapacitate temporară de muncă.

Prin securitate în general se înţelege o

stare fără pericol. Securitatea muncii
presupune absenţa pericolelor de
accidentare şi îmbolnăvire profesională în
procesul de muncă.
Datorită construcţiei şi modului de funcţionare a sistemelor de
muncă , orice eveniment produs în interiorul acestora va afecta atât
fiecare element, cât şi sistemul în ansamblu.
Rezultă că se vor distinge patru consecinţe asupra sistemului
de muncă:

3
 1. Consecinţe asupra executantului
În cazul executantului victimă, consecinţa principală a producerii
accidentului este afectarea capacităţii sale de muncă, prin durere,
stress, pierderea ei temporară sau definitivă, însoţită de cele mai
multe ori de diminuarea productivităţii individuale la reluarea
activităţii, reducerea aptitudinilor profesionale, a calităţii muncii
prestate diminuarea veniturilor şi cheltuieli pentru asistenţă medicală.
Ceilalţi participanţi la proicesul de muncă întrerupt prin accident sunt
şi ei afectaţi sub forma pierderii de timp în perioada imediat
urmatoare evenimentului, prin reducerea productivităţii in timp ca
urmare a neîncrederii în siguranţa conferită de locul de muncă.
( Exemplu: căderi de la înalţime, proiectare de obiecte, etc.).

2. Consecinţe asupra sarcinii de muncă

Consecinţa directă o constitue neîndeplinirea sarcinii de muncă
la timp sau îndeplinirea necorespunzătoare a acesteia.

3. Consecinţe asupra mijloacelor de

producţie
Ca urmare a accidentelor de muncă sau a incidentelor
periculoase se pot produce deteriorări sau distrugeri de mijloace fixe,
de materii prime sau materiale ( cazul exploziilor, incendiilor sau
proiectare de corpuri sau obiecte).

4. Consecinţe asupra mediului de

muncă
Accidentele de muncă pot afecta ambele categorii de mediu. Atât
mediul fizic, dar mai ales mediul social. Mediul fizic este afectat
numai dacă se pierde controlul asupra microclimatului prin degajarea

4
în atmosfera spaţiului de lucru de substanţe nocive sau periculoase.
Mediul social este afectat prin stresul suportat de cei aflaţi la locurile
de muncă învecinate, de neîncrederea în politica de securitatea
muncii promovate de către unitate.
Accidentele şi bolile profesionale sunt într-o legatură
indestructibilă cu munca şi ele întrerup sau încetinesc desfăşurarea
procesului de muncă şi afectează cel puţin una din componentele
sistemului de muncă.
Accidentele şi bolile profesionale constau în lezarea componenţei
biologice a factorilor umani, în cursul desfăşurării unui proces de
muncă, lezare ce se poate produce neaşteptat, brusc şi violent în
cazul accidentelor de muncă sau într-un interval mai mare de timp
prin acumularea în organism a noxelor în cazul bolilor profesionale.
Aceste fenomene se pot manifesta numai în cadrul unui proces
de muncă, în care omul apare ca executant al unei sarcini de muncă
cu ajutorul mijloacelor de producţie şi în anumite condiţii de mediu de
muncă. Indiferent de natura procesului de muncă, la realizarea
oricărei activităţi profesionale este necesar să existe şi să intre în
relaţie între ele cele patru elemente ale sistemului de muncă.
Accidentele de muncă si bolile profesionale sunt rezultatul unor
disfuncţii a cel puţin două elemente ale sistemului de muncă;
Exemplu - executant – sarcina de muncă
- executant – mijloc de producţie
NOŢIUNEA DE ACCIDENT DE MUNCĂ

Conform Legii nr.319/2006, accidentul

este definit ca fiind
“ Vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută
profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în
5
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate
temporară de muncă de cel puţin trei zile, invaliditate sau deces”.
Abaterile de la funcţionarea optimă a sistemului de muncă nu
conduc întotdeauna la vătămarea organismului uman.
Pentru a se produce vătămarea organismului uman este necesar
ca abaterile sau dereglările elementelor sistemului de muncă să se
constitue într-un lanţ cauzal, al cărui ultimă veriga să fie intersecţia
dintre executant şi agentul material care provoacă leziunea.
Accidentul pentru a fi încadrat de muncă, trebuie să se
producă într-un moment şi într-un loc în care activitatea persoanei
încadrate în muncă să se înscrie printre raporturile ce se stabilesc în
exercitarea atribuţiilor prevăzute în contractul de muncă ( obligaţii
principale şi secundare).

Accidentele mai pot fi încadrate de muncă

în următoarele situaţii:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere
şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat
sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale,
sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din
cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive
organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni
întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi
omeneşti;

6
e) accidentul suferit de orice persoană ca urmare a unei acţiuni
întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea
unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatură cu procesul
muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la
adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de
muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi
nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe
traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă
organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei
juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau
de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de
muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei
juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată
victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la
o alta persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor
de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă
victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă,
utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală,
echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament
pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător
sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din
întreprindere sau unitate şi invers;

7
 k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta
a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul
şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de
persoanele fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi
traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi
servicii pe teritoriul altor tări, în baza unor contracte, convenţii sau
în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice
române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii
îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei ce urmează cursuri de calificare,
recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul
şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum
ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren,
trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului
de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi
în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului
acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor
de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
În situaţiile menţionate la lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie
să se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de
asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de
reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în
vigoare.
8
Accidentele de muncă se clasifică, în raport
cu urmările produse şi cu numărul
persoanelor accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel
puţin 3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel putin 3 persoane
în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.

Elementele Accidentului de Muncă

Pentru ca un accident să fie încadrat de muncă trebuie îndeplinite

urmatoarele patru condiţii definitorii:
1. Vătămarea violentă a organismului uman
2. Timpul în care s-a produs accidentul
3. Locul în care s-a produs accidentul
4. Calitatea celui accidentat.

1.Vătămarea organismului
Vătămarea organismului , presupune o lezare a integrităţii
anatomice ce trebuie să aibă o cauză exterioară, să fie involuntară şi
violentă.
Violenţa presupune acţiunea rapidă a factorului extern asupra
organismului, aceasta surprinzând victima care nu poate lua măsuri
de evitare tocmai datorită timpului scurt de producere (Exemple:
9
atacul de cord; congestie cerebrală datorată căldurii excesive;
intoxicaţia acută; autovătămările).

Clasificarea vătămărilor organismului

Factorii care pot provoca vătămarea organismului sunt:
a) Mecanici
b) Termici
c) Electrici
d) Chimici
e) Iradianţi
f) Combinaţi.
a) Vătămările mecanice se prezintă sub forma contuziilor,
plăgilor, leziunilor şi fracturilor cauzate de diverse corpuri în mişcare,
de suprafeţe periculoase de deplasare, de obiecte ascuţite sau
tăioase, suprafeţe dure sau de animale sau plante periculoase
(Exemple).

b) Vătămările termice sunt determinate de arsuri

sau de contactul victimei cu flacăra deschisă, obiecte fierbinţi, radiaţii
calorice sau temperatura ridicată din spaţiul de lucru (Exemple).

c) Vătămările electrice se datorează trecerii prin

organism a unui curent electric de o anumită tensiune şi intensitate,
ce provoacă de regulă contracţia muşchilor şi arsuri ale pielii (marca
electrică). (Exemple şi modul în care se acordă primul ajutor).

d) Vătămările chimice se manifesta sub forma

intoxicaţiilor acute provocate de substante toxice sau sub forma de
arsuri chimice cauzate de substante caustice. (Exemple).

10
 e) Vătămările prin iradiere sunt datorate
expunerii organismului la radiaţii neionizate, cum sunt, radiaţiile
ultraviolete, infraroşu apropiat, câmpuri electrice, câmpuri magnetice
sau câmpuri electromagnetice. (Exemple).

f) Vătămările combinate sunt produse de mai

mulţi factori de natură diferită.

2. Timpul în care se produce accidentul

Din punct de vedere al timpului, accidentul poate fi încadrat de
muncă dacă se produce în următoarele situaţii:
a) În timpul procesului de muncă.
b) În timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, inclusiv în afara
programului obişnuit de lucru.
c) Înainte de începerea şi după încetarea lucrului.
d) În timpul pauzelor ce au loc pe perioada programului de lucru.
e) În timpul deplasării de la serviciu la domiciliu, de la un loc de
muncă la altul, pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
f) În timpul programului de lucru pentru activităţi ce nu au
legatură cu procesul muncii, dacă evenimentul s-a produs la un
loc de muncă.
g) În timpul îndeplinirii practicii profesionale pentru studenţi, elevi
şi ucenici sau a vizitelor organizate în scop profesional.

3.Locul producerii accidentului

Prin loc de muncă se înţelege un loc destinat să cuprindă
posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv
orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are
acces în cadrul desfăşurării activităţii.

11
 Pentru ca un accident oarecare să fie încadrat de muncă acesta
trebuie să se producă la un loc de muncă.
Legea nr.319/2006, acceptă ca accident de muncă şi
evenimentele produse pe traseul de deplasare de la locul de muncă la
domiciliu şi invers, dacă se încadrează în timpul considerat suficient
parcurgerii acestuia, cât şi accidentele de circulaţie produse în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

4.Calitatea celui accidentat

În conformitate cu Legea nr.319/2006 se disting două categorii
de persoane:
a. Lucrător - Persoana angajată de către un angajator, potrivit
legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de
practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă,
cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice.
b. Alţi participanţi la procesul de muncă - Persoane aflate în
întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în
perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în
vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul
comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi
şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională
şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în
formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor
contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de
probă.

12
 COMUNICAREA EVENIMENTELOR

Prin eveniment se înţelege o întâmplare importantă, un fapt de

mare însemnătate, un fenomen local şi instantaneu în afara
normalului.
Evenimentul se referă la orice accident care a condus la
deces sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de
muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană
dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile
în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos,
precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de
profesiune.
Prin incident periculos se întelege evenimentul identificabil,
cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile
majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unor activităţi sau a
unui echipament de muncă sau din comportamentul neadecvat al
factorului uman, care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să
aibă asemenea urmări sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă
pagube materiale.
Orice eveniment trebuie să fie comunicat, de îndată
angajatorului, comunicare ce va fi făcută de conducătorul locului de
muncă sau de oricare altă persoană care are cunoştinţă de
producerea acestuia.

Angajatorul are obligaţia să comunice

evenimentele, de îndată, după cum
urmează :
a) Inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele.
13
 b) Casei judeţene de pensii, accidentele de muncă şi bolile
profesionale.
c) Organelor de urmărire penală, accidentele mortale, colective
şi incidentele periculoase, după caz.
d) Orice medic, inclusiv medicul de medicina muncii aflat într-o
relaţie contractuală cu angajatorul, va semnala obligatoriu
suspiciunea de boală profesională sau legată de profesiune,
depistată cu prilejul prestaţiilor medicale. Semnalarea se
efectuează către autoritatea de sănătate publică teritorială, de
îndată la constatarea cazului.
În cazul evenimentelor produse ca urmare a intervenţiilor de
salvare de vieţi omeneşti sau prevenirea ori înlăturarea unui pericol
care ameninţă avutul public şi privat, acesta se comunică la Primăria
pe raza căreia s-a produs.
Poliţia rutieră va anunţa I.T.M. – ul din judeţul respectiv în cazul
accidentelor de circulaţie în care sunt implicate persoane care
îndeplineau sarcini de serviciu. Serviciile poliţiei rutiere vor transmite
angajatorilor, în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al
procesului verbal de constatare la faţa locului.
Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor
angajatori, evenimentul va fi comunicat şi angajatorilor acestora de
către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
Accidentele mortale, cu vătămări grave şi cele colective,
indiferent dacă îndeplinesc ori nu condiţiile unui accident de muncă,
cazurile de persoane date dispărute şi incidentele periculoase vor fi
communicate de îndată la I.T.M.-ul pe teritoriul căruia s-a
produs şi dacă este cazul la I.T.M.-ul pe teritoriul căruia îşi are sediul
persoana juridică la care a fost angajată victima cât şi la organele de
urmarire penală.
14
 Informaţiile obligatorii ce vor fi comunicate sunt (vezi anexa 13
din H.G. 1425/2006):
- denumirea unităţii la care s-a produs evenimentul şi
codul CAEN (dacă este cazul, numele angajatorului la
care este angajat accidentatul)
- adresa şi numărul de telefon ale angajatorului.
- locul producerii evenimentului
- data şi ora producerii evenimentului
- datele de identitate ale accidentatului (nume, prenume,
vârstă, stare civilă, profesie, vechime în muncă şi
vechime la locul de muncă)
- împrejurările şi cauzele prezumtive
- consecinţele accidentului
- numele şi funcţia persoanei care comunică cine
comunică evenimentul
- data comunicării
- Unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat
accidentatul
Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica
starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, până la
primirea acordului din partea organelor care efectuează cercetarea,
cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera
producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentăţilor sau ar
pune în pericol viaţa lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul
muncii.
În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt
rezultată din producerea evenimentului, se vor face, schiţe sau
fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica şi se vor ridica

15
orice obiecte care conţin sau poartă o urmă a evenimentului, ce vor fi
predate organelor de cercetare.
Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din
producerea evenimentului, angajatorul va consemna pe proprie
raspundere, într-un proces verbal, toate modificările efectuate după
producera evenimentului.
La solicitarea organelor care efectuează cercetarea
evenimentului, unitatea sanitară care acordă asistenţă medicală de
urgenţă se va pronunţa în scris cu privire la diagnosticul provizoriu, în
termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării.
Unitatea sanitară va lua măsuri pentru recoltarea imediată a probelor
de laborator, în vederea determinării alcoolemiei sau a stării de
influienţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a
medicamentelor cu efecte similare acestora, urmând să comunice
rezultatul determinărilor specifice în termen de 5 zile lucrătoare de la
obţinerea acestora.
Accidentele grave şi incidentele periculoase se comunică de
îndată prin fişa operativă la Inspecţia Muncii şi Prefectură de către
I.T.M.-ul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul, indiferent dacă
sunt sau nu întrunite condiţiile unui accident de muncă.

CERCETAREA EVENIMENTELOR

Cercetarea oricărui eveniment este obligatorie, indiferent dacă

întruneşte sau nu condiţiile unui accident de muncă.
Caracterul unui accident se stabileşte numai în urma cercetării
de către organele abilitate.

16
 Obligaţia efectuării cercetării revine
după cum urmează:
a) unităţii social – economice în cazul accidentelor care se
soldează cu incapacitate temporară de muncă.
b) Inspectoratelor teritoriale de muncă , în cazul accidentelor
urmate de invaliditate declarată, a vătămărilor grave, cele
mortale sau colective (cel puţin trei accidentaţi).
c) Inspecţia Muncii în cazul accidentelor colective generate de
evenimente deosebite (avarii, explozii, etc.).
Cercetarea accidentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor şi
cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementărilor
legale încălcate, a răspunderilor şi măsurilor ce se impun a fi luate,
pentru prevenirea producerii altor cazuri similare şi respectiv pentru
determinarea caracterului acestor accidente.
Cercetarea se face imediat după comunicare.
Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de
muncă se efectuează de către angajatorul la care s-a produs
evenimentul.
Angajatorul are obligaţia să numească de îndată, prin decizie
scrisă, comisia de cercetare a evenimentului.
Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel puţin
3 persoane; una dintre acestea trebuie să fie lucrător desemnat,
reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al serviciului
extern, cu pregătire de nivel superior.
Persoanele numite de către angajator în comisia de cercetare a
evenimentului trebuie să aibă pregătire tehnică corespunzătoare şi să

17
nu fie implicate în organizarea şi conducerea locului de muncă unde a
avut loc evenimentul şi să nu fi avut o responsabilitate în producerea
evenimentului.
Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiţi,
comisia de cercetare numită de angajatorul la care s-a produs
evenimentul, vor fi nominalizate şi persoane numite prin decizie
scrisă de către ceilalţi angajatori.
Angajatorul care nu dispune de personal competent, trebuie să
asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire şi
protecţie.
Persoanele împuternicite, să efectueze cercetarea evenimentului
au dreptul să ia declaraţii scrise, să preleveze probe necesare
cercetării, să solicite sau să consulte orice acte ori documente ale
angajatorului, iar acesta este obligat să le pună la dispoziţie în
condiţiile legii.
Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experţi sau
specialişti, care să efectueze expertize tehnice, iar aceştia trebuie să
răspundă solicitării.
Cheltuielile aferente efectuării expertizelor se suportă de către
angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care se face
raspunzător de organizarea activităţii în urma căreia s-a produs
evenimentul.
Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de
muncă se va încheia în cel mult 10 zile lucrătoare de la data
producerii. Fac excepţie situaţii cum ar fi cele în care este necesară
prelevarea de probe ori efectuarea de expertize, pentru care se poate
solicita în scris, argumentat şi în termen, la inspectoratul teritorial de
muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului
de cercetare.
18
 Cercetarea evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate
evidentă, accident colectiv sau situaţie de persoană dată dispărută,
precum şi cercetarea incidentelor periculoase se vor încheia în cel
mult 15 zile lucrătoare de la data producerii acestora.

Cu prilejul cercetării evenimentelor se

întocmeşte un dosar de cercetare care va
cuprinde:
a)Opisul actelor aflate în dosar (vezi anexa);
b)Procesul-verbal de cercetare;
c)Nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după
producerea evenimentului de către inspectorul de muncă, sau
lucrătorul desemnat (reprezentant al serviciilor de prevenire şi
protecţie) şi semnată de către angajator, care va cuprinde precizări
privind poziţia victimei, starea echipamentului individual de protecţie,
a echipamentelor de muncă, modul de funcţionare al dispozitivelor de
protecţie, închiderea fişei individuale de instructaj, prin barare şi
semnătură, ridicarea de probe sau documente.
d)Schiţe şi fotografii referitoare la eveniment;
e)Declaraţia accidentatului ( cazul itm sau inv.);
f)Declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui
la elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii
evenimentului;
g)Copii de pe actele şi documentele necesare pentru elucidarea
împrejurărilor şi a cauzelor reale ale evenimentului;
h)Copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaţii în
baza cărora angajatorul îşi desfăşoară activitatea;

19
 i)Copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi ale fişei de
aptitudine;
j)Copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor;
k)Fişa individuală de instructaj;
l)Concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul
accidentului mortal;
m)Copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul în
cazul persoanelor date dispărute;
n)Copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului
urmat de incapacitate temporară de muncă;
o)Copia deciziei de invaliditate, în cazul accidentului cu incapacitate
permanentă;
p)Actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală
de urgenţă din care să rezulte data, ora când accidentatul s-a
prezentat pentru consultaţie şi diagnosticul în cazul accidentelor de
traseu;
q)Copia procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de
serviciile poliţiei rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe
drumurile publice;
Dosarul va mai cuprinde, după caz, următoarele documente:
 Copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o
activitate care necesită autorizare;
 Copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare al
victimei;
 Acte de expertiză tehnică;
 Acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se
poată stabili locul, data şi ora producerii evenimentului sau să
se poată justifica prezenţa victimei în acel loc;

20
 Documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea
îndatoriri de serviciu;
 Corespondenţa cu alte instituţii în vederea obţinerii actelor
solicitate;
 Adresele de prelungire a termenelor de cercetare;
 Actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat
asistenţa medicală de urgenţă, din care să rezulte diagnosticul
la internare şi la externare;
 Procesul-verbal încheiat după producerea evenimentului, dacă
este cazul;
 Formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă
denumit FIAM.
Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către
angajator, se înaintează pentru verificare şi avizare la I.T.M.-ul
pe raza căruia s-a produs evenimentul, în termen de 5 zile
lucrătoare de la finalizarea cercetării.
Inspectoratul teritorial de muncă va analiza dosarul, va aviza şi
va restitui dosarul în cel mult 7 zile lucrătoare de la data
primirii;
În cazul în care inspectoratul teritorial de muncă constată că
cercetarea nu a fost efectuată corespunzător, poate dispune
completarea sau refacerea dosarului şi a P.V. de cercetare.
Comisia de cercetare va completa dosarul sau va reface P.V.
cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii
dosarului.

Dosarul de cercetare a evenimentelor se

va intocmi astfel:

21
1. Într-un exemplar pentru accidentele urmate de I.T.M. şi se
păstrează în arhiva persoanei juridice;
2. În două exemplare pentru accidentele mortale, cele colective
şi cele care produc invaliditate confirmată prin decizie din care
originalul se înaintează organelor de urmărire penală iar un
exemplar se păstrează la I.T.M.;
3. În trei exemplare pentru evenimentele deosebite cercetate de
Inspecţia Muncii;
4. Într-un exemplar pentru incidentele periculoase care se
păstrează la I.T.M.;
5. În cazul în care faptele ce au generat accidentul urmat de
I.T.M., inclusiv vătămarea gravă sau incidentele periculoase
au fost comise în astfel de condiţii, încât potrivit legii să fie
considerate infracţiuni, dosarul se întocmeşte în două
exemplare, originalul fiind înaintat organelor de urmărire
penală.

Dosarul de cercetare trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii (vezi
ghidul de cercetare anexat):
a) filele dosarului să fie numerotate, semnate de inspectorul care
a efectuat cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare,
numită de angajator, şi ştampilate cu ştampila inspectoratului
sau a angajatorului ;
b) numărul total de file conţinut de dosarul de cercetare şi
numărul de file pentru fiecare document anexat la dosar să fie
menţionate în opis ;

22
 c) fiecare document, cu excepţia procesului-verbal de cercetare,
să fie identificat în dosarul de cercetare ca anexă ;
d) paginile şi spaţiile albe să fie barate ;
e) schiţele referitoare la eveniment, anexate la dosar, să fie
însoţite de explicaţii;
f) fotografiile referitoare la eveniment să fie clare şi însoţite de
explicaţii;
g) formularul pentru declaraţie să fie conform modelului
prevăzut în anexa nr. 14;
h) declaraţiile aflate la dosar să fie tehnoredactate, pentru a se
evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate
ca fiind conforme cu originalul şi semnate de către inspectorul
care a efectuat cercetarea sau de către unul dintre membrii
comisiei de cercetare.

Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor

în :
a) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă conform
anexei nr. 15 din H.G. NR. 1425/2006 modificată;
b) Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase conform
anexei nr. 16 din H.G. NR. 1425/006 modificată;
c) Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare, conform
modelului prevăzut în anexa 17 din H.G. NR. 1425/2006
modificată;
d) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca
urmare i.t.m. mai mare de 3 zile de lucru conform anexei 18 din
H.G. NR. 1425/2006 modificată.În acest registru se va ţine
evidenţa accidentaţilor în muncă pentru care perioada de I.T.M.
este de minim 4 zile de lucru fără a lua în calcul ziua producerii.
23
 BOLILE PROFESIONALE

Bolile profesionale sunt afecţiuni ale organismului, dobândite ca

urmare a participării la realizarea unui proces de muncă, afecţiuni
cauzate de factori nocivi fizici, chimici, biologici sau biomecanici
caracteristici locului de muncă, precum şi suprasolicitarea diferitelor
aparate şi sisteme ale organismului în procesul de muncă.
Sunt considerate, deasemenea, boli profesionale afecţiunile
suferite de elevi, studenţi, ucenici sau personal care lucrează în
perioada de probă şi în timpul efectuării practicii profesionale dacă s-
au produs din cauza factorilor nocivi caracteristici locului de muncă.
Bolile legate de profesie sunt boli cu determinare multifactorială din
care numai unii factori sunt de natură profesională.
Pentru a fi încadrată ca boală profesională, o afecţiune a
organismului trebuie să îndeplinească următoarele trei condiţii:
1. Să decurgă din exercitarea unei meserii sau profesii.
2. Să fie provocată de factori de risc, caracteristici locului de
muncă sau de suprasolicitare.
3. Acţiunea factorilor de risc asupra organismului să fie de lungă
durată.
Pentru ca o noxă din mediul de muncă să fie recunoscută ca
factor etiologic al unei boli profesionale, trebuie să existe dovada unei
relaţii cantitative dintre doza noxei respective absorbită de organism
şi efectul produs asupra acestuia.

24
 În funcţie de natura factorului de risc
care le-a generat bolile profesionale se
clasifică în următoarele grupe:
1. Intoxicaţii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul
epidermei cu substante toxice.
2. Pneumoconioze provocate de inhalarea pulberilor netoxice
( ex. astm bronşic – pulberi de faină, pulberi de lemn,
minerale, etc.).
3. Boli prin expunere la energia radiantă ( ex. radiologia).
4. Boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau
scăzută.
5. Alergii profesionale (ex. detergenţi, parfumuri, hidrocarburi,
pesticide, etc.).
6. Cancerul profesional (ex. azbestul).
7. Dermatoze profesionale.
8. Boli infecţioase şi parazitare (ex. activitatea sanitară,
contactul cu animale bolnave, etc.).
9. Boli prin suprasolicitare (ex. stresul).
În funcţie de timpul de expunere la acţiunea factorului de risc
pot fi boli cronice provocate de doze relativ mici, dar care acţionează
pe timp îndelungat asupra organismului şi boli acute generate de o
expunere de scurtă durată la acţiunea factorilor de risc, dar la doze
mari (ex. Pancreatite datorate noxelor).
Funcţie de modul de acţiune al factorului de risc asupra
organismului sunt boli cu acţiune generală ce afectează întregul
organism şi boli cu acţiune locală ce afectează un aparat sau un
organ.

25
Semnalarea bolilor profesionale
Semnalarea bolilor profesionale este procedura prin care se
indică pentru prima oară faptul că o boală ar putea fi profesională.

Orice suspiciune de boală profesională, inclusiv intoxicaţia acută

profesională, se va semnala obligatoriu de către toţi medicii,
indiferent de specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei
prestaţii medicale: examene medicale profilactice, consultaţii
medicale de specialitate.
Medicul care suspectează o boală profesională sau o intoxicaţie
acută profesională completează fişa de semnalare BP1, prevăzută în
anexa nr. 19, şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitară
de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau
cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea
precizării diagnosticului de boală profesională ori de intoxicaţie acută
profesională.

Cercetarea bolii profesionale

Cercetarea bolilor profesionale este procedura efectuată în mod
sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii
semnalate.
După primirea fişei de semnalare BP1, medicul specialist de
medicina muncii din cadrul direcţiei de sănătate publică judeţene sau
a municipiului Bucureşti cercetează în termen de 7 zile, având în
vedere ruta profesională, cauzele îmbolnăvirii profesionale.

Cercetarea se face în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului

acestuia ori, după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul
profesiilor liberale, conform art. 34 alin. (2) din lege.

Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului

profesional al îmbolnăvirii respective şi se finalizează cu redactarea şi
semnarea procesului-verbal de cercetare a cazului de boală
profesională, prevăzut în anexa nr. 20.
Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională este
semnat de toţi cei care au luat parte la cercetare, conform
competenţelor, menţionându-se în mod special cauzele îmbolnăvirii,
26
responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice
necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.

În situaţia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori,

după caz, persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale sau
inspectorul de muncă ori lucrătorul sau asigurătorul nu sunt de acord
cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare ori cu măsura
tehnică sau organizatorică formulată, se pot adresa, în scris, în
termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare
a cazului de boală profesională, Comisiei de experţi de medicina
muncii acreditaţi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi
de Ministerul Sănătăţii.

Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională

se înmânează angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnăvirea,
pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări
realizarea măsurilor prescrise, direcţiei de sănătate publică judeţeană
sau a municipiului Bucureşti, inspectoratului teritorial de muncă
participant la cercetare şi asigurătorului la nivel teritorial.

Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul

de medicina muncii care a efectuat cercetarea declară cazul de
îmbolnăvire profesională, completând fişa de declarare a cazului de
boală profesională BP2, denumită în continuare fişa de declarare BP2,
care trebuie să aibă ştampila direcţiei de sănătate publică judeţene
sau a municipiului Bucureşti şi trebuie să cuprindă data declarării,
prevăzută în anexa nr. 21.
Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se
păstrează la direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului
Bucureşti şi va cuprinde următoarele documente:
a) opisul documentelor din dosar;
b) istoricul de expunere profesională (documentul care certifică
ruta profesională, şi anume copie de pe carnetul de muncă) şi, după
caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată;
c) copie de pe fişa de identificare a riscurilor profesionale de la
dosarul medical de medicina muncii;
d) istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul
eliberat de medicul de medicina muncii care asigură asistenţa de
medicina muncii la unitatea respectivă);
e) document medical care precizează diagnosticul de boală
profesională (biletul de ieşire emis de clinica/secţia de medicina
muncii din structura spitalelor sau adeverinţa medicală emisă de
medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boală
27
profesională, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) şi copii ale
unor investigaţii necesare pentru susţinerea diagnosticului de
profesionalitate;
f) procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională;
g) copie de pe fişa de semnalare BP1.

Declararea bolilor profesionale

În cazul bolilor profesionale:
a) declararea se face de către direcţia de sănătate publică
judeţeană sau a municipiului Bucureşti din care face parte medicul de
medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor
prevăzute în dosar, prin fişa de declarare a cazului de boală
profesională BP2, care reprezintă formularul final de raportare a bolii
profesionale nou-declarate;
b) semnalarea şi declararea se fac într-un interval de maximum 2
ani de la încetarea expunerii profesionale considerate cauză a
îmbolnăvirii. Excepţie fac cazurile de pneumoconioze şi cancerul.
Pentru bolile profesionale declarate în unul dintre statele membre
ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European trebuie
întocmită o fişă de declarare a cazului de boală profesională BP2 de
către Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti.

În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost

desfiinţată sau nu mai există la momentul precizării diagnosticului de
boală profesională, cazul respectiv se poate declara prin fişa de
declarare BP2 pe baza documentelor prevăzute la art. 159, cu
excepţia procesului-verbal de cercetare a cazului de boală
profesională.
Toate cazurile de boli profesionale se declară la ultimul angajator
unde a lucrat bolnavul şi unde există factorii de risc ai bolii
profesionale respective evidenţiaţi prin documente oficiale de la
direcţia de sănătate publică; ele se declară şi se păstrează în evidenţă
de către direcţia de sănătate publică din judeţul sau din municipiul
Bucureşti în care se află angajatorul respectiv.

Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se declară

numai pe baza diagnosticului precizat de către comisiile de
pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.

Raportarea bolilor profesionale

28
 Prin raportare a bolilor profesionale se înţelege procedura prin
care se transmit informaţii referitoare la bolile profesionale declarate
potrivit legii, la Centrul Naţional de Coordonare Metodologică şi
Informare Privind Bolile Profesionale şi la Centrul Naţional pentru
Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în
domeniul Sănătăţii Bucureşti.

Bolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în

care s-a produs declararea, de către direcţia de sănătate publică
judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, la Centrul naţional de
monitorizare a riscurilor din mediul comunitar - Compartimentul
sănătate ocupaţională şi mediul de muncă din cadrul Institutului
Naţional de Sănătate Publică, denumit în continuare Centrul naţional
de monitorizare a riscurilor, precum şi la structurile teritoriale ale
asigurătorului stabilite conform legii.
O copie a fişei de declarare BP2 se va înmâna lucrătorului
diagnosticat cu boală profesională.
O copie a procesului-verbal de cercetare a cazului de boală
profesională se va înmâna lucrătorului a cărui boală profesională a
fost infirmată în urma cercetării.

Structurile de medicina muncii din cadrul direcţiilor de sănătate

publică judeţene şi a municipiului Bucureşti vor raporta, cu o
periodicitate anuală, Centrului naţional de monitorizare a riscurilor
situaţia absenteismului medical ca urmare a bolilor profesionale în
anul respectiv.

Intoxicaţia acută profesională

Prin intoxicaţie acută profesională este definită starea patologică
apărută brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente
la locul de muncă.
Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se
înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.

Bolile legate de profesie

Prin boala legată de profesiune se înţelege boala cu determinare
multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt de natură
profesională.
Bolile legate de profesiune nu se declară. Acestea se
dispensarizează medical şi se comunică angajatorilor sub forma
rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor, în

29
vederea luării măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a
condiţiilor de muncă.

Întocmit
Lector ing. Emilian DODOIU

30
 CERINŢE MINIME
PRIVITOR LA CONŢINUTUL
DOSARULUI DE CERCETARE A EVENIMENTULUI

Conform art. 123 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.
319/2006:
= filele dosarului se numerotează, se semnează de către toţi membrii comisiei
care a efectuat cercetarea şi se ştampilează cu ştampila firmei;
= se va menţiona în opis numărul total de file conţinut de dosarul şi numărul
de file pentru fiecare document anexat la dosar;
= fiecare document, cu excepţia procesului-verbal de cercetare, se identifică
ca anexă;
= paginile şi spaţiile albe se barează.
Alte cerinţe privind actele emise de comisia/serviciul extern care efectuează
cercetarea:
= vor avea antetul firmei;
= redactarea se va face cu fonturi Times New Roman, dimensiune de 14,
spaţiate la 1 rând;
= formatul paginilor este A4, cu marginea stânga de 2,5 cm şi celelalte
margini de 1,5 cm.

În completarea prevederilor art. 122 din Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor Legii nr. 319/2006, dosarul de cercetare va cuprinde:

a) opisul actelor aflate în dosar,

Se va redacta conform modelului din Anexa nr. 2 din prezentul ghid.

b) procesul-verbal de cercetare;

Va fi redactat respectându-se prevederile prezentului ghid: „Cerinţe minime

privitor la întocmirea procesului verbal de cercetare şi conţinutul capitolelor”.

c) nota de constatare la fata locului,

Se va încheia imediat după producerea evenimentului de către lucrătorul

desemnat sau lucrătorii care au fost delegaţi să se prezinte la faţa locului şi se va redacta
conform modelului din Anexa nr. 3 din prezentul ghid.
Fac excepţie:
- situaţiile în care lucrătorul desemnat sau lucrătorii au participat, împreună cu
alte organe de cercetare abilitate, la încheierea unei note de constatare la faţa
locului comună;
- evenimentele de circulaţie pentru care organele împuternicite să efectueze
cercetarea, trebuie să pună la dispoziţia firmei, la cererea acesteia, în termen de
5 zile lucrătoare de la solicitare, un exemplar din procesul-verbal de cercetare la
31
 fata locului şi orice alte documente existente, necesare cercetării. Modelul
pentru cererea de solicitare este prevăzută în Anexa nr. 4 din prezentul ghid;
- cazurile în care, din motive bine întemeiate, aşa cum sunt prevăzute la punctul
64 din H.G. nr. 955/2010 ( în cazurile în care se menţine o stare de pericol grav
şi iminent de accidentare, care nu permite accesul inspectorilor de muncă la
locul evenimentului), nu se poate încheia nota de constatare la faţa locului, se va
întocmi o notă în care vor fi expuse aceste motive, conform modelului din
Anexa nr. 5 din prezentul ghid.

d) schiţe şi fotografii referitoare la eveniment;

- schiţele referitoare la eveniment vor fi însoţite de explicaţii;

- fotografiile referitoare la eveniment vor fi însoţite de explicaţii;
- după caz, se vor marca pe planşele foto:
= elementele la care se face referire în descrieri în procesul verbal de
cercetare;
= poziţia victimei şi ale altor persoane în momentul producerii evenimentului.

e) declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate

temporară de munca sau de invaliditate;

- declaraţiile se vor lua pe formulare conforme cu modelul din Anexa 14 din

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006
- fiecare declaraţie aflată la dosarul de cercetare va fi însoţită de o formă
tehnoredactată, certificată ca fiind conformă cu originalul şi semnată de către
lucrătorul desemnat care a luat declaraţia sau de către unul dintre membrii
comisiei de cercetare;
- copii după documentele de identitate (carte de identitate, paşaport etc.) pentru
victime;
- pentru cazurile prevăzute la art. 121 din Normele metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 319/2006, în situaţiile în care dosarul de cercetare a
evenimentului a fost întocmit iniţial de comisia numită de angajator, la
completarea dosarului, pentru confirmarea celor declarate iniţial, se vor lua
declaraţii victimei, persoanelor implicate în eveniment şi martorilor identificaţi
în nota de constatare. De asemenea, se vor lua declaraţii şi altor persoane care
pot da informaţii considerate a fi necesare pentru situaţiile în care există
incertitudini în ceea ce priveşte stabilirea împrejurărilor şi/sau cauzelor
producerii evenimentului.
- pentru situaţiile în care se reţine în sarcina unui lucrător accidentat încălcarea
unor reglementări legale, se va completa declaraţia iniţială, conform modelului
din Anexa nr. 6 din prezentul ghid, formulându-se întrebări clare privind:
= activitatea desfăşurată la momentul producerii evenimentului şi dacă era în
conformitate cu pregătirea şi instruirea sa;
= instruirea primită, respectiv măsurile de securitate şi sănătate în muncă care
i s-au adus la cunoştinţă şi care trebuiau respectate şi dacă există persoane
32
 care au participat la instruire şi care pot confirma conţinutul materialelor
predate;
= după caz, modul în care a utilizat maşinile, aparatura, uneltele, substanţele
periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
= după caz, modul în care a utilizat echipamentul individual de protecţie
acordat;
= după caz, dacă a utilizat corect dispozitivele de securitate proprii, în special
ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor sau dacă
au procedat la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau
înlăturarea arbitrară a acestora;
= după caz, dacă a comunicat imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor
desemnaţi orice situaţie de muncă care s-a aflat într-o relaţie de cauzalitate
cu producerea evenimentului şi despre care au avut motive întemeiate să o
considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea în muncă, precum şi
orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
= faptele, actele şi/sau documentele, precum şi martorii pe care acesta le poate
invoca în apărarea sa, respectiv în motivarea faptelor sale;
= cine şi cum a acordat primul ajutor după producerea evenimentului.

f) declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea

împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului;

- declaraţiile se vor lua pe formulare conforme cu modelul din Anexa 14 din

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006
- fiecare declaraţie aflată la dosarul de cercetare va fi însoţită de o formă
tehnoredactată, certificată ca fiind conformă cu originalul şi semnată de către
inspectorul care a luat declaraţia sau de către unul dintre membrii comisiei de
cercetare;
- copii după documentele de identitate (carte de identitate, paşaport etc.) pentru
martori şi celelalte persoane;
- pentru situaţiile în care se reţine în sarcina angajatorului sau unui lucrător
încălcarea unor reglementări legale, se va completa declaraţia iniţială, conform
modelului din Anexa nr. 6 din prezentul ghid, formulându-se întrebări
reprezentantului angajatorului sau lucrătorului respectiv pentru elucidarea
împrejurărilor şi cauzelor producerii evenimentului. De asemenea, întrebările
vor viza faptele, actele şi/sau documentele, precum şi martorii pe care aceştia le
pot invoca în apărarea lor, respectiv în motivarea faptelor lor;
- pentru situaţiile în care există unele nelămuriri în ceea ce priveşte avizul dat de
doctorul de medicina muncii (eventualele restricţii) şi prezenţa victimei la un loc
de muncă în momentul producerii evenimentului, se va solicita un punct de
vedere scris medicului de medicina muncii care are contract de prestări de
servicii în domeniu cu angajatorul.

g) copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a

cauzelor reale ale evenimentului;
33
 Actele şi documentele necesare şi care trebuie să se găsească la dosarul de
cercetare în copie pentru a determina împrejurările şi cauzele producerii evenimentului,
reglementările legale încălcate şi răspunderile ce revin persoanelor implicate:
- după caz, capitolele sau desenele din proiectele de execuţie a construcţiilor şi a
echipamentelor de munca, după actele şi documentele prin care au fost
consemnate unele dintre fazele de execuţie, şi, după caz, după fişele din
tehnologiile de fabricaţie elaborate, pentru construcţiile şi echipamentele de
muncă implicate în eveniment şi/sau pentru procesul tehnologic în timpul
desfăşurării căreia s-a produs evenimentul;
- cărţile tehnice ale echipamentelor de muncă implicate în eveniment sau
capitolele din acestea;
- evaluarea riscurilor realizată pentru locul de muncă sau pentru activitatea în
timpul desfăşurării căreia s-a produs evenimentul;
- planul de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice şi de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor;
- fişele de post pentru victimă/victime şi persoanele implicate;
- instrucţiuni proprii elaborate pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor
de securitate şi sănătate în muncă pentru activitatea/ activităţile desfăşurate de
victimă/victime. Se admit la dosar numai instrucţiunile proprii care au fost
aprobate de angajator înainte de difuzarea lor în întreprindere, cu menţionarea
datei la care au fost elaborate (Punctul 6 din H.G. nr. 955/2010);
- documentele care dovedesc că s-a asigurat şi s-a controlat cunoaşterea şi
aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi
de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi
sănătăţii în munca;
- evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e) din
Legea nr. 319/2006, pentru situaţiile în care evenimentul s-a produs într-o astfel
de zonă;
- după caz, măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor în zonele cu risc ridicat şi
specific şi modul în care au fost realizate;
- documentele care atestă că s-a asigurat funcţionarea permanenta şi corecta a
sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsura şi control, pentru
echipamentele de muncă implicate, şi, după caz, documentele care atestă că s-a
asigurat funcţionarea instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a
substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
- modul în care s-au asigurat echipamente individuale de protecţie pentru victime
şi celelalte persoane implicate;
- tematicile întocmite pentru instruirea introductiv generală, la locul de muncă şi
periodică;
- instrucţiunile proprii prin care s-a stabilit intervalul dintre două instruiri
periodice;
- măsurile luate pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor, respectiv:

34
 = stabilirea legăturilor necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce
priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare şi pompieri;
= desemnarea lucrătorilor care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a
incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor;
= instruirea acestor lucrători şi dotarea cu echipament adecvat mărimii şi/sau
riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.
- copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;
- copie după paginile din cărţile de muncă ale victimelor, considerate ca fiind
relevante în cercetarea evenimentului;
- după caz, copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care
necesita autorizare;
- documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu,
respectiv fişe de pontaj, condici de prezenţă sau alte documente care să ateste
prezenţa la locul de muncă;
- organigrama locului de muncă şi/sau a companiei pentru determinarea
responsabilităţilor;
- procesul verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile prevăzute
la art. 111 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.
319/2006;
- dosarul de cercetare a evenimentului, exemplarul original, în situaţia în care s-a
soldat iniţial cu incapacitate temporară de muncă;
- avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care s-a avizat dosarul de
cercetare a evenimentului soldat iniţial cu incapacitate temporară de muncă;
- formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, FIAM;
- în situaţia în care există, contractele de prestări de servicii şi anexele acestora. În
mod special convenţia încheiată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

După caz, orice alte acte şi documente, considerate ca fiind necesare pentru a
cercetarea evenimentului, cum ar fi:

- acte de expertiza tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului.

Inspectorul de muncă/ comisia pot solicita experţi sau specialişti, cum ar fi cei
din cadrul unor operatori economici cu competenţe potrivit prevederilor legale
să efectueze expertize tehnice. Adresa de solicitare pentru efectuarea expertizei
va fi conform modelului din Anexa nr. 10 din prezentul ghid.
- copie după capitolul sau fascicolul din cartea echipamentului /echipamentelor de
muncă implicat/implicate în producerea evenimentului în care se face referinţă
la modul de lucru sau la sistemele de protecţie care fac parte;
- procesele verbale de punere în funcţiune, procesele verbale de verificare pentru
situaţiile în care în eveniment sunt implicate echipamente de muncă aflate sub
incidenţa unor reglementări speciale. Se asemenea, o copie după cercetarea
efectuată de organismul de inspecţie al instituţiei de reglementare când această
instituţie are atribuţii de control şi cercetare;

35
- înregistrarea rezultatelor verificărilor periodice efectuate de persoane
competente pentru echipamentele de muncă implicate în producerea
evenimentului, în conformitate cu art. 5 din HG 1146/2006;
- înregistrări ale aparaturii de măsură şi control aflate pe fluxul tehnologic,
relevante pentru determinarea cauzei producerii evenimentului.

Alte acte şi documente considerate ca fiind necesare în cazul evenimentelor:

- care s-au produs în exploatările forestiere:

= schiţa parchetului cu împărţirea în postaţe şi secţiuni, care explică modul de
lucru în fiecare postaţă în parte;
= proces verbal de predare a parchetului forestier din partea ocolului silvic
către societatea care efectuează exploatarea;
= autorizaţie de exploatare a parchetului forestier eliberată de ocolul silvic
către societatea care efectuează exploatarea;
= act de punere în valoare a masei lemnoase exploatate;
= atestat de exploatare al societăţii care efectuează exploatarea eliberat de
Asociaţia Forestierilor din România;
= după caz, documente a căror existenţă o fost prevăzută în instrucţiunile
proprii elaborate de angajator şi poate probata existenţa lor:
» procesul tehnologic de execuţie a lucrărilor din parchetul de
exploatare, cu capitolul de lucrări pregătitoare pentru securitatea
muncii (exemplu: eliminarea riscurilor, a arborilor aninaţi,
amenajarea platformei primare, amenajarea drumurilor de scos-
apropiat lemnul etc.);
» autorizarea parchetului forestier din punct de vedere a securităţii
muncii de către o comisie numită de societatea care efectuează
exploatarea;
» decizie scrisă de depozitarea sigură şi parcarea uneltelor (ferăstraie
mecanice) şi utilajelor forestiere (tractoare, TAF-uri), la sfârşit de
săptămână şi în perioada când nu se lucrează cu acestea, contra
sustragerii şi utilizări abuzive a acestora (grafic de
depozitare/parcare);
» proces verbal de autorizare şi darea în exploatare a drumurilor de
colectare cu tractoarele, întocmit de comisia de autorizare.

- care s-au produs în minerit:

= controlul locurilor de muncă şi al traseelor de aeraj;
= monitorizarea gazelor de mină;
= respectarea prevederilor Legii nr. 126/1995 privind materiile explozive.

- în care sunt implicaţi agenţi chimici periculoşi (ACP):

= lista substanţelor şi preparatelor chimice periculoase (SPCP), aşa cum a fost
furnizată la inspectoratul teritorial de muncă, conform Legii nr. 360/2003 şi
fişa cu date de securitate (FDS) aferentă fiecăruia;
36
 = substanţele şi preparatelor chimice periculoase, altele decât cele din lista
menţionată mai sus, care au fost folosite de angajator şi/sau au fost implicate
în eveniment, precum şi informaţii despre proprietăţile acestora.

- care s-au produs în activităţile de transport mărfuri periculoase:

= dovada existenţei consilierilor de siguranţă la expeditor, transportator şi
beneficiar (conform Legii nr. 31/1994, normelor aprobate prin H. G. nr.
1374/2000, modificată şi completată);
= mijloace de semnalizare a naturii produsului respectiv; mijloace de
intervenţie în caz de accident la expeditor şi transportator (Normele
metodologice din 4 dec. 2001 de autorizare şi efectuare a transporturilor
rutiere şi a activităţilor conexe acestora”, aprobate prin Ordinul 1842/2001
al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului)
= fişa de siguranţă la expeditor şi la transportator (Normele metodologice din
4 dec. 2001 de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a
activităţilor conexe acestora”, aprobate prin Ordinul 1842/2001 al
Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului).

- care s-au produs în domeniul construcţiilor:

= planul de securitate şi sănătate al şantierului, precum şi a planurile proprii de
securitate şi sănătate în muncă ale antreprenorului şi subantreprenorilor;
= documentul privind desemnarea coordonatorului în materie de securitate şi
sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării şi pe durata realizării
lucrării;
= întocmirea şi comunicarea declaraţiei prealabile, după caz, conform H.G. nr.
300/2006;
= după caz, documentul privind nominalizarea managerul de proiect;
= documente din care să rezulte cine este beneficiarul lucrării, antreprenorul
general şi subantreprenorii, proiectanţii şi obligaţiile acestora privind
securitatea şi sănătatea în muncă ( contracte, convenţii etc.);
= după caz, copii după paginile din registrul de coordonare care pot oferi
informaţii sugestive privind cercetarea.

- care s-au produs în domeniul transporturilor de marfă sau călători:

= cartea de identificare a autovehiculului;
= anexa certificatului de înmatriculare;
= permisului de conducere
= certificatul sau atestatului profesional, după caz, pentru conducătorii auto
care conduceau autovehicule în momentul producerii evenimentului;
= licenţa de transport;
= contractul de transport,
= foaia de parcurs sau a ordinului de deplasare (aceste documente trebuie să
conţină menţiunile angajatorului referitoare la starea tehnică a
autovehiculului la plecarea în cursa conform art. 27 din Regulamentul de
aplicare a O.U.G. 195/2002);
37
 = diagrama cronotahograf (pentru date despre regimul de viteză din momentul
impactului, timpii de conducere şi odihnă ai conducătorilor auto până la
momentul producerii impactului, conform O.G. 37/2007 şi H.G. 38/2008).

De asemenea, la dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să se anexeze:

- decizie scrisă, conformă cu modelul din Anexa nr. 1, prin care conducătorul
unităţii numit comisia care efectuează cercetarea evenimentului;
- corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor necesare
cercetării evenimentului;
- adresele prin care unitatea a solicitat, argumentat şi în termen, Inspectoratului de
Muncă prelungirea termenului de cercetare, conforme modelului din Anexa nr. 7
din prezentul ghid;
- adresele prin care Inspectoratul de Muncă a aprobat prelungirea termenului de
cercetare;
- după caz, procesul verbal de sistare a activităţii şi procesul verbal de constatare
şi sancţionare a contravenţiilor încheiate cu ocazia constatării efectuate la faţa
locului, imediat după producerea evenimentului;
- după caz, orice act emis de inspectoratul teritorial de muncă în care au fost
prevăzute măsuri imediate după producerea evenimentului pentru ca angajatorul
să îşi poate relua activitatea la locul producerii evenimentului în condiţii de
securitate a lucrătorilor.
Documentele menţionate vor fi solicitate în copie sau original
angajatorului/angajatorilor implicaţi în eveniment. La primirea lor se va încheia un
proces verbal de predare – primire, conform modelului din Anexa nr. 8 din prezentul
ghid, în care se va menţiona pentru fiecare document:
= că este conform cu originalul;
= numărul de file;
= cine a întocmit documentele (lucrător desemnat, serviciu intern /extern de
prevenire şi protecţie);
= dacă au fost sau nu aprobate pentru utilizarea lor în cadrul societăţii,
= alte observaţii.
Acest proces verbal de predare – primire se va întocmi într-un singur exemplar, şi
se va completa pe măsură ce angajatorul pune la dispoziţia inspectoratului teritorial de
muncă documentele solicitate. Se va semna la final de inspectorul de muncă care a
efectuat cercetarea.

h) copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaţii în baza cărora
angajatorul îşi desfăşoară activitatea;

- copie după certificatul constatator eliberat în baza Legii nr. 359/2004 sau în baza
Legii nr. 319/2006

i) copii ale fisei de expunere la riscuri profesionale şi ale fişei de aptitudine,

întocmite conform legii;
38
j) copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;

- pentru contractele individuale de muncă ale victimelor se vor anexa la dosar

toate actele adiţionale prin care s-a schimbat felul muncii sau locul de muncă.

k) copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în

munca ale victimelor;

- unul din membrii comisiei de cercetare ( lucrătorul desemnat sau reprezentantul

serviciului extern ) va semna fişele de instruire individuală pentru victimele care
sunt în incapacitate temporară de muncă în urma producerii evenimentului, va
trece data la care a făcut închiderea, numele în clar şi va semna fişele. De
asemenea, va bara paginile şi spaţiile necompletate.

l) concluziile raportului de constatare medical, în cazul accidentului cu

incapacitate temporară de muncă;
- probarea vătămărilor violente ale organismului suferite de către victime se face
în baza constatărilor (concluziilor) preliminare emise de instituţiile de medicină;

m) copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de

incapacitate temporară de munca;

n) actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenta medicală de urgenţă, din
care să rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultaţie şi
diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;

- de asemenea, se va anexa la dosarul de cercetare actul emis de unitatea sanitară

care a acordat asistenţă medicală de urgenţă pentru orice persoană implicată în
eveniment, din care să rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru
consultaţie, precum şi diagnosticul stabilit.

o) copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, încheiat de serviciile

poliţiei rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.

Se va solicita serviciilor poliţiei rutiere: procesul-verbal de cercetare la fata

locului, precum şi orice alte documente necesare cercetării: copii de pe declaraţii, foaia
de parcurs, ordin de deplasare, schiţe, planşe foto, eventuale expertize. Cererea de
solicitare va fi conform modelului prevăzut în Anexa nr. 4 din prezentul ghid.

Notă:
Se va transmite Inspectoratului de Muncă, spre avizare, exemplarul original al
dosarului de cercetarea a evenimentelor.
Anexele de la 1 – 12 fac parte integrantă din prezentul ghid.
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49