MAŞINI ŞI INSTALAŢII

AGRICOLE PENTRU FERME

AGROTURISTICE
 LOCUL AGROTURISMULUI ÎN TURISMUL RURAL

Relaţia dintre turismul rural şi celelalte forme de turism

practicate în spaţiul rural este deosebit de importantă,
deoarece stabileşte corelarea parametrilor naturali, umani,
economici şi sociali în vederea asigurării tuturor factorilor ce
duc la creşterea fenomenului turistic şi la dezvoltare durabilă în
spaţiu rural. Corelarea turism rural – agroturism – ecoturism –
turism în zone naturale este prezentată sintetic în figura 2.

Turism
rural clasic
Agroturism
Ecoturism
Turism rural
Turism
în zone
naturale
Turismul rural clasic este singura formă de turism inclusă în
totalitate în turismul rural. Celelalte forme de turism discutate
se suprapun mai mult sau mai puţin cu turismul rural (în
ordine descrescătoare: agroturism, ecoturism, turism în zone
naturale).
 AGROTURISMUL –
PARTE COMPONENTĂ
IMPORTANTĂ A
TURISMULUI RURAL
Agroturismul este forma de turism care, prin activităţile
sale, utilizează potenţialul economic al gospodăriilor
(fermelor) locale, prin dezvoltarea unor servicii de găzduire
şi de valorificare a produselor obţinute în exploataţia proprie
sau în alte exploataţii din zonă.

Caracteristici:
• resursa turistică de bază este mediul natural al spaţiului
rural sau al zonei naturale;
• utilizează surplusul de cazare şi dotările proprii gospodăriei
ţărăneşti, dar şi clădiri separate, amenajate ca pensiuni;
• orientează consumul turiştilor către produsele proaspete,
ecologice, produse în ferma agroturistică;
• pachetul agroturistic implică coabitarea şi integrarea
turistului în societatea rurală privită în toată complexitatea sa;
• veniturile obţinute din agroturism au (în general) un caracter
complementar, deoarece gospodăria ţărănească realizează
venituri din activitatea agricolă, de prelucrare a materiilor
agricole, artizanat, meşteşuguri tradiţionale, etc.;
• activităţile din agroturism contribuie la dezvoltarea durabilă a
zonei rurale (baza materială, infrastructură, încadrarea
gospodăriilor în planurile de amenajare locală teritoriale,
crearea de noi locuri de muncă, evitarea procesului de
depopulare rurală, etc.;
Agroturismul cuprinde două părţi componente:
1. Activitatea turistică propriuzisă, concretizată prin
ospitalitate (cazare, servicii de masă), agrement (călătorii,
pescuit, echitaţie), activităţi curative (apă curativă, soare,
nămol), activităţi terapeutice (ape minerale, ceaiuri, extracte
naturale), etc.;
2. Activitatea agricolă, prestată de proprietarul fermei
agroturistice, concretizată în producerea şi prelucrarea
tradiţională a produselor agricole şi alimentare şi
valorificarea lor în pensiunea agroturistică sau în alte reţele
comerciale.
Între cele două părţi există o legătură în ambele sensuri:
activitatea agricolă susţine activitatea turistică prin produsele
alimentare tradiţionale şi ecologice, iar pachetul agroturistic
poate include activităţi agricole efectuate de turişti (muls,
cosit, întreţinerea culturilor, recoltare, pregătirea produselor
alimentare sau gastronomice, etc.).
Factori ce influenţează dezvoltarea agroturismului:
• spaţiul rural sau din mediu natural ca suport al desfăşurării
activităţilor procesului turistic;
• populaţia rurală ca element ca factor al transformării
mediului natural şi al resurselor locale, precum şi ca element al
perenităţii obiceiurilor şi tradiţiilor populare ale satelor;
• produsele şi resursele naturale care satisfac cerinţele
ofertei turistice.
Organizarea agroturismului este caracterizată prin conceptul
dual concentrare – dispersie, după cum urmează:
• concentrarea serviciilor de masă, cazare şi animaţie în localităţi
rurale sau aşezări (staţiuni) din mediul natural;
• dispersia activităţilor agricole şi turistice (promenadă pietonală
sau ecvestră, pescuit, schi, navigaţie fluvială, etc.) în întreg
spaţiul turistic.
Principiile pentru dezvoltarea durabila a agroturismului :
- folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatarea optimă,
conservare) ;
- reducere a consumului şi a risipei de resurse turistice ;
- menţinerea diversităţii naturale, culturale, sociale a spaţiului
rural ;
- integrarea agroturismului în strategii de dezvoltare natională
regională, locală (dezvoltarea ofertei, promovare, organizare,
precum şi dezvoltarea infrastructurii generale şi tehnico-
edilitare) ;
- sprijinirea economiei locale în dezvoltarea socio-economică a
comunităţii dar şi în protejarea naturii şi a valorilor culturale ;
- implicarea comunităţilor locale în sectorul turistic, prin
sprijinirea grupurilor de iniţiativă pentru dezvoltarea şi
promovarea ofertei turistice locale, pentru protejarea mediului
şi a bunurilor culturale şi rolul organizaţiilor locale ale
prestatorilor de servicii turistice.
- consultarea specialiştilor şi a publicului în dezvoltarea
agroturismului şi a economiei locale pentru a evita conflictele
de interese între politica guvernamentală, regională şi cea
locală.
- dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susţinută prin
pregatire profesională, calificare, perfecţionare, pregatire
civică, sociologică ;
-promovarea marketingului în agroturism ;
-cercetarea si monitorizarea acţiunii de turism şi a activităţii
de conservare şi protejare a mediului înconconjurător precum
şi resursele turistice.
Impactul economic al agroturismului se manifestă prin :
- perspectiva dezvoltării satului pe termen lung în strânsă
legătură cu agricultura, infrastructura , protecţia mediului ;
- posibilitatea de a deveni suport pentru noi afaceri şi locuri de
muncă, ceea ce determină dezvoltare pe plan local ;
- încurajarea activităţii locale – artizanatul- dar şi cele care
determină dezvoltarea unui comerţ artistic ;
- creşterea veniturilor locuitorilor din aşezările rurale prin
valorificarea resurselor locale ;
- numărul crescând de oportunităţi pentru interacţiunea socială
a localnicilor, care deseori duc o viaţă izolată în comunitaţile
agricole.
Obiectivele strategice ale dezvoltarii agroturismului :
- trebuie să plece de la realizarea de venituri complementare
activităţilor agricole, prin oferirea unor produse turistice noi şi
inedite pe piaţa turistică şi prin acestea să ajungă la
creşterea nivelului de trai în mediul rural, stimulând astfel
stabilirea populaţiei active din mediul rural şi stoparea
migraţiei urban- rural ;
- stimularea revenirii, cel putin parţial, a populaţiei urbane
originară în zonele rurale ;
- asigurarea condiţiilor de trai şi a ridicării nivelului de
civilizaţie în mediul rural;
- realizare de venituri suplimentare, rezultate din activitatea
de turism ;
- valorificarea produselor din gospodaria proprie ;
- punerea în valoare a resurselor de care dispune zona ;
- utilizarea excedentului de spaţiu, produse şi de forţă de
muncă ;
- satisfacerea clienţilor prin calitatea, flexibilitatea şi preţul
produselor şi serviciilor ;
- conservarea locuinţelor şi obiceiurilor tradiţionale;
- sprijinirea comunităţii locale.

Concluzie:
•Turismul rural în general şi agroturismul sunt considerate ca
fiind opţiuni promiţătoare pentru viitor deoarece astfel se poate
realiza o dezvoltare economică a localităţilor cu specific
predominant agricol şi silvic, cu consecinţe favorabile asupra
atragerii şi menţinerii populaţiei în mediul rural, impulsionării
activităţii agricole în regiunile defavorizate din punctul de
vedere al resurselor naturale şi dezvoltării sociale şi culturale
 ORGANIZAREA FERMEI AGRICOLE

Ferma reprezintă o structură organizatorică alcătuită din

teren, precum şi din toate mijloacele fixe şi mobile utilizate
pentru realizarea producţiei.

Clasificare:
• ferma agricolă;
• ferma agroturistică;
• ferma forestieră;
• ferma de animale mari (vite, oi);
• ferma ecvestră;
• ferma piscicolă, etc.
• Ferma agricolă reprezintă unitatea de producţie de bază în
agricultură.
• Ferma poate fi proprietate a fermierului, închiriată sau parte
a unei societăţi, cooperative sau asociaţii.
• Ferma are două sfere:
- sfera tehnică şi productivă, care include obţinerea
unor produse biologice pe cale naturală şi eventual
procesarea acestora în vederea realizării de produse
alimentare;
- sfera economică, ce se ocupă cu procesul producţiei
stabilind o relaţie între produse şi preţuri, precum şi o
participare financiară şi valorică în cadrul producţiei.
 ORGANIZAREA FERMEI AGROTURISTICE

Ferma agroturistică este o structură de primire pentru

găzduire şi servirea mesei, ce funcţionează în cadrul unei
ferme (gospodării) ţărăneşti şi care asigură alimentaţia
turiştilor cu produse proaspete din surse proprii sau locale.

Ferma agroturistică este alcătuită din:

- ferma agricolă;
- pensiunea agroturistică.

• Pensiunile turistice sunt structuri de primire pentru

găzduire şi servirea mesei, care funcţionează în locuinţele
fermierilor sau în clădiri independente şi care asigură, în
spaţii special amenajate, cazarea turiştilor, servicii de
pregătire şi servire a mesei, precum şi alte servicii turistice.
Alte servicii agroturistice:
Punct de vanzare in fermă
Această formă de servicii, oferite clienţilor, constă în
amenajarea punctelor de vânzare în fermă sub lozinca
"produse de la fermă". Se oferă astfel posibilitatea clienţilor să
aleagă dintr-o gamă largă de produse tradiţionale ţărăneşti.
Vacanţa in fermă
Aceste ferme sunt destinate copiilor şi adolescenţilor, în cadrul
şcolarizării lor. Aici se desfaşoară activităţi pedagogice prin
care sunt văzute şi explicate realităţile din lumea agricolă.
Activităţile desfăşurate în fermă sunt însoţite de timp liber si
destindere.
Ferme deschise
Agricultorul propune o vizită de informare în ferma sa, în
anumite zile intitulate "ziua porţilor deschise", în care poartă
discuţii cu vizitatorii despre exploataţie şi despre mediul
economic, social şi natural în care se găseşte. Invitaţii vor
servi, la încheierea vizitei, o mică gustare oferită de către
fermier.
Ferma han
Aceşti fermieri, hangii, vă propun mâncăruri tradiţionale, din
zona respectivă. Produsele servite provin în totalitate din
exploataţiile lor.