Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MULȚUMIRI / AKNOWLEDGEMENTS
Autorii doresc să mulțumească tuturor colegilor, arheologi sau topografi,
care au ajutat în teren la achiziționarea datelor, în parte exemplificate în acest
volum, ori care au contribuit la formarea experienței autorilor în domeniul
aplicațiilor interdisciplinare în arheologie: / The authors would like to thank to
all those colleagues, archaeologists or surveyors, who helped during the field
surveys, some of which were presented in this volume, or who helped the
authors gain their experience in the field of interdisciplinary applications for
archaeology:
Dana Dumitrașcu, Valeriu Sîrbu, Eugen S. Teodor, Cătălin Constantin, Constantin
Ștefan, Monica Constantin, Alexandra Teodor, Mihai Ștefan Florea.
Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni – Sfântu Gheorghe
Centrul de Pregătire Profesională în Cultură
Universitatea de Stat din Republica Moldova
------------------------------
ȘTEFAN MARIA-MAGDALENA
ArheGIS : arheologie digitală și spațială : manual teoretic și exemple
de aplicare / Maria-Magdalena Ștefan. Dan Ștefan, Valeriu Cavruc. –
Brăila : Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2012
ISBN 978-606-654-031-5
I. Ștefan, Dan
II. Cavruc, Valeriu
004:902
Acest volum este destinat însușirii unor concepte tehnice complexe de către
specialiștii din domeniul științelor umaniste. Este recomandabil, de aceea, ca
materialele ce se regăsesc în paginile următoare să fie utilizate exclusiv în scop
didactic.
Lucrarea se sprijină pe o sinteză originală de noțiuni teoretice și principii
practice de aplicare a topografiei și sistemelor GIS în studiul siturilor
arheologice. Studiile de caz prezentate analizează seturi de date topografice și
cartografice înregistrate și prelucrate de către autori sau de către colective
conduse de autori. Anumite părți din acest manual fac parte din rapoarte și
articole anterioare, în timp ce altele sunt componente ale unor studii încă
nepublicate.
Selecția și succesiunea acestor materiale în cuprinsul prezentului manual a
fost realizată astfel încât procesul de familiarizare a cititorului cu aplicațiile
topografiei și sistemelor GIS în arheologie să fie cât mai simplu și intuitiv.
Unele dintre noțiuni au fost prezentate simplificat pentru a spori inteligibilitatea
textului.
This volume was projected as a handbook meant to be used in the process of
acquiring complex technical concepts by specialists trained in the field of
humanities. It is therefore advisable not to use the materials and information to
be found in the following pages other than in educational purpose.
The text is grounded on original syntheses of theoretical concepts and
practical principles of employing surveying and GIS in the study of
archaeological sites. The following case studies present topographical data sets
obtained by the authors or by teams of specialists headed by the authors. Some
parts of this handbook contain elements or make reference to previous scientific
reports and articles, while others contain still unpublished materials.
The materials selection and sequence in the current handbook was done with
the purpose of familiarizing the reader with the surveying and GIS applications
in archaeology in a simple and intuitive manner. Some concepts were
intentionally presented in a simplified way in order to increase the text
readability.
ARGUMENTE ÎN FAVOAREA UNEI ARHEOLOGII SPAȚIALE .................................... 166
CARTOGRAFIA ...................................................................................................... 19
GEODEZIA ............................................................................................................. 22
TOPOGRAFIA ......................................................................................................... 22
FOTOGRAMMETRIA ............................................................................................... 22
TELEDETECŢIA...................................................................................................... 24
CADASTRUL .......................................................................................................... 25
LECTURI RECOMANDATE ...................................................................................... 26
CARTOGRAPHY ..................................................................................................... 19
GEODESY .............................................................................................................. 22
TOPOGRAPHY ....................................................................................................... 22
PHOTOGRAMMETRY.............................................................................................. 22
REMOTE SENSING ................................................................................................. 24
CADASTER ............................................................................................................ 25
FURTHER READING ............................................................................................... 26
13
spaţiale ale culturii materiale. Recunoaştem, în acest fel, în chiar natura
informaţiei arheologice, primul argument ce motivează intenţia noastră de a
individualiza o specializare distinctă în domeniul arheologiei: este desigur vorba
despre arheologia digitală și spaţială. Dorim să facem precizarea că varietatea
aplicațiilor și dezvoltărilor conectate cu gestiunea, analiza și valorificarea
componentei spațiale a datelor arheologice, mai ales cele ce țin de mediul
informatic, s-a dovedit dificil de însumat și rezumat printr-un singur termen,
chiar la nivel internațional, unde tradiția în topografie arheologică, GIS,
arheologia peisajului, geostatistică, fotogrammetrie, teledetecție, LIDAR,
scanare digitală 3D ori digitalizare pentru arheologie (ca să enumerăm doar
câteva subdomenii) adună deja câteva decenii. Deși termenul spațial poate fi pus
aparent în legătură cu aplicațiile realizate de NASA de identificare a siturilor
arheologice prin teledetecția satelitară (Space Archaeology), relativ recent,
pionieri și totodată figuri centrale ale domeniului pe plan internațional, precum
Gary Lock sau Marcos Llobera, s-au reunit la Santander (Spania) în 2012 într-o
conferință de referință - Debating Spatial Archaeology. International Workshop
on Landscape and Spatial Analysis in Archaeology, consacrând astfel termenul
de arheologie spațială drept cel mai potrivit pentru a acoperi direcțiile
metodologice și conceptuale menționate anterior.
Disponibilitatea în ultimele două decenii a unor tehnologii avansate de
achiziție a datelor cu componentă spațială și în domeniul arheologiei (stații
totale, GPS, camere foto multi-senzor cu rezoluție mare, scanner 3D, LIDAR,
fotografie de detaliu cu ajutorul sateliților) a condus la formularea unui nou set
de practici arheologice, la apariția și apoi creșterea unui grup distinct de
specialiști cu abilități și experiență în domeniu, schimbând în esență modul în
care comunitatea arheologică internațională se așteaptă să fie documentate și
prezentate datele arheologice.
Oarecum în paralel, în unele aspecte cu o tradiție mai veche, în altele mai
recente - ca o consecință directă a dezvoltărilor tehnice, conceptualizarea
spațiului ca semnificant pentru arheologie și istorie a suferit evoluții importante
ce au condus la identificarea unor noi teme de investigație arheologică, centrate
în particular pe evaluarea relaţiei comunităţilor din trecut cu mediul ambiant.
Înţelegerea caracteristicilor reliefului în care se află amplasat un sit arheologic
poate pune în evidență amploarea şi caracterul descoperirilor, organizarea
funcţională a spaţiului amenajat în trecut ori aspectele ce au determinat
comunitatea să se stabilească în locul respectiv.
Nu în ultimul rând, legislația și etica profesională au fost ajustate în
consecință. Începând cu 1992, arheologia europeană a căpătat un statut
profesional distinct, recunoscut prin Convenţia de la Malta (La Valetta). Astfel,
în scopul „protejării patrimoniului arheologic ca sursă a memoriei europene
colective şi ca instrument al studiului istoric” (articolul 1) arheologia a început
să joace un rol important în activităţile de planificare teritorială. Urmând aceste
directive, proiectele de dezvoltare urbană şi infrastructură ar trebui să ia în
considerare informaţiile privind localizarea siturilor arheologice pentru a evita
14
distrugerea patrimoniului şi pentru a stabili strategiile optime de ocupare a
teritoriului. Pentru a putea asigura o gestiune eficientă și corectă a siturilor
arheologice în relația lor cu societatea contemporană, aflată în continuă
extindere în mediul natural prin proiecte de dezvoltarea urbană, industrială și de
amenajare a teritoriului, cunoaşterea cu precizie a localizării şi întinderii siturilor
arheologice se impune ca o condiție cu totul obligatorie. În plus, această
informaţie trebuie să fie accesibilă şi utilizabilă forurilor interesate. Simplele
descrieri geografico-topografice păstrate în literatura tradiţională, ce stabileau
amplasamentul unei descoperiri în funcţie de alte elemente din teren, cum ar fi,
de exemplu, drumuri ori biserici, nu sunt în acest caz suficiente. Sunt necesare,
în schimb, date geografice precise obţinute prin metode eficiente şi repetabile.
Anticipând detalierile ce vor urma pe parcursul acestui ghid teoretic și set de
bune practici, putem spune că arheologia spaţială se referă la acele metode,
tehnici, instrumente şi principii care pot asigura, pe de o parte, documentarea şi
gestiunea procesului de cercetare arheologică, iar pe de altă parte analiza datelor
arheologice şi a fenomenelor complexe dezvăluite de acestea.
În era dezvoltării informaţionale, disponibilitatea şi avansul tehnologiilor
inovative au avut impact şi asupra metodelor de abordare spaţială a datelor
arheologice. Tehnologia GPS a devenit aproape la fel de comună ca telefonul
mobil ori televiziunea, în timp ce aplicațiile software gratuite precum Google
Earth pun deja la dispoziția oricărui utilizator de internet hărți detaliate ale
oricărui colț de lume, facilitând, de exemplu, identificarea de noi situri
arheologice prin studiul imaginilor din satelit de înaltă rezoluție. Această
transformare, precipitată practic în ultimele două decenii, solicită comunității
arheologice reevaluarea și actualizarea metodelor de cercetare, precum și a
opțiunilor de interpretare.
Prin acest ghid teoretic și ansamblu de bune practici autorii nu-și propun să
rezolve problemele generale ale unor discipline complexe, cu statut bine definit,
de tradiţie, precum topografia, geodezia şi cartografia. Informaţiile cuprinse în
paginile ce urmează se doresc a fi repere tehnice selectate și explicate accesibil,
în virtutea relevanței lor pentru rezolvarea unor probleme specifice cercetării
arheologice, în special din România și Republica Moldova. Acestea pot fi
aplicate direct de către arheologi ori doar înțelese și folosite ca bază de
comunicare cu specialiști din domeniile topografiei, geodeziei, geostatisticii sau
al bazelor de date. Scopul nostru nu este de a transforma arheologii în topografi
sau operatori GIS, ci în arheologi mai buni, cu o înțelegere reală a conceptelor și
instrumentelor de gestiune și analiză spațială a descoperirilor arheologice.
15
1. Stabilirea şi înregistrarea cu precizie a poziţiei geografice a unui sit
arheologic sunt necesare în scopul:
consemnării ştiinţifice corecte, respectiv identificării sale precise şi
repetabile;
protejării vestigiilor arheologice;
punerii în valoare.
2. Studierea mediului natural în care se află un sit arheologic contribuie la
relevarea unor aspecte importante ale fenomenelor şi proceselor din trecut,
contribuind la o mai bună cunoaştere a comunităţilor umane ce au lăsat în urmă
vestigii arheologice.
Abordări specifice arheologiei spațiale ridică întrebări precum:
Care au fost resursele naturale administrate și exploatate de o
comunitate umană din trecut?
Care este aria de cuprindere vizuală asociată unui sistem de fortificare?
Care este cel mai probabil drum ce pune în legătură două sau mai multe
situri contemporane?
3. Cercetarea arheologică este o activitate profesionalizată care trebuie să se
desfăşoare în mod standardizat. Gestiunea excavaţiei și documentarea procesului
de cercetare în teren sunt obligaţii a căror respectare reflectă responsabilitatea
celui implicat în analiza patrimoniului arheologic. Prin săpătură arheologică,
vestigiile – obiect al cercetării, sunt de cele mai multe ori distruse în timpul
cercetării. Este de aceea obligatorie documentarea precisă a operațiunilor din
teren, inclusiv amplasamentul și distribuţia spațială, dimensiunile și alte
caracteristici morfologice.
***
16
Fig. 1. Imagine din timpul săpăturilor de pe șantierul Cârlomănești - Cetățuie,
sector Terasa 1, jud. Buzău.
17
18
Fig. 2. Capidava. Model tridimensional al terenului combinat, printr-un filtru
Multiply, cu harta topografică a regiunii realizată la scara 1:25.000 (raster
scanat și georeferențiat).
20
În arheologie, hărțile au o dublă însemnătate. Ele reprezintă un instrument
esențial de analiză și prezentare a datelor arheologice; în același timp, hărțile
vechi pot fi ele însele surse de informație referitoare la organizarea locuirii
umane ori de înțelegere a caracteristicilor geografice ale mediului ambiant din
trecut, într-o formă inaccesibilă nouă astăzi, datorită transformărilor produse din
cauze naturale sau antropice.
21
din l. greacă: geodaisia= împărțirea Pământului
22
prin care sunt corectate distorsiunile geometrice cauzate de lentile ori de unghiul
de fotografiere, dar și un proces de referențiere prin care pixelii imaginilor sunt
corelați cu informație spațială.
25
legate de reperele topografice sau de altă natură ce pot fi folosite pentru
orientarea în spațiu.
28
Principala problemă pe care o avem în teren atunci când încercăm să trasăm
secțiuni rectangulare este aceea de a stabili unghiuri drepte, respectiv laturi
perpendiculare una pe cealaltă. Metoda folosită de arheologi se bazează pe
relația matematică stabilită prin Teorema lui Pitagora - relație cunoscută și
exploatată și de arhitecții ori meșterii constructori din vechime. Trasarea
manuală a gridurilor cu unghiuri drepte este utilă și în timpul cercetărilor de
suprafață ori realizărilor planurilor de situație cu metode tradiționale.
Aria pătratului
catetei = a x a=a2
a 25 pătrate 1x1
9 pătrate 1x1
a a c c
b
a
b b
b
Fig. 9. Demonstrarea Teoremei lui Pitagora
Forma cea mai simplă de aplicare a principiilor Teoremei lui Pitagora nu se
bazează pe cunoașterea efectivă a teoremei și demonstrației acesteia, ci pe
cunoașterea unor triplete de numere întregi ce definesc laturile unui triunghi
dreptunghic (triplete pitagoreice), de exemplu 3, 4 și 5, ca în figura de mai sus.
29
În această formă, trasarea unghiurilor drepte era cunoscută oamenilor din
antichitate cu mult înainte de Pitagora (sec VI a. Chr.).
Prin simularea laturilor unui triunghi din rulete ori sfori cu dimensiuni
cunoscute, fie triplete de numere pitagoreice, fie calculate cu Teorema lui
Pitagora, se pot stabili unghiuri drepte. O secțiune arheologică rectangulară
poate fi împărțită în două triunghiuri dreptunghice. Astfel, diagonala viitoarei
secțiuni va fi ipotenuza triunghiurilor dreptunghice ale căror catete vor fi egale
ca valoare cu laturile secțiunii de trasat. Astfel, dacă extragem rădăcina pătrată
din suma pătratelor laturilor secțiunii de trasat, vom afla valoarea diagonalei sale
– ipotenuza.
De exemplu, pentru a putea trasa o secțiune de 2 x 4 m, trebuie să folosim 3
rulete: una întinsă la 2 m, alta la 4 m și alta la 4.47 m. În mod asemănător, dacă
dorim să trasăm un pătrat cu latura de 10 m, va trebui să fixăm o ruletă la 10 m,
a doua tot la 10 m, iar a treia – diagonala – la 14.14 m.
30
Un alt principiu din trigonometrie, fundamental pentru practica arheologică
și pentru documentarea componentei spațiale a datelor arheologice, este acela al
diferenței între distanța înclinată și distanța orizontală. Acesta, împreună cu
înțelegerea faptului că desenele și planurile de șantier reprezintă proiecții într-un
plan ale unor contexte spațiale tridimensionale, explică faptul că dimensiunile
măsurate în teren sunt diferite de cele măsurate pe reprezentările grafice, atunci
când contextele arheologice sunt caracterizate de diferențe semnificative de
nivel. De aceea, se recomandă, de exemplu, ca profilele stratigrafice să fie cât
mai drepte, mai ales când săpătura ajunge la adâncimi mari, ori profilele sunt
foarte lungi. Nu în ultimul rând, se evidențiază necesitatea utilizării corecte,
sistematice, a metodei tradiționale, manuale, de documentare grafică a
săpăturilor arheologice, cel mai adesea tratată ca o rețetă căreia nu îi este
înțeleasă baza geometrică.
distanța orizontală
Atunci când situațiile din teren sunt transpuse sistematic pe hârtie, la scară,
alegem să proiectăm elemente tridimensionale într-un plan, adică în doar două
dimensiuni. Desenul arheologic de șantier al secțiunilor stratigrafice verticale ori
orizontale, realizat la scara 1/10, 1/20 ori 1/50, reprezintă cea mai des folosită
metodă de documentare a vestigiilor arheologice. Desenul arheologic executat
manual nu a fost încă egalat ca rapiditate și aspect de alte metode automatizate.
Utilizarea fotogrammetriei ori a desenului cu stația totală, deși foarte precise, au
dezavantajul unui cost suplimentar de timp necesar prelucrării datelor – etapă ce
are loc, de cele mai multe ori, departe de contextul arheologic propriu-zis. Este
adevărat și că metodele digitale permit conservarea informației tridimensionale
și asigură integrabilitatea datelor în sisteme complexe, oferind accesul la un nou
tip de analize spațiale și reprezentări grafice. Practica arată însă că, în lipsa unor
resurse de timp, financiare și umane adecvate, documentarea digitală a
vestigiilor este rezervată doar situațiilor speciale. Ideal ar fi ca cele două metode
să fie aplicate în paralel, pentru a beneficia de toate avantajele.
Scopul acestui capitol nu este de a descrie în detaliu metodele de realizare a
desenului arheologic, ci de a atrage atenția, că, indiferent de tehnicile alese,
31
tradiționale ori automatizate/digitale, există un fundament matematic, simplu, de
a cărui înțelegere depinde corectitudinea documentației.
O metodă tradițională de execuție a desenelor arheologice de șantier
(secțiuni orizontale) se bazează pe utilizarea unui sistem de referință format din
două axe perpendiculare și a unui fir cu plumb, care asigură proiectarea
punctelor din teren în planul de referință. Desenul executat de trei persoane,
dintre care doi operatori sunt responsabili de măsurătorile în teren, are șanse mai
mari să dea rezultate corecte, decât desenul în doi, ori chiar unul!
Ruletă mobilă
orizontalizată cu capătul
fix pe firul cu plumb
Axa Y
Fir cu plumb
Fig. 12. a. Exemplu de echipă formată din trei persoane ce înregistrează prin
metode tradiționale (rulete, nivelă de mână și fir cu plumb, poziția în spațiu a
descoperirilor arheologice, într-o secțiune orizontală (grund). b. Exemplu de
înregistrare a unei secțiuni stratigrafice verticale (profil) cu ajutorul stației
totale ce măsoară fără ajutorul reflectorului (reflectoress).
33
Tehnici de săpătură și documentare în Stratigraphy. În Dellepiane, M.,
teren (internațional): Niccolucci, F., Pena Serna, S.,
Hester, T.N., Shafer, H.J., Feder, Rushmeier H., Van Gool, L. (ed.),
K.L., 2009. Field Methods in VAST 2011. The 12th International
Archaeology (7th edition). Mountain Symposium on Virtual Reality,
View: Mayfield. Archaeologyand Cultural Heritage
Drewet, P.L., 1999. Field archaeology: (Prato, Italy, October 18-21, 2011), p.
an introduction. Routledge. 145-152. Eurographics Association.
Roskams, S., 2001. Excavation.
Cambridge: Cambridge University Documentarea fotogrammetrică a
Press. contextelor arheologice – exemple de
*** Archaeological Site Manual, bună practică din România:
Museum of London Archaeology Ştefan, M., Ştefan, D., 2012.
Service, (3rd edition), 1994. London: Documentarea digitală a monumentului
Museum of London. rupestru de la „Fundu Peşterii”. O
provocare. În Sîrbu, V., Matei, S. (ed.),
Tehnici de săpătură și documentare în Un monument din Carpaţii Orientali cu
teren (România): reprezentări din Preistorie şi Evul
Angelescu, M., 2005. Standarde și Mediu – Nucu-“Fundu Peşterii”,
proceduri în arheologie (versiune Judeţul Buzău, p. 19-43. Brăila -
electronică) - în special Anexa 11. Buzău: Istros.
http://www.cimec.ro/Arheologie/arh- http://www.academia.edu/2333584/
standarde/standarde.htm Teodor, A., Teodor, E.S., Florea,
M.S., Popescu, A., 2011. Noviodunum
Documentarea digitală a monumentelor Roman fortress. A survey on a city wall
de arhitectură și descoperirilor section. În Int. Arch. Photogramm.
arheologice: Remote Sens. Spatial Inf. Sci.,
Fiorini, A. Urcia, Archetti, V., 2011. XXXVIII-5/W16, p. 499-505,
The Digital 3D Survey as Standard doi:10.5194/isprsarchives-XXXVIII-5-
Documentation of the Archaeological W16-499-2011
34
Folosirea sistemelor cartografice de referință asigură stabilirea locaţiei, unic
determinate, a unui sit arheologic pe suprafaţa Pământului, precum și integrarea
datelor obținute din surse multiple (desene de șantier, hărți scanate,
aerofotograme, date de elevație obținute din satelit, măsurători GPS) într-un
singur proiect.
37
Datum reprezintă orice mărime sau cantitate folosită drept referință pentru
alte mărimi/cantități. Un datum este, așadar, un set de convenții ce se referă la
relația dintre forma Pământului și setul de coordonate folosit pentru a exprima
poziția. Atunci când se încearcă o potrivire matematică cât mai bună a
sferoidului sau elipsoidului la forma neregulată a Pământului, în punctul în care
se execută măsurătoarea, se folosește un datum local. Există şi modele de datum
geocentric care încearcă o potrivire generală a sferoidului/elipsoidului la geoid.
În funcţie de această referință, coordonatele aceluiaşi punct de pe suprafața
Pământului pot avea valori diferite. Se face, de asemenea, diferenţa între un
datum orizontal pentru coordonate în plan şi un datum vertical pentru calculul
altimetric.
Sistem geografic
plană,
cilindrică
conică.
Proiecţiile cilindrice sunt utilizate de obicei pentru realizarea unor hărţi ale
întregii lumi ori ale regiunilor din apropierea ecuatorului. Liniile de referinţă
sunt perpendiculare unele pe celelalte.
42
Fig. 21. Proiecția cartografică conică. Variante.
UTM
UTM (Universal Transverse Mercator) este un sistem de proiecţii (nu o
proiecţie) cu aplicabilitate internațională, des răspândit. A fost introdus de
armata SUA în 1949. Scopul acestui sistem nu este de a reprezenta întreaga lume
deodată, ci de a produce un set de hărţi zonale sub forma unui grid, având la
bază proiecţia cilindrică. Cilindrul secant este transversal, cu axa în planul
ecuatorial. Este asociat cu elipsoidul WGS 1984 şi cu un sistem de coordonate
rectangulare.
Prin acest sistem, suprafaţa Pământului este împărţită într-un grid format din
60 de zone înguste (de câte 6 grade longitudine fiecare), fiecare dintre ele
centrată pe câte un meridian. Aceste zone sunt identificate prin numere
consecutive ce cresc de la vest spre est. Prima zonă este cea aflată imediat la est
de meridianul de 180 de grade. Fiecare dintr aceste zone este proiectată diferit pe
o variantă potrivită de proiecție Mercator transversală, și este împărţită la rândul
ei prin paralele, în 20 de pătrate identificate prin literele alfabetului, de la C la X
(fără I şi O). România este acoperită de zonele 34T şi 35T, iar Moldova de 35T
şi 35U.
Sistemul de coordonate măsoară în metri distanţele de la centrul de origine
reprezentat de intersecţia Ecuatorului cu meridianul pe care este centrată zona
respectivă din gridul UTM. Coordonatele sunt descrise prin northing (distanţa de
43
la Ecuator) şi easting (distanţa de la meridianul de referință). Pentru a nu obţine
valori negative, fiecărui meridian central al unei zone i se adaugă pe easting
valoarea de 500.000 m. Pentru măsurătorile în emisfera nordică, northing are
valoarea 0 la Ecuator, dar pentru cele efectuate în emisfera sudică li se adaugă
valoarea de 10.000.000 m.
46
TMM
În Republica Moldova se utilizează proiecţia transversală Mercator TMM, o
proiecţie cilindrică transversală tangentă în meridianul cu longitudinea 28 de
grade şi 24 de minute pe elipsoidul GRS80. Coordonatele sunt rectangulare
(metri). Sistemul de referinţă de tip ETRS 89 care înglobează proiecţia TMM pe
elipsoidul GRS80 se numeşte MOLDREF99.
ETRS 1989 – este bazat pe ITRS din anul 1989, adică nu ține cont
de deplasarea continentelor. A fost adoptat ca standard geodezic
european. Sistemul de coordonate folosit este unul geografic,
elipsoidul de referință fiind GRS80.
Cassini
Bonne
Lambert-Cholesky
Gauss-Kruger
47
Breazu, M., 2009. Aplicații ale Hatzopoulos, J.N., 2008. Topographic
topografiei arheologice și ale Mapping: Covering the Wider Field of
sistemelor informatice geografice (GIS) Geospatial Information Science &
pentru cercetarea și protecția Technology (GIS & T). Boca Raton:
patrimoniului imobil din situl Alba Iulia Universal-Publishers.
(teză de doctorat). Alba Iulia: Iliffe, J.C., 2000. Datums and Map
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Projections: For Remote Sensing, GIS,
Iulia. and Surveying. Caithness: Whittles
Moroșanu, B., 2007. Deformațiile Publishing.
liniare relative în sistemele de proiecție Bugayevsky, L.M. Snyder, J.P., 1995.
Stereografic 1970, Gauss-Krüger, UTM Map Projections: A Reference Manual.
și comparații între acestea. London: Taylor & Francis.
http://earth.unibuc.ro/articole/deformati
i-liniare-in-sistemele-proiectie
Năstase, A., 1993. Cartografie:
proiectii cartografice. București: Ed.
Universității București.
***
48
Determinarea poziției punctelor din teren (planimetria și altimetria) se
realizează prin calcul trigonometric, pe baza unor măsurători de unghiuri și
distanțe. Desigur, aceste măsurători pot fi realizate cu instrumente simple
(busola, ruleta și firul cu plumb) sau cu instrumente optice de precizie. Cele din
urmă pot fi la rândul lor manuale sau automate, cu sau fără memorie internă,
integrate sau nu cu un dispozitiv electronic de măsurare directă a distanțelor
(EDM).
Instrumentele optice de măsură cu cea mai mare utilizare în arheologie sunt
nivela, teodolitul și stația totală. Ele se folosesc împreună cu un set de
accesorii: trepied, miră ori reflector și pot fi găsite într-o gamă largă de modele,
mai mult sau mai puțin automatizate. Aceste instrumente permit vizarea printr-
un sistem optic de lentile a punctelor din spațiu ce urmează a fi măsurate. Pentru
a fi corect utilizate, toate aceste echipamente trebuie să fie inițial așezate în stație
deasupra unui punct cunoscut, orizontalizate (calate) și precis orientate către o
direcție cunoscută. Un instrument mai special, folosit de arhitecții ce activau în
urmă cu 20 de ani pe șantierele arheologice din România, este alidada.
Fig. 25. a. Nivelă cu miră; b. teodolit Zeiss cu vernier; c. stație totală Leica.
49
Nivela măsoară diferențele de nivel față de un punct de referință.
Constructiv, nivela este compusă dintr-o lunetă fixată într-o montură ce permite
rotirea într-un singur plan. De aceea, cu nivela, corect așezată în stație, se pot
viza puncte doar în plan orizontal, nefiind posibilă rotirea lunetei și în plan
vertical. Vizarea este realizată, la nivel, către o miră gradată (sau stadie),
amplasată deasupra punctului ce urmează a fi măsurat. Diferența maximă de
nivel între două puncte ce poate fi determinată direct cu nivela, este limitată de
înălțimea mirei. Atunci când diferențele de nivel sunt mari, sunt executate o
serie de măsurători intermediare (drumuire de nivelment).
Nivela este adeseori utilizată pentru lucrări de nivelment pe șantierele de
construcție ori în cadrul lucrărilor de terasamente, drumuri, căi ferate etc. În
arheologie, nivela este folosită, de exemplu, pentru determinarea cotelor de nivel
la suprafața sitului, a adâncimilor nivelelor stratigrafice etc.
51
Tahimetrul este un instrument ce permite măsurarea indirectă a distanţelor.
Funcția tahimetrică este de obicei inclusă în nivelă și în teodolit, atunci când
luneta acestor instrumente este prevăzută cu fire stadiale, pe lângă firele
reticulare normale utilizate în procesul de colimare. Firele stadiale sunt
percepute de către operator în timpul vizării prin lunetă (colimare) ca două
marcaje orizontale, decalate pe verticală. Prin suprapunerea celor două marcaje
stadiale cu gradațiile mirei (sau stadiei) poate fi calculată distanța dintre
instrument și miră.
Instrumentele moderne sunt prevăzute cu un modul activ de măsurare a
distanţelor (EDM - electromagnetic distance measurement) bazat pe emisia unui
fascicul de lumină în spectru vizibil sau infraroşu. O parte din fascicolul luminos
este reflectată de ţintă (prevăzută sau nu cu reflector), acesta fiind recepționat de
către instrument. Determinarea distanţei între instrument şi ţintă este realizată
prin măsurarea timpului necesar parcurgerii, dus-întors, a respectivei distanţe de
către semnalul luminos şi raportarea acestui timp la o viteză cunoscută.
Teodolitele-tahimetre cu EDM, afişaj electronic şi înregistrare automată internă
a datelor se numesc staţii totale.
52
Fig. 29. Exemplu de puncte radiate
În arheologie, staţia totală este un instrument extrem de util, ale cărei funcţii
şi principii de bază, odată înţelese, pot avea multiple aplicaţii pe parcursul
desfăşurării cercetării arheologice de teren. Precizia măsurătorilor este
milimetrică, variind de la instrument la instrument, dar în general este mai mult
decât suficientă pentru nevoile specifice arheologiei. Precizia unui instrument
este redată în unităţi de măsură a unghiului (secunde).
53
Fig. 30. Pietroasa Mică Gruiu Dării, jud. Buzău: a. complexul C86 desenat cu
stația totală în 2005; b. C86 desenat manual în teren în 2004 apoi digitizat.
54
Fig. 31. Medieș – Cioncaș, jud. Satu Mare. Măsurătorile de detaliu ale
reliefului au pus în evidență existența unui șanț de fortificație colmatat,
interpretare ce a fost confirmată de rezultatele investigațiilor
magnetometrice. Curbele de nivel au fost generate la un interval de 50 cm.
Cercetarea a fost publicată în Marta, Ștefan 2011.
55
Puncte de referinţă. Utilizarea staţiei totale este condiţionată de existenţa a
două puncte materializate în teren prin ţăruşi sau borne, denumite puncte de
referinţă. Aceste puncte pot avea coordonate cunoscute (oferite de oficiul de
cadastru, cunoscute din calcule anterioare etc.) ori pot fi create de operator
înainte de începerea operaţiunilor de măsurare, în intenţia de a le calcula apoi
coordonatele absolute cu ajutorul unui sistem GPS. În această situaţie, este
recomandat ca operatorul să creeze de la început trei puncte fixe intervizibile, la
distanţe suficient de mari, pentru a încadra cât mai din larg arealul de măsură.
Cele trei puncte fixe vor fi măsurate cu receptoare GPS.
56
Înălțimea
instrumentului
Înălțimea
prismei
Fig. 34. Schema orientării stației totale și sensul măsurării unghiurilor față de o
direcție de referință.
57
În acest ultim caz, sistemul de coordonate este unul local. Unul dintre
punctele de referinţă primeşte coordonate x, y, h de tipul 1000, 1000, 100 (metri)
– această origine asigură măsurarea coordonatelor cu valori pozitive într-un cerc
cu raza de 1 km şi cu diferenţe de nivelment ce nu depăşesc 100 m. Punctul de
referinţă corespondent va constitui orientarea către unghiul de 00. După
orientare, el va putea fi măsurat şi va căpăta coordonate în sistemul local folosit,
coordonata de pe axa x fiind tot 1000. Ulterior, cele două puncte vor fi măsurate
cu un receptor GPS şi coordonatele vor putea fi înlocuite, în faza de prelucrare a
datelor. În cazul măsurătorilor realizate în coordonate locale, nordul va fi
reprezentat de punctul de 0 ales arbitrar.
Orientare
Stație
a.
Orientare
Stație
b.
Fig. 35. a. Aspectul unui plan în coordonate reale, absolute; b. aspectul unui
plan cu coordonate locale, orientat într-un punct arbitrar ales.
Atunci când staţia este mutată într-un nou punct de referinţă, este obligatoriu
ca punctul de orientare să fie măsurat (chiar în mod repetat) pentru a asigura
posibilitatea detectării/compensării erorilor. Se recomandă ca, dacă există
58
posibilitatea vizării mai multor puncte cu coordonate cunoscute (chiar din
măsurători anterioare) din aceeași stație, acestea să fie măsurate/remăsurate
pentru a contribui la mai buna orientare a instrumentului.
Toate operațiunile importante trebuie notate în caietul de teren, iar fluxul de
lucru descris în mod cât mai detaliat, mai ales dacă operatorul este începător.
Înregistrările din caietul de teren sunt esențiale ulterior, în partea de prelucrare şi
eventuala corecţie a seturilor de date.
Codurile pentru punctele măsurate sunt și ele esențiale, dar folosirea
acestora trebuie să fie judicioasă. Semnificaţia abrevierilor trebuie notată în
caietul de teren. Stațiile totale permit înregistrarea codificată a măsurătorilor
individuale. Acest lucru este util în automatizarea procesului de grupare a
măsurătorilor. De exemplu, toate punctele înregistrate cu codul DR vor fi
grupate, ele reprezentând conturul drumurilor. Există aplicații software de
prelucrare a măsurătorilor topografice care permit unirea automată printr-un
contur a punctelor ce poartă același cod ori alocarea lor unor straturi GIS
tematice (layere).
Este recomandată împărțirea sesiunilor mari de măsurători în mai multe
proiecte (job-uri = seturi de salvare a datelor). Prin utilizarea mai multor
fişiere mici, bine organizate, se evită timpii mari de descărcare a datelor. Există
și posibilitatea, în cazul anumitor instrumente, ca o memorie prea încărcată să
lungească timpul efectiv de stocare a înregistrării, îngreunând și munca de teren.
În cadrul unui proiect mai lung, măsurătorile se descarcă la finalul fiecărei
zile şi se verifică corectitudinea înregistrărilor.
În zonele relativ plate ori neaccidentate, cea mai facilă metodă de acoperire
sistematică a reliefului presupune parcurgerea suprafeţelor sub forma unor
aliniamente, alternative, aproximativ paralele. Cotele de nivelment rezultate,
prin care se va descrie terenul, vor fi organizate sub forma unui caroiaj. Pentru
măsurătorile de detaliu ale nivelmentului (microrelief) se recomandă ca
intervalul dintre aliniamente să nu depăşească 7 m.
Și în cazul măsurării unui relief accidentat, parcurgerea terenului sub forma
unor aliniamente paralele succesive asigură maximul de eficienţă. De data
aceasta se recomandă, însă, ca aliniamentele să fie dispuse în lungul curbelor de
nivel pentru a minimiza eforturile operatorului topograf care deplasează
reflectorul.
În cazul unui relief complex, specific multor situri arheologice, pe lângă
măsurătorile efectuate pe aliniamente şi pe curbe de nivel, se vor înregistra cote
de elevație în punctele de inflexiune ale terenului, acolo unde se schimbă
concavitatea pantei. O astfel de metodă necesită însă o anumită experienţă de
teren din partea operatorilor topografi. Fundul unei văi sau al unui şanţ trebuie
surprins prin cel puţin trei puncte, pentru a reda lăţimea completă în care terenul
59
este mai plat. Suprafeţele trebuie acoperite în mod uniform cu înregistrări pentru
a evita interpolările abrupte.
60
Ne putem imagina că suportul reflectorului pe care îl deplasăm în teren
reprezintă un creion cu care trasăm tuşele directoare ale unui peisaj. Este bine ca
formele clare de microrelief observabile în teren cu ochiul liber să fie măsurate
unitar, iar înregistrările corespunzătoare să primească un cod distinct, pentru a le
putea prelucra ulterior suplimentar. Utilizarea codurilor permite unirea
automatizată a punctelor printr-o linie cu geometrie tridimensională. Astfel de
linii pot fi utilizate de algoritmii de prelucrare folosiţi de diferitele aplicaţii
software în modelarea locală a reliefului – breaklines.
Dacă există dificultăţi în observarea şi aprecierea iniţială a caracteristicilor
reliefului ori, mai ales, dacă se aşteaptă ca ridicarea topografică să pună în
evidenţă forme aplatizate ori alte anomalii cu posibilă semnificație arheologică,
cea mai sigură metodă rămâne cea a caroiajului, cu aliniamente foarte apropiate
şi înregistrări sistematice, chiar dacă această abordare necesită mai multă muncă
în teren.
61
Înregistrarea poziţiei secţiunilor şi conturului complexelor
arheologice
Staţia totală oferă posibilitatea asocierii fiecărui punct de măsură înregistrat
cu un cod specific de identificare (format din litere şi cifre, într-o combinaţie la
alegere) care va fi util în momentul prelucrării datelor. Toate punctele care vor
împărtăși acelaşi cod vor fi unite în mod automat de aplicaţiile de prelucrare a
datelor, printr-un contur. În acest fel se poate practic „desena” în spaţiul
tridimensional cu ajutorul staţiei totale şi al reflectorului. Pentru a reda un contur
în mod corect, punctele se măsoară în ordinea în care vor fi unite. Orice altă
combinaţie nu va reflecta corect conturul măsurat, rezultând în final un element
de relief sau obiect incorect sau chiar neidentificabil.
Fiecare satelit emite un semnal format din două unde purtătore în banda L
(radio), care călătoreşte cu viteza luminii. Fiecare semnal radio emis de sateliţi
conţine poziţia precisă pe orbită a acestuia (denumită efemeridă), data și timpul
la care a fost emis semnalul, precum şi unele informaţii generale privind starea
sistemului de sateliţi şi orbitele lor la acel moment (almanac). Receptorul GPS
primeşte acest semnal, înregistrează data și timpul la care a primit semnalul şi
calculează distanţa străbătută de semnal cu viteza luminii, în intervalul de timp
scurs între momentele emisiei şi recepţiei, prin relaţia Distanţă = Viteză (a
luminii) x Timp. Apoi, prin trilateraţie, folosind datele de la întreaga constelație
de sateliți vizibili, determină poziţia în spaţiu a receptorului.
Pentru a putea calcula această poziţie în sistem tridimensional (latitudine,
longitudine, înălţime), receptorul trebuie să primească semnal de la cel puţin 4
sateliţi (pentru a minimiza erorile de calcul al timpului şi de sincronizare a
ceasurilor interne ale sateliţilor şi receptoarelor).
64
A. Dacă se cunoaşte distanţa B. Dacă se cunoaşte distanţa către
către un singur satelit, receptorul doi sateliţi, receptorul GPS îşi va
GPS îşi va determina poziţia determina poziţia oriunde pe un
oriunde pe o sferă. cerc.
65
1. Navigaţie/orientare în teren
a. orientare generală pe o hartă încărcată în receptorul GPS;
b. regăsirea unor puncte măsurate anterior ori preîncărcate în sistem;
c. urmărirea unui traseu liniar prestabilit;
d. calculul unei distanţe între diferite puncte de pe hartă, ori între poziţia
curentă şi o destinaţie;
e. stabilirea unui traseu format din mai multe puncte intermediare;
f. calculul celui mai scurt traseu între anumite destinaţii.
2. Măsurători geodezice
a. înregistrarea poziţiei unor puncte din teren identificate prin coordonate
geografice şi etichetă explicativă;
b. înregistrarea unor suprafeţe de teren (arii), de exemplu, suprafaţa
ocupată de un sit arheologic;
c. înregistrarea traseului unui element din teren ce se doreşte a fi marcat pe
hartă (element de relief, reţea hidrografică, element cadastral – drum,
gard etc.)
d. înregistrarea unui profil altimetric de evaluare generală a reliefului la
scară largă;
e. calculul şi proiecţia de noi puncte în teren, plecând de la puncte cu
coordonate cunoscute;
f. determinarea coordonatelor pentru punctele unei rețele de sprijin
(determinarea coordonatelor unor puncte de referinţă folosite ca bază în
măsurătorile cu staţia totală).
66
Fig. 42. Vedere tridimensională a unui segment din traseul Autostrăzii
Transilvania (în etapa de proiect din 2004), suprapus peste relieful zonei. Sunt
evidențiate siturile arheologice intersectate de Autostradă. Siturile au fost
identificate în teren de către arheologii Muzeului din Oradea împreună cu cei de
la Muzeul Național de Istorie din București.
Fig. 43. Proiectul șoselei rapide din marginea orașului Satu Mare și siturile
intersectate sau aflate în apropierea acesteia. Siturile au fost identificate în
teren de către arheologii de la Muzeul din Satu Mare.
67
Soluţie: se încarcă în GPS harta traseului proiectat al viitoarei autostrăzi
pentru a i se urmări în teren parcursul exact, prin apelarea funcţiilor generale de
navigaţie; într-o primă etapă, descoperirile arheologice de pe acest traseu sunt
măsurate cu ajutorul GPS-ului, sub formă de puncte izolate; în zilele următoare,
când se doreşte revenirea la aceste puncte pentru cercetări mai amănunţite,
zonele de interes pot fi regăsite în teren tot cu ajutorul funcţiilor de navigaţie ale
receptorului GPS.
Cu ajutorul funcţiilor de trasare, sunt proiectate şi stabilite în teren griduri de
periegheză, de exemplu, track-uri/trasee paralele aflate la distanţe egale, ce vor
fi parcurse de participanţii la cercetarea sistematică de suprafaţă; evident, poziţia
în spaţiu a suprafeţei investigate va fi înregistrată cu ajutorul GPS-ului; odată
identificat arealul ocupat de materiale arheologice, perimetrul acestuia se poate
înregistra cu ajutorul receptorului GPS.
Fig. 44. Segment din traseul Autostrăzii Transilvania (în faza de proiect din
2005). Sunt evidențiate siturile arheologice intersectate de Autostradă. Siturile
au fost identificate în teren de arheologi ai Institutului de Arheologie și Istoria
Artei Cluj-Napoca.
68
2. Context: într-un proiect de cercetare individuală, un potenţial sit
arheologic a fost identificat în urma studierii unor imagini din satelit,
disponibile în aplicaţia Google Earth. Se doreşte verificarea acestei ipoteze în
teren.
Soluţie: se încarcă în receptorul GPS coordonatele potenţialului sit
arheologic extrase din Google Earth şi, folosind funcţiile de navigaţie ale
receptorului GPS, se încearcă regăsirea punctului/arealului vizat în teren.
Fig. 46.
GDOP
71
Principala caracteristică care diferenţiază clasele de receptoare GPS este
legată de precizia de determinare a poziţiei în spaţiu şi de capacitatea de a
elimina erorile de semnal. Îmbunătăţirea preciziei a fost, în mod evident,
însoţită de o creştere în complexitate a software-ului asociat, a cunoştinţelor
necesare utilizării unui GPS şi, desigur, a costurilor de achiziţie. În cazul
aplicaţiilor GPS din domeniul arheologiei, este obligatorie înţelegerea nivelului
de precizie a determinărilor spaţiale necesare fiecărei situaţii în parte, pentru a
utiliza corect şi adecvat echipamentele de măsurare.
72
GPS pentru lucrări geodezice
O clasă separată de receptoare GPS
este caracterizată prin capacităţi de
corecţie a datelor prin calcul
diferenţial. Aceste instrumente oferă o
precizie de determinare a poziţiei în
plan sub-metrică, centimetrică sau
chiar milimetrică. Funcționează, de
regulă, în pereche, iar costul de
achiziţie al acestora poate fi de până la
100 de ori mai mare față de
receptoarele de navigație. Aceste
echipamente sofisticate au dimensiuni
mai mari şi sunt însoţite de accesorii
suplimentare (antene, trepied), unele
dintre acestea fiind prevăzute cu
software ce implementează direct
capacităţi GIS, adică permit, de la
început, înregistrarea diferitelor
măsurători în clase şi categorii
Fig. 48. Exemplu de GPS geodezic
predefinite de elemente, într-o bază de
cu capacități de post procesare a
date referenţiată spaţial.
datelor Thales Promark 3.
Pentru ambele situaţii amintite mai sus există două modalităţi prin care se
realizează compensarea diferențelor:
76
Fig. 52. Rețeaua de stații GPS permanente IGS.
77
Coordonatele staţiilor din reţeaua Leica România sunt următoarele:
Alte staţii oferă conexiune în timp real la măsurătorile lor (RTK, DGNSS) prin
conexiune radio, Internet sau telecomunicaţii mobile, dar pe baza unui
abonament achiziţionat contra cost. Acestea sunt, de exemplu, staţiile din reţeaua
românească de stat ROMPOS (60 de staţii), ori cele ale reprezentanţei Leica în
România (8 staţii). Staţiile din reţeaua ROMPOS oferă date înregistrate la
interval de 1, 5 sau 30 de secunde.
Pentru a putea folosi în mod corect datele înregistrate de aceste staţii este
necesară cunoaşterea cu precizie a coordonatelor punctelor fixe. În cazul staţiilor
din reţeaua ROMPOS, coordonatele sunt disponibile la cerere la
http://gnss.rompos.ro/spiderweb/frmIndex.aspx.
2. Măsurători cinematice
Se folosesc două receptoare aşezate în două puncte cunoscute aflate la o
distanţă de maxim 10 km. După faza de iniţializare, unul dintre receptoare
devine mobil (rover). Celălalt va rămâne fixat permanent pe un trepied într-unul
dintre punctele cu coordonate cunoscute. Receptorul mobil - rover-ul - va fi
utilizat în mod dinami,c pentru măsurători rapide într-un areal de până la 10 km
în jurul staţiei fixe. Rover-ul va înregistra cu precizie centimetrică puncte după
un interval de staţionare de la 30 de secunde la 2 minute, în funcţie de distanţa
faţă de punctul fix. Această metodă este cunoscută sub numele: Stop and Go.
În arheologie, o astfel de metodă este utilă, de exemplu, în înregistrarea cu
precizie foarte bună a amplasamentului unor şanţuri de control realizate pe
traseul unui drum, oferind avantajul faţă de staţia totală a lucrului în mod
continuu şi a eliminării dificultăţilor de vizare şi schimbare a staţiilor la fiecare
kilometru ori chiar mai des, în funcţie de situaţie. Metoda poate fi aplicată şi în
cazul înregistrării rezultatelor unei cercetări sistematice de suprafaţă realizată pe
track-uri sau pe bază de grid, ori a suprafeţelor investigate geofizic în zone
izolate, greu accesibile. Este totuşi preferabilă utilizarea acestei metode doar
pentru cazurile în care nivelmentul de precizie nu este necesar.
: Ce
instrument/tehnologie este mai potrivit(ă) pentru arheologie, stația totală sau
GPS?
80
Modelele digitale ale terenului reprezintă fişiere de date care descriu
topografia unui teritoriu, printr-un set de puncte cu coordonate tridimensionale.
În urma interpolării, aceste reţele de puncte pot fi vizualizate sub forma unor
modele tridimensionale ale reliefului ori sub forma unor imagini (raster).
Fig. 55. Seturi de date de elevaţie prelucrate sub forma unui model digital al
terenului 3D (Dealul Istrița, jud. Buzău).
Cu cât relieful este descris prin mai multe puncte, iar distanţa dintre acestea
este mai mică, cu atât aspectul terenului va fi reprezentat mai corect şi va conţine
mai multe detalii.
81
Fig. 56. Model digital al terenului obținut din prelucrarea datelor SRTM (zona
Dealul Istrița, jud. Buzău).
Fig. 57. Model digital al terenului peste care s-a suprapus harta topografică
1:25.000 (în regiunea cetăţii romano-bizantine de la Capidava, jud. Constanţa).
84
Există mai multe modalităţi prin care se pot obţine modele digitale ale
terenului:
Teledetecţie
Seturi de date de elevație pot fi obținute din misiuni satelitare, diverse
zboruri aeriene, prin utilizarea radarului, laserului, ori prin fotogrammetria
imaginilor aeriene. Rezultatul acestei metode se concretizează în seturi de
puncte, distribuite la intervale regulate, sub formă de grid (unele sunt de tip
DEM, altele DSM – adică semnalul a fost reflectat de copaci, nu de suprafaţa
terenului).
TIN
Un alt concept important de înţeles în cadrul capitolului dedicat modelelor
digitale ale terenului este desemnat de acronimul TIN (Triangulated Irregular
Network). Un TIN reprezintă reţeaua tridimensională de conexiuni (noduri şi
linii dispuse sub formă de triunghiuri) realizate prin triangulaţie între punctele
folosite în generarea unei suprafeţe. Aceste puncte pot fi distribuite pe un grid, la
interval regulat sau pot fi cote de elevaţie colectate în teren în punctele de
inflexiune ale reliefului, ori puncte rezultate din interpolarea curbelor de
nivelment. Cu cât triunghiurile rezultate sunt mai mari (adică punctele mai
depărtate) cu atât aspectul suprafeţei va fi mai grosier, mai colţuros şi mai
nenatural.
Un TIN poate deveni mai fin prin aplicarea unor algoritmi de interpolare de
tip Kriging sau Natural Neighbourhood (vezi mai departe). Un TIN poate fi
vizualizat în diferite perspective 3D, oferind inclusiv posibilitatea transformării
reţelei de puncte şi muchii într-o suprafaţă continuă, netransparentă.
86
Fig. 60. O vizualizare tip perspectivă a unei reţele neregulate de puncte de tip
TIN pentru un sit arheologic. Se poate observa densitatea diferită a punctelor şi
triunghiurilor în funcţie de semnificația regiunii reprezentate şi de nivelul de
detaliu necesar.
87
Fig. 62. Interpolarea punctelor într-o reţea TIN.
88
Kriging
Este o metodă de regresie folosită în geostatistică, denumită după
inventatorul ei, inginerul de mine sud african D. G. Krige. Acesta a aplicat-o în
încercarea de a prezice poziţia rezervelor de minereuri, pornind de la un eşantion
de date cunoscute.
Algoritmul statistic tratează date cu conţinut spaţial (cu una, două sau trei
dimensiuni) distribuite neregulat şi propune date suplimentare, în poziţii
necunoscute, în conformitate cu modelul de variaţie al datelor iniţiale.
Algoritmul se bazează pe presupunerea că parametrul care se interpolează (în
cazul nostru, elevaţia) poate fi tratat ca o variabilă cu caracter regional. O
variabilă regionalizată se află undeva la mijloc între o variabilă random şi una
complet determinabilă, variind în mod continuu de la un capăt la altul al regiunii,
astfel încât punctele apropiate sunt caracterizate de un grad sporit de corelare
spaţială şi au o pondere mai mare în model, pe când punctele îndepărtate sunt
considerate independente din punct de vedere statistic.
89
Natural Neighborhood
Vecinătatea naturală este o metodă de interpolare prin care se estimează
elevaţia unui punct într-o poziţie arbitrară (p), pe baza unui set de puncte cu
elevaţii cunoscute aflate în apropiere (p1, p2,
p3, p4). Numărul de puncte (vecini) ale căror
elevații vor constitui baza deducerii elevației
noului punct p, depinde de triangulaţiile în
care noul punct va fi inclus în cadrul
suprafeţei. Şi această metodă creează date cu
caracter continuu din date disparate în scopul
modelării mai fine şi mai precise a reliefului.
Spre deosebire de Kriging, în cazul
acestei metode nu este nevoie de precizarea
unui eşantion iniţial de date, ci doar se indică
locul în care se vor adăuga puncte noi.
Fig. 64. Modul de adăugare a Rezultatele sale vor avea efect doar în
punctului P pe baza a 4 puncte interiorul unei suprafeţe existente, pe când în
cunoscute aflate în vecinătate. cazul metodei Kriging, pot apărea puncte noi
şi în exteriorul datelor iniţiale.
Fig. 65. Modelul digital al terenului în situl de la Păuleni Ciuc, jud. Harghita
reprezentat realist în urma utilizării unor algoritmi de interpolare.
90
Exemple de bune practici în România: Exemple de bune practici internațional:
Ştefan, D., Ştefan, M., Constantin, C., Brouwer Burg, M., 2012. Hunter-
2010. Studiul geomagnetic al Gatherers in Dynamic Landscapes:
fortificațiilor din epoca bronzului de la Modeling Land Use Strategies in the
Păuleni Ciuc - Ciomortan ”Dâmbul Central River Valley of the
Cetății”, jud. Harghita. În Angustia 14, Netherlands. În eTopoi. Journal for
Arheometrie, p. 427-36. Ancient Studies, 3, p. 25–29.
Ștefan, D., Duțescu M., 2005 – Beex, W., 2004. Use and abuse of
Abordări teoretice și cercetări digital terrain/elevation models. În
interdisciplinare. În Sîrbu, V., Matei, Ausserer, K., Borner, W., Goriany, M.,
S., Dupoi, V., Incinta dacică fortificată Karlhuber-Vockl, L. (ed). Enter the
Pietroasa Mică - Gruiu Dării (II), p. past: Proceedings of the 30th CAA
119-138. Buzău: Alpha. Conference, p. 240-242. Oxford: BAR
Ştefan, D., Duţescu, M., 2006. S1227.
Topografie arheologică şi modele de Lock, G.R., 2000. Beyond the Map:
analiză spaţială. În Costea, F., Augustin Archaeology and Spatial Technologies.
– Tipia Ormenişului. Monografie IOS Press.
arheologică, p. 253–7. Braşov:
C2Design.
91
92
Sistemele GIS (Geographical Information Systems) au avut un impact major
asupra dezvoltării arheologiei teoretice şi practice pe plan mondial din ultimii 30
de ani. În mod realist, nu se poate discuta astăzi despre metode şi instrumente
specifice arheologiei (şi nu ne referim aici doar la arheologia computerizată),
fără a dedica o atenţie specială sistemelor informatice geografice GIS (sau SIG
în limba română). Acest instrument a revoluţionat ştiinţa arheologiei în aceeaşi
măsură în care, de exemplu, metoda datării absolute cu izotopul Carbon 14 a
revoluționat studiul preistoriei.
Fig. 66. Ecran exemplificator dintr-o aplicație GIS în care este reprezentată
legătura dintre o înregistrare într-o bază de date și un element grafic dintr-o
hartă. În acest caz este vorba de comunele județului Buzău. Proiectul a fost
realizat în QGIS.
93
Foarte pe scurt, GIS reprezintă orice sistem informatic de gestiune şi analiză
a datelor cu componentă spaţială organizate în baze de date. Orice element
reprezentat în harta digitală este definit printr-un set de coordonate spaţiale şi are
corespondenţă într-o bază de date şi, invers, orice element din baza de date poate
fi regăsit pe hartă printr-o simplă interogare. Interconectarea bazelor de date cu
hărţile digitale a condus la dezvoltarea unui număr impresionant de aplicaţii
GIS, în cele mai diverse domenii: planificare teritorială, aplicații militare,
administraţie publică şi locală, reţele utilitare, demografie, hidrografie,
silvicultură, agricultură, cadastru, urbanism etc., practic în orice domeniu de
activitate care are nevoie să estimeze relația dintre diferite elemente de interes
(obiecte, indivizi, structuri, produse) și spaţiul în care acestea sunt distribuite.
În arheologie, principalele evoluţii teoretice ce au decurs din dezvoltarea
aplicaţiilor GIS se referă la schimbarea scării la care sunt privite şi înţelese
siturile arheologice. Cercetarea unui sit arheologic nu se mai rezumă la limitele
unor suprafețe de câteva sute de metri pătraţi ori, eventual, la cele câteva hectare
pe care s-au făcut excavaţii. Perspectiva a fost mult lărgită, iar siturile sunt
integrate tot mai des la nivel microregional, în relaţii de anvergură cu alte situri
contemporane, dar mai ales cu mediul ambiant. Această dezvoltare a contribuit
la evoluția domeniului topografiei arheologice. Nu în ultimul rând, odată cu GIS,
arheologii au devenit mai conştienţi de natura interdisciplinară a meseriei lor şi
de importanţa mediului ambiant în aprecierea fenomenelor istorico-arheologice.
Arheologia îşi defineşte obiectul de studiu şi metodele prin raportare la două
variabile fundamentale: spaţiu şi timp. Chorologia, ca instrument clasic de
investigaţie, este completată recent de explorarea dimensiunii antropologice a
spaţiului prin landscape archaeology, tot ca o consecinţă a dezvoltării
aplicaţiilor GIS.
94
1. Integrează orice tip de informaţie cu componentă spaţială
95
2. Datele spaţiale au corespondent individual în înregistrări şi tabele
organizate în baze de date
De exemplu: baza de date a râurilor din România conţine informaţii pentru
fiecare curs de apă în parte: denumirea, debitul, ordinul de mărime ori bazinul
hidrografic de care aparţine; în acelaşi timp, râurile sunt reprezentate pe hartă în
poziţii specifice, definite prin seturi de coordonate, ca elemente cu o anumită
formă, lungime şi cu un anumit traseu, toţi aceşti parametrii fiind cuantificabili
în termeni geografici.
Baza de date va conţine, aşadar, informaţii completate de utilizator, dar şi
altele, obţinute în mod automat din reprezentarea grafică a cursului de apă în
poziţia corespunzătoare (lungime totală, factor de sinuozitate, coordonate
geografice). La un simplu click pe hartă pe traseul reprezentat al unui râu (de
exemplu, cu linie albastră), vom putea avea acces la toată informaţia din baza de
date existentă pentru elementul grafic selectat de noi. Invers, cercetând separat
tabelul cu toate înregistrările apelor din România, putem avea curiozitatea de a
stabili unde anume pe hartă se găseşte un anumit curs de apă ale cărui
caracteristici ne-au atras atenţia.
Fig. 68. Exemplu de aplicație GIS realizată în QGIS, în care o bază de date este
conectată cu o hartă a râurilor.
Ape
Străzi
Geologie
De exemplu:
- un plan urbanistic este suprapus peste harta distribuţiei siturilor
arheologice din respectiva regiune (fig. 70); un astfel de produs vizual poate
indica priorităţile în cercetarea şi protecţia patrimoniului local, prin evidenţierea
clară a siturilor ameninţate de interacţiunea cu proiectele de dezvoltare zonală;
97
structuri arheologice identificate prin săpătură (de exemplu, un şanţ de
fortificaţie) în zonele încă neexcavate din apropiere.
98
inventare militar,e în comparaţie cu mormintele din secolele IV-III a. Chr.,
în care defuncţii au fost însoţiţi de sacrificii de cai?
6. Scară variabilă
Datele sunt unice şi relaţionează în cadrul hărţii digitale la scara spaţială
reală. Ele pot fi însă vizualizate şi prezentate într-o multitudine de feluri: de
exemplu, pentru a crea trei hărţi diferite - harta României scara 1:3.000.000,
harta siturilor arheologice din judeţul Buzău şi planul topografic al sitului
arheologic de la Pietroasa Mică Gruiu Dării, jud. Buzău – putem interoga
aceleaşi baze de date, dar după criterii diferite, schimbând scara vizualizării,
combinaţia de layere şi modalitatea de simbolizare a acestora.
Se recomandă ca la scări de vizualizare mici, harta să prezinte mai puține
elemente, cu o geometrie simplificată. Această operațiune afectează acuratețea
datelor.
99
1. Gestiunea datelor arheologice în context geografic;
2. Analiza datelor arheologice în relaţie cu mediul ambiant;
3. Vizualizarea datelor arheologice integrate geografic (producţie de hărţi şi
planuri în format raster ori digital, implementarea sistemelor GIS disponibile
online cu funcţii prietenoase pentru publicul larg).
Fig. 72. Tipuri de geometrie a unui element vector: puncte, linie și poligon.
100
Datele de tip vector sunt elemente de grafică digitală care pot fi mărite la
infinit. Ele pot fi puncte, linii sau poligoane (linii închise). Caracteristica lor
fundamentală este că sunt permanent definite printr-un set de coordonate
geografice sau carteziene şi ocupă o poziţie clară în spaţiu. Ele sunt practic o
formă de reprezentare a unei locaţii printr-un set de coordonate. Un punct este
caracterizat printr-o pereche unică de coordonate şi eventual o elevaţie; o linie
conține o infinitate de puncte, dar este definită prin coordonatele punctelor de
inflexiune şi are o lungime; un poligon este o linie închisă şi are o arie şi un
perimetru. Pe baza acestor trei elemente primare sunt realizate toate hărţile
digitale într-un GIS.
Shapefiles
Formatul de date cel mai des utilizat pentru GIS (nativ ESRI, comun și în
QGIS) este denumit shapefile. Este de tip vector şi este recunoscut de
majoritatea aplicaţiilor GIS . De fapt, definiția acestui format presupune
utilizarea unei colecții formată din mai multe fișiere:
Georeferenţierea
Dacă datele de tip vector conţin ca informaţie implicită un set de coordonate
şi pot fi concret amplasate în spaţiul hărţii, un raster (cu excepţia fişierelor
DEM) nu conţine în mod implicit referinţe geografice. Procedeul prin care se
stabileşte poziţia unui raster în spaţiu, se integrează într-un sistem de coordonate
geografic sau proiectat şi se aduce la scara corespunzătoare, din lumea reală pe
care o reprezintă, se numeşte georeferenţiere. Pentru a georeferenţia date raster
se utilizează puncte de control: se corelează puncte din raster cu seturi cunoscute
de coordonate ori cu alte elemente de tip vector deja reprezentate în proiectul de
bază şi care pot fi recunoscute şi corelate cu cele din raster.
101
În cazul hărţilor scanate aveţi grijă la identificarea corectă a
sistemului de proiecţie în care au fost executate iniţial. Planurile
realizate în diferite sisteme de referinţă suferă deformări
particulare şi, uneori, suprafeţele şi distanţele pot să nu coincidă,
deşi descriu aceleaşi elemente spaţiale reale. De asemenea, în
cazul integrării în GIS a fotografiilor oblice este necesară în
prealabil corectarea lor fotogrammetrică, prin proiectarea lor pe
suprafaţa terenului. Numărul punctelor de control folosite şi
algoritmul de corecţie geometrică (scalare, rotaţie, coliniaritate,
translaţie) diferă de la caz la caz.
102
Hărți vechi
Pentru România sunt disponibile mai multe materiale cartografice de interes
pentru cercetarea arheologică. Acestea au fost, la origine, create în format
analogic, fiind în ultimii ani scanate și georeferențiate în diferite proiecte private
sau de stat. O parte dintre acestea sunt acum disponibile pentru vizualizare
online ori chiar pentru descărcare gratuită.
103
Fig. 74. Imagine Landsat 7 multi-spectrală din 27 Octombrie 2011 a văii
Buzăului, la ieșirea din Dealurile Subcarpatice.
104
Spectrul infraroșu termal - util pentru estimarea umidității solului (60 m
rezoluție);
Spectrul – infraroșu unde medii (MID) – util în cartarea rocilor alterate
hidro-termal asociate cu depozite de minerale (30 m rezoluție);
Spectrul pancromatic – util în clarificarea imaginilor multi-spectrale (15
m rezoluție).
Google Earth
Este o aplicație software (cu o variantă gratuită) de vizualizare a unui glob
terestru tridimensional. Implementează funcțiile de bază, dar simplificate ale
unui GIS. Este o aplicație tipică de mush-up, care reunește mai multe servicii
online cum ar fi Wikipedia, Panoramio sau Google Sketch-Up. Inițial dezvoltată
de CIA, aparține acum companiei Google, iar imaginile prezentate sunt subiect
de copyright. Folosește imagini satelitare de înaltă rezoluție, preluate din mai
multe surse, cum ar fi IKONOS, GeoEye sau SPOT. Rezoluția imaginilor
variază în funcție de loc, dar poate ajunge și la 0.3 m. De asemenea, permite
vizualizarea în 3D a imaginilor satelitare în funcție de relief, folosind ca sursă
datele SRTM). Conține foarte multă informație adițională organizată tematic și
referențiată spațial. http://www.google.com/earth/index.html
Ortofotoplanuri
Ortofotoplanuri pentru România realizate până în 2005, sunt disponibile
online pentru vizualizare la http://195.138.192.4/kortalromanien/index.asp și
contracost la Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, la cerere.
Acestea, dar și alte ortofotoplanuri, din 2008 și 2009, pot fi accesate într-o
aplicație de tip MapServer la http://geoportal.ancpi.ro/ (tot într-un proiect
ANCPI).
Ortofotoplanuri pentru Moldova sunt disponibile pentru vizualizare în
aplicația de tip MapServer la: http://geoportal.md/.
105
lipsa datelor spaţiale digitale de calitate prin care se caracterizează
mediul ambiant: hărţi geomorfologice, hărţi şi probe de soluri, reţea
hidrografică, topografie, aerofotograme, hărţi de risc natural, planuri
urbanistice actualizate;
lipsa repertoriilor arheologice şi a datelor reale referitoare la localizarea
precisă a siturilor;
dificultăţile estimării întinderii reale a unui sit, în special în zonele
inundabile ori supuse eroziunii;
dificultatea estimării rezoluţiei necesare şi obţinerii acesteia în funcţie de
problematica abordată;
timpul, efortul şi costurile necesare realizării librăriilor de date:
colectării măsurătorilor din teren, digitizării informaţiei, asamblării
bazelor de date și verificării informaţiei preluate;
dificultatea înțelegerii și aplicării corecte a algoritmilor și conceptelor
(interpolare, georeferențiere, geostatistică).
Cel mai cunoscut, utilizat şi, totodată, unul dintre cele mai
scumpe pachete comerciale de aplicaţii de tip GIS este ArcGIS
oferit de compania americană ESRI, ajuns în acest moment la
versiunea 10.
http://www.esriro.ro/
Concurentul comercial al aplicațiilor ESRI este pachetul de soluţii
informatice de la Autodesk. Aceştia propun pe filieră CAD o suită
de aplicaţii de design şi proiectare inginerească, arhitecturală sau
grafică cartografică, dezvoltându-şi propriile module pentru gestiune
şi analiză a datelor geografice de tip GIS – Autodesk Map 3D
integrat in Autodesk Civil 3D.
http://romania.autodesk.com/
106
Aplicaţiile ESRI (ArcGIS) sunt extrem de complexe, oferă posibilitatea unui
număr impresionant de analize geoastatistice şi pot produce hărţi aspectuoase. În
plus, oferă acces la seturi de date spaţiale proprii. Desenul digital propriu-zis şi
editarea acestuia sunt însă dificil de realizat, deoarece fiecare modificare a
geometriei unui element grafic se reflectă în baza de date. Aplicaţiile Autodesk
oferă, în schimb, o mare flexibilitate în editarea graficii digitale şi în proiectare,
dar modulele GIS sunt mai greoaie.
În arheologie, în funcţie de problema care trebuie să fie gestionată, fiecare
dintre cele două abordări software pot fi utile. ArcGIS este potrivit pentru
gestiunea siturilor în ansamblu şi analiza complexă a acestora în relaţie cu
mediul ambiant ori alte elemente spaţiale. Aplicațiile Autodesk sunt mai
potrivite atunci când se doreşte digitizarea planurilor de şantier ori integrarea
măsurătorilor cu staţia totală folosite ca desen arheologic într-un sit particular.
De asemenea, este important de stabilit dacă se doreşte pur şi simplu realizarea
unui plan arheologic (fie și complex) ori dacă este nevoie de un sistem eficient
de management şi analiză a unor eşantioane mari de date arheologice.
Majoritatea aplicaţiilor software de tip CAD destinate topografiei permit
integrarea datelor spaţiale din surse diverse, georeferenţierea datelor raster,
organizarea pe layere şi realizarea hărţilor. Doar aplicaţiile GIS asigură însă
analiza datelor şi integrarea informaţiei din baze de date.
Alte aplicaţii GIS comerciale sunt și MapInfo și Global Mapper.
Software open-source destinat operaţiilor de tip GIS: Quantum GIS,
MapServer, Google Earth, SAGA GIS, GRASS.
Quantum GIS
Este o aplicaţie software open-source ce implementează
principiile GIS, dezvoltată începând din 2002. Unele exemple de
aplicații GIS din acest manual au fost realizate în QGIS.
107
Chapman, H., 2006. Landscape Kvamme, K., 1992. Geographic
archaeology and GIS. Tempus. Information Systems and archaeology.
Wheatley, D.W., Gillings, M., 2002. În Lock G., Moffett J. (ed). Computer
Spatial technology and archaeology: a Applications and Quantitative Methods
guide to the archaeological in Archaeology 1991, p. 77-84. Oxford:
applications of GIS. London: Taylor & BAR S577.
Francis. Allen, K.M.S., Green, S.W., Zubrow,
Lock, G. (ed.)., 2000. Beyond the map: E.B.W., (ed). 1990. Interpreting space:
archaeology and spatial technologies. GIS and archaeology. New York:
Amsterdam: IOS Press. Taylor & Francis
Tilley, C., 1994. A phenomenology of Hodder, I., Orton, C., 1976. Spatial
landscape. Oxford: Berg. Analysis in Archaeology. Cambridge:
Cambridge University Press.
108
Dacă în prima parte a discuţiei despre GIS am rezumat în ansamblu unele
dintre caracteristicile esenţiale ale sistemului, vom dedica acest capitol unei
introduceri în geostatistică. Vom examina, totodată, utilizarea conceptelor
specifice acestui domeniu în scopul cuantificării relaţiei dintre mediul natural şi
comunitățile umane din trecut.
În acest moment este disponibilă în aplicațiile GIS o largă paletă de analize
geostatistice. Le vom prezenta aici doar pe acelea care au condus la obţinerea
unor rezultate teoretice și practice relevante pentru cercetarea arheologică.
Dificultăţi:
110
Pornind de la informaţia cuprinsă în fişierele DEM ori de alte date de
elevaţie care descriu terenul în mod continuu, se poate derula o analiză
interesantă şi relativ simplă – calculul vizibilităţii. Calculele de elevaţie elimină
din raza vizuală, în concepţie binară, regiunile obstrucţionate de forme de relief
mai înalte, aflate pe direcţia privirii. Rezultatul este o hartă în care se reprezintă
grafic teritoriul adiacent punctului de calcul, controlabil cu ochiul liber.
Intervizibilitatea dintre puncte devine automat evidentă. Se pot realiza mai multe
analize LOS simultan, din locaţii diferite, pentru a aprecia raza de control vizual
a unui sit în ansamblu (de exemplu, pentru o fortificaţie se pot testa toate
laturile/colţurile/turnurile de veghe). A fost considerată cea mai influentă analiză
de tip GIS cu rezultate remarcabile pentru studiul în domeniul arheologiei.
111
evaluăm impactul
vizual al
monumentelor
construite ori
naturale care
inspiră sentimente
religioase sau
sacre?
112
Dificultăţi:
Relieful care stă la baza acestor calcule geostatistice este cel actual,
adesea obţinut din interpolarea unor date de elevaţie cu rezoluţie slabă;
Nu se iau în considerare pădurile (evident, cele existente în trecut) şi
parametrii atmosferici care influenţează vizibilitatea locală.
Fig. 76. Modulul ViewShed Analysis din aplicația software Global Mapper
v.13.
113
Posibilitatea de a schimba înălţimea privitorului şi a ţintei permite ajustarea
informaţiei altimetrice cu date obţinute din săpătură referitoare, de exemplu, la
înălţimea zidurilor de fortificare.
O analiză LOS celebră este cea realizată în 1996 de Madry şi Rakos (vezi
bibliografia) în regiunea văii râului Arroux în Burgundia, Franţa. Cei doi au
studiat relaţia dintre fortificaţiile celtice din zonă şi traseul drumurilor
contemporane acestor fortificaţii. Utilizând LOS au stabilit o ierarhie a
fortificaţiilor celtice pe baza întinderii teritoriului supravegheat şi a
posibilităţilor de control strategic asupra arterelor de comunicaţie. Calculând
cumulativ rezultatul unor LOS multiple, realizate pentru fiecare sit militar în
parte, au observat că drumurile nu se abăteau din arealul ce putea fi controlat
vizual, chiar dacă aceasta determina rute mai lungi şi ocolitoare. Folosind GIS ca
motor predictiv deductiv, autorii au testat această ipoteză în scopul identificării
unor trasee, necunoscute încă, de drumuri preistorice.
114
Fig. 77. Reprezentarea pantelor cu modulul de vizualizare Slope Shader din
aplicaţia Global Mapper pe baza unui DEM SRTM. Scala de culori indică de la
alb la negru înclinația crescândă a pantelor.
116
APM
Graves, D., 2011. The use of predictive
modelling to target Neolithic settlement LOS & LCSA
and occupation activity in mainland Zamora, M., 2007. Total and
Scotland. În Journal of Archaeological cumulative viewshed: an application in
Science, 38(3), p. 633–656. the Genil river valley. În Figueiredo,
Ştefan, D., Sîrbu, V., 2010. Statistical A., Leite Velho, G. (ed). The world is in
Tools in Landscape Archaeology. În your eyes. Proceedings of the XXXIII
Archeologia e Calcolatori, 21, p. 333- CAA Conference: Tomar March 2005.
50. Tomar: CAA Portugal.
Verhagen, P., (ed.) 2007. Case studies van Leusen, P.M., 2004. Visibility and
in archaeological predictive modelling. the Landscape: an exploration of GIS
Leiden: Leiden University Press. modelling techniques. În Ausserer, K.,
Ebert, D., 2000. The state of the art in Borner, W., Goriany, M., Karlhuber-
“inductive” predictive modeling: Seven Vockl, L. (ed). Enter the past:
big mistakes (and lots of smaller ones). proceedings of the 30th CAA
În Wescott, K. L., Brandon, R. J. (ed.), Conference. Oxford: BAR S1227.
Practical applications of GIS for Madry, S.L.H., Rakos, L., 1996. Line-
archaeologists: A predictive modeling of-sight and cost-surface techniques for
kit, p. 129–134. London: Taylor & regional research in the Arroux River
Francis. Valley. În Maschner, H. D. G. (ed.),
Kohler, T. A., Parker, S.C., 1986. New Methods, Old Problems: GIS in
Predictive Models for Archaeological Modern Archaeological Research, p. 1-
Resource Location. În Advances in 23. Carbondale: Center for
Archaeological Method and Theory, 9, Archaeological Investigations.
p. 397-452.
117
118
Fig. 1. Imagine din timpul săpăturilor de pe șantierul Cârlomănești - Cetățuie,
sector Terasa 1, jud. Buzău. ............................................................................... 17
Fig. 2. Capidava. Model tridimensional al terenului combinat, printr-un filtru
Multiply, cu harta topografică a regiunii realizată la scara 1:25.000 (raster
scanat și georeferențiat). .................................................................................... 19
Fig. 3. Detaliu al unei hărți a Islandei realizate de Abraham Ortelius în 1585. 20
Fig. 4. Exemplu de aplicare a tehnicior fotogrammetrice pentru obținerea
desfășuratei reprezentărilor rupestre din epoca bronzului din grota Fundu
Peșterii, jud. Buzău: a. profilul peretelui nordic; b. – fotografia originală; c. –
fotografie corectată geometric cu ajutorul reperelor grafice (buline roșii de
hârtie); d. - corecție pe baza datelor din alte fotografii rectificate; e. - colaj
fotogrammetric și detaliu desen. (Ștefan, Ștefan 2012, p. 40, fig.9)................... 23
Fig. 5. Exemplu de deformare geometrică produsă de lentile foto (distorsiune
sferică) (Ștefan, Ștefan 2012, p. 39, fig. 8b) ....................................................... 24
Fig. 6. Exemplu de deformare geometrică produse de lentile și de unghiul de
fotografiere (erori de perspectivă) (Ștefan, Ștefan 2012, p. 39, fig. 8c)............. 24
Fig. 7. Exemplu de filtrare a vegetației și de evidențiere a unor deformații fine
ale reliefului, în acest caz de natură antropică – o fortificație de pământ de la
Arbour Hill, Petworth Park, Sussex.
Sursa foto http://petworthhouse.blogspot.com ................................................... 25
Fig. 8. Exemplu de caroiaj de săpătură (20 x10 m) folosit în situl arheologic
Cârlomănești - Cetățuie, jud. Buzău de colectivul condus de Mircea Babeș.
Gridul este marcat în teren prin două axe perpendiculare cu ajutorul unor borne
fixate la interval de 20 m. Sistemul de numerotare utilizează 4 indicatori:
coloane – litere mici, rânduri – cifre arabe; pentru toate carourile aflate la vest
de axa verticală - W și E pentru carourile aflate la est de aceasta. La rândul lui,
fiecare carou de 20 x 10 m este împărțit în alte două suprafețe de 10 x 10 m ce
primesc un al patrulea indicativ (N – nord sau S –sud).. ................................... 28
Fig. 9. Demonstrarea Teoremei lui Pitagora..................................................... 29
Fig. 10. Relația geometrică între distanța înclinată și distanța orizontală ....... 31
Fig. 11. Două axe de desen perpendiculare definesc planul de referință.
Acestea sunt marcate în teren prin două rulete, una fixată pe doi țăruși cu
ajutorul unei nivele, și a doua, mobilă, purtată de doi operatori, la capătul ei
fiind atașat firul cu plumb. Cei doi operatori responsabili cu măsurătorile
asigură perpendicularitatea celor două rulete și minimizează rotația planului de
referință cu ajutorul unei nivele portabile. Desenatorul, aflat la distanță, poate
să contribuie și el la corectarea poziției celor două rulete referință prin
observații și îndrumări. ...................................................................................... 32
Fig. 12. a. Exemplu de echipă formată din trei persoane ce înregistrează prin
metode tradiționale (rulete, nivelă de mână și fir cu plumb, poziția în spațiu a
descoperirilor arheologice, într-o secțiune orizontală – grund. b. Exemplu de
119
înregistrare a unei secțiuni stratigrafice verticale (profil) cu ajutorul stației
totale ce măsoară fără ajutorul reflectorului (reflectoress)............................... 33
Fig. 13. Comparație între Pământul echivalat cu un Sferoid ori Elipsoid ........ 36
Fig. 14. Relația existentă între geoid și elipsoidul de referință ......................... 36
Fig. 15. Pământul ca terroid. Sursa foto: www.esa.int ...................................... 37
Fig. 16. Datum local pentru punctul A. ............................................................. 38
Fig. 17. Sistem geografic - sistem proiectat .................................................. 39
Fig. 18. Exprimarea poziției unui punct de pe suprafața terestră în unghiuri
calculate de la centrul sferoidului. ..................................................................... 40
Fig. 19. Proiecția cartografică plană. Variante. ............................................... 41
Fig. 20. Proiecția cartografică cilindrică. Variante. ......................................... 42
Fig. 21. Proiecția cartografică conică. Variante. .............................................. 43
Fig. 22. Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția
Stereo 1970. Sursa imaginii: http://earth.unibuc.ro/images/812.jpg ................. 45
Fig. 23. Harta județelor României în sistem de coordonate geografic. ............. 46
Fig. 24. Harta județelor României în sistem de coordonate proiectat (proiecție
Stereo 1970). ...................................................................................................... 46
Fig. 25. a. Nivelă cu miră; b. teodolit Zeiss cu vernier; c. stație totală Leica. .. 49
Fig. 26. Schiță a modului de calcul a nivelmentului cu ajutorul unei nivele și a
unei mire............................................................................................................. 50
Fig. 27. Axele de măsură ale unui teodolit. ....................................................... 51
Fig. 28. Exemplu de drumuire. Compensarea unghiurilor prin închiderea
măsurătorilor în același punct. .......................................................................... 52
Fig. 29. Exemplu de puncte radiate .................................................................. 53
Fig. 30. Pietroasa Mică Gruiu Dării, jud. Buzău: a. Complexul C86 desenat cu
stația totală în 2005; b. C86 desenat manual în teren în 2004, apoi digitizat.
(Sîrbu, Matei, Dupoi 2005, fig. 42) .................................................................... 54
Fig. 31. Medieș – Cioncaș, jud. Satu Mare. Investigații geofizice și ridicare
topografică realizate de un colectiv condus de Dan Ștefan. Măsurătorile de
detaliu ale reliefului au pus în evidență existența unui șanț de fortificație
colmatat, interpretare ce a fost confirmată de rezultatele investigațiilor
magnetometrice. Curbele de nivel au fost generate la un interval de 50 cm.
Cercetarea a fost publicată în Marta, Ștefan 2011. ........................................... 55
Fig. 32. Orizontalizare (calare) în două planuri realizată cu nivelă digitală.
Exemplu pe un instrument Leica TCR 705.. ....................................................... 56
Fig. 33. Ilustrarea importanței înălțimii prismei și instrumentului de măsură în
determinarea poziției și înălțimii punctelor măsurate. ...................................... 57
Fig. 34. Schema orientării stației totale și sensul măsurării unghiurilor față de o
direcție de referință. Sursa imaginii: User Manual TC605/TC805/TC905/L
Electronic Total Station 2006, p.45.................................................................... 57
Fig. 35. a. Aspectul unui plan în coordonate reale, absolute; b. aspectul unui
plan cu coordonate locale, orientat într-un punct arbitrar ales ........................ 58
Fig. 36. Exemplu de colectare a cotelor de nivel într-un teren plan. ................ 60
Fig. 37. Exemplu de colectare a cotelor de nivel pe o pantă. ............................ 60
120
Fig. 38. Exemplu de colectare a datelor de nivel pentru un relief complex. ..... 61
Fig. 39. Sus - sensul corect de parcurgere cu reflectorul al conturului unei
secțiuni pentru a obține în mod automat un poligon, prin procesarea codurilor
punctelor înregistrate; jos – rezultatul unui desen automatizat pe baza
codurilor, în cazul unei parcurgerii în zigzag. ................................................... 62
Fig. 40. Orbitele sateliților geostaționari în jurul Pământului.......................... 63
Fig. 41. Modalitatea de determinare a poziției în spațiu pe baza semnalului
primit de la sateliți de un receptor GNSS........................................................... 65
Fig. 42. Vedere tridimensională a unui segment din traseul Autostrăzii
Transilvania (în etapa de proiect din 2004) suprapus peste relieful zonei. Sunt
evidențiate siturile arheologice intersectate de Autostradă. Siturile au fost
identificate în teren de către arheologii Muzeului din Oradea împreună cu cei de
la Muzeul Național de Istorie din București....................................................... 67
Fig. 43. Proiectul șoselei rapide din marginea orașului Satu Mare și siturile
intersectate sau aflate în apropierea acesteia. Siturile au fost identificate în
teren de către arheologii de la Muzeul din Satu Mare. ...................................... 67
Fig. 44. Segment din traseul Autostrăzii Transilvania (în faza de proiect din
2005). Sunt evidențiate siturile arheologice intersectate de Autostradă. Siturile
au fost identificate în teren de către arheologi ai Institutului de Arheologie și
Istoria Artei Cluj-Napoca................................................................................... 68
Fig. 45. Harta amplasării siturilor arheologice și monumentelor istorice din
comuna Pârscov, județul Buzău. Evidențierea relației spațiale între intravilanul
localităților și zonele de protecție a siturilor. .................................................... 69
Fig. 46. GDOP ................................................................................................... 71
Fig. 47. Exemplu de GPS de navigație ce obține precizie la staționare de 1 m -
Garmin SMap60. ................................................................................................ 72
Fig. 48. Exemplu de GPS geodezic cu capacități de post procesare a datelor
Thales Promark 3. .............................................................................................. 73
Fig. 49. Exemplu de corecție diferențială. ......................................................... 73
Fig. 50. Exemplu de măsurători ale poziției realizate într-un interval de timp
mai lung de un receptor GNSS/GPS staţionar într-un punct fix. ....................... 75
Fig. 51. Rețeaua de stații GPS permanente EUREF. Sursa imagine:
www.epncb.oma.be ............................................................................................. 76
Fig. 52. Rețeaua de stații GPS permanente IGS. Sursa imaginii:
http://igscb.jpl.nasa.gov/network/netindex.html................................................. 77
Fig. 53. Staţiile GPS permanente din reţeaua ROMPOS (Sursa www.rompos.ro)
............................................................................................................................ 77
Fig. 54. Rețeaua de stații GPS permanente Leica România .............................. 79
Fig. 55. Seturi de date de elevaţie prelucrate sub forma unui model digital al
terenului 3D (Dealul Istrița, jud. Buzău) .......................................................... 81
Fig. 56. Model digital al terenului obținut din prelucrarea datelor SRTM (zona
Dealul Istrița, jud. Buzău) .................................................................................. 82
121
Fig. 57. Model digital al terenului peste care s-a suprapus harta topografică
1:25.000 (în regiunea cetăţii romano-bizantine de la Capidava, jud. Constanţa)
............................................................................................................................ 82
Fig. 58. Puncte de elevaţie distribuite la interval neregulat, obţinute din
măsurători în teren, realizate în scopul surprinderii cât mai eficiente a
caracteristicilor reliefului. ................................................................................. 83
Fig. 59. Reprezentarea unui set de puncte de tip DEM ca raster ...................... 84
Fig. 60. O vizualizare tip perspectivă a unei reţele neregulate de puncte de tip
TIN, pentru un sit arheologic. Se poate observa densitatea diferită a punctelor şi
triunghiurilor în funcţie de semnificația regiunii reprezentate şi de nivelul de
detaliu necesar. .................................................................................................. 87
Fig. 61. Puncte de elevaţie măsurate în teren cu staţia totală în zona tell-ului de
la Păuleni-Ciuc, jud Harghita ............................................................................ 87
Fig. 62. Extinderea setului de date de elevaţie cu măsurători GPS, pe un areal
lărgit, la o rezoluţie mai slabă ........................................................................... 87
Fig. 63. Interpolarea punctelor într-o reţea TIN ............................................... 88
Fig. 64. Îndesirea punctelor după un algoritm de interpolare pentru a obţine un
model 3D mai realist. Punctele albastre sunt puncte noi nemăsurate, iar cele
roşii sunt puncte măsurate. ................................................................................ 88
Fig. 65. Modul de adăugare a punctului P pe baza a 4 puncte cunoscute aflate
în vecinătate. ...................................................................................................... 90
Fig. 66. Modelul digital al terenului în situl de la Păuleni Ciuc, jud. Harghita
reprezentat realist în urma utilizării unor algoritmi de interpolare. ................. 90
Fig. 67. Ecran exemplificator dintr-o aplicație GIS în care este reprezentată
legătura dintre o înregistrare într-o bază de date și un element grafic dintr-o
hartă. În acest caz este vorba de comunele județului Buzău. Proiectul a fost
realizat în QGIS. ................................................................................................ 93
Fig. 68. Reprezentarea etapelor de realizare a unui GIS, a proceselor și
rezultatelor obținute. (Ștefan, Duțescu 2005, p. 120, diagrama I). .................... 95
Fig. 69. Exemplu de aplicație GIS realizată în QGIS, în care o bază de date este
conectată cu o hartă a râurilor .......................................................................... 96
Fig. 70. Layere GIS (Tennant 2005, p. 76, fig. 4-2) .......................................... 97
Fig. 71. Planul urbanistic al orașului Buzău pe care au fost conturate
monumentele istorice și zonele protejate ........................................................... 97
Fig. 72. Situl de la Păuleni-Ciuc Ciomortan, jud. Harghita. Suprapunerea
curbelor de nivel și a rezultatelor investigațiilor magnetice peste ortofotoplanul
sitului. Șantierul este cercetat de un colectiv de la Muzeul Național al Carpaților
Răsăriteni, sub conducerea lui Valeriu Cavruc. ................................................ 98
Fig. 73. Tipuri de geometrie a unui element vector: puncte, linie și poligon. . 100
Fig. 74. Exemplu de georeferențiere din 4 puncte: planul castrului de la Brețcu
(Gudea 1980, p. 341, fig. 92) este raportat la un raster cu referință spațială
(ortofotoplan). .................................................................................................. 102
Fig. 75. Imagine Landsat 7 multi-spectrală din 27 Octombrie 2011 a văii
Buzăului, la ieșirea din Dealurile Subcarpatice. ............................................. 104
122
Fig. 76. O analiză a vizibilităţii realizată pentru două cetăţi dacice, parțial
contemporane, aflate în judeţul Braşov, în defileul Oltului. Analizele pun în
relaţie completarea razei vizuale între cele două în funcţie de necesităţi
strategice (Ştefan, Duţescu 2006) .................................................................... 112
Fig. 77. Modulul ViewShed Analysis din aplicația software Global Mapper v.13
.......................................................................................................................... 113
Fig. 78. Reprezentarea pantelor cu modulul de vizualizare Slope Shader din
aplicaţia Global Mapper pe baza unui DEM SRTM. Scala de culori indică de la
alb la negru înclinația crescândă a pantelor. .................................................. 115
Fig. 79. Reprezentarea pantelor cu modulul de vizualizare Slope Direction
Shader din aplicaţia Global Mapper pe baza unui DEM SRTM. Scala de culori
indică orientarea pantelor față de punctele cardinale. .................................... 115
Fig. 80. Microregiunea adiacentă sitului Pietroasa-Mică Gruiu Dării, jud,
Buzău. Analiza eforturilor de deplasare. Intervalul dintre isocurbe marchează
teritoriul ce poate fi parcurs într-un interval de 3 ore, în raport cu situl pentru
care s-a operat analiza (Ștefan, Duțescu 2005, p. 129, fig. VI.3) .................... 116
123
124
Introduction
Space and time represent the two leading guides of archaeology, according
to which its methods and objectives have been organized. We practically cannot
imagine archaeological data without spatial integration, no matter if it is the
case of an archaeological site, an archaeological context, a simple chance find
or an entire cultural phenomenon. Stratigraphy and chorology have been among
the first methods to be employed by archaeologists to spatially relate, at a
continental scale or just in a small trench, the artefacts and discovered vestiges,
with chronological, cultural-economical or historical consequences. The
problem of locating archaeological discoveries and moreover of their
distribution in space appears as fundamental.
The expertise in handling the spatial component of archaeological data is
mandatory to be attained by any archaeologist involved in the archaeological
and historical heritage management and research. This may become possible
only by an interdisciplinary overcoming of traditional recording and analysis
methods, by employing techniques, instruments and concepts developed for other
fields and disciplines, like civil topographic surveying and cartography.
Consequently, no matter if it is the case of making a map showing the
distribution of archaeological artefacts from a certain time or the management
of an evolving excavation, or only of assembling a contextual archaeological
drawing, the archaeologists will always need to make reference to the material
culture‟s coordinates. We recognize therefore, in the nature of the
archaeological information itself, the first argument sustaining our intent to
individualize a special direction in the larger field, that of the spatial
archaeology.
Moreover, beginning with 1992, European archaeology has gained a
specific professionalized status, recognized by the Malta Convention (La
Valetta). Thus, with the purpose of “protecting the archaeological heritage as a
source of European collective memory and as an instrument of the historic
study” (Article 1), archaeology has begun to play a significant role in the
territorial planning activities.
The urban and infrastructure development projects have been taking lately
more often in consideration the information regarding the location of
archaeological sites in order to avoid heritage destruction and establish the best
strategies for land occupation. Regarding the protection of an archaeological
site against modern builders, investors and intensive agriculture, or even
against natural disaster, like flooding and erosion, it is necessary to know
precisely its location and area. In addition this information has to be accessible
and usable for the interested parties. The simple geographic-topographic
description traditionally used in the specialized literature to relate the
125
researched site to other elements in the field, like roads and churches, is not
adequate in this case. Precise geographical data must be obtained by efficient
and repeatable methods.
We have mentioned as well the significance of the relation between past
communities and their environment. Understanding the landscape in which an
archaeological site is located may be fundamental to reveal the scale and type of
vestiges, the functionality of space or the reasons that made people to use that
particular place in the past.
The term of spatial archaeology applies to those methods, techniques,
instruments and principles that allow, on one hand, the documentation and
management of the archaeological research process, and on the other hand, the
analysis of the archaeological data and complex phenomena revealed by them.
In the age of informational development, the availability and advance of
innovative technologies had a significant impact on the methods of approaching
the spatial component of archaeological data. GPS technology has become as
common as mobile phones or cable TV and the existence of free software like
Google Earth allows any internet user to access detailed maps of any place in
the world, enahncing, for example, the identification of new archaeological sites
by observing high-resolution satellite images. This rather hastened
transformation during the last two decades has been forcing the archaeological
community to reevaluate and update its methods and interpretations. In certain
environments like the Anglo-Saxon one, this technological evolution has resulted
in the establishment of interdisciplinary formation areas in universities,
especially dedicated to this border field – landscape archaeology and GIS
applications for the humanities.
Argument for landscape archaeology and GIS applications
1. The precise recording of the archaeological sites‟ location is necessary
for heritage‟s:
protection;
valorisation;
truthful scientific documentation as a repeatable identification
procedure.
2. The understanding of the natural environment surrounding an
archaeological site may reveal significant aspects regarding phenomena and
processes from the past, contributing to a better insight of those past
communities who left behind the archaeological remains.
Landscape archaeology addresses questions like:
Which were the natural resources managed and exploited by a
community living in a particular archaeological site?
How large was the visibility area supervised by an ancient
fortification?
What was the most probable route to connect two or more
contemporaneous sites?
126
3. Archaeology is a professionalized activity based on a standard
methodology. The management of the excavation and the documentation of the
research process are the duties of all those responsible with the archaeological
heritage investigation. By excavation, the vestiges are being destroyed along
their examination process. Their exact documentation, including the recording
of their precise location and spatial distribution, dimensions or morphological
features are therefore mandatory.
By this handbook, the authors do not aim to solve general issues of complex,
traditional disciplines, with a clearly established status, like surveying, geodesy
and cartography. They attempt, instead, to address the particularities of the
archaeological study and aid the archaeologists or experts in heritage
management to solve actual interdisciplinary issues by making use of modern
accessible technologies and instruments. The information to be found in the
handbook‟s pages were selected and presented in a manner to become relevant
technical references for the archaeological investigation, with a strong focus on
the Romanian and Moldavian realities. These references may be directly
employed by archaeologist or just understood and used as a common language
with those collaborators actually trained in surveying, geodesy, GIS or data
bases.
128
Fig. 1. Photo from the archaeological excavations in Cârlomănești-Cetățuie,
Terasa 1 sector, Buzău County.. ......................................................................... 17
Fig. 2. Capidava. 3D Model of the terrain combined by a Multiply filter with a
topographic map of the region (scaled at 1:25.000), scanned and georeferenced.
............................................................................................................................ 19
Fig. 3. Detail of a Map of Island made by Abraham Ortelius in 1585.. ............ 20
Fig. 4. Example of employing photogrammetry with the purpose of obtaining the
plan of the parietal representations dated in the Bronze and Middle Ages, found
in the Fundu Peșterii Cave, jud. Buzău: a. northern wall section; b. original
photograph; c. geometrically corrected photograph by use of graphic markers
(red paper dots); d. corrected photograph by use of other rectified neighbouring
images; e. photogrammetric collage (Ștefan, Ștefan 2012, p. 40, fig.9). .......... 23
Fig. 5. Example of geometrical distortion caused by photographic lenses
(spherical distortion) .......................................................................................... 24
Fig. 6. Example of geometrical distortion caused by lenses and shooting angle
(perspective errors) (Ștefan, Ștefan 2012, p. 39, fig. 8c).................................... 24
Fig. 7. Example of filtering out vegetation and evidencing high resolution details
of the relief shape, in this case generated by an earth fortification from Arbour
Hill, Petworth Park, Sussex. Photo source: http://petworthhouse.blogspot.com25
Fig. 8. Example of an excavation grid (20 x10 m) used in the archaeological site
Cârlomănești - Cetățuie, Buzău county, by the research team headed by Mircea
Babeș. The excavation grid is marked in the field by two perpendicular axes of
reference points, fixed at 20 m interval. The labeling system is based on 4
indicators: small letters on columns; Arab digits for rows; all the grid cells
located to the West from the major North-South axis use W and the opposite
ones, E. Every 20 x 10 m grid cell is divided in two smaller, 10 x 10 m surfaces,
each receiving the forth label, N (north) or S (South), according to their location
in relation with the major East-West axis of the site.. ........................................ 28
Fig. 9. The demonstration of the Pythagoras‟ Theorem .................................... 29
Fig. 10. The geometric relations between slope and horizontal distance .......... 31
Fig. 11. Two drawing axes, perpendicular on each other, define a reference
plan. These axes are represented in the field by two tapes, one fixed on two pegs
with a hand-level and the second, mobile, carried by two operators, having at
one end a plumb. The two operators have to ensure the perpendicularity of tapes
and minimize the obliquity of the reference plan with the help of a second level.
The draughtsman, being located at some distance, may have a better view and
contribute in correcting the position of the mobile tape by observations and
guiding................................................................................................................ 32
129
Fig. 12. a. Example of a drawing team recording the position of archaeological
discoveries in a horizontal section by traditional techniques (tapes, hand level,
plumb); b. Example of recording a vertical stratigraphic section with the help of
a reflectoress total station. ................................................................................. 33
Fig. 13. Comparison between Earth as a spheroid and Earth as an ellipsoid .. 36
Fig. 14. The relation between geoid and reference ellipsoid ............................. 36
Fig. 15. Earth as a terroid. Photo: www.esa.int ................................................ 37
Fig. 16. Local datum for point A. ....................................................................... 38
Fig. 17. Geographic System - Projected System .............................................. 39
Fig. 18. Expressing the position on the terrestrial surface in angles calculated
from the spheroid center..................................................................................... 40
Fig. 19. The planar cartographic projection. Versions.. ................................... 41
Fig. 20. The cylindrical cartographic projection. Versions. .............................. 42
Fig. 21. The conical cartographic projection. Versions.. .................................. 43
Fig. 22. Map of the relative linear deformations appearing on the territory of
Romania in the Stereographic 1970 projection. Image source:
http://earth.unibuc.ro/images/812.jpg ................................................................ 45
Fig. 23. Map of the administrative units in Romania in a geographical
coordinates system. ............................................................................................ 46
Fig. 24. The map of the administrative units in Romania in the Stereographic
1970 projection. ................................................................................................. 46
Fig. 25. a. Level and rod; b. Zeiss vernier theodolite; c. Leica total station.. ... 49
Fig. 26. Calculating leveling by optical level and rod.. ..................................... 50
Fig. 27. Measuring axes of a theodolite. ............................................................ 51
Fig. 28. Example of a traverse. Angle compensation by closing the measurement
session in its starting point. ................................................................................ 52
Fig. 29. Example of radiated points ................................................................... 53
Fig. 30. Pietroasa Mică Gruiu Dării, Buzău county: a. archaeological feature
C86 drawn by total station – situation 2005; b. C86 drawn manually in the field
and afterwards digitized – situation 2004. (Sîrbu, Matei, Dupoi 2005, fig. 42) 54
Fig. 31. Medieș – Cioncaș, Satu Mare county. Detailed topographic
measurements have revealed the presence of a cogged up prehistoric
fortification ditch, interpretation confirmed by subsequent magnetic
investigations. Elevation contours were spaced at 50 cm. The research was
published in Marta, Ștefan 2011. ....................................................................... 55
Fig. 32. Leveling in two reference plans with a digital level. ............................ 56
Fig. 33. The significance of taking in consideration the height of the instrument
and reflector when calculating points‟ planar position and elevation.. ............. 57
Fig. 34. The total station orientation procedure and the angles calculus from a
reference direction. Image source: User Manual TC605/TC805/TC905/L
Electronic Total Station 2006, p.45.................................................................... 57
Fig. 35. a. Plan in real coordinates (absolute) with the geographic North up; b.
plan in local coordinates, oriented in an arbitrary chosen direction. ............... 58
Fig. 36. Example of recording elevation data in a flat terrain. ......................... 60
130
Fig. 37. Example of recording elevation data on a slope.. ................................ 60
Fig. 38. Example of recording elevation data in a complex terrain. ................. 61
Fig. 39. Up – the correct direction of recording measurements on a contour in
order to automatically obtain lines connecting the measured points; down – the
result of connecting zigzag taken measurements................................................ 62
Fig. 40. The geostationary satellites‟ orbits around Earth.. .............................. 63
Fig. 41. Method of calculating position based on the signal received by a GPS
from satellites. .................................................................................................... 65
Fig. 42. 3D View of Transylvania Highway (during its projection phase in
2004) overlaid on top of the local relief. The archaeological sites identified in
the field by archaeologists were highlighted. Field survey and excavations were
done by archaeologists from Oradea Museum and National Museum of History
Bucharest............................................................................................................ 67
Fig. 43. The project of the fast road neighboring the city of Satu Mare and the
archaeological sites intersected by it or located nearby. Archaeological field
surveys were carried out by archaeologists from the Satu Mare county Museum.
............................................................................................................................ 67
Fig. 44. Segment of the Transylvania Highway route (during its projection phase
in 2005). The archaeological sites located on its route were highlighted in the
map. The archaeological field surveys were carried out by archaeologists from
the Institute of Archaeology and Art History Cluj-Napoca. ............................... 68
Fig. 45. The map depicting the location of archaeological sites and historic
monuments in the municipality of Pârscov, Buzău county, evidencing the spatial
relation between the residential areas and protection buffers generated around
known sites.. ....................................................................................................... 69
Fig. 46. GDOP ................................................................................................... 71
Fig. 47. Example of navigation GPS receiver able to calculate position with 1 m
precision - Garmin SMap60. ............................................................................. 72
Fig. 48. Example of geodetic GPS, with post-processing capacities Thales
Promark 3........................................................................................................... 73
Fig. 49. Example of differential correction. ....................................................... 73
Fig. 50. Example of measurements of the position done in a given time-interval
performed by a stationary GPS/GNSS receiver.. ............................................... 75
Fig. 51. EUREF permanent network. Image source: www.epncb.oma.be......... 76
Fig. 52. IGS permanent network. Image source:
http://igscb.jpl.nasa.gov/network/netindex.html................................................. 77
Fig. 53. Permanent GPS stations in ROMPOS network. (Source
www.rompos.ro) ................................................................................................. 77
Fig. 54. Permanent GPS stations in Leica România network. Image source:
http://www.topgeocart.ro/statii_referinta .......................................................... 79
Fig. 55. Elevations data processed as a 3D digital terrain model (Istrița Hill,
Buzău county) ..................................................................................................... 81
Fig. 56. Digital elevation model using SRTM data sets (Istrița Hill, Buzău
county) ................................................................................................................ 82
131
Fig. 57. Digital elevation model overlaid by the topographic map 1:25.000 (in
the area of the Roman-Byzantine fortress Capidava, Constanţa county) .......... 82
Fig. 58. Elevation points distributed at irregular interval, representing
measurements in the field, done with the purpose of representing, as accurate as
possible, the main features of the relief. ............................................................. 83
Fig. 59. The representation of a set of elevation points in a DEM as raster. .... 84
Fig. 60. A perspective type view of an irregular TIN calculated for an
archaeological site. The difference in points density and triangle surface may be
observed, as an indication of the level of accuracy required by the region type
and scale............................................................................................................. 87
Fig. 61. Elevation points measured in the field with the total station in the tell
from Păuleni-Ciuc, Harghita county.. ................................................................ 87
Fig. 62. Extension of the elevation data set by including GPS measurements, on
a larger area, but with a poorer resolution........................................................ 87
Fig. 63. Interpolating elevation data in a TIN ................................................... 88
Fig. 64. Smoothing the elevation data set based on an interpolation algorithm
with the purpose of obtaining a more realistic 3D model. With blue were
depicted the calculated points and with red, the actual field measurements. .... 88
Fig. 65. The manner of adding the extra-point P in the elevation data set, on the
basis of 4 known neighbouring points. .............................................................. 90
Fig. 66. Digital elevation model for the Păuleni Ciuc site, in Harghita county,
represented in a realistic manner, after the employment of interpolation
algorithms........................................................................................................... 90
Fig. 67. Example print screen from a GIS application exhibiting the relation
between a database record and a digital graphic element on a map. In this case
the database of Buzău county‟s municipalities is shown. The GIS project was
done in QGIS. ..................................................................................................... 93
Fig. 68. Layout depicting the various phases, processes and expected results, in
the development process of a GIS application. (Ștefan, Duțescu 2005, p. 120,
diagram I). .......................................................................................................... 95
Fig. 69. Example of a GIS application developed in QGIS, in which a database
is related with a digital map of rivers. ............................................................... 96
Fig. 70. GIS layers (Tennant 2005, p. 76, fig. 4-2) ........................................... 97
Fig. 71. The urban design of Buzău on top of which historic monuments and
protected heritage areas were highlighted ......................................................... 97
Fig. 72. The site from Păuleni-Ciuc Ciomortan, Harghita county. Elevation
contours and results of the geophysical investigations were overlaid on top of
the site‟s orthophotoplan. The excavation is done by a research team from the
National Museum of the Eastern Carpathians, under the direction of Valeriu
Cavruc. ............................................................................................................... 98
Fig. 73. Types of typical vector geometry: points, line and polygon. .............. 100
Fig. 74. Example of georeferencing in 4 points: the scanned plan of Brețcu
Roman camp (Gudea 1980, p. 341, fig. 92) related to a georeferenced raster
(ortophotoplan). ............................................................................................... 102
132
Fig. 75. A multi-spectral Landsat image dated 27th October 201, showing the
Buzău river valley exiting the Subcarpathian Hills. ........................................ 104
Fig. 76. A combined LOS analysis performed for two partially contemporaneous
Dacian sites located in the county of Braşov, in the river Olt Gorge. The
analysis reveals the complementarity between the visibility areas of the two sites
(Ştefan, Duţescu 2006) ..................................................................................... 112
Fig. 77. The ViewShed Analysis module included in the software application
Global Mapper v.13 ......................................................................................... 113
Fig. 78. Representation of slopes with the Slope Shader module in Global
Mapper software application, using a DEM obtained from SRTM elevation data
sets. Color scale describes, from white to black, the increasing inclination of
terrain slopes. ................................................................................................... 115
Fig. 79. Representation of slopes with the Slope Direction Shader module in
Global Mapper software application, using a DEM obtained from SRTM
elevation data sets. Color scale describes the orientation of slopes in relation
with the geographic directions ......................................................................... 115
Fig. 80. The microregion surrounding the archaeological site Pietroasa-Mică
Gruiu Dării, Buzău county. The analysis of travelling efforts. The interval
between contours stands for a 3 hours journey, in relation with the site (Ștefan,
Duțescu 2005, p. 129, fig. VI.3)........................................................................ 116
133
134
*** Archaeological Site Manual, Museum of London Archaeology Service
(3rd edition), 1994. London: Museum of London.
*** Broșura ROMPOS (ed. Agenția Națională de Cadastru și Publicitate
Imobiliară) 2008. http://www.rompos.ro/images/Brosura_ROMPOS.pdf
*** User Manual TC605/TC805/TC905/L Electronic Total Station 2006.
Heerbrurgg: Leica
http://www.leicaus.com/support/TPS1200/TPS_Legacy_TC_05Manuals.cfm
Ainsworth S., Thomason, B., Riley, H., Propbert, S., 2003. Where on
Earth are We? The Global Positioning System (GPS) in archaeological field
survey. Swindon: English Heritage Press.
Aldenderfer, M., Maschner, H.D.G., (ed). 1996. Anthropology, space and
Geographical Information Systems. New York: OUP.
Allen, K.M.S., Green, S.W., Zubrow, E.B.W., (ed). 1990. Interpreting
space: GIS and archaeology. New York: Taylor and Francis.
Andrews D., Bedford J., Blake B., Bryan P., Cromwell T., Lea R., 2009.
Measured and Drawn. Techniques and practice for the metric survey of historic
buildings (2nd edition). Swindon: English Heritage Press.
Andresen, J., Madsen, T., Scollar, I., (ed) 1993. Computing the Past.
Computer Applications and Quantitative Methods in Archaeology. Aarhus:
Aarhus University Press.
Angelescu, M., 2005. Standarde și proceduri în arheologie (versiune
electronică) - în special Anexa 11. http://www.cimec.ro/Arheologie/arh-
standarde/standarde.htm
Bailey, D. W., Andreescu, R., Thiessen, L., Howard, A., Macklin, M.,
Haită, C., Mills, S., 2000. Landscape archaeology of Neolithic southcentral
Romania: aims, methods and preliminary results of the Southern Romania
Archaeological Project. În SCIVA, 51 (3-4), p. 131-151.
Bedford, J., Pearson, T., Thomason, B., 2011. Traversing the Past: the
total station theodolite in archaeological landscape survey. Swindon: English
Heritage Press.
Beex, W., 2004. Use and abuse of digital terrain/elevation models. În
Ausserer, K., Borner, W., Goriany, M., Karlhuber-Vockl, L., (ed). Enter the
past: proceedings of the 30th CAA Conference. Oxford: BAR S1227.
Bender, B., 1993. Landscape – Meaning and Action. În Bender, B., (ed.),
Landscape – Politics and Perspectives, p. 1-17. Provedance: Berg.
135
Blake, E., 2001. Spatiality, Past and Present. În Journal of Social
Archaeology, 1-2 (2), p.139-158.
Breazu, M., 2009. Aplicații ale topografiei arheologice și ale sistemelor
informatice geografice (GIS) pentru cercetarea și protecția patrimoniului imobil
din situl Alba Iulia (teză de doctorat). Alba Iulia: Universitatea “1 Decembrie
1918” Alba Iulia.
Brouwer Burg, M., 2012. Hunter-Gatherers in Dynamic Landscapes:
Modeling Land Use Strategies in the Central River Valley of the Netherlands. În
eTopoi. Journal for Ancient Studies, 3, p. 25–29.
Bugayevsky, L.M. Snyder, J.P., 1995. Map Projections: A Reference
Manual. London: Taylor & Francis.
Candrea, B., 2008. Procurarea și folosirea înregistrărilor GPS (format
RINEX) disponibile gratuit la unele stații de referință din România
http://earth.unibuc.ro/tutoriale/corectii-statii-referinta-gps
Chapman, H., 2006. Landscape archaeology and GIS. Tempus.
Cox, C., 1992. Satellite imagery, aerial photography and wetland
archaeology. În World Archaeology, 24 (2), p. 249-67.
Crandell, O., Bălos, A., 2008. Palaeotopography - the use of GIS software
with data derived from resistivity surveys and stratigraphic profiles to
reconstruct sites and past terrains. În Posluschny, A., Lambers, K., Herzog, I.,
(ed). Layers of Perception. Proceedings of the 35th International Conference on
Computer Applications and Quantitative Methods in Archaeology (CAA), Berlin,
Germany, April 2–6, 2007. Kolloquien zur Vor- und Frühgeschichte, Vol. 10.
Bonn: Dr. Rudolf Habelt GmbH.
http://bioge.ubbcluj.ro/~otis.crandell/download/Crandell-Balos_2007_CAA-
Palaeotopography.pdf
Conolly, J., Lake, M., 2006. Geographical Information Systems in
archaeology. Cambridge: Cambridge University Press.
Crutchley, S., 2010. The Light Fantastic: Using Airborne Lidar in
Archaeological Survey. Swindon: English Heritage.
De Silva, M., Pizziolo, G., 2004. GIS analysis of historical cadastral maps
as a contribution in landscape archaeology. În Ausserer, K., Borner, W.,
Goriany, M., Karlhuber-Vockl, L. (ed). Enter the past: Proceedings of the 30th
CAA Conference, p. 294-298. Oxford: BAR S1227.
Dimitriu, G., 2001. Sisteme informatice geografice. Cluj-Napoca: Ed.
Albastră.
Dow, J.M., Neilan, R. E., and Rizos, C., 2009. The International GNSS
Service in a changing landscape of Global Navigation Satellite Systems. În
Journal of Geodesy, 83, p. 191–198, DOI: 10.1007/s00190-008-0300-3
Dragomir, V., Anghel, I., Tibru, I., 1970. Topografie militară. București:
Editura Militară.
Drewet, P.L., 1999. Field archaeology: an introduction. Routledge.
Ebert, D., 2000. The state of the art in “inductive” predictive modeling:
Seven big mistakes (and lots of smaller ones). În Wescott, K.L., Brandon, R.J.,
136
(ed.), Practical applications of GIS for archaeologists: A predictive modeling
kit, p. 129–134. London: Taylor & Francis.
Fiorini, A. Urcia, Archetti, V., 2011. The Digital 3D Survey as Standard
Documentation of the Archaeological Stratigraphy. În Dellepiane, M.,
Niccolucci, F., Pena Serna, S., Rushmeier H., Van Gool, L., (ed.), VAST 2011.
The 12th International Symposium on Virtual Reality, Archaeologyand Cultural
Heritage (Prato, Italy, October 18-21, 2011), p. 145-152. Eurographics
Association.
Fodorean, F., Fodorean, I., 2010. Topography, digital cartography and GIS
in archaeology. Debates on research methods and perspectives. În Transylvanian
Review XIX, Suppl. 5, p. 81-88.
Forte, M., 1995. Scientific visualization and archaeological landscape: the
case-study of a Terramarra, Italy. În Lock G., Stančič, Z., (ed). Archaeology and
Geographic Information Systems: a European perspective, p. 231-238. New
York: Taylor & Francis.
Fleming, A., 2006. Post-processual landscape archaeology: A critique. În
Cambridge Archaeological Journal, 16 (3), p. 267–280.
Gaffney, V., Stančič, Z., 1991. GIS approaches to regional analysis: a case
study of the island of Hvar. Oxford: Oxbow.
Gaffney, V., Stancic, Z., Watson, H., 1995. The impact of GIS on
archaeology: a personal perspective. În Lock, G.R., Stancic, Z., (ed.),
Archaeology and GIS: A European Perspective, p. 211-229. London: Taylor &
Francis.
Gillings, M., Mattingly, D., van Dalen, J., (ed.). 1999. Geographical
information systems and landscape archaeology. Oxford: Oxbow.
Graves, D., 2011. The use of predictive modelling to target Neolithic
settlement and occupation activity in mainland Scotland. În Journal of
Archaeological Science, 38(3), p. 633–656.
Gudea, N., 1980. Castrul roman de la Breţcu (Încercare de monografie). În
Acta Mus. Porolissensis 4, p. 255–352.
Harmon, J. M., Leone, M. P., Prince, S.D., Snyder, M., 2006. LiDAR for
Archaeological Landscape Analysis: A Case Study of Two Eighteenth-Century
Maryland Plantation Sites. În American Antiquity 71(4), p. 649-670.
Harris, T., Lock, G., 1995. Toward an evaluation of GIS in European
archaeology: the past, present and future of theory and applications. În Lock, G.
Stančič, Z., (ed.) Archaeology and Geographic Information Systems: a
European perspective, p. 349-366. New York: Taylor & Francis.
Hatzopoulos, J.N., 2008. Topographic Mapping: Covering the Wider Field
of Geospatial Information Science & Technology (GIS & T). Boca Raton:
Universal-Publishers.
Hester, T.N., Shafer, H.J., Feder, K.L., 2009. Field Methods in
Archaeology (7th edition). Mountain View: Mayfield.
Hodder, I., Orton, C., 1976. Spatial Analysis in Archaeology. Cambridge:
Cambridge University Press.
137
Hodder, I., 1978 (ed.). The Spatial Organization of Culture. Pittsburgh:
Duckworth.
Howard, P., 2007. Archaeological Surveying and Mapping: Recording and
Depicting the Landscape (eBook). Routledge.
Iliffe, J.C., 2000. Datums and Map Projections: For Remote Sensing, GIS,
and Surveying. Caithness: Whittles Publishing.
Kohler, T.A., Parker, S.C., 1986. Predictive Models for Archaeological
Resource Location. În Advances in Archaeological Method and Theory, 9, p.
397-452.
Kvamme, K., 1990. The fundamental principles and practice of predictive
archaeological modeling. În Voorrips, A., (ed.), Studies in modern archaeology,
vol. 3, p. 257–295. Bonn: Holos-Verlag.
Kvamme, K., 1992. Geographic Information Systems and archaeology. În
Lock , G., Moffett, J., (ed). Computer Applications and Quantitative Methods in
Archaeology, p. 77-84. Oxford: BAR S577,
Kvamme, K., 1995. A view from across the water: the North American
experience in archaeological GIS. În Lock , G., Stančič, Z., (ed.). Archaeology
and Geographic Information Systems: a European perspective, p. 1-14. New
York: Taylor & Francis.
Kvamme, K., 1999. Recent directions and developments in Geographical
Information Systems. În Journal of Archaeological Research, 7(2), p. 153-201.
Kvamme, K., 2000. Geographical Information Systems. În Ellis, L., (ed.).
Archaeological method and theory: an encyclopaedia, p. 244-251. New York:
Garland Publishing.
Kvamme, K.L., Kohler, T.A., 1988. Geographical Information Systems:
technical aids for data collection, analysis and display. În Judge, J.W., Sebastian
L., (ed.) Quantifying the present and predicting the past: Theory, Method and
Application of Archaeological Predictive Modelling, p. 493-547. U.S
Government Printing Office: Washington.
Lazarovici, Gh., Micle, D., 2001. Introducere în arheologia informatizată,
Timişoara: Bhaut.
Llobera, M. 1996. Exploring the topography of mind: GIS, social space and
archaeology. În Antiquity, 70, p. 612–622.
Llobera, M. 2011. Archaeological visualization: Towards an archaeological
information science (AISc). În Journal of Archaeological Method and Theory,
18(3), p. 193–223.
Lock, G., (ed.). 2000. Beyond the map: archaeology and spatial
technologies. Amsterdam: IOS Press.
Lock, G., Stančič, Z., (ed.). 1995. Archaeology and Geographic
Information Systems: a European perspective. London: Taylor & Francis.
Lock, G., 2003. Using computers in archaeology. London: Routledge.
Mathiesen, H., Salomonsen, E., Sørensen, B., 2004. The Use of
Radiography and GIS to Assess the Deterioration of Archaeological Iron Objects
138
from a Water Logged Environment. În Journal of Archaeological Science, 31, p.
1451-1461.
Madry, S.L.H., Rakos, L., 1996. Line-of-sight and cost-surface techniques
for regional research in the Arroux River Valley. În. Maschner, H.D.G.,(ed.),
New Methods, Old Problems: GIS in Modern Archaeological Research, p. 1-23.
Carbondale: Center for Archaeological Investigations.
Marta, L., Ștefan, D., 2011. Geophysical survey in the Bronze Age
Settlement from Medieșu Aurit-”Ciuncaș”, Satu Mare County. În Gugiu, D.,
Matei, S., Măndescu, D., (ed.), Archaeology: Making of and Practice. Studies in
Honor of Mircea Babeş at His 70 Anniversary, p. 363–372. Piteşti: Ordessos.
Micle, D., Cântar, A., Măruia, L., 2011. Elemente de topografie și
cartografie arheologică. Timișoara: Excelsior Art.
Micle, D., 2001. Sistemele geo-informaţionale GIS cu aplicabilitate în
arheologie. În SIB, 23-24-25/1999-2001, p. 289-303
Morintz, A., Schuster, C., 2004. Aplicatii ale topografiei și cartografiei în
cercetarea arheologică. Târgovişte: Editura Cetatea de Scaun.
Moroșanu, B., 2007, Deformațiile liniare relative în sistemele de proiecție
Stereografic 1970, Gauss-Krüger, UTM și comparații între acestea.
http://earth.unibuc.ro/articole/deformatii-liniare-in-sistemele-proiectie.
Năstase, A., 1993. Cartografie: proiectii cartografice. București: Ed.
Universității București.
Năstase, A., Osaci-Costache, G., 2005. Topografie, Cartografie, Ed. a 2-a,
rev. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine.
Năstase, A., Vișan, Gh., 2005. Topografie, cartografie. București: Ed.
Universității București.
Neamţu, M., Taub, M., 1979. Topografie. București: Institutul de
Construcţii.
Peterson, J., (ed.) 1998. The Use of Geographic Information Systems in the
Study of Ancient Landscapes and Feature related to Ancient Land Use.
roceedings of a Workshop, Ljubljana, 27 April 1996. Luxembourg: European
Commission.
Pouncett, J., 2007. Network analysis and landscape stratigraphy. În
Figueiredo, A., Leite Velho, G., (ed). The world is in your eyes. Proceedings of
the 33th CAA Conference: Tomar March 2005, p. 397-402. Tomar: CAA
Portugal.
Pouncett, J., Lock, G., 2007. A vector-based approach to the integration of
geophysical and test-pitting data: phasing the South Cadbury Environs Project.
În Clark, J.T., Hagemeister, E.M., (ed). Digital Discovery. Exploring New
Frontiers in Human Heritage, p. Budapest: Archaeolingua.
Roskams, S., 2001. Excavation. Cambridge: Cambridge University Press.
Rua, H., 2009. Geographic information systems in archaeological analysis:
A predictive model in the detection of rural Roman villae. În Journal of
Archaeological Science, 36, p. 224–235
139
Rusu A., 1994. Topografie şi elemente de geodezie şi fotogrammetrie.
București: Editura Ceres.
Schuurman, N., 2004. GIS: A Short Introduction. Wiley
Sîrbu, V., Ștefan, D., Duțescu, M., 2008. Telita - Celic Dere. Landscape
Studies. În Sîrbu, V., Ștefănescu, R., Funerary Practices in Central and Eastern
Balkans (10th c. BC-3th c. AD). Proceedings volume of the 10th International
Colloquium of Funerary Archaeology, Tulcea, 10th – 12th October 2008, p. 201-
214. Brăila-Brașov: Istros.
Sîrbu V., Ștefan D., Duțescu M., 2006. Sacred Dacian Landscapes (2nd
century BC – 1st century AD). Searching for a theoretical model. În Sîrbu, V.,
Ştefănescu, R., (ed.), Iron Age Sanctuaries and Cult Places in the Thracian
World. Proceedings of the International Colloquium of Funerary Archaeology,
Braşov, 19th – 21st October 2006, p. 183-211. Braşov: Editura C2 Design.
Spikins, P., 2000. GIS Models of Past Vegetation: An Example from
Northern England, 10,000 - 5000 BP. În Journal of Archaeological Science
27, p. 219-234.
Snyder, J.P., 1987. Map Projections - A Working Manual. USGS
Professional Paper 1395.
Ștefan, D., Duțescu, M., 2008. Analiza topografică a aşezării fortificate din
prima epocă a fierului de la Jijila. În Sîrbu, V., Ailincăi, S., Simion, G., Aşezarea
fortificată din prima epocă a fierului de la Jijila. Monografie arheologică, p. 11-
17. Brăila: Editura Istros.
Ştefan D., Duţescu, M., 2006. Topografie arheologică şi modele de analiză
spaţială. În Costea, F., Augustin Tipia Ormenişului, p. 253-257. Braşov: Editura
C2 Design.
Ştefan D., Duţescu, M., 2005. Abordări teoretice şi cercetări
interdisciplinare. În Sîrbu, V., Matei, S., Dupoi, V.I., (ed.) Incinta dacică
fortificată Pietroasa Mică - Gruiu Dării (II), p. 119-138. Buzău: Editura Alpha.
Ştefan, D., Sîrbu, V., 2010. Statistical Tools in Landscape Archaeology. În
Archeologia e Calcolatori, 21, p. 333-350.
Ştefan, M., Ştefan, D., 2012. Documentarea digitală a monumentului
rupestru de la “Fundu Peşterii”. O provocare. În Sîrbu, V., Matei, S., (ed.), Un
monument din Carpaţii Orientali cu reprezentări din Preistorie şi Evul Mediu –
Nucu-“Fundu Peşterii”, Judeţul Buzău, p. 19-43. Brăila - Buzău: Istros.
http://www.academia.edu/2333584/
Ştefan, D., Ştefan, M., Constantin, C., 2010. Studiul geomagnetic al
fortificațiilor din epoca bronzului de la Păuleni Ciuc - Ciomortan ”Dâmbul
Cetății”, jud. Harghita. În Angustia, 14, Arheometrie, p. 427-36.
Ștefan, M., 2009. Exploring Iron Age Landscape. Zimnicea Necropolis,
Teleorman County. În Sîrbu, V., Ciobanu, D., (ed.), The Necropolises and the
Environment (1st mil. BC). Proceedings of the 11th Colloquium of Funerary
Archaeology Buzău-Romania, 22nd -24th October 2009. Mousaios XIV, p. 187-
206. Buzau – Braila: Muzeul Județean Buzău.
140
Teodor, A., Teodor, E.S., Florea, M.S., Popescu, A., 2011. Noviodunum
Roman fortress. A survey on a city wall section. În Int. Arch. Photogramm.
Remote Sens. Spatial Inf. Sci., XXXVIII-5/W16, p. 499-505,
doi:10.5194/isprsarchives-XXXVIII-5-W16-499-2011
Tennant, E.W., 2005. Using ArcGis to create „living documents‟ with
archaeological data: a case study from Svalbard, Norway, Master Thesis.
Michigan: Michigan Technology University.
http://gis.little-yeti.com/thesis/pdfs/Complete%20Document.pdf
Thomas, J., 1993. The politics of vision and the archaeologies of landscape.
În Bender, B., (ed.), Landscape: politics and perspectives, p. 19–48. Providence:
Berg.
Thrower, N.J.W., 2008. Maps & civilization: cartography in culture and
society. Chicago: Univ. of Chicago Press.
Thurston, J., Moore, J.P., Poiker, T.K., 2003. Integrated geospatial
technologies: a guide to GPS, GIS, and data logging. Hoboke: John Wiley &
Sons.
Tilley, C., 1994. A phenomenology of landscape. Oxford: Berg.
Tsorlini, A., 2009. Spatial distribution of Ptolemy’s Geographia coordinate
differences in North Mediterranean eliminating systematic effects. În e-
Perimetron, 4 (4), p. 247-266.
van Leusen, M., 1996. Unbiasing the archaeological record. În
Archaeologia e Calcolatori, 7, p. 129-135.
van Leusen, P.M., 2004. Visibility and the Landscape: an exploration of
GIS modelling techniques. În Ausserer, K., Borner, W., Goriany, M., Karlhuber-
Vockl, L. (ed). Enter the past. Proceedings of the 30th CAA Conference (doar pe
CD). Oxford: BAR S1227.
Verhagen, P., (ed.) 2007. Case studies in archaeological predictive
modelling. Leiden: Leiden University Press.
Vita-Finzi, C., Higgs, E. S., 1970. Prehistoric Economy in the Mount
Carmel Area of Palestine: Site Catchment Analysis. În Proceedings of the
Prehistoric Society, 36, p.1-37.
Viti, S., 2004. Between reconstruction and reproduction. The role of virtual
models in archaeological research. În Ausserer, K., Borner, W., Goriany, M.,
Karlhuber-Vockl, L., (ed). Enter the past: Proceedings of the 30th CAA
Conference, p. 525-528. Oxford: BAR S1227.
Wheatley, D.W., Gillings, M., 2002. Spatial technology and archaeology: a
guide to the archaeological applications of GIS. London: Taylor & Francis.
Wheatley, D., Gillings, M., 2000. Vision, perception and GIS: developing
enriched approaches to the study of archaeological visibility. În Lock, G., (ed.).
Beyond the map: archaeology and spatial technologies, p. 1-27. Amsterdam:
IOS Press.
Wheatley, D., 2000. Spatial technology and archaeological theory revisited.
În Lockyear, K., Sly, T., Bîrliba, V.M. (eds). Proceedings of the 24th CAA held
141
at the Institute of Archaeology and the Al.I.Cuza University, Iasi, Romania, from
25-27th March 1996, p. 123-132. Oxford: BAR S845.
Wheatley, D., Gillings, M., 2000. Vision, perception and GIS: developing
enriched approaches to the study of archaeological visibiliy. În Lock, G., (ed.),
Beyond the map: Archaeology and Spatial Technologies, p.1-27. Amsterdam:
IOS Press.
White, A.M., 2002. Archaeological Predictive Modeling of Site Location
through Time: An Example from the Tucson Basin, Arizona. Graduate Thesis.
Alberta: University of Calgary.
http://dspace.ucalgary.ca/jspui/handle/1880/39550
White, G.G., King, T.F., 2007. The archaeological survey manual. Walnut
Cree: Left Coast Press.
Wirshing, J R., Wirshing, R.H., 1985. Introductory Surveying. New York:
McGraw-Hill Publishers.
Wiseman, J., El-Baz, F., 2007. Remote sensing in archaeology (eBook).
Springer.
Zegheru N., Albota M.G., 2008. Dicționar de geodezie, topografie,
fotogrammetrie, teledetecție, cartografie, cadastru: englez roman, roman-
englez. București: Nemira.
Zamora, M., 2007. Total and cumulative viewshed: an application in the
Genil river valley. În Figueiredo, A., Leite Velho, G., (ed). The world is in your
eyes. Proceedings of the XXXIII CAA Conference: Tomar March 2005. Tomar:
CAA Portugal.
Zubrow, E., 1990. Contemplating space: a commentary on theory. În Allen,
K., Green, S., Zubrow, E. (ed). Interpreting space: GIS and archaeology, p. 67-
72. New York: Taylor & Francis.
Zubrow, E.B.W., 1994. Knowledge representation and archaeology: a
cognitive example using GIS. În Renfrew, C., Zubrow, E.B.W. (ed), The Ancient
Mind: Elements of Cognitive Archaeology, p. 107-118. Cambridge: CUP.
142
Cârlomănești, 17, 28, 129
Claudius Ptolemeus, 21
Constanța, 28, 76, 82
acuratețe, 63, 99 Convenţia de la Malta, 14
Adamclisi-Tropaeum Traiani, 28
Agenţia Naţională de Cadastru şi
Publicitate, 86, 105
ANCPI, 78, 105 datum, 38
Agenția Spațială Europeană, 37 DEM, 83, 84, 85, 86, 95, 100, 101,
Alexandru Dimitrie Ghica, 26 110, 111, 115, 128
alidada, 49 desen arheologic, 13, 22, 27, 31, 32,
almanac, 64 33, 35, 53, 54, 62, 95, 107, 119,
Archaeological Predictive Models 120, 121
APM, 109 DGPS, 71, 74
ASTER, 85 digitizare, 86, 107
Autodesk, 106, 107 digitizat, 54, 86, 120
distanța înclinată, 31
distanța orizontală, 31
drumuire, 52
baze de date, 16, 73, 93, 94, 96, 99, DSM, 83, 84, 85, 128
101, 106, 107 DTM, 83, 128
BUCU, 76
Buzău, 17, 28, 54, 69, 81, 82, 93,
97, 99, 129, 140
echerarea, 52
ecw, 102
EDM, 49, 52
CAD, 106, 107 elipsoid, 36, 38, 40
cadastru, 25, 26, 86, 105 ESRI, 101, 106, 107
caiet de teren, 59 EUREF–EPN, 75
calare, 56
Capidava, 19, 28, 82, 129
cartezian, 40
cartografie, 19, 21, 26, 35, 48, 100, Feature Class, 101
139, 142 fotogrammetrie, 14, 22, 83, 85, 140
cartografic, 21, 22, 35, 36, 40, fotogrammetric, 22, 23, 34, 54,
41, 42, 43, 48, 100, 103, 106, 78, 83, 102, 119
120, 139
143
GDOP, 71, 78 Landsat, 103, 104
geodatabase, 101 landscape archaeology, 94, 126,
geodezie, 22, 26 127, 136, 137
geodezic, 22, 27, 38, 47, 51, 66, latitudine, 21, 39, 43, 44, 64, 71, 85
73, 74, 78, 95, 121, 140, 142 layer, 59, 96, 97, 99, 107, 122, 132
geoid, 36, 37, 38, 40 Leica, 49, 56, 78, 79
georeferențiat, 103, 105 LIDAR, 25, 127
georeferenţiere, 101 longitudine, 21, 39, 40, 43, 44, 47,
GeoTiff, 102 64, 71, 78, 85
Gerardus Mercator, 42
GIS, 5, 7, 35, 59, 73, 93, 94, 95, 96,
97, 98, 99, 100, 101, 102, 105,
106, 107, 108, 109, 110, 111, MapInfo, 107
114, 117, 126, 127, 128, 135, MapServer, 21, 105, 107
136, 137, 138, 139, 140, 141, 142 măsurători cinematice, 79
Global Mapper, 107, 113, 115 măsurători statice, 78
GLONASS, 64, 76 Mihai Grigore Sturdza, 26
GNSS, 64, 74, 75, 76, 78 miră, 49, 50, 52
Google Earth, 15, 69, 105, 107, 126 mode digitale ale terenului, 81, 82,
GPS, 15, 27, 35, 38, 54, 56, 58, 63, 83, 85, 86, 89, 110, 113, 121, 122
64, 66, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, MOLDREF99, 47
75, 76, 77, 78, 79, 80, 86, 95,
126, 128
NAVSTAR GPS, 63
GRS80, 47 Natural Neighbourhood, 86, 90
GTOPO30, 85 nivelă, 33, 49, 50, 52, 56, 119, 120
NIR, 104
IGSS, 76
imagini din satelit, 95 ortofotoplan, 95, 97, 98, 102, 105,
122, 132
144
proiecții conforme, 41 stație totală, 27, 31, 33, 49, 53, 54,
proiecţii planare, 42 66, 72, 79, 86, 95, 107
Pseudo Natural Color, 104 Stop & Go, 79
Pulkovo, 44 SWIR, 104
puncte de referinţă, 56
S-42, 44
scară, 19, 20, 22, 31, 41, 86, 99, UTM, 43
101, 111
semnal ecranat, 80
shapefile, 101
sistem de coordonate, 20, 35, 58 vector, 100, 101, 128, 139
sistem de coordonate geografic, 39
sistem de proiecție, 20, 35, 101
sistem de referinţă, 27, 32, 35, 44,
95, 101 WMS, 105
spaţiu euclidian, 39, 40
SRTM, 80, 85, 100, 105, 115
145